GHID DE REDACTARE

A LUCRĂRII DE LICENŢĂ
Valabil pentru sesiunea iunie-iulie 2011, învăţământ zi

1
 A. CERINŢE GENERALE OBLIGATORII

Lucrarea de licenta reprezintă o componentă esenţială a evaluării activităţii studentului.

Aceasta testează abilităţile de a concepe şi a realiza o cercetare independentă, precum şi
a de a redacta cercetarea conform regulilor comunităţii ştiinţifice.

O lucrare de licenta care are un nivel satisfăcător, trebuie să demonstreze familiaritatea

studentului cu literatura relevantă pentru tema abordată, să fie corectă din punct de vedere
metodologic, al analizei datelor şi al argumentării, să aibă o structură logică, să fie
redactată coerent, în stilul limbajului ştiinţific. Aspectul de formă trebuie să fie, de
asemenea, în concordanţă cu standardele academice.

Scopul acestui material este de a furniza studenţilor un ghid general de redactare a lucrarii
de licenta care să îndeplinească standardele fundamentale unei cercetări ştiinţifice, care
poate fi acceptată pentru susţinerea orală. Prima parte a ghidului (A.) prezintă cerinţele
generale obligatorii. Neîndeplinirea lor duce la eliminarea din examenul de susţinere a
lucrarii de licenta. Partea a doua a ghidului (B.) prezintă cerinţe specifice maximale
pentru diverse tipuri de cercetare.

Întreaga responsabilitate a lucrarii de licenta îi revine studentului. Acesta are datoria

să îşi redacteze lucrarea de licenta în conformitate cu cerinţele prezentate mai jos.
Nerespectarea acestor norme atrage după sine penalizări în notare.

I. Formatul lucrarii de licenta

 Lucrarea de licenta trebuie să cuprindă următoarele părţi:

1. Pagina de titlu
2. Cuprins
3. Conţinutul lucrarii de licenta
4. Anexe
5. Bibliografie

 Lucrarea de licenta va fi redactată pe computer în format A4, la un rând şi jumătate

distanţă, în Times New Roman, mărimea literelor fiind de 12 puncte. Paginile vor fi
numerotate cu litere arabe, în partea de jos şi centrală a fiecărei pagini. Fiecare
capitol va fi început pe o nouă pagină, dar nu şi subcapitolele şi subpunctele.
Capitolele vor fi numerotate cu numere arabe (1, 2, 3, etc.), la fel şi subcapitolele
(1.1, 1.2, 1.3, etc.) şi subpunctele (1.1.1, 1.1.2, sau 1.2.1, 1.2.2, etc). Titlul
capitolelor, subcapitolelor şi subpunctelor vor fi scrise în bold.

 Pagina de titlu va conţine următoarele informaţii:

1. numele universităţii, a facultăţii şi a catedrei
2. titlul lucrarii de licenta
3. nivelul de susţinere a lucrarii de licenta (lucrarea de licenta)
4. numele candidatului
5. anul realizării
6. Numele şi gradul didactic al coordonatorului (vor fi menţionate pe pagina interioară
de titlu)

 Cuprinsul va conţine numele capitolelor, subcapitolelor şi subpunctelor, respectiv

bibliografia şi anexele, cu indicarea paginaţiei corespunzătoare din text.

2
  Anexele pot conţine scalele / probele utilizate, ilustraţii suplimentare, prelucrări
preliminarii (dacă este cazul), alte materiale relevante pentru studiul întreprins.

 Bibliografia va fi redactată conform standardelor respectând cerinţele descrise la

„recomandări”.

