Cultura –

sensul
geografic
 Modificările culturale

Diversitatea culturală

Tematica
Peisaj cultural – Carl Ortwin
Sauer, Jean Gottmann, J.B.
Jackson

Regiuni și culturi; culturi și

etnicitate
Peisaj și comunitate

Peisaj și națiune

Peisaj și modernitate

Memorie colectivă – peisaj cultural

Intervenție și adaptarea peisajului

Arhitectura locului – referință și

identiate
Globalizarea peisajului cultural –
etnopeisaj, mediapeisaj etc.
Existenţa unor diferenţe
a impus analiza din
perspectiva geografiei
regionale și culturale
De ce?
Cum?
Care?
de ce?

există culturi atât de diferite, în

condițiile în care specia umană s-a constituit
ca singulară?

în cazul unor societăţi

multiculturale, cum sunt cele din Europa,
destul de vechi și mult mai omogene, sau mai
noi, cazul SUA, contrastele culturale
existente între grupuri distincte pot fi
recunoscute?
cum?

se pot distinge culturile şi regiunile

culturale prin intermediul celor mai
proeminente atribute?

poate fi explicată răspândirea unei

culturi la nivel global, în condițiile în
care, trăsăturile acesteia au evoluat
într-un spațiu limitat?
care?

sunt originile diferitelor regiuni

culturale aşa cum sunt
percepute acestea în prezent?
• Cultura - concept

• “Complexul care include cunoaşterea, credinţa,

arta, morala, legea, tradiţia şi alte capabilităţi şi
obiceiuri dobândite de către om ca membru al
societăţii”
• Edward B. Taylor (1871)

• “Suma totală a ştiinţei, atitudinilor, credinţelor,

artei, moralei, legii, obiceiurilor şi a altor
competenţe şi comportamente însuşite de către
om ca membru al unei societăţi”
• Ralph Linton (1940)

• “Ansamblul reacţiilor motrice învăţate şi

transmise, obiceiurilor, tehnicilor, ideilor şi
valorilor precum şi comportamentul pe care
acestea îl induc”
• Alfred L. Kroeber (1948)
 • “un mod de viaţă în care membrii unui grup, învaţă, trăiesc
şi trec către generaţii viitoare”
• Ann E. Larimore et. al. (1963)

• “Tiparele învăţate ale gândirii şi comportamentului

caracteristice unei populaţii sau societăţi”
• Marvin Harris (1971)

• “Cunoaşterea dobândită pe care o populaţie o utilizează

pentru a interpreta experienţe şi a genera comportament
social”
• James P. Spradley & David W. McCurdy (1975)

• “Suma înţelegerilor morale dobândite prin învăţare şi

împărţite cu membrii grupului de care aparţine cel care
învaţă”
• Marc J. Swartz & David K. Jordan
• Caracteristicile culturale - sunt
unităţi ale comportamentului
dobândit, plecând de la limba
vorbită, la uneltele folosite sau la
jocuri. O caracteristică poate fi
un obiect, o tehnică, o credinţă,
sau o atitudine. Acestea
reprezintă cele mai elementare
expresii ale culturii, cărămizile
modelului comportamental
complex al grupurilor distincte
de oameni.
Complex cultural - este alcătuit din trăsăturile culturale
individuale, interdependente

Populația Masai la origine o populație cu caracter

nomad a devenit în ultima perioadă sedentară, în mare parte și
datorită unui proces incipient de urbanizare.
 Regiunea culturală - spaţiu ocupat
de o populaţie ce utilizează
caracteristici culturale distinctive, ce
pot fi recunoscute şi care
reprezintă esenţa atributelor şi
Spaţiu cultural - un ansamblu de
activităţilor colective. Exemplele
regiuni culturale care înfăţişează un
includ organizarea politică moştenită
set de complexe culturale şi peisaje
a societăţii, religiile sale, tipul de
oarecum comune.
economie şi chiar îmbrăcămintea,
tipul caselor etc. Acestea sunt
specifice fiecărui complex sau
caracteristici culturale a grupurilor
populaţionale în parte.
• Spaţiu cultural - un ansamblu de regiuni
culturale care înfăţişează un set de complexe
culturale şi peisaje oarecum comune.
Impactul antropic

• Oamenii sunt de asemenea capabili să modifice

mediul, aceasta fiind cealaltă jumătate a relaţiei om-
mediu care priveşte analiza geografică.

