P. 1
AUSTRALIA - referat, 28.05.2008

AUSTRALIA - referat, 28.05.2008

|Views: 647|Likes:
Published by Virginia Nicoara

More info:

Published by: Virginia Nicoara on Feb 25, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/24/2014

pdf

text

original

AUSTRALIENII LA EI ACASA

Pentru a putea avea o viziune corecta a ceea ce inseamna poporul australian in “totalitatea” sa, trebuie sa cunoastem, in primul rand, cateva date (generale) despre istoria acestui popor; pentru ca nu poti vorbi de un popor la prezent fara a face referire la trecut (la origini). Totodata pentru a vedea ce inseamna “acasa” pentru australieni trebuie sa vedem cum arata aceasta casa. Astfel vom aborda, in cadrul acestei lucrari, Australia in totalitatea ei iar in cadrul acestui tablou vom concentra imaginea poporului australian, “la el acasa”.

Poziţia geografică şi limitele:
     emisfera sudică; Marea Timor (NV), Marea Arafura (N), Marea Coralilor (NE), Marea Tasmaniei (SE), Oceanul Indian (V, S); prezintă o suprafaţă de 7 682 300 km2; cuprinde 6 state (New South Wales, Victoria, Queensland, South Australia, Western Australia, Tasmania) şi două teritorii (Teritoriul de Nord şi Teritoriul Capitalei); teritorii dependente: Ins. Christmas, Cocos, Heard, McDonald (în Oc. Indian), Ashmore şi Cartier (în Marea Timor), Norfolk, Lord Howe, Ins. Mării Coralilor, Macquarie (în Oc. Pacific), Teritoriul Antarctic Australian; 3850 km de la est la vest şi 3200 km de la nord la sud;

Descoperirea Australiei
 în secolul al-XVII-lea olandezii (căutători de perle, aur, mirodenii) explorează porţiuni din litoralul nordic, vestic şi sudic, numind teritoriul descoperit Noua Olandă; în jurul anului 1640 olandezii cunoşteau, deşi nu prea exact, Ţara Arnhem şi coasta vestică a Pen. Cap York, ţărmul apusean şi jumătatea de vest a litoralului sudic; ei credeau că Noua Olandă este o uriaşă peninsulă a unui continent sudic (necunoscut);

1

Arnhem). această expediţie a dovedit că Noua Olandă nu este parte a unui continent antarctic. golfuri. golfuri (Golful Carpentaria).Britanie cartea Călătorie spre Terra Australia. la 26 ianuarie 1788 (astăzi sărbătoarea naţională) se înfiinţează prima colonie (de ocnaşi) . în Paleozoicul superior. a cercetat Marea Barieră de Corali. în 1851 se întemeiază colonia Victoria şi capitale sa Melbourne. MacDonnell). adoptat în 1850. în 1839 crescătorul de oi Edward John Eyre descoperă: M. faleze. Nullarbor (în latină înseamnă nici un copac). acum are loc o explorare riguroasă a litoralului nordic şi vestic. numită de el Ţara lui Van Diemen (guvernatorul Indiilor de Est Olandeze). nivelare accentuată – dovadă a vechimii teritoriului. M. York) apar mangrove iar spre sud are caracter stâncos. în 1823 Hmilton Hume descoperă râul Murray (numit Hume) iar în 1828 ofiţerul Charles Sturt descoperă râul Darling (numindu-l aşa în cinstea guvernatorului de atunci al Noii Galii de Sud). 1844-naturalistul şi geologul german Ludwig Leichhardt explorează nord-estul Australiei (ulterior Queensland). 2 . Evoluţia paleogeografică        parte a vechiului continent Gondwana. în Paleozoicul inferior. de care se desparte în jurasic. John Forrest etc. pentru traversarea Australiei de la sud spre nord. cea mai veche şi mai puternică economic. în 1644 are loc a doua expediţie a lui Abel Tasman. puţin crestate. la 19 aprilie 1770 James Cook atinge ţărmul răsăritean al continentului. în general. rias. cutările caledonice au generat un lanţ muntos din care nu au mai rămas decăt unele înălţimi nu prea mari (ex. descoperirile au fost completate de topograful Thomas Mitchell care a cercetat partea de sud-vest a Australiei (în special zona de coastă). Vincenţiu) cu procese abrazive şi carstice active. preznţa rocilor precambriene la zi (vest. numind-o Noua Galie de Sud (New South Wales). lacul Torrens. ofiţerii din corpul de pază încep explorarea regiunilor interioare. timp de 150 ani aceasta a fost considerată peninsulă).Port Jackson (astăzi Sydney) în Noua Galie de Sud. când s-a dovedit că Noua Olandă este un continent unic. la vest de gura râului Murray. ţărmul sudic este format din golfuri largi (Marele Golf Australian. iar în 1825 colonia Ţara Van Diemen (Tasmania). în 1823 se înfiinţează colonia New South Wales. Flinders. Pen. menţinând însă legătura cu Noua Zeelandă şi Antarctica. lacul Eyre. platforma precambriană constituie nucleul de formare. care a devenit bază pentru expediţii spre interior. ţărmul vestic prezintă puţine articulaţii. Eyre. cutările hercinice au dat naştere Cordilierei Est-Australiene. după 1860 se organizează şi alte expediţii spre interior: John MacDouall Stuart. actuala configuraţie se realizează în terţiar. Pen. ţărmul nordic prezintă sectoare cu faleză. care în Mezozoic au funcţionat ca bazin de sedimentare. pe alocuri apare ţărmul cu rias. numeroase râuri). Ţărmurile australiene     sunt. în 1836. nord) ne sugerează faptul că această regiune este emersă de foarte mult timp. C. construcţii coraligene. acordă coloniilor o largă autonomie internă. peninsule (Pen. Cook a arborat pe una din insule drapelul englez. iar în 1814 a publicat în M. 1802-1803 –Mathew Flinders (ofiţer de marină) a înconjurat Noua Olandă. Spencer. Cap York. pentru această expediţie au fost aduse cămile din Afganistan. a fost întemeiat oraşul Adelaide. el descrie în culori sumbre Noua Olandă ceea ce determină abandonarea cercetării ei mai multe decenii. la 1 ianuarie 1901 cele 6 colonii autonome se unesc formând Commonwealth of Australia. cu capuri. Peter Warburton. spre nord (Pen. în Paleogen sunt exondate Câmpiile Centrale.               la 24 noiembrie 1642 Abel Tasman descoperă Insula Tasmania. se înfiinţează o Societate de Geografie care organizează o mare expediţie. cu mangrove. Ernest Giles. Australian Colonies Act. în 18621 s-a ajuns la Golful Carpentaria. St. în februarie 1700 britanicul William Dampier explorează coasta vestică. G. proclamând posesiune engleză toată zona descoperită de el. G. numită de el „Australia Felix” (păduri de eucalipţi uriaşi. ţărmul estic (Capul York-Capul Wilson) este însoţit până aproape de Tropicul de Sud de Marea Barieră de Corali (150 Km lăţime şi 2400 km lungime). venind din Noua Zeelandă. carte în care propune ca numele continentului sudic să fie Australia. în frunte cu irlandezul Robert O’Hara Burke.