II. Conţinutul lucrarii de licenta . Lucrarea de licenta trebuie să aibă o organizare logică
în capitole, care să prezinte următoarele aspecte
Introducere
Cap. 1. Cadrul teoretic al problemei studiate
Cap. 2.Proiect de cercetare
2.1Obiectivele şi ipoteza/ipotezele cercetării
o 2.2. Obiectivele cercetării
o 2.3. Ipoteza/ipotezele cercetării
Cap. 3. Metodologia cercetării
o 3.1. Designul cercetării
o 3.2. Participanţii
o 3.3. Instrumente de cercetare
o 3.4. Procedura de cercetare
Cap. 4. Rezultatele cercetării – analiza si interpretarea
rezultatelor
o 4.1. Ipoteza 1
o 4.2. Ipoteza 2
o 4.3. Ipoteza 3
Cap. 5. Concluzii şi implicaţii
o 5.1. Concluzii majore şi aplicaţii practice ( plan de intervenţie/ de schimbare)
o 5.2. Limitele cercetării şi directive noi de cercetare

Introducerea va fi redactată în aproximativ 3 pagini astfel încât să devină un argument

puternic al cercetării realizate. Se va prezenta sintetic situaţia cercetărilor relaţionate cu
subiectul ales, motivaţia alegerii temei, indicând domeniile care nu au fost explorate sau
care solicită investigaţii suplimentare şi reconsiderări.

Cadrul teoretic al problemei studiate va fi redactat într-un singur capitol (Capitolul 1).
Capitolul care prezintă cadrul teoretic al problemei studiate nu trebuie să depăşească
50% din numărul de pagini al lucrarii de licenta. Această parte a lucrarii de licenta
realizează o evaluare critică a literaturii de specialitate relevantă pentru tema cercetată. Se
vor prezenta principalele teorii / modele explicative, indicând dezvoltarea şi progresul adus
de cercetările recente, precum şi posibilele lacune sau limite. Trecerea în revistă a
literaturii va fi realizată după un criteriu explicit menţionat, care poate fi cronologic, tematic,
sau de altă natură. Prin conţinutul ei, baza teoretică trebuie să se centreze pe
fundamentarea ulterioară a ipotezelor avansate. Această parte a lucrarii de licenţă
trebuie să demonstreze capacitatea candidatului de a selecta cele mai relevante surse
bibliografice, de a le citi şi analiza critic, de a-şi formula propriul punct de vedere asupra
subiectului studiat.

1. Conţinutul Capitolelor 2, 3, 4, şi 5 este prezentat mai sus

3
Rezultatelor cantitative sau calitative li se vor atribui semnificaţii şi interpretări din
perspectivă teoretică şi în raport cu obiectivele/ipotezele vizate. Sunt de dorit şi explicaţii
alternative şi contextuale, precum şi implicaţiile rezultatului discutat. Interpretarea datelor
proprii va fi făcută şi prin raportare la datele din literatura de specialitate, indicându-se
similarităţi şi diferenţe.

Capitolul 4, va cuprinde Proiectul / planul de intervenţie/schimbare

Proiectul de intervenţie trebuie să fie o continuare logică a cercetării efectuate de
student.
Planul de intervenţie va conţine o evaluare a nevoilor / problemelor individului /
grupului / comunităţii concretizată în diagnoza socială, obiectivele intervenţiei, activităţile
ce vor fi desfăşurate, serviciile ce vor fi furnizate sistemului client (individ, grup,
comunitate) rolurile profesionale îndeplinite de asistentul social, rezultatele aşteptate,
modalităţile de monitorizare şi evaluare a rezultatelor. Acest capitol va fi intitulat în funcţie
de abordarea aleasă în intervenţia asistenţială (poate fi şi o monografie a unui serviciu
social existent pentru care se propun schimbări fundamentate pe teorie şi cercetare).

Capitolul 5 Concluzii şi implicaţii trebuie redactat în relaţie logică cu obiectivele

cercetării, într-o formulare limpede, neechivocă. Concluziile vor reflecta răspunsuri sau
soluţii la întrebările cercetării. Acest capitol va începe cu prezentarea succintă a motivaţiei
cercetării. În următoarele paragrafe se vor redacta concluziile referitoare la rezultatele
obţinute, evitând detalii şi argumentări suplimentare. Este de dorit ca în concluzii să se
indice contribuţia adusă în domeniu, de cercetarea realizată, precum şi implicaţiile sale
practice. Limitele şi constrângerile cercetării vor fi amintite tot în acest capitol sau unul
separat. Pot fi identificate şi sugerate direcţii viitoare de cercetare.