• Aceasta, inclusiv analiza geografică culturală,

are în vedere atât reacţiile oamenilor la condiţiile de
mediu cât şi impactul pe care aceştia îl determină
prin acţiunile lor.
 Mediul se află în
echilibru sau
Modelul Divinitatea Omul se supune refacere
traditionalist - religios impune un anumit
tip de
comportament

Omul nu se supune Mediul de

deteriorează
 CREDINȚE ACȚIUNI RĂSPUNSUL
MEDIULUI

Oamenii au Oamenii au un Mediul se află în

atitudini impact minor echilibru sau își
A
pozitive față de asupra îmbunătățește
natură mediului calitatea

Oamenii au Oamenii au un Mediul se

MODELUL atitudini impact major deteriorează
ENVIRONMENTALIST negative față asupra
ACTUAL de natură mediului
B
• Mediile ca şi elemente de control

• limitări în utilizarea teritoriului, spaţiului

de către om. Aceste limitări trebuie
interpretate ca nefiind absolute dacă ne
referim la restricţii, dar relative dacă
ţinem cont de tehnologii, aspiraţiile
naţionale sau legăturile cu restul lumii.

• utilizarea peisajului este influenţată de

percepţii de grup cu privire la
posibilitatea şi dezirabilitatea locuirii şi
exploatării spaţiului şi resurselor.
Determinismul reprezintă punctul de vedere prin care
mediul influențează contextul dezvoltării culturale.

- sec.al XIX-lea – darwinismul și determinismul au

subliniat influența mediului asupra omului

- relațiile strânse dintre om și cadrul natural au dus la

explicarea vieții dintr-o anumită regiune

- s-a trecut la organizarea biosferei în regiuni, pe baza

clasificării speciilor, trasării limitelor între biomuri

- abordarea deterministă a fost susținută de către

școala germană și a avut ca finalitate … clasificarea
regiunilor, acestea fiind responsabile de nașterea
națiunilor și a comportamentului acestora
• Posibilismul - reprezintă punctul de vedere prin
care oamenii şi nu mediul natural constituie forţele
dinamice ale dezvoltării culturale.

• susținut de școala franceză ( în opoziție cu cea

germană)

• baza dezvoltării a fost contextul natural ce a oferit

oportunități comunităților de a se dezvolta
economic, social și cultural

• mediul natural a devenit astfel baza dezvoltării

teritoriale
Două abordări ale structurii conceptului de cultură
Julian Huxley Leslie White
(biolog) (antropolog)
• Mentifacte – ce ar • Subsistemul ideologic –
trebui să gândim, ideile, credințele și
aprecia-valoriza și cum cunoașterea unei
ar trebui să acționăm culturi și modurile în
care acestea se
exprimă prin discurs
sau alte forme de
comunicare
Mitologie, teologie, legende, literatură, filozofie,
limbă și religie
Huxley White

• Artefacte – obiecte și • Subsistemul tehnologic

tehnici de utilizare - obiecte și tehnici de
(unelte sau arme) utilizare (unelte sau
arme)
 Huxley White
• Sociofacte • Subsistemul sociologic
– Definesc organizarea -suma tiparelor
socială a culturii acceptate și așteptate
– Dictează ale relațiilor
comportamentul social interpersonale care au
originea în asocierile de
tip politic, militar,
religios, de rudenie sau
altele

Familia – cel mai bun exemplu

• Tehnologic - este compus din obiecte
(elemente materiale) şi tehnici privind
utilizarea lor pentru ca oamenii să
poată trăi.

• Sociologic - reprezintă suma tiparelor

acceptate ale relaţiilor interpersonale
care se regăsesc în asocierile de tip
politic, militar, religios ş.a.