precipitaţile (250-350mm/an) infiltrându-se rapid în masa calcarelor. prezintă părţi mai înalte pe laturile de vest şi est datorită unor cutări şi bombări mai recente. depozitele calcaroase (cretacice. în Cuaternar se produc mişcări ale scoarţei însoţite de vulcanism. apar cruste de sare rezultate în urma evaporării apei din lacuri. relief carstic. Musgrave cu 1515 m în vf. Zeil de 1510 m. fluviul Darling prezintă afluenţii numeroşi pe partea stângă şi lacuri sărate pe partea dreaptă. bazaltic şi grezos. slab fragmentat. cu altitudini ce nu depăşesc 1300 m (ex. altitudinea medie este sub 100m.1510m). Hamersley). se mărgineşte cu Marele Golf Australian prin faleze înalte. râul Fitzroy (sud) şi râul Ord (est). corespunzătoare Marelui Deşert Victoria (Great Victoria Desert). avănd o altitudine de circa 100m. sectoare de chei. zăcăminte de diamante.             Câmpiile Centrale     Câmpia Murray-Darling este situată în partea central-sudică. între râurile Roper şi Victoria. insule coraligene la ţărm. s-a format prin sedimentare peste un fundament grezos (nord) şi calcaros (sud). se află Munţii Flinders. se termină spre ocean printr-un tărm de tip rias. corespunde în mare măsură cu bazinele hidrografice ale celor două râuri. Ayers Rock este un monolit (gresie) care se înalţă impunător deasupra podişului. M. partea estică este formată din munţi reziduali foarte vechi. terţiare) au dat naştere unei câmpii etajate-Câmpia Nullarbor. văi seci. roci vulcanice vechi. pe depozite sedimentare apar abrupturi structutale. M. Zeil. Câmpia Darling este axată pe cursul superior şi mijlociu al fluviului Darling. cu altitudini în jur de 500m. Hamersley. care evoluează într-un climat umed (1500 mm la Daewin): Podişul Kimberley (937 m în Muntele Ord) este un platou cristalin. deşerturi pietroase (numite aici gibber). Woodroffe. cu câmpii marginale joase şi mlăştinoase. prezintă numeroase peşteri cu picturi rupestre. Kosciusko) şi în Tasmania se instalează gheţari. pe latura estică contactul se face cu întinsele câmpii centrale. la nordul Deşertului Victoria se situează Deşertul Gibson (Gibson Desert) şi mai departe Marele Deşert de Nisip (Great Sandy Desert). cuarţite. în partea centrală a podişului (între cele două părţi mai înalte) se situează o întinsă regiune de afundare tectonică. martori erozivo-structurali cu înălţimi ce nu depăşesc 500m. cu vf. are aspectul unui aisberg deoarece cea mai mare parte din masa sa se află sub pământ. intruziuni granitice. spre periferia acestor deşerturi există un număr apreciabil de văi seci (creek-uri). prezintă o structură cristalină străpunsă de erupţii paleozoice. spre nord apar o serie de podişuri cu altitudini moderate (în general sub 500 m). MacDonnell se găseşte Deşertul Tanami (Tanami Desert).  în a doua parte a Terţiarului şi cuaternar partea estică a suferit mişcări pe verticală care au determinat compartimentări. peneplenă străveche. M. Podişul Arnhem. orizontalitatea este întreruptă de masive de joasă altitudine (sub 600m). în partea nordică a M. Tomkinson). Indian (vest). reţeaua hidrografică de suprafaţă lipseşte. separând-o de Câmpia Murray-Darling. formând rezervoare de apă şi cursuri subterane. spre Marele Golf Australian. alcătuirea litologică: gnaise. cu interfluvii plate şi altitudini sub 500 m (ex. în partea sud-estică a continentului (ex. înălţimea medie de circa 200 m. 3 . în partea de est a câmpiei. uşor ondulată cu altitudini medii reduse (cele mai mari abia depăşesc 1500 m-Vf. Mary Peak. Pod. Relieful Podişul Vest Australian       se situează în jumătatea vestică a continentului. M. Podişul Barkly. fragmentat radiar. podişuri marginale. partea vestică este formată din munţi reziduali vechi (precambrieni). bogaţi în resurse minerale. spre sud. şisturi cristaline. spre ţărm se termină printro îngustă câmpie litorală. MacDonnell. Murchison) şi câmpii litorale etajate. microrelieful deşerturilor este format din dune de nisip. în sud. în special structurale. este cuprins între Oc. cu largă deschidere spre Oceanul Indian. granite) cu altitudini ce depăşesc 1500 m (ex. care în timpul averselor devin adevărate râuri. format pe depozite calcaroase şi conglomeratice. zăcăminte de bauxită şi uraniu. formaţiuni sedimentare Paleozoice. munţi vechi cu altitudini ce ajung la 1166 m în St. lăsând urme indiscutabile. subsol bogat în minereuri de fier (în M. reg. 1251 m în Mount Meharry). alcătuiţi din roci dure (şisturi cristaline.

Câmpia Eyre se prezintă sub forma unei imense cuvete. lasă multă umiditate pe coasta Pacifică (din Queensland şi New South Wales). Munţii Albaştri străjuiesc oraşul Sydney. porţiuni cu caracter de defileu. râuri numeroase.. cu ape repezi. Regiunea mantană şi colinară nordică: relieful a fost definitivat în Terţiar şi Cuaternar. apar podişuri sub forma unor blocuri izolate separate de puternice linii de falie. peste 2/3 din teritoriu primeşte anual mai puţin de 500 mm precipitaţii şi peste 1/3 din teritoriu mai puţin de 250 mm.                    Câmpia Murray: după confluenţa cu Darling. peşteri (Jenolan. 13º la Perth. Kosciusko). Alpii Australiei (sud-estul Australiei). mărime şi formă. principalele caracteristici climatice sunt date de poziţia geografică. formaţiuni eruptive (bazalte în special) datorită complexităţii se divide în două regiuni. 19ºC al Marble Bar şi 26ºC la Darwin. datorită poziţiei Australia este sub influenţa vânturilor de sud-est şi vest. mare parte din an prezintă o crustă de sare. structură litologică variată: şisturi cristaline. în bazinul râurilor Flinders. 4     . suprafeţe mari prezintă caracter deşertic: Deşertul Simpson (Simpson Desert). 28ºC la Alice Springs (centru). Tasmania este un horst vechi aplatizat cu urme glaciare. altitudinile variază între 200m (pe margini) şi –12 m (lacul Eyre). în plină zonă tropicală (traversată de Tropicul de Sud). 1415 mm la Darwin). este localizată aprox. din datele termice prezentate rezultă că amplitudinea termică cea mai mică se înregistrează la Darwin (3ºC) iar cea mai mare la Alice Springs (16ºC). în partea estică se întâlnesc munţi joşi. primeşte cantităţi importante de precipitaţii (ex. 12ºC la Alice Springs. Predomină climatul cald. 29ºC la Darwin (nord) şi 34ºC la Marble Bar (vest). telescaun spre cascadele Katoomba. Clima Australiei    Australia este un continent arid.1207 mm/an la Sydney). care este afectată şi de cicloni tropicali. vf. debite crescute vara. vulcanismul şi mişcările terţiare i-au dat asimetrie. cu picturi rupestre). orientarea Cordilierei Australiene pe direcţie nord-sud → rol de barieră climatică. iar Cordiliera Australiană impune anumite diferenţieri altitudinale. relieful se modelează într-un climat tropical musonic (peste1000mm/an). iar spre vărsare străbate o regiune colinară. numai aproximativ 10% din teritoriu primeşte mai mult de 1000 mm/an. temperatura medie în iulie (iarna emisferei sudice) este cuprinsă între 8ºC la Hobart. câmpie de acumulare cu altitudini sub 100m. abrupt spre Oceanul Pacific şi în trepte spre interior. temperatura medie în ianuarie (vara emisferei sudice) variază între 16ºC la Hobart (sud). între 10˚ şi 43˚ latitudine sudică. au 1500 m. Murray străbate o regiune de câmpie joasă. imprimându-i o evidentă asimetrie. 12ºC la Sydney. doar Tasmania are un climat temperat oceanic (668 mm/an la Hobart). podişuri vulcanice. prezintă numeroase meandre. segment al cordilierei. relief glaciar (reg. prezintă două bazine care se unesc în timpul ploilor. îngustă şi fragmentată câmpie litorală. ce însoţeşte pe circa 3700 km ţărmul Oc. 22ºC la Sydney (est). Regiunea montană şi de podişuri din jumătatea sudică: sistem de culmi şi podişuri separate de văi şi depresiuni tectonoerozive. principalul colector. roci sedimentare diverse. cu potenţial hidroenergetic. acumulări nisipoase (dune). flexuri majore l-a compartimentat creând depresiuni şi horsturi. câmpia litorală care însoţeşte sistemul muntos este ingustă şi pătrunde tentacular sub formă de golfuri spre interior. tropical şi subtropical. cu dune de nisip de 20-35 m înălţime. Cooper Creek. Cordiliera Australiană (Great Dividing Range) sistem de munţi. aceste ploi de vară sunt de mare importanţă deoarece nordul Australiei este adăpostit de Cordiliera Australiană în calea maselor de aer dinspre sudest care. ape arteziene la 200-400 m adâncime în est şi peste 1000 m în vest Câmpia Carpentaria se întinde în jurul golfului cu acelaşi nume din nordul Australiei. pereţi abrupţi. eucalipţi seculari. lacuri care seacă în anotimpul uscat. în centrul Australiei. Gilbert etc. Kosciusko de 2228 m. la nordul lacului Eyre. forţate să urce pantele estice ale munţilor. conţine cel mai mare vârf al Australiei. această regiune. mişcările din Terţiarul mijlociu şi superior au reîntinerit şi fragmentat relieful. podişuri şi dealuri cu altitudini nu prea ridicate. lăţimea maximă este de 360 km. Pacific. lacul Eyre. râuri temporare (creek): Diamantina. 23º la Perth (sud-vest). facilităţi turistice şi pentru sporturile de iarnă. iar nordul şi nord-estul Australiei este afectat de muson (precipitaţii bogate în timpul verii: 2623 mm la Innisfail. cursuri de apă cu defilee.

