CUVINTE DESPRE VICLENIE

“Omul viclean se îmbracă când în piele de oaie, când în piele de vulpe.”

Proverb românesc [autor neindentificat]

Tema vicleniei este o temă cât se poate de actuală. Aceasta fiindcă la marea majoritate
dintre noi nu ne plac oamenii vcleni şi prefăcuţi sau oamenii cu două feţe cum se spune în
limbajul popular. Faptele concrete demonstrează că viclenia este prezentă din mai multe puncte
de vedere. Prin urmare, mai înainte de a începe analiza temei noastre din prezentele rânduri
vom întreba foarte simplu ce este viclenia? Viclenia este după dicţionarul explicativ al limbii
române sinonimă cu perfidia, ipocrizia, falsitatea sau înşelăciunea.
Ceea ce trebuie să spunem din capul locului este că ortodoxia şi Biserica în general
condamnă orice formă de viclenie. Vicleanul este astfel un om care este din punct de vedere
ortodox subuman sau inferior. Faptele vieţii demonstrează că există mulţi oamenii viclenei şi
înşelători. Biserica condamnă viclenia ca şi un păcat la fel cum o fac şi teologii. Oricum, formele
vicleniei sunt mult mai variate decât simpla definiţie. Ştim de viclenie socială, infracţională,
armată, politică sau chiar medicală. Formele vicleniei sunt multiple fiindcă oamenii vicleni se
ascund şi nu recunosc că sunt vicleni.
Vicleanul este o persoană care se ascunde şi nu vrea să se descopere pe sine. Prin urmare
este greu de identificat cine este viclean sau nu. De mai multe ori ajungem să de dăm seama de
cine este viclean numai după ce am fost traşi pe sfoară. În special în lumea financiară s-a putut
observa să avem de a face cu mai multe forme de viclenie. De la viclenia unor funcţionari
publici din băncile internaţionale la viclenia furtului finaciar viclenia este o temă de care ne
lovim şi nu putem lăsa să nu o abordăm.
S-a remarcat că viclenii pot fii demascaţi. Ceea ce este propriu în cazul vicleniei este că
viclenia odată ce ajunge să fie practicată devine o a doua natură sau o trăsătură de caracter a
omului. Vicleanul este astfel demascat de propriul său caracter. În general ceea ce se produce
cu oamenii vicleni este dacă nu condamnarea lor cel puţin marginalizarea lor. Evident, viclenia
nu are un scop în sine. Ea este practicată cu scopul de a profita sau de a trage beneficii de pe
urma cuiva.
Astfel, în lumea afacerilor au loc multe viclenii sau mai bine spus înşelăciuni. Putem vedea
astfel cum foarte mulţi se îmbogăţesc de pe urma celor săraci sau lipsiţi. Astfel, viclenii sunt
oamenii lipsiţi de caracter şi de demintate. Vicleanul este cel care am putea spune ajunge
campion fără se respecte regulile jocului. Am putea fii astfel întrebaţi ce se opune vicleniei?
Vicleniei se opune starea de nevinovăţie sau mai bine spus de inocenţă.
Este cât se poate de evident că suntem din mai multe puncte de vedere persoane care
trăim într-o lume a lipsei de nevinovăţie. De la mai multe afaceri sau înţelegeri financiare sau
aconomice, energia pe care cei vicleni şi pervertiţi o degajă este una negativă. Vedem cum mai
mulţi dintre semenii noştrii sunt am putea spune sunt stăpâniţi de viclenie şi de setea de a
îneşela pe cei din jur. Biserica este astfel împotriva jocurilor de noroc sau a cazinourilor unde au
loc cele mai multe viclenii. Se ştie că la cazinourile dintre care cele mai celebre sunt cele din Las
Vegas în Statele Unite, au loc foarte multe înşelătorii sau viclenii. Jocurile de noroc care aduc
pentru unii „câştigul imediat şi instantaneu” este un câştig care nu este pe plăcerea lui
Dumnezeu.
 Câştigul finaciar sau de bunuri materiale trebuie să fie unul corect şi în nici un caz unul
viclean. Dorinţa de a te îmbogăţii este pentru unii principale motivaţie de fii vicleni şi de a face
ca viclenia să devină o trăsătură a omului. Oricum, faptele ne spun că cei care se îmbogăşesc
prin metode mai puţin cinstite nu au parte de bucuria câştigului lor fiindcă acest câştig le