• Ideologic - constă în idei, credinţe şi

cunoştiinţe ale culturii şi căilor prin
care acestea sunt exprimate în discurs
şi alte forme de comunicare
Subsistemul tehnologic

Acele diferențieri tehnologice care există între societățile

dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate (sau subdezvoltate),
reflectă în parte bunăstarea personală sau națională, nivelul de
avans și complexitate tehnologică
Linia de demarcație ”nord-sud” a
Raportului Brandt sugerează o
imagine simplificată a contrastului
dintre dezvoltare și subdezvoltare,
pe baza gradului de industrializare
și venitului per capita
Subsistemul sociologic – continuitatea și
schimbarea caracterizează educația
formală și informală, instituțiile religioase
și politice. Acestea fac parte din
subsistemul sociologic, sunt considerate
sociofacte și definesc organizarea socială a
culturii
Fiecare societate își pregătește copiii pentru a
deveni membrii ai grupului cultural. În fiecare dintre
aceste tipare, anumite valori, credințe, abilități,
precum și modul de a fi, sunt transmise tinerilor
În cadrul populațiilor de vânători-culegători,
diferențele de vârstă și sexul reprezintă baza
primară a relațiilor inter-personale și nu statutul
economic sau clasa socială – triburile San din
Botswana
• Subsistemul ideologic

• ”Acțiunea vorbește mai tare decât cuvintele”

• ”Fă ceea ce îți spun nu ceea ce fac”

Așezare
• Artefact – adăpost pentru locuitorii săi
• Sociofact – reflectă natura familiei sau a
relațiilor de rudenie din cadrul grupului
pentru care a fost realizată
• Mentifact – însumează convingerile
culturale ale grupului cu privire la design,
orientare, materiale de construcție
Hofstede (1994), clasifică elementele culturii în patru
categorii:

• Simbolurile – se referă la comunicarea, verbală și non-

verbală

• Ritualurile - reprezintă activiăți esențiale, colective ce se

desfășoară în interiorul culturii

• Valorile - reprezintă sentimente nediscutabile existente

în interiorul culturii cu privire la ce este bine și ce este
rău, frumos și urât, normal sau anormal și care sunt
prezente în majoritatea membrilor unei culturi sau cel
puțin în cazul celor care ocupă poziții cheie.

• Eroii - sunt personaje reale sau imaginare care servesc

drept modele comportamentale în cadrul culturii
- o reprezentare a eroilor în cadrul
culturii se realizează prin intermediul
miturilor (Rushing & Frentz, 1978)
Difuzia spațială – procesul prin care un concept, practică, inovație,
se răspândește din locul său de origine către noi spații sau teritorii.
Două procese sunt implicate: fie migrația oamenilor dintr-o locație
în alta, ducând cu ei propria cultură, fie, informația cu privire la
inovație se propagă în cadrul culturii
• Difuzia prin expansiune
• răspândirea unui element sau a unei idei
dintr-un loc în altul. Procesul rămâne,
dezvoltând regiunea originară:

• difuzie contagioasă (A) - prin

contact direct, afectând regiunile
uniform, pe măsură ce se
răspândește (ex. religia islamică)
• difuzie ierarhică (B) – difuzie în casacadă –
procesul prin care răspândirea ideilor are loc
mai întâi între marile orașe și mai apoi către
orașele mai mici.

• difuzia stimulilor – răspândirea unui principiu

de bază chiar dacă idea principală nu a fost încă
distribuită (industrializarea).
Difuzie relocată
– Inovația sau idea sunt în mod fizic transportate către
noi locații de către indivizii sau populațiile care
migrează (ex. creștinismul adus în lumea nouă de
către….).
Factori care influențează
difuzia

– relația timp-distanță – cu
cât este mai departe și
necesită mai mult timp
pentru a fi parcursă
distanța până la aria țintă,
cu atât va fi mai greu să se
manifeste, să fie adoptată.

– barierele culturale - pot

genera obstacole difuziei
culturale a tabu-urilor sau
credințelor religioase.