uneori destul de puternic. Riverina). în nopţile de iarnă gerurile sunt comune în interior şi sud. Everard. Amadeus. la ieşirea din munţi s-a construit lacul de acumulare Hume. aflat 12 m sub nivelul mării. pe cursul superior s-a construit în 1958 lacul de baraj Eucumbene. încât prea puţină mai ajunge în lacul propri-zis. Murray: izvorăşte din Snowy Mountains (Alpii Australiei). Bazinul lacului Eyre. s-a înregistrat o evaporare de 2500 mm/an. utilizare în irigaţii. din care apa este trecută printr-un tunel în bazinul superior al râurilor Murray şi Murumbidgee (Snowy Mountains Sisteme). 5          . în rest au scurgere temporară (creek). debitul mediu multianual este de aproximativ 57 m3/s. principalii săi afluenţi au scurgere permanentă numai în sectorul superior. străbate regiunea Platoului Kimberley pe circa 500 km şi se varsă în Golful Cambridge. cu numeroase flori multicolore. adâncimea mică şi mareele din laguna Alexandrina au constituit piedici în construirea unui port la vărsare. având însă lungime şi bazin hidrografic mai mari decât acesta. Yarrawonga) alcătuiesc un sistem hidrotehnic de retenţie a apei din perioada de vară pentru a fi folosită la irigaţii şi alte utilizări. însă în timpul musonului de vară nivelul se ridică cu 6-8 m. apa este utilizată în irigaţii (prov. cea mai uscată şi pustie regiune din Australia. plină de nisip şi presărată cu grohotiş: ex. în partea sudică precipitaţiile sunt mai bogate iarna: 758 mm iarna faţă de 131 mm vara la Perth sau 343 mm iarna faţă de 180 mm vara la Adelaide (diferenţele nu sunt însă atât de evidente ca în nord). în regiunea lacului Eyre media anuală coboară sub 125 mm (regiunea cea mai aridă).amenajat. se prezintă de cele mai multe ori ca o albie largă. Mackay. în Australia apar frecvente inundaţii catastrofale: creek-urile şi albile râurilor permanente se transformă în torente şi fluvii cu debite mari. după Darling. navigabil cam 6 luni/an (ianuarie-iunie). Torrens. Mitta Mitta River (Victoria) cu barajul Dartmouth (180 m înălţime) Deşi prezintă uriaşe suprafeţe aride şi semiaride. are izvoare în Munţii Snowy şi face parte din Snowy Mountains Sisteme (transfer de ape din râul Snowy). Marble Bar (Australia de Vest). este punctul central al unui sistem imens de scurgere. lacurile sărate şi apele arteziene. însă deşerturile înconjurătoare absorb o cantitate foarte mare de apă. în jumătatea nordică: 2623 mm vara faţă de 911 mm iarna la Innisfail (în nord-est) sau 1415 mm vara faţă de 75 mm iarna la Darwin. la Alice Springs 2300 mm/an. Creek-urile. în sezonul de iarnă debitul este mic iar numeroşi afluenţi seacă. a făcut parte în trecut dintr-o mare interioară care se întândea în nord până la Golful Carpentaria. ariditatea este accentuată în jumătatea vestică (244 mm/an la Kalgoorlie. un aspect climatic deosebit îl reprezintă evaporarea. Apele Australiei   trei elemente sunt reprezentative: reţeaua hidrografică. fără izvoare. în Cordiliera Australiană clima devine subtropicală spre sud şi temperată în zonele înalte. Darling este cel mai important afluent al fluviului Murray. ci şi vântului uscat. ex. ciclonii tropicali au mare frecvenţă în nord şi nord-est (în 1971 oraşul Darwin a fost distrus de un ciclon). se pare că fenomenul evaporării are rol în crearea mirajului (fenomen optic datorat şi aerului firbinte). Murrumbidgee este al doilea afluent. cu toate că Lacul Eyre (numit şi inima moartă a Australiei). inundând regiunea limitrofă. foarte intensă în părţile centrale şi vestice. Diamantina. la polul căldurii. s-a constatat că rata mare a evaporării se datorează nu numai aerului firbinte şi căldurii solului. debitul mediu este de 1900 m³/an. în perioadele uscate abia mai curge sub forma unui firicel de apă. care împreună cu alte lacuri (ex. specific acestor lacuri este faptul că î-şi schimbă foarte des dimensiunile şi contururile. în mare parte a interiorului precipitaţiile medii anuale sunt mai mici de 250 mm/an. 252 mm/an la Alice Springs). exceptând regiunea de sud-vest. Finke. dar nu şi debit de apă. Carnegie. Un aspect caracteristic îl constituie lacurile sărate fără scurgere. cercetările au relevat că pe mai mult de 70% din suprafaţa continentului pecipitaţiile sunt mai mici decât evaporarea. tot în timpul verii. al fluviului Murray. Râul Snowy drenează versanţii sud-estici ai Alpilor Australiei şi se varsă în Marea Tasmaniei. în timpul iernii australe se înregistrează zăpezi abundente în regiunea Kosciusko şi în Tasmania. Gordon River . cursuri temporare. prezintă chei adânci în cursul superior şi este amenajat pentru irigaţii şi hidroenergie → Ord River Project (proiect controversat).         cele mai multe precipitaţii cad în timpul verii. care este cunoscut de foartă multă vreme aborigenilor. precipitaţiile medii din aceste puncte abia dacă ating a opta parte din evaporare (274 mm/an la Alice Springs). dar primul după debitul de apă. când lacul primeşte o cantitate mare de apă în jurul lui apar suprafeţe verzi. Cooper Creek. cel mai important afluent este Lachlan. Râul Ord (Ord River) are izvoare în Albert Edward Range. cu climat mediteranean (900 mm/an la Perth). care au creat în jurul lor câteva legende. afluenţi importanţi: Murrumbidgee şi Darling. precipitaţii mai bogate cad în partea centrală şi vestică: 184 mm faţă de 68 mm iarna la Alice Springs sau 270 mm faţă de 70 mm la Marble Bar.