III. Stilul şi limbajul de redactare

Lucrarea de licenta trebuie redactată într-un limbaj academic impersonal, caracteristic

lucrărilor de cercetare. Nu sunt admise greşelile gramaticale de redactare (acord,
punctuaţie, lexic, etc). Ideile prezentate trebuie să decurgă logic şi coerent din cele
anteriore. Relaţia dintre idei trebuie să fie clară. Întreaga lucrarea de licenta trebuie să fie
coerentă.

IV. Citarea bibliografică

Toate sursele bibliografice, primare sau secundare, publicate sau nepublicate, sunt
proprietatea intelectuală a autorilor sau instituţiei care au produs acele materiale. Prin
urmare, autorul lucrarii de licenta de licenţă sau de licenta trebuie să citeze în mod corect
toate sursele incluse în lucrarea de licenta, inclusiv figuri, tabele, ilustraţii, diagrame. Se
citează nu doar preluarea unor fraze de la alţi autori, dar şi parafrazarea şi sumarizarea
ideilor exprimate de aceştia. Eludarea acestor norme etice poartă numele de plagiat.

Toate sursele bibliografice incluse în lucrare trebuie să se regăsească în lista bibliografică

finală, după cum toţi autorii incluşi în lista bibliografică trebuie să fie inseraţi în textul
lucrării. Preluarea identică a unei fraze sau paragraf va fi citată prin indicarea inclusiv a
paginii din sursa utilizată, dar şi prin ghilimele şi forma italică a literelor. Se va utiliza un
singur stil de citare bibliografică. Atunci când sursa citată este indirectă, adică preluată de
la un alt autor, se va scrie numele şi iniţiala prenumelui autorului şi anul publicaţiei, cu
indicarea în paranteze a autorului şi anului apariţiei sursei indirecte din care s-a citat.

4
Numele revistei sau a cărţii din care a fost preluată ideea se va scrie cu litere italice.
Pentru sursele preluate de pe internet, vor fi notate adresele de pagină web. În
bibliografia finală, acestea trebuie să se regăsească în finalul listei.

Notificare: Fraudarea rezultatelor şi plagiatul se penalizează prin descalificarea

candidatului din examen.

5
 B. RECOMANDĂRI PRIVIND ELABORAREA LUCRARII DE LICENTA

Când începeţi să lucraţi la lucrarea de licenta şi în ce ritm?

Începeţi să lucraţi la lucrarea de licenta cu mult înainte de prezentare. Cel mai bine e ca
în perioada de practică, în care acumulaţi ori triaţi date, în care citiţi ce au făcut alţii şi
încercaţi să sistematizaţi, să faceţi note. Acestea le puteţi strânge într-un număr de
dosare egal cu numărul capitolelor lucrării, pe fiecare dosar înscriind titlul capitolului. În
felul acesta, când vă hotărâţi să treceţi la operaţia de redactare a lucrarii de licenta, în
locul unei operaţii de compunere, de creaţie, anevoioasă şi supusă riscurilor, veţi avea de
făcut mai mult una de triere, de organizare şi interpretare, de reformulare a materialelor
adunate. Tot adunând note, concepţia unui capitol se va forma de la sine. La un moment
dat vă va fi astfel uşor să detaliaţi pe coperta dosarului conţinutul capitolului.

Cum se scrie o introducere?

Introducerea este o parte foarte importantă a unei lucrări ştiinţifice şi cu siguranţa partea
cea mai importantă dintr-o lucrare. Pentru că ea trebuie să se constituie într-un rezumat
al întregului conţinut al lucrării. Aici trebuie să spuneţi toate lucrurile importante. A păstra,
în vederea obţinerii unor efecte de surpriză, rezultatele spectaculoase pentru partea finală
a lucrării este o greşeală.

