Muntii Alpi

Alpii sau Albii reprezintă un lanţ muntos din Europa, care se întinde din
Austria şi Slovenia până în sud-estul Franţei, trecând prin nordul
Italiei, sudul Elveţiei, Liechtenstein şi sudul Germaniei. Numele lor
(Italian: Alpi; English Alps din French: Alpes; Occitan: Aups/Alps;
German: Alpen; Romansh: Alps; Slovene: Alpe)provine din cuvintul
latin albus, alb. Alpii formează un arc de cerc în sudul Europei
centrale, în lungime de aproximativ 1200 km şi acoperă o suprafaţă de
cca 200.000 km². Cel mai înalt munte este Monte Bianco, situat la
frontiera franco-italiană, cu piscul aflat la o altitudine de 4810 m
(15,774 ft). În Alpi, există în total 128 de piscuri cu înălţimi care
depăşesc 4000 m, care pot fi găsite în lista munţilor Alps|Alpi şi în
lista piscurilor Alpine după înaltime.

Geografie

Alpii fac parte dintre lanţurile muntoase cu caracteristici alpine pronunţate,

deoarece se ridică la înălţimi care depăşesc cu mult limitele superioare ale
pădurilor. În epoca glaciară au cunoscut perioade succesive de îngheţ. Glaciaţiile
sunt responsabile pentru forma de astăzi a Alpilor, cu piscuri abrupte, cu
depresiuni adânci, cu văi prelungi şi cu lacuri.

Catena principală a Alpilor este alcătuită din numeroase alte şiruri muntoase, cu
piscuri mai puţin ascuţite către est, caracterizându-se prin văi largi şi prelungi.

Orogeneză

S-au format în orogeneza alpină.

Împărţire

Munţii Alpi se împart în Alpii Occidentali şi Alpii Orientali. Împărţirea se face pe

linia dintre Lacul Constanţa şi Lacul Como, de-a lungul Rinului. Alpii Occidentali
se află în Italia, Franţa şi Elveţia, iar cei Orientali în Austria, Germania, Italia,
Liechtenstein, Slovenia şi Elveţia. Cel mai înalt vârf din Alpii Occidentali este Mont
Blanc (4810 m). În Alpii Orientali, cel mai înalt vârf este Muntele Bernina, alias Piz
Bernina (4052 m).

Alpii Orientali sunt împărţiţi în: Alpii Calcaroşi de Nord, Alpii Orientali Centrali şi
Alpii Calcaroşi de Sud

Alpii Occidentali se împart la rândul lor în:

• Alpii Ligurici
 • Alpii Maritimi
• Alpii Cotici
• Alpii Dauphiné
• Alpii Graici
• Alpii Pennini
• Alpii Bernezi
• Alpii Lepontini
• Alpii Glarus
• Alpii Elveţieni de Nord-Est

Alpii Orientali:

• Alpii Calcaroşi de Nord

o Alpii Bavariei, ai Vorarlbergului şi Salzburgului
• Alpii Orientali Centrali
o Alpii Bergamezi
o Alpii Retici, incluzând masivele Bernina, Livigno, Sesvenna, Albula,
Silvretta şi Rätikon
o Alpii Verwall şi Alpii Samnaun
o Alpii Tirolezi incluzând Alpii Ötztal, Alpii Stubai, Alpii Kitzbühel, Hohe
Tauern şi Alpii Zillertal
o Niedere Tauern
• Alpii Calcaroşi de Sud
o Adamello-Presanella şi Grupul Brenta
o Alpii Ortler
o Alpii Dolomitici
o Alpii Carnici
o Alpii Iulieni
o Karavanke
o Alpii Kamnik

O altă împărţire a Alpilor poate fi făcută în funcţie de situarea lor geografică pe

teritoriul ţărilor respective, astfel:

• Alpii Ligurici, Alpii Dolomitici şi Alpii Bergamezi - Italia

• Alpii Maritimi, Alpii Cotici şi Alpii Graici - Italia şi Franţa
• Alpii Dauphiné - Franţa
• Alpii Pennini - Franţa, Italia şi Elveţia
• Alpii Lepontini, Alpii Retici şi Alpii Bernina - Italia şi Elveţia
• Alpii Bernezi, Alpii Glarus - Elveţia
• Alpii Rhatikon - Elveţia, Liechtenstein şi Austria
• Alpii Silvretta - Elveţia şi Austria
• Alpii Allgäu, Alpii Bavariei şi Alpii Salzburgului - Austria şi Germania
• Alpii Ötztal, Alpii Zillertal, Alpii Norici şi Alpii Carnici - Austria şi Italia
• Alpii Austriei şi Alpii Stirici - Austria
• Alpii Iulieni - Italia şi Slovenia
Limite geografice
Articol principal:Limitele Alpilor

Limitele Alpilor sunt: la vest pasul sau Trecătoarea Cadibona (435 m), între Savona
şi Ceva, iar la est linia de cale ferată Semmering de la Viena la Trieste, prin
Maribor şi Ljubljana.

Principalele trecători din Alpi

Deşi formează o barieră naturală, Alpii nu au fost niciodată de netrecut. Încă din
vechime, ei au fost traversaţi în scopuri beligerante sau comerciale, iar mai apoi în
scopuri religioase, ştiinţifice şi turistice. Locurile prin care sunt traversaţi se numesc
pasuri sau trecători, acestea fiind de fapt văi înguste, adânci şi lungi, cu pereţii
abrupţi, săpate de apele curgătoare.

Vârfuri cu înălţimi de peste 4000 m

Alpii conţin 128 vârfuri cu înălţimi peste 4000 m (82 principale şi 49 secundare).

Clima

Clima este rece cu vegetaţie alpină peste 2000 de metri cu mici averse.

Flora
Limita la care se întâlnesc pădurile de foioase este de aproximativ 1200 m pe
versanţii nordici ai Alpilor, iar pe cei sudici, datorită climei mai favorabile, ea atinge
deseori 1500 şi chiar 1700 m. În principal, pădurile de foioase sunt formate din
stejar, fag, frasin şi sicomor, care nu se întâlnesc neapărat împreună şi nici la
aceleaşi înălţimi. Intervenţia omului a făcut ca în multe zone acestea să dispară
aproape. Cu excepţia pădurilor de fag din Alpii Austriei, alte păduri întinse de
foioase sunt greu de găsit. În multe zone, unde existau înainte asemenea păduri, ele
au fost înlocuite cu pinul scoţian şi molidul norvegian, care suferă mai puţin din
cauza caprelor, cel mai mare inamic al pădurilor de foioase. Temperatura medie
anuală a acestei regiuni este apropiată celei din Insulele Britanice, dar condiţiile
climatice sunt în mare măsură diferite. Aici, zăpada persistă mai multe luni, iar
primăvara şi vara sunt considerabil mai reci.

Plante specifice Alpilor:

1. Floare de colţ (Albumiţă)

(Leontopodium alpinum)
2. Genţiana
(Gentiana acaulis)
 3. Rododendron ruginiu
(Rhododendron ferrugineum)
4. Orhidee pitică
(Chamorchis alpina)
5. Piciorul cocosului
(Ranunculus glacialis)
6. Jneapăn
(Pinus mugo)
7. Anemona
(Pulsatilla alpina)
8. Laptele stâncii (Androsace alpina)

Fauna
Printre speciile cele mai des întâlnite în Alpi se află:

1. Brumăriţa de stâncă
2. Salamandra neagră alpină
3. Capra neagră
4. Acvila
5. Capra ibex
6. Stăncuţa
7. Marmota alpină
8. Cerb comun
9. Iepurele de zăpadă
10. Ierunca alpină
11. Minuniţa

Alpii in valea Chamonix.

Alpii vazuti din Satelit.