palmioerul de cocos). Flindersia. cu izvoare care ies la suprafaţă prin fisurile rocilor. adaptaţi la condiţii de xerofilism (Eucalyptus pilularis. constituţiei solului şi compoziţiei chimice a apei mangrovele sunt dispuse în fâşii paralele dinspre ocean spre continent: zona externă (dinspre ocean). Sonneratia. două elemente sunt specifice: eucaliptul şi acacia. despre care.km². arbori şi arbuşti. liane. unele izvoare au debite considerabile (milioane litri apă/zi). fiind prevăzuţi cu numeroase rădăcini-proptele. Pen. în zona mediană şi superioară sunt frecvente: Avicennia. de aceea flora şi fauna prezintă aspecte diferite de restul lumii. se admite că o parte apreciabilă a acestor ape constituie o moştenire a perioadelor pluviale. spre interior aceste păduri trec în savană cu arbori. California) şi utilitară (ind. pe coasta nord-estică şi estică apar păduri. chimico-farmaceutică). Elaeocarpus. prezintă complexitate floristică şi faunistică.     cu cei aproximativ 10 mii km². se deosebeşte în mai multe tipuri: mulga-scrub (frecventă este Acacia aenura. se vorbeşte chiar de un brâu de scrub. numit şi blestemul Australiei) şi brigalow-scrub (vegetaţie adaptată unui sol nisipos şi halofit. de unde culoarea albă a trunchiurilor. E. eucaliptul. de la câţiva metri (4-5 m) la sute şi mii de metri (2300 m). scrubul este alcătuit din peste 400 specii de plante. eucaliptul creşte foarte repede. originea apelor subterane nu este pe deplin lămurită. cu arbori permanent verzi şi puţine specii. mai ales la nord şi nord-vest de Munţii Flinders. malle-scrub (frecvent este Eucalyptus domosa. unele ape arteziene sunt foarte sărate. dar aproape peste tot se înălţau movile de sare…. apa se află uneori la numai câţiva metri adâncime→ Marele Bazin Artezian (The Great Artesian Basin). el este singurul bazin artezian al continentului. în condiţii de umiditate pot ajunge la 25 m iar pe soluri uscate se pipernicesc formând mulga-scrubul (la care participă şi eucalipţii). dar fără îndoială că ele sunt alimentate şi astăzi de infiltraţii. Pennisetum. subregiunii australiană. scrubul este caracteristic pentru regiunile unde precipitaţile înregistrează 250-350 mm/an şi se prezintă. prima sondă a fost săpată în 1871 lângă Perth. savane. Nicăieri nu se vedeau stânci sau pietre. Lacul Eyre). expuse mareelor. aspect luxuriant. sub teritoriile statelor Queensland. datorită frecvenţei şi duratei de inundare. în timpul erei terţiare timpurii. Pen. în genere. John Eyre scria în 1840: ″ am găsit lacul înconjurat din toate părţile de coline nisipoase. Italia. înălţimea eucalipţilor variază de la forme pitice (4-6 m) până la cele gigantice (100-110 m) şi apar în cele mai diferite formaţiuni vegetale (păduri. ca o vegetaţie pitică cu mărăcini şi spinării. ci coaja. cea mai inundată. savanele sunt întâlnite în nordul şi estul Australiei. munţi şi chiar în semideşerturi).am găsit fundul uscat al lacului complet acoperit de o crustă de sare…″ cercetările au arătat că în cele mai aride regiuni (ex. Murray. cu multe straturi. care stăjuiesc ţărmul mării. lacul Eyre este cel mai mare de pe continent. baz. după predominanţa unor elemente floristice. micratha). Eucla (Nullarbor). Bruguiera. mangrovele apar pe ţărmurile nordice şi nord-estice ale Australiei. ferigi şi epifite (ex. Australia-care cuprindea atunci Tasmania şi Noua Guinee-a rămas izolată. covorul ierbaceu este dominat de câteva genuri de graminee (Andopogon.Rizophora). acaciile au de asemenea largă răspândire dar nu au puterea de adaptare a eucaliptului. bogată în palmieri (ex. vegataţia pădurilor tropicale umede este specifică coastelor nordice ale Australiei. altele au temperaturi foarte ridicate (chiar peste 100ºC pentru sondele adânci). când au dispărut legăturile cu masa continentală sudică (Gondwana). Marele Bazin Artezian cuprinde o arie uriaşă. Sporolobus). apa subterană valorificată din Marele Bazin Artezian a schimbat aspectul peisajului în mod semnificativ. pe aproximativ 1. aici apar specii de eucalipţi mai scunzi.7 mil. 6        . Arnhem. Albizzia. scrubul australian. giogantaea). E. debitul mare al izvoarelor arteziene constituie explicaţia diferenţei mari dintre media precipitaţiilor şi a evaporaţiei. la schimbarea anotimpurilor eucaliptul nu-şi leapădă frunzele. unde creşte specia Acacia harpophilla). cu aproximativ 45 milioane de ani în urmă. Cap York). arbori ce pot depăşi 15 m înălţime. care mărgineşte zonele de savane şi acoperă suprafeţe imense în Auastralia de vest şi interior. adâncimea la care se găsesc variază.. coasta vestică. dar nu este singurul: reg. ca şi cangurul. este un simbol al Australiei. există specii de acacii care se ridică la doar câţiva cm de sol. în Australia apar cam 600 specii de acacia şi au valoare economică mult mai mică. cam cu 5 m/an iar lemnul este foarte dur. mulga este şi numele autohton al acestei specii). valorificarea apelor subterane a impulsionat creşterea animalelor-apa piţurilor arteziene este dirijată printr-un sistem de canalizare către staţiunile zootehnice. fiecare cu un număr foarte mare de specii (circa 400). fiind formate din graminee. este asemănătoare vegetaţiei din Noua Guinee şi insulelor din sud-estul Asiei. Vegetaţia Australiei      Australia aparţine din punct de vedere biogeografic regiunii australo-papuaşe. în care predomină pădurile de eucalipţi cu forme gigantice (Eucaliptus regnans. New South Wales şi Australia de Sud. este formată din paletuvieri (ex. cu numeroase endemisme. eucaliptul se cultivă astăzi aproape pretutindeni ca plantă ornamentală (ex. Cîmpia Carpentaria. specii caracteristice: Cedrella.

Tasmania. se dezvoltă formaţiuni de malle-scrub. 7 . prezintă un lemn greu şi dur care rezistă la umezeală şi sare. Fauna Australiei  se deosebeşte de celelalte continente prin vechimea ei şi prin formele sale endemice. arborii depăşesc uneori 100 m înălţime (Eucalyptus regnans. arbore înalt de până la 6 m). numit şi tufă de sare. ca nişte ace). prin degradarea acestor păduri au apărut tufişuri de malle-scrub (asemănătoare maquis-ului). în sud-estul Australiei. în anii cu precipitaţii bogate (500 mm). vegetaţie subalpină (cu eucalipţi de zăpadă) → M. vegetaţia subtropicală (mediteraneană) este specifică Australiei de sud-est şi sud-vest. iar în ţinuturile aride din interiorul continentului au aspect de tufă. mai este întâlnită savana cu iarba copac (Xanthorrhaea). datorită climatului cu caracter mai temperat. datorită condiţiilor bio-pedo-climatice puternic influenţate de vecinătatea oceanului. ţepos şi ajunge până la 1 m înălţime). numele său având origine sudamericană. sunt asociaţiile ierboase adaptate la condiţii de xerofilism excesiv: Spinifex paradoxus (are frunze foarte răsucite care se termină cu un vârf ascuţit. pot atinge 20 m înălţime. în părţile sudice ale regiunilor deşertice şi semideşertice. din Australia de Vest. care nu depăşeşte înălţimea de 1 m şi dă o culoare albastră peisajului). vegetaţia pustiurilor şi semipustiurilor calde este specifică celei mai mari părţi a Australiei Centrale. foarte frecvente în regiunea aridă. 3-4 m). la care se adaugă tufişuri de Casuarina ca şi iarba copac (Xanthorrhaea. stratul inferior al pădurii este format din mimozacee. formând asociaţiile de mulga-scrub. Cassia. în ciorchine. iar pădurile mai luminate. pe unele văi apar ferigi arborescente şi exemplare singuratice de Nothofagus. ce ajung la o înălţime de 60-70 m. laba-cangurului (Anigozanthus manglesii). pe suprafeţele argiloase ori sărate apar tufişuri cu Kochia şi Atriplex (blue-bush. căci sunt plante care apar în perioada ploilor şi dispar complet în cea secetoasă. toate reprezentate în Australia. cu flori lungi de 70-80 cm în formă de labă de cangur. în afară de eucalipţi. dispunearea neregulată a precipitaţiilor are urmări directe asupra vegetaţiei. care a devenit emblema statului New South Wales. aceste formaţiuni au în compoziţia lor floristică eucalipţi pitici (Eucalyptus dumosa). Snowy. diversicolor). Australia se remarcă şi prin multitudinea plantelor cu flori: waratah (Telopea speciosissima). Agathis). Casuarina cuprinde 25 specii. aceste formaţiuni. gigantaea).                 în partea de nord-est şi în bazinul fluviului Darling apar savane cu eucalipţi înalţi. munţii Tasmaniei occidenatle sunt acoperiţi până la 1000 m înălţime de păduri de fag austral (Nothofagus). flori roşii. E. în sud-vest pădurile prezintă arbori zvelţi. acolo unde precipitaţiile sunt mai reduse. caracteristice pentru aceste păduri mai sunt şi Acacia şi Casuarina. aproape jumătate dintre cele aproximativ 230 specii de mamifere sunt marsupiale. acolo unde precipitaţiile sunt mai bogate (650-1250 mm/an) formaţia vegetală specifică o formează pădurea jarrah. plante arborescente ca: Eremophila. este puţin pretenţios la sol. pe versantul oriental al Cordilierei Austaliene se întâlnesc pădurile australe. aici pădurile conţin specii de eucalipţi (Eucalyptus marginata. cu aspect continuu altădată. ramurile poartă smocuri de frunze lungi. care sunt de fapt formaţiuni de trecere spre formaţiunile vegetale de tip subtropical. se transformă în adevărate savane tropicale cu ierburi înalte. compuse din foioase (Nothofagus) şi conifere (Araucaria. Triodia pungene şi Triodia basedowii (au un sistem radicular foarte mare. cu precipitaţii de iarnă. aceste păduri se prezintă în prezent sub forma unor insule. ordin care împreună cu monotremele alcătuiesc formele cele mai simple ale mamiferelor. compoziţia floristică este destul de diversificată. Araucaria nu este un arbore specific australian. datorită ploilor din toate anotimpurile. poartă numele de wandoo (alcătuite predominant din Eucalyptus redunca). E. nisipoasă. arbuştii nu depăşesc 4 m înălţime şi au aspect de tufe. peste această limită apare Eucalyptus coccifera şi coniferul Arthotaxis. alcătuită din Eucalyptus diversicolor (60-80 m. alcătuită din Eucalyptus marginata (15-20 m) şi pădurea karri. în partea mai umedă). pădurea de eucalipt este magnifică. aici apar reprezentanţi ai genului Acacia (Acacia aneura).

