Munții Alpi

z
z
Harta tectonică a Alpilor - (1) Europa-
centura
z de coliziune
z vergentă:

i) pânzele austroalpine vestice (WA) și

estice (EA);

ii) domeniul Penninic: continental și

ofiolitic; (o) pânze din arcul alpin vestic
(P) și ferestre tectonice (otw: Ossola-
Ticino), ew: Engadine, tw: Tauern, rw:
Rechnitz; Klippe Prealpine (Pk);
iii) domeniul Helvetic-Dauphinois (H-D);
iv) molasă foredeep (M);

v) centura Jura (J).

(2) Alpii Sudici (SA), bordați către nord
de aliniamentul Periadriatic (pl). Bazinul
Panonic (PB), European (EF) și valea Po -

Vorlandul adriatic (PA), Dinaric (DI) și

Apenninic (AP) centuri cutate și faliate.
Secțiune litosferică prin nord-vestul Alpilor –
z z
1) Austroalpine: fereastra Sesia-Lanzo (sl) și
pânza Dent Blanche s.l. (db), incluzând
domeniul Matterhorn (Ma);
2) domeniul Penninic (P): Unități ofiolitice ale
piemontului (po), pânzele Monte Rosa (mr) și
Grand St. Bernard (sb), acoperite de zona
inferioară și exteriară Penninică Valais (va),
Klippa Penninică (Pk), încălecarea frontală
Penninică (pft);
3) fundamentul Helvetic și pânzele acoperitoare
(H);

4) molasă foredeep (M);

5) centura Jura (J);
6) solzi acopăeriți (BW) ai mantalei europene –
unități crustale eclogitizate;
7) litosfera europeană: crustă continentală (EC)
și manta (EM); asthenosferă (AS);

8) litosfera Adriatică : centura antitetică a

Alpilor Sudici (SA) și mantaua (AM); Sistemul
de falii Periadriatic (pl);

9) vorland-ul Padano-Adriatic (PA)

z
 z z
- baza pânzei Err la Piz Surparé în
apropiere de Bivio, Grisons. Creasta
montană din mijlocul foto est alcătuită
din gneiss verde și granit, i.e. fostul
fundament Varisc al pânzei inferioare
austroalpine Err. Dedesubt sunt
resturi ale cuverturii sedimentare a
acestui fundament; stratul deschis la
culoare este alcătuit din dolomite
triasice.

- pânza Err Nappe este o pânză cutată

cu un limb invers. Sub aceasta se
întâlnesc roci ce aparțin pânzei
penninice Platta: ofiolite (serpentinit
închis la culoare în colțul din dreapta
jos) și sedimente (nordul este în
stânga).
 z z
- încălecarea pânzei Quattervals peste
pânza Ortler în Val Trupchun (Engadine
Dolomiti, sectorul central al pânzelor
austroalpine, Grisons). Pânza Ortler
include calcare de vârstă liasică
(formațiunea Allgäu), formând versanții
inferiori acoperiți cu vegetație
ierboasă.

- pânza Quattervals este alcătuită din

evaporite carniene (carnice) și
carbonați (grupul Raibl), care acoperă
formațiunea ca o fâșie deschisă la
culoare cu o limită netă.
- deasupra se găsesște Hauptdolomit-ul
norian cu o culoare închisă care
formează creasta. Stratele pânzei
Quattervals se găsesc într-o poziție
superioară fără a avea un limb invers.
Acesta este un exemplu de pânză
faliată (transformantă).
z z

Unitățile tectonice ale

sistemului alpin european
z
 z z
Regionarea geografică a Alpilor
- Occidentali - vest (WA),
- Centrali - (ZA): limita dintre
centrali și occidentali este
aliniamentul: Leman – din lungul văii
Rhone - Martigny - Grand
St.Bernard Pass - Aosta Valley -
Ivrea.
- Orientali - est (OA): limita dintre
Alpii Estici și Centrali este dată de
aliniamentul Bodensee – în lungul văii
Rhein – peste Splügen Pass - către
Lago di Como
- Sudici (SA): un sistem de văi
longitudinale, cu orientare E-V
(Valtellina, Pustertal, Gailtal)
reprezintă limita dintre Alpii Sudici
și restul Alpilor
z
z z
Alpii Francezi
z z