Introducerea unei lucrări de diplomă trebuie să se constituie într-o trecere în revistă,

uneori chiar mai detaliată a câmpului pe care îl investigaţi în lucrare. Pentru că o lucrare
de diplomă urmăreşte şi deprinderea absolventului cu "absorbirea" lucrărilor ştiinţifice,
verifică capacitatea de a înţelege corect un domeniu, de a-i sesiza corect limitele, o privire
asupra literaturii se poate uneori întinde chiar dincolo de capitolul introductiv.

Ce conţine capitolul de concluzii?

În orice caz trebuie revăzute pe scurt, în ordinea prezentării în lucrare, contribuţiile dv.
originale. Apoi lucrarea trebuie plasată în contextul altor realizări şi făcută o comparare: de
ce este mai bună, ce aduce nou, ce completează la alte teorii, aplicaţii.

De obicei acest capitol se încheie cu o trecere în revistă a manierei în care trebuie

continuată cercetarea începută de dv.

Cât de mult trebuie să citiţi despre ce au făcut alţii?

Începeţi cu ceea ce vă indică îndrumătorul şi continuaţi să căutaţi mai departe singuri.

Lecturile se înlănţuie dacă urmăriţi referinţele bibliografice. O imagine cât mai clară a
limitelor unui domeniu este un lucru deosebit de important.

6
Cum ne raportăm la ceea ce am obţinut prin cercetare/intervenţie?

O lucrare de licenţă însemnă în primul rând un efort de cercetare. Orice cercetare poate
să ducă la un succes sau la un eşec. Un eşec este apreciat vis-a-vis de parametrii iniţiali
întrevăzuţi. El trebuie recunoscut mai degrabă decât trecut cu vederea. Ceea ce acum
apare un eşec, acel caz ce nu se supune teoriei pe care încercaţi să o formulaţi, excepţia
ce nu se supune regulii, s-ar putea dovedi treapta iniţială a unei noi ramuri a teoriei,
pe care dv. sau altcineva să îndrăznească ulterior o nouă construcţie teoretică. Nu trebuie
trecută cu vederea şi posibilitatea ca un eşec să contureze o limită a teoriei pe care o
experimentaţi, lucru foarte important.

Citaţi întotdeauna ceea ce au făcut alţii. Fiţi atenţi cum introduceţi în lucrare contribuţia
altora. Locul prezentării altor teorii, mai întâi pentru precizarea nivelului la care se situează
domeniul pe care-l abordaţi şi apoi pentru compararea a ceea ce faceţi dv. cu ceea ce s-a
mai făcut, este de obicei în introducere şi în concluzii. Nu este interzis să vorbiţi despre ce
au făcut alţii în mijlocul lucrării, dar acolo riscul de a produce confuzii este mai mare.
Începe să devină dificil a departaja între contribuţia dv. şi cea străină.

În ce (fel de) limbă şi cum trebuie scrisă lucrarea?

În româneşte iar în primul şi în primul rând: fiţi atenţi la gramatică. Atenţie la greşeli de
ortografie şi la exprimări.
Evitaţi exprimările emfatice, bombastice. Evitaţi de asemenea limbajul excesiv de tehnic.

Lucrul cu calculatorul uşurează mult procesul de organizare şi apoi de redactare finală a

manuscrisului. Utilizarea unui editor uşurează mult operaţiile de înlocuire, ştergere,
înserare. Tot calculatorul vă permite să scrieţi de o manieră foarte dezorganizată, o idee
adăugată aici, alta acolo, pentru a produce în final un document foarte organizat.

Cum trebuie să arate grafic o lucrare?

Fiţi oricât de meticuloşi cu forma grafică a lucrării dv. Grija poate merge aici până la
pedanterie. Cea mai bună formă a unei lucrări este dată de o prelucrare electronică

Notaţi diacriticele româneşti. Un text românesc în care ă se confundă cu a este un text

care face o impresie proastă, de neglijenţă.