cu 45 spacii răspândite în aproape toate zonele climatice. Arii protejate    Ayers Rock şi Mount Olga: situat în partea estică a Deş. crocodili (2 specii din care una de apă sărată. Gibson. animale de import: cămilele. Varanus varius. jderul marsupial (Dasyurus). Wallaby. câinele dingo (Canis familiaris dingo)→ a însoţit aborigenii de pe continent. calul. cangurul şobolan (este cel mai mic. cangurul uriaş roşu (Megaleia rufus). are peste 1 m înălţime şi ajunge la 80 kg. savana cu arborele butelie-Stercularia şi chiparoşi. cangurul antilopă (M. robustus antilopius). papagali (50 specii. 2 m lungime). broaşte ţestoase (15 specii de apă dulce şi 6 marine). are o coadă scurtă şi un cioc lung. aborigenii de pe insula Moa din str. dingo. cărtiţa marsupială (Notoryctes). în timp ce ornitorincul are corpul turtit. cioc lat şi duce o viaţă acvatică. se hrăneşte cu frunze de eucalipt). cangurii au fost alungaţi spre regiunile inospitaliere. cornutele. porcul. păduri de foioase şi tropicale umede. ulterior din Africa. singura specie de lebădă din Australia şi singura specie de lebădă neagră din lume. din care circa 500 endemice): emu (Dromiceius. el a fost vânat şi de albi care-i preţuiau carnea. acacii. din pădurile Austaliei de est. 8 . canguri. venerat de aborigeni care îl numesc Uluru. pe coasta apuseană). Ayers Rock este un monolit enorm de 867 m înălţime.     reptile: şerpi (peste 140 specii de şerpi. Kookaburra (considerată sacră de către aborigeni). Bunya Mountains: (Queensland) conservă splendida pădure de Araucaria bidwilli. abia atinge 30 cm). achiziţionate din Afganistan şi India.      monotremele: echidna (Echidna aculeata) şi ornitorincul (Ornithorhynchus anatinus) se înmulţesc prin ouă iar puii îi hrănesc cu lapte. cangurul de copac (Dendrolagus ursinus). câinele dingo. întâlnit în stepă. şarpele cu clopoţei). cacaduul cu moţ galben). care conţine caverne cu picturi rupestre. în nord est). Torres l-au zeificat. a doua pasăre ca mărime. diavolul marsupial (Sarcophilus). ursul marsupial (Koala. cacaduul cu barbă. mai pot fi remarcate termitele. şarpele tigru. eucalipţi. Spinifex. Bellender-Ker: (Queensland) floră şi faună tropicală tipică. asemănătoare struţului. vipera neagră. pasărea liră (Menura superba. casuarul (Casuarius. în nord). apoi: oaia. a reprezentat singurul animal domestic cunoscut de aborigeni până la venirea albilor. Mount Olga este situat la 32 km vest şi cuprinde un mare număr de monoliţi (30). mulţi extrem de veninoşi: taipanul. iepurii şi albinele. specii caracteristice: cangurul uriaş (Macropus giganteus). păsările sunt variate şi bogat reprezentate (700 specii. şopârle (360 specii. pe măsură ce agricultura s-a extins. ornitorincul se întâlneşte în partea sud-estică a Australiei. răspândit în Tasmania. wombatul (Phascolomys). marsupialele: cangurul (nume aborigen) este animal simbol. în care se remarcă orhideele şi ferigile. în partea centrală şi vestică). în sud-est). veveriţa marsupială. iar ca faună marsupialele şi păsările. lebăda neagră (Chenopsis. în trecut sursă de hrană pentru aborigeni. fauna oceanica. echidna are corpul acoperit cu ţepi. alte marsupialei: lupul marsupial (Thylacinus). unde trăiesc şi astăzi în număr destul de mare. păsările de casă.