produce mai apoi mustrări de conştiinţă şi de amintiri. Amintirea evaziunii fiscale sau a acelui
nevivonat pe care un hoţ la jefuit sau la jegmănit fără nici o remuşcare revine în mintea celui
care este viclean şi nu îi dacă pace. Nu puţine au fost cazurile în care cel viclean după cum ce
comis mai multe viclenii şi-a curmat viaţa.
Viclenia am putea spune că este un drum blocat sau o cale fereată care se încheie abrupt
într-o prăpastie. Viclenii nu sunt astfel preocupaţi de adevăr de oridin ştiinţific sau religios.
Oricum, o formă cumplită a vicleniei este falsificarea actului religios. Se ştie astfel de mai multe
flasificări în lumea religioasă. O formă a vicleniei religioase a fost din cele mai vechi vremuri în
special în cadrul ecclesial simonia sau mai bine spus cumpărarea funcţiilor ecclesiale pe bani. O
altă formă a vicleniei a fost nepotismul. Nepotismul este crezul că nu faptele cuiva îl fac pe om
vrednic de funcţii ecclesiale înalte ci mai mult decât orice succesiunea prin descendenţă dintr-o
familie preoţească.
Viclenia religioasă poate avea loc în mai multe planuri. Ea poate varia de la crezul în
icoane făcătoare de minuni la rugăciuni de diferite trebuinţe ale omului. Lumea ortodoxă este
plină de mai multe cazuri de viclenie. Atsfel, au exitstat mai mulţi presudo-prelaţi care au
pretins diferite lucruri la diferite mase de credincioşi pentru a lua avantaj financiar sau material
de la semenii lor. Un expoent al vicleniei religoase a fost în Noul Testament Iuda Iscarioteanul
care care L-a vândut pe Domnul Iisus Hristos. Cazuri de viclenie celebre au fost în Noul
Testament Anania sau Safira care au minţit pe apostoliii lui Hristos.
Este adevărat că ruta vicleniei sau înşelăciunii este mai simplă decât calea cinstei sau a
binelui. Totuşi, această cale a vicleniei pe care mai mulţi dintre semenii noştii o practică este am
putea spune instabililă şi nesigură. Vicleanul are psihologic sentimentul că se avântă sau este
descoperit. Aceasta produce în el o permanentă stare de nelinişte şi de agitaţie. În general,
viclenii sunt am putea spune persoane cât se poate de nesigure şi de incerte.
Pe lângă viclenia tipică lor, viclenii sunt persoane instabile şi degajă lipsă de siguranţă. La
fel de bine viclenii se panichează foarte repede din frica de a nu fii descoperiţi. Ei se simt am
putea spune într-o permanentă stare de tensiune şi de nesiguranţă. Vicleanul am putea spune
că este mai mult decât orice omul minciunii sau al lipsei de adevăr. Minciuna nu poate fii
separată de viclenie. La fel de bine există mai multe feluri de minciuni. Ştim de minciuni uşoare
sau de minciuni mari. Minciuna şi viclenia am putea spune că sunt surori gemene. Toţi cei
viclenii sunt astfel dincolo de orice mincinoşi.
În zilele noastre se vorbeşte din ce în ce mai puţin despre minciună şi despre consecinţele
ei. Cine este mincinosul? Mincinosul este un frate bun cu vicleanul. Doar că vicleanul este am
putea spune mai avansat în răutate decât mincinosul. În timp ce mincinosul este am putea
spune doar cel care vorbeşte neadevăruri, vicleanul nu numai că minte dar el şi comite fapte
neadevărate sau înşelătoare. Vicleanul este astfel, cel care nu trăieşte în adevăr şi am putea
spune că este separat de voia lui Dumnezeu.
Biserica nu a considerat niciodată că mincinoşii şi viclenii sunt persoane care pot să
devină sau să fie trecute în rândul sfinţilor. Mincinoşii şi viclenii sunt astfel cât se poate de
departe de idea de sfinţenie şi de adevăr. Între sfinţenie şi adevăr există astfel am putea spune
o legătură strânsă şi intimă. Sfinţenia este culmea adevărului sau mai bine spus exclusivitatea
şi absolutul adevărului. Lumea nu v-a progresa prin mincinoşi şi prin vicleni. Din contră, ei vor fii
cei care vor oprii şi vor trage înapoi pe care care păşesc drept şi merg în adevăr.
Teolog Radu Teodorescu