– întârzierea culturală –
atunci când un grup social
este din punct de vedere
economic și psihologic
(reticent) imun la
schimbare.
• Aculturarea – procesul prin care un grup cultural
suferă modificări majore, prin adpotarea
caracteristicilor unui alt grup, uzual acesta fiind
considerat grup dominant
• Imperiul Chinez -
Mongolii
Asimilarea – amestecul complet cu cultura gazdă urmat de
pierderea celei mai mari părți, dacă nu în totalitate, a
trăsăturilor etnice distinctive ale grupului.
Sincretism – procesul fuzionării culturii imigrante cu
cea nativă sau adiacentă (ex. mixajul caraibean dintre
practicile religioase catolice și vodoo-africane,
gastronomia cu influențe)
Convergența culturală – împărțirea tehnologiilor, trăsăturilor culturale și
artefactelor între societăți îndepărtate.
 Conceptul de cultură şi rolul său în
analiza regională

• Cultura poate include totalitatea aspectelor legate de modul de viaţă

actuală („modul în care se desfăşoară jocul”) sau standardele prin care
societatea controlează modul de viaţă (”regulile jocului”).
 • „sistemul integrat al
tiparelor comportamentale care
E. Adamson sunt caracteristice societăţii şi
Hoebel – care nu sunt rezultatul unei
moşteniri biologice; cultura nu
“Anthropology: este predeterminată genetic, ea
The Study of este noninstinctivă… fiind
rezultatul activităţii sociale,
Man” transmiţându-se numai prin
comunicare, învăţare”
Alfred Kroeber
& Clyde
Kluckhohn
(1952)

Alfred Kroeber & Ishi

„cultura este alcătuită din tipare explicite şi
implicite, de şi pentru comportament şi transmisă
de către simboluri, constituind achiziţii distincte
ale grupurilor umane, incluzând personificările în
opere de artă (obiecte de artă), partea sa
esenţială (ceea ce este derivată şi selectată
istoric) fiind alcătuită din idei tradiţionale şi, în
special din valorile ataşate acestora; sistemele
culturale, pot fi considerate pe de-o parte
rezultate ale acţiunii, pe de altă parte ca
elemente condiţionate ale unor acţiuni viitoare ”
“Acea parte a mediului realizată de
către om”
Melville J. Herskovits (1955)

• Definiţia lui Herskovits este

cea mai apropiată de domeniul
geografiei datorită faptului că
există un interes particular în ceea
ce priveşte modul în care membrii
societăţii exploatează resursele,
maximizează oportunităţile şi se
adaptează limitărilor mediului lor
natural şi, modul în care îşi
organizează spaţiul.
 Cum este
transmisă • Teritorialitatea (instinctul uman
al posesivităţii teritoriale)
cultura de
• Proximitatea (preferinţa pentru
la o apropiere sau depărtare a unor
societăţi), au o importanţă ridicată în
generaţie ceea ce priveşte dimensiunea spaţială

la alta?
Autor Conceptul de arie culturală

Frobenius, Hărţi ale difuziei trăsăturilor culturale de la câteva centre

Graebner, culturale dominante către alte regiuni
Ratzel

Graebner, Kulturkreis – cerc cultural – similarităţile dintre culturi pot

Schmidt fi considerate rezultatul influenţelor culturale din alte
părţi, mai degrabă decât rezultatul unei naturi umane
universale

Herskovits Conexiunea istorică între locuri, incluzând numeroase

asemănări între cultura materială, folclor şi religie,
organizare socială

Murdock Set standardizat de trăsături etnografice obţinute din

studiile de specialitate şi prelevarea la scară mare a
datelor inter-culturale

de la Blanche Genre de vie – mod de viaţă sau cultură locală – relaţia

mediului cultural cu mediul fizic, pays - ţară
 • Cultura se poate exprima în mai
Peisajul multe moduri, atâta timp cât ea
oferă un caracter vizibil unei
cultural regiuni.

• Estetica joacă un rol important

în toate culturile
Carl Ortwin Sauer

Recent
developments in
Cultural
Geography
„formele suprapuse peisajului fizic de
către activităţile umane”
Peisajul este:

– Complex
– Pluristratificat
– Valorizează structurile binare:
• natură – cultură
• realitate – reprezentare
• simbol – referent (referință)
 1929, Derwent Whittlesey

- introduce termenul de secvenţă de ocupaţie,

pentru a cataloga stadiile succesive în evoluţia
peisajului cultural al unei regiuni
Sauer Peisajul cultural – rezultatul modificării
peisajului natural de către un grup
cultural – un nou peisaj suprapus pe
ceea ce este vechi de către grupuri
nou sosite

Appadurai Etnopeisaj – peisajul persoanelor care

alcătuiesc lumea în mişcare, ariile
culturale nu mai sunt atât de strâns
legate de teritoriu, delimitate
spaţial şi omogene din punct de
vedere cultural. Conceptul de casă
se reinventează
Chinatown - Manchester
1984, J.B.Jackson, “o compoziţie a
spaţiilor create sau modificate de către om care
a servit ca infrastructură sau fundal pentru
existenţa colectivă"
• Spațiu & Loc

• Ce n’est pas la distance qui

messure l’éloignement. Le mur
d’un jardin de chez nous peut
enfermer plus de secrets que le
mur de Chine, et l’âme d’une petite
fille est mieux protégée par le
silence que ne le sont, par
l’éppaiseur des sables, les oasis
sahariennes.