anul descoperirii aurului. existau concentrări locale de germani.4 ani pentru bărbaţi şi 81. în 1950 populaţia Australiei era de 8. faună acvatică. canguri. liane.. în a doua jumătate a secolului XX au determinat noi valuri de imigranţi: din Ungaria şi Cehoslovacia (după revoltele din 1950 şi 1968). şapte ani mai târziu erau peste un milion. asiatici (1. a dus la publicarea în presa europeană şi americană de numeroase informaţii despre acest stat. 7. mortalitatea de 7. cu forme glaciare. artă aborigenă. analizând statistic imigraţia în perioada 1947-1974 se constată că 45.2% est-europeni.7 loc/km2 în Australia de Vest. este o rezervaţie arheologică.. când este introdusă creşterea oilor. ortodocşi 2. prezintă peşteri pictate. loc. pasărea paradisului.1 loc/ km2 în Northern Territory.9% sudeuropeni. pasărea liră. Vietnam). 6. precum şi la valuri masive de imigranţi. Mount Buffalo: (Victoria) platou granitic cu alt. Populaţia Australiei    societatea australiană este privită ca esenţialmente britanică. până la 1721 m.3 %. natalitatea este de 13.8%.. în interiorul arid mari suprafeţe sunt aproape nelociute (sub 1 loc/10 km²). ferigi uriaşe. pasărea liră. substanţial relaxată după 1966. budişti 0.. înfiinţând prima colonie –Port Jackson. ornitorincul. păduri tropicale-palmieri. creştinii reprezintă 74% (romano-catolici 27. koala. densitatea populaţiei este redusă (2 loc/ km²). nu există religie oficială. 19-20 mil.8 %.2% nord-europeni. bambuşi. metodişti şi unitarieni 8. în timpul celui de-al doilea război mondial a fost lansată o campanie viguroasă de încurajare a imigraţiei din toată Europa. a doua după 1891 în reg. Marea Barieră de Corali: parcul include extremitatea sudică. Laos. recife de corali. iar în iulie 2000 la 19 169 000 loc.6 loc/km2 în New South Wales sau 19 loc/ km2 în Victoria. în fâşia de litoral cuprinsă între oraşele Newcastle şi Adelaide se concentrează aproape 90% din populaţie.08 ‰. în principal chinezi şi vietnamezi). Kosciusko: (New South Wales) protejează regiunea alpină. unul din primele obiective ale noului guvern federal. wombatul. speranţa de viaţă la naştere este de 75.loc. Katherine Gorge: (Northern Territory) protejează canionul râului Katherine. descoperirea aurului în Australia.               9 . 0. pădure umedă cu eucalipţi.96 ‰. din care aproape 90 % sunt urmaşii emigranţilor britanici şi irlandezi. etnologică şi peisagistică.8 %). crocodili. în 1851. presbiterieni 4. populaţia britanică şi irlandeză a fost puţin modificată de imigraţia din alte surse pînă la jumătatea secolului XX. în perioada 1940-1980 cam 500 000 persoane (mulţi refugiaţi) vin în Australia (foarte mulţi în marile oraşe). începe şi colonizare civilă. crizele majore pe plan mondial. primii 1000 (2/3 deţinuţi) au venit pe 26 ianuarie 1788. până către 1850 peste 160 000 de deţinuţi britanici sunt colonizaţi în Australia. Kalbarri: (Australia de Vest) protejează faimosul canion al râului Murchison. Arnhem) 1.2%.ha. politica Australia albă a fost oficial abandonată în 1973 (numărul imigranţilor asiatici ajunge astăzi la circa 60 % din totalul noilor veniţi).2 mil. ce a determinat în secolul 19 goana după aur. echidna. ficuşi. papagalii kakadu. chinezi şi alte grupuri etnice (stabilite în secolul XIX). anglicani 23. un factor important în colonizarea continentului l-a avut descoperirea aurului.3 %. cea mai mare parte a populaţiei este stabilită în regiunile litorale (în special în est). în următoarele patru decade diversificarea etnică intensificându-se gradual. restul populaţiei este alcătiut din aborigeni (2%).9% africani. continentul avea o populaţie albă de circa 437 000. canguri. în 1978 populaţia ajunge la 14. rata fertilităţii este 1. când s-a descoperit aur la Ballarat şi Bendigo. Indochina (Cambodgia..2 mil. wombatul.3%. cu o repartiţie inegală în teritoriu. 11. wombat. de loc. orhidei. 13.2 % o formează albii. a fost modelul unei Australii albe (interdicţia imigrării populaţiei de culoare). faună bogată: ornitorinc. echidnă.4% asiatici.12 ‰ şi sporul natural de 5. Kalgoorlie-Coolgardie. una după 1851. 24 km lungime. 130 loc/ km 2 – zona Canberra. Liban. la nivelul unităţilor administrative: 0.4% erau britanici. la numai trei ani de la senzaţionalul goldrush californian. din totalul poulaţiei 95. în perioada interbelică geograful australian Griffith Taylor remarca limitele impuse de potenţialul natural al Australiei estimând o capacitate de susţinere de aprox. crocodili de apă sărată etc. veveriţa marsupială. stabilit în 1901.      Kakadu: (Pen.9%. 20. Chile şi alte state din America Latină. după 1820. China (în Darwin sunt peste 4000 chinezi) etc.8 mil. 2% americani şi 0.1 ani pentru femei..79 copii /femeie. musulmani 0.

oraşele Ballarat şi Bendigo au trecut la exploatări agricole. urme valoroase sunt picturile rupestre. care trăiau în circa 500 de triburi. Wills. păsări.                 Oraşele  prima aşezare din Australia a apărut în 1788. tasmanienii aparţineau altei populaţii şi vorbeau altă limbă decât populaţia australoidă de pe continent. unii erau canibali. Stuart.Populaţia aborigenă  la venirea primilor colonişti europeni (sf. aşezările erau alcătuite fără nici un plan. aşezare întemeiată în 1920. 1938) spunea că < omul primitiv australian nu este nici negroid. nu s-a pomenit niciodată ca vreun aborigen să moară în timpul traversării deşerturilor. cel mai vechi dintre aceste valuri se situează cu aproximativ 38 000 ani în urmă (descoperirile din regiunea lacului Mungo. unele oraşe au apărut în marile exploatări agricole: ex. El este clasificat într-un grup special numit australoid >. oraşul Tully (Queensland).ex. cu ambarcaţiuni primitive. transformându-se în oraşe fantomă (ghost town). dinspre nord şi nord-est. preoţi. cu excepţia teritoriilor centrale şi nordice (unde trăiau dealtfel majoritatea acestora). populaţii aparţinând de grupul negroid al papuaşilor şi melanezienilor. numărul aborigenilor din mediul urban este mic şi se confruntă cu numeroase probleme: alcoolismul. într-o perioadă foarte îndepărtată. 10 . astăzi Sydney. dispreţul. ploaia.3 Km². olăritul. în 1869 a dispărut ultimul tasmanian. în cadrul rezervaţiilor şi a unor aşezări din nordul şi centrul ţării. de unde concluzia unei migraţii dinspre nord-est a unei populaţii de navigatori pricepuţi. XVIII) Australia era populată de circa 200 000 . Leichhardt). tasmanienii prezintă caracteristici foarte asemănătoare cu ale populaţiilor din insulele situate la nord şi est de Australia. în 1973 existau 350 rezervaţii ale aborigenilor. din care aproximativ ½ erau teritorii deşertice din Teritoriul de Nord. erau aproape complet abandonate. în 1937 se decide încetarea discriminării aborigenilor. aborigenii. sec. arcul şi săgeata). statul New South Wales). din 1967 li se acordă dreptul de vot şi sunt incluşi în totalul populaţiei australiene. în cadrul migraţiilor. şi-au schimbat funcţionalitatea . ipoteza autohtoniei a fost abandonată după studierea riguroasă a faunei continentului: în Australia nu se găsesc mamifere superioare din care să sepoată dezvolta primatele şi apoi omul. mare bogăţie în picturi rupestre este zona Kimberley. nasul foarte turtit. London. mortalitatea infantilă ridicată. au sosit pe continent în mai multe valuri. care nu prezintă nici un fel de înrudire cu cele trei mari grupuri de limbi vorbite în regiunile înconjurătoare: malaiezo-polineziene. la nivelul preistoriei. se remarcă printr-o mare rezistenţă la condiţiile de deşert: dacă pentru albi deşertul a fost fatal (Burke. din care doar o mică parte (30-40 mii) mai au oarecare lăgătură cu modul de viaţă tradiţional. nici mongoloid şi nici europoid. în 1951 se hotărăşte întegrarea lor în viaţa culturală. fruntea relativ îngustă. care după construirea unei rafinării de zahăr moderne a avut o dezvoltare rapidă. de aici concluzia că aborigenii au sosit în Australia în cursul migraţiilor din perioada preistorică. unele fiind considerate sacre. papuaşe şi melaneziene. când se înfiinţează prima colonie penitenciară în Noua Galie de Sud. după epuizarea zăcămintelor de aur.350 000 aborigeni (valoarea este estimată). antropologic: pielea de culoare închisă. părul şi barba stufoase. cercetătorul A. plante. oraşul Walhalla (statul Victoria). arborii). P. ca vânători şi culegători nomazi (nu cunoşteau agricultura. răspândite pe tot continentul. triburile aborigene posedau locuri sacre şi totemuri specifice (animale. Sri Lanka şi unele insule din Indonezia. englezul William Ellis considera chiar că migraţia s-ar fi produs de pe ţărmurile sud-americane. în prezent numărul aborigenilor este de aproximativ 228 000. originea este şi astăzi controversată: unii antropologi au remarcat asemănări cu populaţiile din sudul Indiei. ce ocupau 541. răsăreau din pământ ca ciupercile după ploaie şi după o înflorire de obicei de scurtă durată. alte oraşe. însă au un bogat ceremonial totemic şi practică cultul strămoşilor (cred că strămoşii lor au avut origine subpământeană. ca ex.   un moment important în evoluţia oraşelor australiene a fost descoperirea aurului. între 1778-1920 colonizarea albilor a avut ca urmare exterminarea a cel puţin 250 000 de aborigeni. majoritatea şi-au pierdut legăturile tribale integrându-se comunităţii. în 1972 se înfiinţează Departamentul pentru afacerile aborigenilor. unde se reântoarce spiritul). membrele lungi. limbile vorbite de aborigeni au fost grupate în familia limbilor negro-australoide. numită Port Jackson. vântul. aborigenii nu au biserici. Elkin (The Australian Aborigines. nu cred în zei.