Mont Blanc - Le Nid d’Aigle

z z

Aiguille du Midi
z z

Sistemele glaciare din

Alpii Francezi
z z

Mer de Glace
z z

Mt. Blanc - 4810 m -

Aiguille du Midi - Les
Grandes Jorases
z z

Ghețarul Bossons
z z

Ghețarul Bionnassay
z
Masivul Alptal – Mythen
z

Masivul Rigi - Kulm

Masivul
z Bitschorn - Walliser

Masivul Churfisten
z z

Masivul Finsteraarhorn –
Bernen
Lacuri
z glaciare
z z

Ghețar de vale în masivul

Finsteraarhorn
 z z

§ Evoluţia gheţarului Rhone. În

stânga situaţia existentă în 1850,
iar în dreapta situaţia prezentă.
Retragerea către partea
superioară se datorează tendinţei
generale de încălzire a atmosferei.
În grupajul de jos (a,b,c,d)
retragerea se poate aprecia
raportând-o la aşezările de la baza
ghețarului
z
z z

Sistemele glaciare din

Alpii Elveției
z z

Valea Engandine
(cursul superior al
rîului Inn) – Parcul
National Elvețian
z z

Gheţarul Aletsch - Valais

z z

Structură de tip serac

z
z
 Jungfraujoch
z
Jungfrau (germană: „fecioara") este cel mai înalt vârf al masivului cu același
nume localizat în Oberland-ul Bernez, Alpii Elvețieni, închizând Wengen.
Celelalte două vârfuri sunt Eiger (3,970 m) cu faimosul versant nordic, și
Mönch (4,099 m). Vârful a fost atins în 1811 de către frații Meyer din Aarau.
Dacă la început accesul era dificil, calea ferată cu cremalieră merge către
interiorul muntelui până la stația Jungfraujoch situată la 3,454 m - cea mai
mare altitudine din Europa, pentru o stație feroviară
z
z
z
z
z z

Sistemele glaciare din

Alpii Austriei
z z

Dorferkees (Hohe
Tauern) 1840

Dorferkees (Hohe
Tauern) prezent, linia
punctată marchează
extensia în 1850
z
z z

Sistemele glaciare din

Alpii Italiei
z z

Cervinia – Ghețarii Di
Cherillon - del Leone
z z

Cervinia - Col Tournanche

- 3484 m
z z

Cervinia – Lago Cime

Bianche
z z

În Prealpii Sudici,
eroziunea a dat
nastere unui imens
platou dezvoltat pe
calcare dolomitice
(roci poroase,
heterogene
constituite pe de-o
parte din carbonat de
magneziu foarteputin
solubil dar friabil, iar
pe de alta parte din
carbonat de calciu)
 z

Peisaj tipic din regiunea Mercantour, ce include specii de Saxifraga florulenta,

Primula marginata si Silene cordifolia
z
z
z
z
z
 z

z z
Jura
 z

z z
Clusee
Moutier
 z

z z
Jura
 z

zz
Platen Jura
 z

zz
Ketten Jura
 z

zz
Taffel Jura
 z Etajarea alpină

etajul nival reprezintă un deșert de roci și gheață situat deasupra

limitei zăpezilor permanente

etajul alpin, de la 2200-3000m, este acoperit de o peluză în

cadrul căreia compoziția variază în funcție de natura rocii,
z umiditate, orientare

etajul subalpin se situează între 1600-2200m. La nivelul superior

landele cu Rhododendron ferugineum se amestecă cu formațiuni
de Pinus sembra și Larix decidua.

La altitudini asemănătoare, Pinus uncinata prefera condiții mai

secetoase. Mai jos domina molidul (Picea abies) și bradul (Abies
alba). Pinus sylvestris face legătura cu sectorul montan.

etajul montan situat între 900-1600m este caracterizat de

prezența fagului (Fagus sylvatica) care în funcție de regiune se
asociază cu specii de rășinoase.

mai jos de 900m se dezvoltă o pădure de foioase, cu specii de

Carpinus betulus și Quercus robur, care domină și sectorul
colinar.
z
 z

z z
Pinus cembra
(sembra)
z z

Pinus uncinata
 z

z z
Rhododendron
ferugineum
 Le Nid d’Aigle – flora alpină (2372m)
z

Aster alpinus
Campanula
alpestris
Arnica montana

Centaurea
montana