• Antoine de Saint Exupery –

Terre des Hommes
Viziunea geografică

Yi Fu Tuan
• Arhitectura continuă să exercite un impact
puternic asupra simțurilor și trăirilor
• „locul reprezintă orice obiect stabil ce ne
captează atenția”
• Topofilia – descrie dragostea omunului
pentru un loc, granița afectivă dintre
oameni și loc (ex. locul nașterii –
rădăcini).
• această limită variază ca intensitate de la
individ la individ, și de aceea reprezintă o
variație culturală în exprimarea sa
• deseori topofilia (component biologic al
atașamentului față de un loc) ia forma
esteticii locului sau peisajului. Reprezintă
astfel o manieră importantă prin
intermediul căreia omul relaționează cu
mediul
• Tuan sugerează că acest atașament se
poate baza pe memorii, sau pe mândria
apartenenței sau creației.
• topofilia nu este numai un răspuns față
de un loc ci și produce în mod activ locuri
pentru oameni
Topofobia – repulsia față de un loc
orizont
vertical
To be or not to be
• Aspectul biologic

• Relația spațiu – loc

• Calitățile spațiale ale locului
• Calitățile locaționale ale
spațiului
• Loc – securitate, stabilitate
• Spațiu – libertate,
deschidere ……
• Spațiu – mișcare - loc
 Identitate
Amenințări la adresa vechilor „loialități, clase
- comunitate geografică”
– noile tehnologii
– globalizarea (piețe, rețele de comunicații,
rețele ale puterii și fluxuri de capital)
– compresia spațiu-timp
Viziunea urbană și arhitectonică

• Orașul nu este doar o construcție materială ci deține o

componentă constructivă mentală care îi dă caracterul de
spațiu imaginat
• Reprezintă reflectarea ideilor design-ului urban, a
arhitecților și celor din planificare a modului în care
aceștia au gândit orașul, cum ar trebui acesta să lucreze
și să simtă.
• Reprezintă o construcție mentală a indivizilor ce aparțin
(sau ar trebui) unui grup de elită al societății. Reprezintă
materializarea puterii ideilor, viziunilor și imaginației,
fiind un strat suport pentru alte straturi diferite ale
tensiunilor și relațiilor.
• Orașul reprezintă un spațiu imaginat și unul al imaginației,
unul al colectivului și unul al individului.
Amelia Prostean – orașul ca și construcție mentală a diferitelor individualități,
identități și culturi, ce contribuie la crearea peisajului cultural urban – paradigmă a
arhitecturii contemporane și planificării urbane
Al. Calcatinge – metaforă privind percepția orașului: nu este doar o
imagine, este o reprezentare ce are nevoie de a fi interpretată,
decodificată și înțeleasă. Este un complex de simboluri și semne care
îți oferă doar un fragment al realului, (ex…) dar în același timp te
atenționează asupra multiplelor interpretări (ex…)
Viziunea puterii

• Noile tehnologii și idei au

condus la transformarea relațiilor
inter-umane și la regândirea
poziției individului în cadrul
peisajului urban aflat într-o
rapidă modificare.

• Robert Park „peisajul urban

formează o ordine morală”

• Sharon Zukin „peisaj al puterii”,

(dez)ordinii și progresului
• Peisajul urban are puternice implicații sociale, reprezentând scena
vieții de zi cu zi. În acest context, puterea, unul dintre cele mai
importante concepte al științelor sociale, este cea care determină
diferențierile, relațiile și ierarhiile.

