Consiliere & 15 Noiembrie 2004

terapie de familie
Curs 6

Important: AUTOANALIZA pentru examen trebuie alcătuită sub forma unui

ESEU.

Terapia cu grup de familii

Terapia cu grup de familii a început să se structureze în 1951. Odată cu

apariţia ei, accentul în terapie trece de la persoana terapeutului la forţa
vindecătoare a grupului.
Aceste terapii au un caracter glisant: mereu vin unii, pleacă alţii, dar
întotdeauna se creează un anumit nucleu.
Ambianţa în care se desfăşoară terapia este foarte naturală ( nu se cere
nici măcar închiderea telefoanelor mobile ) iar spontaneitatea şi naturaleţea
familiilor este stimulată. Nimeni nu pleacă de la terapie cu sentimentul că a fost
neimportant sau inutil.
Într-o terapie cu grup de familii, cei care refuză să discute o fac pt că
sunt blocaţi şi au nişte probleme semnificative.
Sunt importante de observat de către terapeut mimica si pantonimica,
tonul, intonaţia.
Terapeutul are rolul de a descuraja agresivitatea, de a modera exprimarea
emoţiilor.
Cuplurile au tendinţa să ascundă sau să se prezinte în postura de familii
model iar rolul terapeutului este să dezgolească, să devoaleze distorsiunile
relaţiilor.
Scopul terapiei: identificarea emoţiilor, sentimentelor, atitudinilor şi a
gândurilor pe care le avem şi care ne creează anumite probleme.
Structura unei şedinţe nu se suprapune şi nu este identică cu procesul
terapeutic.
Procesul Terapeutic are trei faze:

1. Derobotizarea – este prezent fenomenul de catharsis;

această derobotizare poate să nască şi un fals sentiment al unor
soluţii iluzorii, nerealizabile.
2. Confruntarea cu adevărul – acum sunt aduşi la suprafaţă
demonii interiori. Apar reacţiile de rezistenţă: multe familii cu
cât încearcă să conştientizeze lucrurile care duc la suferinţe
comune, se supără, tind să se învinovăţească şi să renunţe.
Dacă însă conştientizează ce anume îi face să reacţioneze aşa,
vor depăşi rezistenţa.
Când sentimentele s-au uzat ( mai ales între parteneri ) , sunt
slabe şanse să mai apară ceva nou, o scânteie, o apropiere
nouă. Terapia îi poate ajuta pe parteneri să se cunoască, să se
accepte, însă nu îi poate ajuta să se iubească.
 3. Evaluarea afectelor – familiile învaţă să devină asertive. Se
face o validare, o reevaluare a ce s-a întâmplat. Familiile îşi
asumă drumul mai conştient şi multe din tensiuni încep să se
dilueze ( se detensionează relaţiile părinţi – copii, se
reechilibrează raporturile de forţă dintre soţi, învăţând să-şi
asume mai corect rolurile de masculin-feminin ).
Familia va căpăta un mai bun control şi se va extrage
controlului unor terţi ( surse de atracţie exterioară pt unii din
membrii familiei ex. O iubită, un grup de prieteni
implicaţi în viaţa adolescentului şi cu influenţă mare asupra sa,
fraţii, anumite rude etc. ).
Familia va fi în acelaşi timp mai bine integrată social şi mai
ataşată de valorile familiale tipice.

Exerciţiu: desenati un tabel cu două linii şi trei coloane în care trebuie

să completaţi căsuţele, fie prin scris, fie desenând, fie amândouă. Personajul
poate avea orice rol doriţi ( eroul unei poveşti, un membru al familiei, prietenul
etc. ). După realizarea sarcinii trebuie să vă gândiţi la corelaţiile care există
între fiecare cadran şi modul în care ne manifestăm în rolul de copil, de adult,
de partener, în familie etc.
Indicii: → Aliatul poate fi exterior dar poate fi şi interior.
→ Obstacolul poate fi exterior, poate ţine de un context, de o
relatie, de o persoană, dar poate fi şi interior.
→ E foarte important dacă eroul nostru este concordant cu noi
sau nu ( rolul de exemplu poate fi concordant sexului nostru
sau nu; în rolul de femeie de exemplu poţi fi supusă, rebelă
etc.)
→ Trebuie să observăm nivelul de dezvoltare al eroului ( copil,
tânăr, adult, vârstnic)
→ Trebuie să vedem dacă obeictivul sau scopul ţine de nevoile
noastre sau ale altora.
→ Din identificarea obstacolului ne putem da seama ce tip de
blocaj ne aparţine; obstacolul poate lua forma unei crize
care ajută întotdeauna la deblocarea relaţiei
→ Din identificaea resurselor pe care le utilizăm pt depăşirea
obstacolului, ne putem da seama de caracteristicile, de
reacţiile, de intepretările şi de modalităţile de răspuns pe
care le avem şi care ne împiedică să deblocăm o relaţie
 PERSONAJ ROLUL CINE ÎL AJUTĂ SĂ-Şi
PERSONAJULUI ATINGĂ SCOPUL?
(Aliatul )

CINE ( CE ) SE PE CE SE BAZEAZĂ DEZNODĂMÂNTUL

OPUNE? (Obstacolul) ÎN REZOLVARE? (Efecte, Rezultate)
(Cum depăşeşte
obstacolul, ce resurse
utilizează)