O virgulă, un punct, un semn de întrebare sau exclamare îl lipiţi de cuvântul de dinainte,

iar spaţiul îl lăsaţi după el, nu invers ori cu spaţii şi de o parte şi de alta. Fraza precedentă
arată rău din acest punct de vedere.

Reprezentările grafice trebuiesc şi ele realizate cu instrumente grafice adecvate. Dacă

nu dispuneţi de programe profesionale precum CorelDraw, panoplia de instrumente
grafice ale Word-ului, ori Excel-ului este perfect satisfăcătoare. Absolvenţii de Sociologie
vor utiliza şi programul SPSS pentru grafice şi tabele (atenţie însă ca toate capetele de
tabel să fie în limba română). Desenele (figurile) pot da un plus de profesionalism lucrării.
Însă nu trebuie să exageraţi cu ele. Prea multe grafice încep să dea de bănuit că aţi
încercat să ajungeţi mai repede la un anumit număr de pagini pe care vi l-aţi propus.

Concluzia este şi ea la fel de importantă ca şi introducerea, fiind într-o relaţie de

complementaritate cu aceasta. Dacă introducerea a plecat de la un aspect general -

7
definirea domeniului de studiu - şi ajuns la particular - lucrarea de licenta de faţă -,
concluzia parcurge drumul invers, de la particular la general.
Concluzia:
- rezumă rezultatele cercetării şi importanţa lor în raport cu stadiul actual al temei
cercetate;
- evită intrarea în detalii (se găsesc în cuprinsul lucrării);
- evidenţiază complexitatea cercetării, fără să ignore dificultăţile care fac cercetarea
imperfectă;
- indică posibile cercetări viitoare, plecând chiar de la neîmplinirile lucrării actuale;
- oferă un comentariu personal despre rezultatul cercetării, în raport cu obiectivele
propuse, care au fost enunţate în introducere.

Cuprinsul poate fi structurat în două sau trei părţi, fiecare parte fiind împărţită în capitole,
subcapitole, secţiuni şi subsecţiuni. Pentru a le individualiza se practică următoarea
notaţie:
- 1. - va indica primul capitol;
- 1.1. - va indica primul subcapitol al primului capitol;
- 1.1.1. - va indica prima secţiune a primului subcapitol al primului capitol.

Anexele au rolul de a aduce o informaţie originală şi pertinentă. Obligatoriu este ca aici să

avem toate instrumentele de cercetare .În cazul absolvenţilor de Sociologie se recomandă
să întocmească şi o anexă cu analiza primară univariată a tuturor variabilelor utilizate. Alte
anexe se pot constitui, de exemplu, din texte care nu au fost niciodată publicate, din
intervievarea persoanelor ce deţin informaţii bogate legate de temă, interviuri cu
personalităţi competente în domeniul de cercetare ales, texte legislative sau documente
de altă natură.

Notele bibliografice au menirea de a fluidiza textul, facilitând lectura şi simplificând

argumentaţia. Notele sunt reunite la sfârşitul fiecărui capitol sau la sfârşitul lucrării. Nu se
recomandă notele infrapaginale (plasate la subsolul paginii) pentru a nu parazita economia
paginii (pot exista note ample care să ocupe mai mult spaţiu din pagină decât textul
propriu-zis de pe pagina respectivă, ceea ce conduce la un aspect inestetic al paginii şi
incomod la lectură pentru că nota s-ar putea prelungi, de exemplu, pe pagina următoare).

În text, în cazul citării unui autor citat de un altul (citare indirectă), se va folosi formularea
apud:

Exemplu:

Eco, 2000, apud Chelcea, 2003

iar la lista bibliografică se menţionează doar lucrarea citită, respectiv:

Chelcea, S. (2003), Cum să redactăm..., Bucureşti, Comunicare.ro.

Dacă citatul nu depăşeşte 3-4 rânduri poate fi inclus în corpul textului cu ghilimele. Sau se
plasează în bloc text separat, cu spaţiul dintre rânduri micşorat şi plasat mai în interiorul
paginii faţă de restul textului şi cu un corp de literă mai mic.