• Este un simbol al puterii, un sistem complex în cadrul căruia sunt

mediate diferențele spațiale și sociale.
 • „pentru a se distinge de
împrejurimile sale (...) are
nevoie în mod esenţial de o
credinţă puternică (...). Un
Jean astfel de regionalism poartă
denumirea de iconografie, iar
Gottmann - fundamentul său este explicat
astfel: fiecare comunitate a
A geography găsit ea însăşi o icoană, sau i-a
of Europe - fost dată, un simbol uşor diferit
de cele moştenite de către
iconografie vecinii săi. Timp de secole
această icoană a fost păstrată
şi îmbogăţită de către
comunităţile care au trăit în
regiunea respectivă ”
Multiculturalism

Willet (1998) – o mişcare politică,

socială şi culturală, care îşi
propune să respecte o
multitudine de perspective
divergente (aflate în dezacord) în
raport cu o tradiţie dominantă
Wekker (1998) – modul prin care
structurile sociale crează şi
menţin diferite culturi în cadrul
societăţii
• Cauze ale multiculturalismului
• - colonizarea
• - globalizarea
• - migraţia

• Migraţia şi turismul
• – au generat cultura şi
cunoştiinţele unor state,
reprezentând o cauză a
multiculturalismului
Stat multicultural

- Elveţia (1957), Canada, Regatul Unit al

Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Olanda

- Canada, SUA, Australia

Europa
Belgia
- Vlaanderen
- Wallonie
- conştiinţă regională –
aparţin regiunii şi nu
statului
Conflictele multiculturalismului

- intoleranţa faţă de alte culturi

- asocierea migraţiei cu domeniul
infracţional
- exacerbarea extremismului
Modele ale multiculturalismului

• - ’60 modelul anglo-

conformităţii
• - ’70 modelul multicultural
Kymlicka – minorităţile naţionale

grupuri ce au în comun parte din istorie, comunitate,

teritoriu, limbă sau cultură. Fiecare dintre acestea poate
fi identificată ca naţiune, popor sau cultură. Fiecare
poate deveni o minoritate involuntar prin cucerire,
colonizare sau expansiune sau poate fi de acord să facă
parte dintr-o federaţie (în mod voluntar) cu una sau mai
multe naţiuni, popoare sau culturi.
 Imigranți

Diferențe integrare

Minorități naționale
 • Reprezintă o extensie a
etnocentrismului
Stereotipuri • Samovar & Porter (1991) – ”percepții și
credințe pe care le avem vis-a-vis de
grupuri sau indivizi, bazate pe opiniile
și atitudinile noastre formate anterior”
Stereotipuri Țară
Vorbesc caraghios India
engleza, murdari,
îmbrăcăminte ciudată,
Ceasuri, ciocolată, brînză Elveția
la cuptor
Reggae, marijuana, Jamaica
dreadlock, respect´mon
Aspect fizic neplăcut, Marea Britanie
ceai, biscuiti,
conservatori, rigizi
Droguri, apă, teren plat Olanda
Jocuri pe computer, Japonia
karaoke, metrosexuali
Rolul
perspectivei

• Valorile – atitudinile –
comportamentele sunt dictate de
imaginea asupra lumii
Oamenii nu sunt conștienți, în cea mai mare
parte, de ceea ce înseamnă cultura

Cultura este precum un iceberg. Mare parte a

acesteia este invizibilă chiar și pentru membrii săi
Transformări politice și economice. Procesul de disoluție

• Dispariţia comunismului și a Uniunii Sovietice ca stat,

au generat apariția a 15 noi state care au impus astfel o
redefinire a spaţiului european. Cinci dintre acestea
Letonia, Lituania, Moldova, Ucraina şi Belarus au fost
incluse în noua Europă de Est. În acelaşi timp Estonia s-
a alipit Europei Nordice, din care face însă parte din
punct de vedere istoric şi cultural.

