BENEFICII ȘI ASPECTE POZITIVE ALE LECTURII

Profesor documentarist Păicuț Laura Emilia

Liceul Tehnologic nr. 1 Șuncuiuș
Județul Bihor

Lectura sau cititul este un proces cognitiv complex de decodare a simbolurilor cu scopul de
a construi sau de a deriva sens și înțelegere. Lectura dezvoltă limbajul, este folosită pentru
comunicare, în schimbul de informații și idei. Interacțiunea dintre text și cititor este modelată de
cunoștințele, experiențele, atitudinile și limba comunității de unde provine cititorul, de poziționarea
lui din punct de vedere cultural și social. Procesul de lectură necesită o preocupare continuă care se
dezvoltă și rafinează în timp. În plus, cititul necesită creativitate și analiză critică. Lectura este un
proces complex și de aceea nu poate fi limitată la a avea doar o interpretare sau două. Lectura nu are
reguli concrete. Ea permite cititorilor să își creeze propriile interpretări. Aceast proces de
interpretare permite o explorare profundă a textelor. Cititorii folosesc o multitudine de strategii de
lectură pentru a-i ajuta în procesul de decodare (pentru a traduce simbolurile în sunete sau în
reprezentări vizuale ale vorbirii) și de înțelegere. Cititorii pot folosi indicii contextuale pentru a
identifica sensul cuvintelor necunoscute. Cititorii integrează cuvintele pe care le-au citit într-o
schemă de cunoștințe acumulate.
Alte tipuri de lectură cum ar fi lecturarea notațiilor muzicale sau a pictogramelor nu se
bazează pe sisteme de scriere legate de vorbire. Legătura între aceste tipuri de lecturi este dată de
modul în care simbolurile utilizate sunt interpretate prin extragerea de sens din notațiile vizuale sau
semnele tactile (în cazul Braille).1
Pornind de la definiția lecturii de mai sus, oferită de wikipedia.com putem spune că avem
parte doar de beneficii și aspecte pozitive.
Este importantă formarea obieciului de a citi încă de la vârste fragede la copii. Nu cu mult
timp în urmă, aflându-mă în preajma a doi copii, verișori, cu o diferență de 3 ani între ei, le-am
propus ca în seara respectivă să citim. Am primit două reacții: una pozitivă și una negativă. Unul
dintre băieți a răspuns pozitiv și cu entuziasm inițiativei mele, având de acasă obiceiul deja format
de a citi (i se citise acasă mic fiind, apoi, după ce a învățat să citească a continuat activitatea
împreună cu părinții). Al doilea băiat a refuzat categorig propunerea mea de a citi, neavând acasă
insuflată plăcerea lecturii și neavând de acasă un exemplu suficient de puternic pentru lectură. Mai
târziu, copilul ce a refuzat activitatea de a lectura, mai mult în spirit de glumă, îi spunea bunicii că

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lectur%C4%83
de-ar fi președintele țării ar pune pe foc sau ar arunca la foc toate cărțile, mai ales cele de la școală
(bineînțeles se referea la manuale).
Pe de altă parte, am inițiat în centrul de documentare și informare activități de lectură,
împreună cu o parte din învățătoarele din școală, activități ce le-am denumit ,,Ora de lectură”. Am
abordat în cadrul Orei de lectură teme diferite, nu numai din literatura română sau cea universală.
Am vorbit cu elevii despre pericolele de pe internet, despre educație și importanța acesteia, dar l-am
descoperit și pe Nică furând cireșe sau fugind dezbrăcat de la scăldat, după ce-i furase mama
hainele. Am călătorit cu trenul alături de domnul Goe sau am pus dulceață în șoșoni împreună cu
Ionică.
Poate cel mai important efect al orei de lectură a fost și este faptul că elevii implicați în
această activitate cu caracter săptămânal au început să îndrăgească centrul de documentare și
informare, pe profesorul documentarist, le plac enorm activitățile la care participă în CDI și vin o
parte din ei să împrumute cărți. Un alt efect al Orei de lectură a fost că unii dintre elevi au rămas cu
povestea sau personajul preferat.
Trecând prin anii de școală, elevă fiind, n-am avut accesul la tehnologia la care au
elevii de astăzi acces. Astăzi, am o adevărată bibliotecă pe e-book readerul Kindle, dar și cărți în
format clasic. Citesc cu mare drag și pe e-book reader și cartea în format electronic, chiar și cartea
în format electronic pe laptop/dektop, dar cartea electronică nu are aceeași consistență, miros sau
simț la atingere ca și cartea clasică, pe suport hârtie. Aceeași reacție o am și din partea elevilor
cititori ai bibliotecii din CDI. Din păcate, cititul are de pierdut astăzi, în rândul elevilor, câștigând
teren din ce în ce mai mult rețelele sociale (facebook, instagram), telefoanele smart, tabletele,
desktop-urile, laptopurile cât mai performante și ,,gaming-ul”.
Recitesc cu drag și nu mă satur de ,,Pe aripile vântului” sau încă am acel sentiment plăcut
după ,,Litera stacojie”, dar și cu misterul și aventurile cu tentă detectivistă și chiar polițistă din
cărțile lui Dan Brown. Citesc și Cronicile Wardstone, deci și literatură pentru copii și adolescenți
pentru a putea recomanda elevilor care vin să împrumute o carte și nu știu exact ce carte să
împrumute. Deci, profesorul documentarist și bibliotecarul ar trebui să fie o enciclopedie în ceea ce
privește conținutul cărților și lista titlurilor din bibliotecă.
Pentru a-i atrage pe elevi și pe tineri să citească ar trebui organizate activități adaptate
vremurilor în care trăim, adaptate tehnologiei și interesului crescut al elevilor pentru jocurile de pe
telefon, calculator, internet. Este extrem de important să fie format obiceiul de lectură încă de la
vârste fragede, părinții fiind exemplul elocvent în această situație, ei putând aduce un aport
important în formarea deprinderii de a citi la copii și elevi. Deci, nu numai școala, biblioteca,
centrul de documentare și informare și profesorii contribuie la deprinderea de a lectura a elevilor, ci
și mediul familial al elevului, mediu ce consider că este factorul cel mai important ce contribuie la
interesul elevilor pentru lectură. Degeaba organizăm activități și-i încurajăm pe elevi să citească,
dacă acasă li se spune elevilor despre cărți ,,arză-le-ar focul” sau chiar se face focul cu cărțile.