Exemplu:

8
 Bergier propune această definiţie pentru restituire:

„Acel act sau acea dinamică prin care cercetătorul împărtăşeşte interlocutorilor din
teren, în scopuri etice şi/sau euristice, rezultatele provizorii şi/sau definitive ale
prelucrării datelor colectate în vederea analizei lor” (Bergier, 2000, p. 8).

Orice intervenţie asupra citatului se marchează prin paranteze pătrate de tipul:

- [...] - când se omit fragmente de text;
- [t]rebuie - atunci când textul cere literă mică, iar în textul original era majusculă.

Citarea corectă, aşadar obligativitatea notelor de subsol vă fereşte de plagiat. A plagia

înseamnă „a-ţi însuşi ideile, textele (integral sau parţial), creaţiile altora, fără a cita”.
Plagiatul este o problemă de etică profesională.

Plagiatul „tradiţional” s-a extins prin apariţia plagiatului „on line” (sau digital sau de pe
Internet). Pentru a-l evita respectaţi regulile citării electronice! Aici sunt indicate a fi folosite
doar adrese de reviste de specialitate, cărţi tipărite în fomat integral (pdf) şi informaţii
postate pe site-uri ale unor instituţii sau institute de cercetare (de exemplu Institutul
Naţional de Statistică, Direcţii regionale de statistică, ICCV, Insomar, Metromedia, IMAS)
Există şi o formă „decentă” de plagiat care este plagiatul involuntar. Evident, şi el trebuie
evitat! Acest tip de plagiat este „practicat” de cei care nu menţionează cui aparţin ideile din
text, considerându-le „bun comun”. Septimiu Chelcea (2003) recomandă câteva reguli
pentru evitarea plagiatului involuntar, valabile atât pentru citarea tipografică, cât şi pentru
citarea electronică:
- să închidem între ghilimele orice text care aparţine altora;
- să menţionăm numele, titlul lucrării, locul de apariţie, editura, anul, pagina;
- să fim atenţi la distincţia dintre cunoştinţele comune, care au intrat în patrimoniul
ştiinţei şi informaţiile din sfera dreptului de proprietate intelectuală;
- să reproducem cu cuvintele noastre ideile centrale ale unui text, menţionând corect
autorul şi opera care ne-au inspirat;
- să prescurtăm textul original, exprimând într-o manieră proprie ideile de bază din
opera citată;
- să învăţăm să luăm „notiţe inteligente”, nu copiind propoziţii şi fraze din prelegerile
profesorilor;
- să ne obişnuim să lucrăm cu fişe de lectură în care să sintetizăm ideile autorilor, nu
doar să le reproducem între ghilimele.

Câteva reguli generale ale formatului de citare:

- Se utilizează un singur stil de citare pe tot parcursul lucrării.

- În text, citarea se face prin numele autorului urmat de anul publicării lucrării. De
exemplu: „... text... (Ionescu, 2004)”, sau „...aşa cum afirmă Ionescu (2004)”.
- Preluarea identică a unui fraze va fi citată cu indicarea paginii din sursa
utilizată. De exemplu: „text citat” (Ionescu, 2004, p. 125).
- În cazul în care sunt mai mult de trei autori, în text se va trece numai numele primului,
urmat de expresia et al. (în lista de referinţe se vor scrie numele tuturor);

LISTA BIBLIOGRAFICĂ

9
Cuprinde numai lucrările efectiv consultate;
 Articolele şi cărţile trebuie prezentate în ordine alfabetică a autorilor şi, în cazul mai
multor lucrări ale aceluiaşi autor, în ordine cronologică a apariţiei.
 Dacă bibliografia este foarte lungă se poate proceda la o împărţire a lucrărilor pe
secţiuni, în funcţie de părţile lucrării.
 Bibliografia va fi separată: pentru documente de arhivă, lucrări de diplomă sau de
doctorat, reviste, ziare, cărţi, de autor, critică despre autor.
 Lista bibliografică va fi redactată respectând regulile următoare:

CĂRŢI
1. Numele şi prenumele autorului, anul
2. Titlul (cursive).
3. Locul publicării
4. Editura

ARTICOLE/ studii

1. Numele şi prenumele autorului. (anul),

2. „Titlul articolului sau capitolului” (între ghilimele).
3. Titlul publicaţiei.
4. Volumul sau număr de fascicol (eventual indicaţii de Serie Nouă).
5. Luna şi anul.
6. Pagini în care apare articolul/ studiul.