• - Chiar dacă a fost eliminat pericolul unei confruntări

militare Est-Vest, nu au fost însă reduse – în unele
cazuri chiar dimpotrivă – divizările culturale interne.
Vechile ostilităţi au ieşit la suprafaţă odată cu
accentuarea naţionalismului (cel mai bun exemplu în
acest caz fiind Iugoslavia).
Disoluţie - proces centrifug prin care populaţii sau regiuni din interiorul
unui stat, cer şi câştigă putere politică şi uneori autonomie (deseori cu
fonduri de la centru) prin negocieri sau chiar rebeliune.
- multe dintre state înfăţişează un regionalism intern, dar procesul
disoluţiei se declanşează atunci când o forţă centrifugă cheie
(care trebuie să menţină unitatea) – ideea de naţional spre
exemplu – îşi pierde din valoare până în punctul din care se poate
declanşa o mişcare regională de secesiune.
- glisarea către separatism apare mai ales în statele în care guvernele
deja au probleme în încercarea de a menţine un stat naţional viabil.
Atât Iugoslavia cât şi Cehoslovacia au fost afectate de decizia
aliaţilor după Primul Război Mondial (1919, Conferinţa de Pace de la
Versailles) care a lăsat practic Europa Estică sub forma unui mozaic
etnic, fără a ţine cont de realităţile existente (după dizolvarea
Imperiului Austro-Ungar).
 - conceptul de disoluţie a fost pentru prima oară utilizat pentru a
enumera – ilustra, cursul evenimentelor politice din UK în cadrul
căruia resurecţia separatismului regional pare mai degrabă o ironie
geografică.

- acest stat este dominat din punct de vedere populaţional,

politic şi economic de către Anglia, centrul istoric al
Arhipelagului Britanic. Celelalte trei componente Scoţia,
Ţara Galilor şi Irlanda de Nord au fost ataşate cu secole în
urmă. Timpul nu a reuşit să împiedice apariţia
regionalismului în ciuda dezvoltării generate de revoluţia
industrială precum şi de perioada imperiului colonial.

- în anii 60-70, Londra a fost forţată să se confrunte cu un

război civil în Irlanda de Nord şi cu o accentuare a
separatismului în Scoţia şi Ţara Galilor. Naţionalismul
scoţian a devenit extrem de puternic mai ales după
identificarea rezervelor de petrol şi gaze naturale din
Marea Nordului.
 • Limba, religia şi alte tradiţii deseori sunt
Regiuni & durabile şi persistente.

culturi. • Cultura nu este în mod necesar bazată

pe etnicitate, astfel încât în regiunile
Culturi & geografice umane, populaţii de etnii
(elemente etnice diferite) diferite pot
etnicitate dobândi un peisaj cultural comun, în
timp ce populaţii cu acelaşi fundal pot fi
divizate de-a lungul unor limite
culturale.
Rolul politic al peisajului cultural
- spațiul este considerat ca suport al dezvoltării
teritoriale (abordarea deterministă franceză),
generând acea particularizare (genre de vie – vizibilă în
cadrul regiunilor franceze).

- Viață comună

- Comunitate

- Sens al locului
- după Primul Război Mondial dar și
după Al Doilea Război Mondial,
aceste trăsături au susținut ideea
înființării statelor din regiunea
balcanică – unificarea unui cluster
alcătuit din regiuni, dar care
(presupunere) împărtășeau un ideal
comun, acela al unității naționale
- Viitorul a contrazis această
abordare, iar termenul „balcanizare”
– dislocarea de teritorii, a subliniat
faptul că identitatea regiunilor
culturale este mult mai puternică
decât cea națională, a statului
națiune, conducând în final la
conflicte etnice sau religioase.
Mozaic cultural regional
Regiuni

- geografic
- cultural
- auto-identificare – sentiment al identităţii
comune
Regionalism

- mişcare culturală
- dezvoltare economică
- cerere pentru obţinerea autoguvernării
 cerere de resurse

STAT concesii politice

REGIONALISM
obţinerea autonomiei
 Regiuni (entităţi economice)

Mobilizare politică & instituţionalizare

Afirmare regională & integrare europeană

Statul naţional – Noua ordine politică

Europa Regiunilor
I-a Criză teritorială - sfârşitul sec. al XIX-lea

a II-a Criză teritorială – sfârşitul anilor 60

a III-a Criză Teritorială – Noul regionalism

- modificări funcționale
- restructurare instituțională
- mobilizare politică
Supranaționalismul

- O asociere de cel puțin trei state, care implică cooperare

politică, economică și culturală ș care promovează obiective
comune.

- Probleme
- Pierderea autonomiei
- Disparități la nivelul dezvoltării economice
- Bariere tehnice
- Bariere culturale