Cine sunt eu?

Cine sunt eu?! O farama in lumea aceasta mare si grea. O picatura de

ploaie dupa furtuna ce se starneste dupa o zi torida de vara. O frunza aurie
ce iti atinge usor parul la cea mai mica adiere de vant, intr-o plimbare, prin
parcul peste care s-a asternut toamna … sau poate un fulg de nea ce coboara
sfios intrebandu-se ‘’este iarna?..sau sa mai astept?? ‘’ .
Cine sunt eu??! Sunt ceea ce este dincolo de fereastra camerei tale..adica
zarea..
Lasand filosofiile la o parte, nici nu stiu cum sa incep..cred ca as fi
capabila sa vorbesc despre oricine, dar la capitolul EU sunt..insa voi incerca.
Sunt egoista..sunt atat de egoista uneori incat ma uit in jurul meu si as tipa
sa ma auda toata lumea, si sa stie ca sunt poate cea mai egoista din cati
exista. Am ‘’darul’’ de a indeparta persoanele care tin cu adevarat la mine si
de a nu da o a doua sansa, pe motiv ca daca eu nu am primit-o niciodata de ce
le-as da celorlalti oportunitatea sa aiba ceva ce eu nu am avut niciodata. Sunt
geloasa si egoista pentru simplul fapt ca cei de langa mine au familia pe care
eu mi-am dorit-o intotdeauna, dar din pacate nu am avut parte de ea.Sunt
geloasa pentru ca as da orice sa fiu in locul lor, sa le demonstrez cu adevarat
ce inseamna sa ai parintii, si cei dragi alaturi de tine. Imi place sa cred in
sinea mea ca sunt unica, desi stiu ca sunt, sa imi demonstrez mie ca sunt mai
buna decat cred altii si ca pot mai mult, dar lenea este unul dintre defectele
ce le posed. Sunt totusi naiva, mult prea naiva, imi dezvalui secretele si
increderea persoanelor care se dovedesc in final, a fi cele de care ar trebui
sa ma feresc cel mai tare.
Imi iubesc prietenii la nebunie, as fi in stare sa fac orice pentru ei.Pe
prietena mea cea mai buna, Ana, o ador..este persoana care intotdeauna este
acolo, chiar si atunci cand nu ii cer eu asta, in ciuda tuturor prostiilor si
stangaciilor mele.
Pe bunici de asemenea..doamne…intreaga mea copilarie poate fi cuprinsa in
bratele bunicilor.
Ar mai fi foarte multe de spus..insa..in concluzie?..cine sunt eu??..o
copila de nici 16 ani..care viseaza sa atinga cu degetul zarea..sa traverseze
oceanul cel nesfarsit..sa calatoreasca in Sahara cea indepartata..sa
escaladeze culmile cele mai inalte ale muntilor..sa se bucure, zambind, de
soarele diminetii ce dezmiarda fata inca frageda, de lumina calda a amurgului
ce ma poarta pe culmile nostalgiei..pentru ca pana la urma.. Universul ne ajuta
intotdeauna sa luptam pt visele noastre, oricat ar parea ele de nebunesti,
pentru ca sunt visele noastre si doar noi stim cu ce pret le visam.