siderurgice. Melbourne    situat pe râul Yarra pe coasta sud-estică a Australiei. atracţii: sporturi nautice şi facilităţi recreative şi culturale. Marele Turn. datorită unei migraţii masive. loc. iar în 1877 se construieşte Canalul Coode. produse lactate şi se importă: motoare. este capitala statului Victoria. National Gallery. textile şi îmbrăcăminte. după al doilea război mondial au apărut şi alte unităţi industriale.         1856-1873 se construiesc căi ferate care îl leagă de Geeelong. carne. grâu. domină viaţa economică a statului Victoria: centru financiar-bancar. produse chimice). climat subtropical: 120 C în iulie şi 220 C în februarie. în 1995 populaţia urbană era de 85 %. obeliscul din locul debarcării. textile. catedrala Garrison. unde se găsesc importante instituţii financiar-bancare. cu peste 3 mil. puternică creştere după al doilea război mondial. capitală a statului New South Wales. oraş ultramodern. podul peste golful Port Jackson-unul dintre cele mai mari din lume. cu statuia lui J.prim ministru britanic. o sală de concerte. prod. în suburbii → automobile.2 mil. aeroport interneţional în suburbia Tulla Marine.8 mil. cauciuc. fructe. Ballarat. de asigurări şi centre de afacerii. inima oraşului se află pe malul nordic al râului Yarra. în 1835 John Batman împreună cu John Pascoe Fawkner (veniţi din Tasmania) achiziţionează de la aborigeni teren în lungul râului Yarra şi pun bazele aşezării. între 1850-1890 populaţia oraşului creşte de la 60 mii la 400 mii (puternică emigraţie). Bendigo. goana după aur (descoperit la Ballarat) din 1851 a dus la prima creştere a aşezării. industrial (prelucrarea metalelor. 260C a lunii ianuarie şi 657 mm/an precipitaţii anuale. chimice. parcuri (Hyde. XIX. (1996).cel mai mare oraş al Australiei). 11 . loc. maşini. unde primele fabrici au fost construite în sec. Victoria Arts Centre-trei teatre. coastă (est). principalele oraşe fiind: Sydney    este situat între Munţii Albaştri (vest). al doilea din Australia. inginerie. funcţie portuară majoră (Port Jackson. pe Yarra River pentru facilitarea transportului. alimentară. Botany Bay-10 mile spre sud). populaţia ariei metropolitane (Melbourn Metropolitan Area) este de peste 3. pe unde se exportă: lână. numele vine de la William Lamb Melbourne. hârtie. aria metrop. (3. produse petroliere. funcţie industrială: 1/3 din forţa de muncă-rafinarea petrolului (cea mai importantă). în jurul centrului se găseşte un ring de suburbii industriale. University of Melbourne a fost înfiinţată în 1853. aeroport interneţional-Smith Kingsford. Echuca sau Wodonga. 1200 mm/an precipitaţii (în special vara).     Opera din Sydney. prod. rafinarea petrolului. Podul portului Sydney (Harbour Bridge). în suburbiile externe. produse chimice. capitală federală între 1901-1927.. Hawkesbury River (nord) şi Botany Bay (sud). bursă mondială a lânii. Opera (formă de corabie). 130C media lunii iulie. este un oraş cosmopolit. facilităţi portuare → Port Phillip Bay. podul Harbour (suspendat peste golf). Cook). major centru financiar – bancar (rivalizează cu Melbourne).

luând numele de la localitatea de baştină a lui George Murray (secretar de stat al coloniei). are un climat subtropical. oţel. înlăturându-se rivalităţile ivite între cele două mari metropole. vin. care funcţionează până în 1839. ierni blânde (120C în iulie) şi precipitaţii medii de 530 mm/an. Muzeul Naţional (1980). Perth        se întinde în lungul estuarului râului Swan (19 km de gura râului). nichel. Adelaide      capitala Australiei de Sud. pe care-l poartă până în 1836. soţia regelui britanic William IV. accesul uşor la Murray şi prezenţa resurselor minerale în apropiere a contribuit la creşterea oraşului. maşini. fertilitatea câmpiilor din împrejurimi.-aria metripolitană). două universităţi. Parlament House (1927). conceput ca centru politico-administrativ şi oraş-grădină. Academia Australiană de Ştiinţe (1954). loc (în 2000). rafinarea petrolului. alimentară. al treilea oraş al Australiei cu 750 mii loc (1. Brisbane   capitală a statului Queensland. hârtiei şi poligrafică. Biblioteca Naţională.38 mil. are 331 000 loc (1995). din Scoţia. oraşul este separat de suburbii prin numeroase parcuri. loc. este un centru industrial major: industrie grea. conţine 3/4 din populaţia Australiei de Vest. tractoare. Universitate din 1874. iar în 1824 se înfiinţează aici o colonie penitenciară. a apărut ca aşezare a crescătorilor de vite în 1824. lângă Port Noarlunga. la poalele Alpilor Australieni. produse chimice. lemnului.     este o piaţă agricolă: grâu. are şi funcţii financiar-bancare. vopseluri. construcţia noii capitale începe în 1913. Sydney şi Melbourne. din Cooper Basin. cu veri fierbinţi (230C în februarie). pe coaste estică a Golfului St. textile. Galeria Naţională (1975). aria metropolitană). facilităţi de transport: portul Fremantle. aluminiu. cale ferată transcontinentală. industrie slab dezvoltată: mai puţin de 5 % din populaţia activă. în 1829 apare prima colonie. fructe. Vincent. ştiinţifice şi de învăţământ.Cambera         este situat în sud-estul ţării. centru industrial: componente pentru automobile. aeroport internaţional. sub numele de Canbury. în 1962 a fost construită rafinăria de la Hallet Cove (sud de Adelaide). este aleasă în 1909 ca loc pentru noua capitală a Uniunii Australiene. lână. ind. Australian War Memorial (1941). comerciale. puternic impuls odată cu descoperirea aurului la Coolgardie-Kalgoorlie. la circa 300 km de Sydney. iar transferul tuturor organismelor guvernamentale se definitiveatză în anii 60. este conectat printr-o conductă de petrol cu Gidgealpa. numele îl are de la regina Adelaide. cauciuc.49 mil. la confluenţa râurilor Molonglo şi Murrumbidgee. când funcţia penală este abandonată. în 1927 se transferă Parlamentul federal de la Melbourne. 12 . devine oraş în 1856. turism în expansiune. 1. 1081 000 loc (1996. populaţia fiind în creştere (146 mii în 1971). este al 4-lea oraş al Australiei. locul este explorat pentru prima dată de John Oxley în 1823. situată la baza lui Lofty Range.