CD-ROM
1. Numele şi prenumele autorului.
2. Data.
3. „Titlul articolului”.
4. Numele CD-ului. [CD-ROM]. Locul de regăsire: adresa, Editor.

INTERNET
1. Numele şi prenumele autorului.
2. „Titlul articolului”.
3. Numele „gazdei” (engl. host) şi al „dosarului” (file), http://www.etc.com.
4. Data accesării.

EMISIUNE RADIO
1. Numele persoanei din care am citat.
2. Numele postului de radio.
3. Numele emisiunii.
4. Data, ora difuzării ei.

EMISIUNE T.V.
Indicaţii perfect similar celor pentru emisiune radio.

Exemple:

10
CĂRŢI
Sandu, D., Marina, L., Câmpean C., Şoflău, V., Peter, M. (2007), Practica dezvoltării
comunitare, Iaşi, Editura Polirom.

CAPITOL ÎN CARTE/ ARTICOL/ studiu publicat în volume colective:

Lodzinski, A., Michiko, S.M., Schneider, F.W. (2005), ”Intervention and Evaluation”, în
F.W. Schneider, J.A. Gruman, L.M. Coutts (eds.), Applied Social Psychology,
Thousand Oaks, London, New Delhi, Sage Publications, pp. 55-74.

DOCUMENTE ALE UNOR ORGANIZAŢII, LA CARE S-A AVUT ACCES ON-LINE:

EC (2001), Promoting a European Framework for Corporate Social Responsibility-Green

Paper, European Commission, DG for Employment and Social Affairs, Unit
EMPL/D.1, http://europa.eu.int/comm/employment_social/soc-
dial/csr/greenpaper_en.pdf, accesat în aprilie 2006.

ARTICOL DINTR-O REVISTĂ LA CARE S-A AVUT ACCES DIRECT, A FOST

CONSULTATĂ FORMA TIPĂRITĂ A REVISTEI

Kenen, P.B (1975), “Floating, glides, and indicators: a comparison of methods for
changing exchange rates”, in Journal of International Economics, 5, pp.12-30.

ARTICOL DINTR-O REVISTĂ LA CARE S-A AVUT ACCES ON-LINE

Zairi, M. (2000), “Social responsibility and impact on society”, in The TQM Magazine,
Volume 12, Number 3, 2000, pp. 172-178,
http://www.emeraldinsight.com/Insight/ViewContentServlet?Filename=/published/em
eraldfulltextarticle/pdf/1060120302.pdf, accesat în decembrie 2008.

ABREVIERI UZUALE PENTRU REDACTAREA LUCRĂRII

- art. – articol
- cap. – capitol
- cf. – confer. Se foloseşte pentru a trimite la o lucrare, cuprinzând atestări sau detalii
ale ideii pe care o discutăm.
- ed. – ediţie sau (în funcţie de context) editura
- e.g. – exempli gratia = de exemplu
- etc. – etcetera = şi celelalte, şi altele
- f.a. – fără an
- f.l. – fără loc
- Ibid. – Ibidem. Se foloseşte în notele cu indicaţii bibliografice pentru a nu mai repeta
numele autorului şi lucrarea citată anterior.
- Id. - Idem. Se foloseşte în notele cu indicaţii bibliografice pentru a nu mai repeta
numele autorului menţionat mai sus.
- Id est - adică
- Infra - mai jos (în paginile următoare)