minereu de fier. Cu). cauciuc.. ilmenit. capitala statului Tasmania. modificându-se şi numele. activitate de transport (port favorabil). rafinarea petrolului. Universitatea Tasmania (1890).aria metropolitană cuprinde peste 1/2 din capacitatea industrială a statului: şantiere navale. rezerve de uraniu. nichel. funcţie portuară-se exportă: lână. îngrăşăminte. celelalte resurse de subsol au fost puse în valoare abia în ultimele decenii. fosfaţi. produse lactate. funcţie industrială . zinc. diamante. maşiniunelte. mică. prod. în 1974 este aproape distrus de un ciclon tropical (2/3 din rezidenţi sunt mutaţi). bauxită. Lucia). argint. argilă. cărbune. diamante. Wrest Point Casino-primul casino din Australia. safire. municipalitate din 1859. cărbune.    Resursele minerale    cele mai importante rezerve sunt localizate în Australia de Vest (fier. metale preţioase. dolomită. alimentară (fructe). când a fost rebotezat după numele portului său. Hobart    oraş port. în 1804 aşezarea a fost mutată pe actualul amplasament. 509 km spre sud-est). textile. cupru). plumb. schimbat în onoarea lui Sir Thomas Brisbane. localizat în sud-estul insulei. monazit. opal negru. argint. confecţii. zircon. locul unde se află acum oraşul nu a fost folosit până în 1869 şi era cunoscut sub numele Palmelston până în 1901. zinc. în cinstea politicianului Robert Hobart. nichel. este cel mai mare oraş sudic la Australiei (circa 180 000 loc). Queensland (bauxită. portul său a fost fondat în 1839 de John Stokes şi a fost numit după naturalistul britanic Charles Darwin.       primul nume a fost Edenglassie. argint) şi Victoria (cărbune. aur. Darwin    capitală şi port pentru Teritoriul de Nord. rutil. 13 .     bază militară în al doilea război mondial. piei. bauxită. pe malul vestic al estuarului râului Derwent. plaje (Bellerive). stabileşte o aşezare aici (Risdon Cove). sare. plumb şi zin. New Sout Wales (cărbune. care a generat în secolul 19 goana după aur. guvernator al statului New South Weles. automobile. când a fost puternic bombardat de japonezi (1911). textile. pentru a preveni incursiunile franceze. Universitate din 1909 (la St. gaze naturale). oraş din 1959. important nod de comunicaţii. topaz. la nord-est de intrarea în port. cu excepţia aurului. mangan. reconstruit apoi cu sprijin guvernamental. este situat pe o peninsulă joasă. guvernatorul Noii Galii de Sud. activitate industrială: metalurgie neferoasă (Zn. când devine şi capitală a statului Queensland. hidrocarburi). opal alb. navigatorul britanic George Bass explorează estuarul în 1798 iar 5 ani mai târziu Philip Gidley King. străzi largi şi numeroase parcuri. zahăr. peste 70 000 loc. canal pe care pătrund vase oceanice. clădiri moderne. plumb. are un vast hinterland. ce se întinde şi la vest de munţi (în Darling Downs). centru industrial şi de transport (şosea spre Alice Springs. cale ferată spre Birdum. acum este un oraş modern. alimentare.

9 mil.  dezvoltarea economică a Australiei în anii de după război a fost însoţită de o restructurare a întregii economii. cr. animalelor). pe sectoare PIB-ul se prezintă astfel: servicii 71 %. precum şi intrarea în război alături de puterile aliate.$ (cu o rată de creştere de 4.în 1972 erau irigate doar 10 mii km2. viticultură. Industria metalurgică → minereul de fier. se irigă suprafeţe ocupate cu: păşuni. trestie de zahăr. cultura plantelor.$.  industria s-a dezvoltat mai ales după 1950. 21 070 km2 de terenuri irigate (1993) . brusca ei izolare. prezintă mecanizare şi chimizare avansată. care nu are nici o logică şi care creează dificultăţi transportului. etc. nu există altă ţară cu o reţea feroviară mai diversificată. balanţa agricolă este puternic excedentară. în Victoria ecartamentul este printre cele mai mari din lume (1600 mm). rolul principal al căilor ferate constă în transportul materiilor prime spre centrele de prelucrare sau spre porturi. construcţia căilor ferate a început în a doua jumătate a secolului XIX. o bună parte din terenurile cultivate sunt utilizate în scopul creşterii ovinelor şi bovinelor (plante furajere). plumbul. viticultura. linia ferată normală Sydney-Melbourne datează abia din 1962. alte terenuri (21 %). cuprul. păduri (19 %). de produse petroliere (500 km). Industria energetică → cărbunele. Australia fiind una din principalele ţări exportatoare de produse agricole din lume. plante furajere. remarcându-se totuşi calea ferată Adelaide-Alice Springs. depăşind 25 md. aici practicându-se o agricultură intensivă complexă (cereale. ex.ECONOMIA AUSTRALIEI Australia se înscrie în rândul statelor dezvoltate ale lumii: 416 mld. de gaze naturale (5600 km). fiind însă importante pentru aprovizionarea cu apă a animalelor. zootehnia. pomicultura. tot ecartament normal are şi calea ferată transaustraliană Perth-KalgoorliePort Pirie-Adelaide.6 %) şi reprezintă 3 % din PIB. constituie cea mai vastă şi mai reprezentativă regiune irigată a Australiei. bauxita. Fairbairn (Canberra). dar veniturile din exporturi sunt în raport cu evoluţia preţurilor pe piaţa mondială. bumbac etc. culturile industriale. Darwin . în dec. Melbourne. pomicultură. într-un ritm rapid până în anii 70. cu 22 mii $/loc. → petrolul şi gazele naturale. Melbourne-Sydney-Brisbane. orez. grâu.Alice Springs. din care 353 331 pavate. prelungită în 1969 până la Sydney. la aproape trei decenii după inauguraea primei căi ferate în Anglia. în scădere faţă de anul 1977 (6. arabil. nici o cale ferată nu străbate continentul de la sud la nord. însă nu pot fi valorificate în întregime datorită mineralizării. modul de utilizare al terenurilor (1998): păşuni şi fâneţe (54 %). după care a înregistrat o stagnare. transportul prin conducte → conducte de petrol (2500 km). 1999) este repartizată astfel: servicii (73 %). ea are ecartament larg (3719 km). vii şi livezi (6 %). în New South Wales ecartamentul are distanţă normală (1435 mm). valoarea producţiei agricole a crescut de patru ori în ultimii 30 ani. aviaţia s-a dezvoltat de timpuriu şi asigură rapid legătura cu aşezările îndepărtate. forţa de muncă ocupată (8. când statele australiene erau încă independente drept urmare fiecare stat şi-a ales un ecartament propriu pentru calea sa ferată (transporturile feroviare necesitând transbordări). primul tren tras de o locomotivă cu aburi a parcurs ruta Melbourne-Sandridge în 1854. textile. este cel mai bine dezvoltat sector.3 %). industria zahărului. iar în Australia de Sud s-a construit cea mai îngustă cale ferată (762 mm). situată între râurile Murray şi Murrumbidgee. Perth-Adelaide (paralelă cu linia ferată). în Queensland se foloseşte ecartamentul de 1066 mm.  economia este marcată de valorificarea unor importante resurse de subsol. strânsă dependenţă faţă de exporturi (în 1970 2/3 din producţia agricolă a fost exportată). îngust (14 506 km) şi normal (15 422 km). siderurgia. dacă până la al doilea război mondial Australia era o furnizoare de materii prime şi produse agricole.. din care 2540 km electrificate. ind. industrie (22 %) şi agricultură (5 %). industrie 26 % şi agricultură 3 %. fiind una din principalele producătoare şi exportatoare de minereuri de pe glob. au constituit un puternic stimulent pentru dezvoltarea unei baze industrile mai largi. 14    .    Agricultura    agricultura antrenează circa 5 % din populaţia activă. există importante resurse de ape arteziene. este însă utilizată pentru irigaţii apa râurilor: Provincia Riverina. Perth. livezi. Brisbane. transporturile aeriene → 408 aeroporturi: Kingsford Smith (Sydney). zincul. căile rutiere → 913 000 km. viţă-de-vie.       Transporturle  căile ferate → 33 819 km.→ hidroenergia.

porturi: Sydney. porturi specializate: Port Hedland. Whyalla (minereuri). primul vas cu aburi a intrat întrun port australian în 1852. iar în 1976 Australian National Line a pus în funcţie primul mineralier de 120 000 t. Brisbane. Dampier. alumină). Port Kembla. Fremantle. Newcastle. Melbourne. transporturile maritime → au jucat dintotdeauna un rol important în istoria Australiei. 15 . bauxită. Gladstone (cărbune. pentru transportul minereului de fier în Japonia.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->