11
 - Op. cit. - opus citatum (lucrare citată). Se foloseşte pentru a trimite la o lucrare
menţionată integral anterior.
- p. - pagina
- pp. - pentru trimitere la mai multe pagini: pp. 16, 18, 21 sau pp. 6-23 pentru pagini
consecutive
- passo - passim - în diferite locuri
- s.n. - sublinierea noastră
- supra - mai sus (în paginile anterioare)
- ş.a.m.d. - şi aşa mai departe
- ş.c.l. - şi celelalte
- urm. - următoarele
- v. - vezi
- vol. - volum

ELEMENTE DE TEHNOREDACTARE

 pagini de dimensiuni standard A4 (21x29.7 cm);

-text integral cules la computer pe acelaşi tip de hârtie (cu acelaşi grad de alb şi
aceeaşi grosime) şi pe o singură faţă a colii de hârtie;
- litera recomandată:Times New Roman;
- corpul de literă (mărimea literei) – 12 puncte;
- spaţiul dintre rânduri: „un rând şi jumătate”;
- margini aproximativ egale pe toate cele patru laturi ale colii de hârtie (2,5 cm)
- paragrafele să nu fie prea scurte (doar 2-3 rânduri), dar nici prea lungi (peste o
pagină);
- caracterul literelor:
o cursivul/italice se foloseşte în următoarele situaţii: cuvinte de origine străină
citate în text; titluri de cărţi sau de periodice, în text sau în notele
bibliografice (nu se marchează cu ghilimele);(facultativ) un cuvânt sau un
pasaj, pentru a fi pus în evidenţă;
o aldinul/bold: poate fi folosit pentru titlurile de capitole sau subcapitole sau -
poate evidenţia acele propoziţii sau fraze ce trebuie memorate ca atare;
o subliniere cu o linie: propoziţii ce exprimă puncte de vedere esenţiale;
 spaţiile de dinainte sau după semnele de punctuaţie: se lasă spaţiu liber după:
- virgulă;
- punct;
- semn de întrebare, exclamare;
- două puncte;
- punct şi virgulă;
- se lasă spaţiu liber atât înainte, cât şi după:
- linie de pauză [-];
- puncte de suspensie [...];
 numerotarea paginilor
o se numerotează toate paginile, chiar dacă numărul nu este printat (pagina de
titlu, numărul şi paginile de început ale capitolelor, bibliografiei şi anexelor nu
vor avea un număr imprimat, dar se vor lua în calcul la numerotarea celorlalte
pagini);
o numărul paginii se va trece în partea de jos a paginii, centrat, cu litere arabe,
drepte, fără punct, paranlucrarea de licenta sau linie oblică.
 Imprimarea tuturor paginilor lucrării se va realiza doar pe o faţă a fiecărei foi.

12
MATERIALUL ILUSTRATIV

Figurile (inclusiv graficele) trebuie să aibă un contrast foarte bun, fiind de preferat ca ele
să nu depăşească formatul de text al paginii pe care vor fi tipărite. Figurile se numerotează
pe capitole şi au titlu, scrise cu caractere de mărime 11 şi se plasează sub figură,
centrat.
TABELELE
Fiecare tabel trebuie să fie numerotat şi să aibă un titlu. Se vor evita, pe cât posibil,
tabelele mari, care depăşesc în lăţime formatul paginii de text. Tabelele dintr-o lucrare
trebuie să aibă o prezentare unitară. Corpul de litere utilizat pentru titlu, număr şi conţinutul
tabelului este de 11. Titlul se scrie drept şi centrat deasupra tabelului. Numerotarea
tabelelor se face pe capitole, în partea dreaptă deasupra titlului. Trimiterile din text la
tabele se vor face scriind drept cuvântul „tabelul” urmat de numărul lui. Dacă există tabele
care cuprind note (surse), acestea se vor scrie imediat după tabel, cu caractere italice de
mărime 11.

Cum se face prezentarea lucrării

a. În PowerPoint
b. CD-ul cu prezentarea va fi prezentat cu cel puţin 24 de ore înainte secretarului
comisiei
c. Timpul de expunere nu va depăşi 10 minute
d. Comisia va pune întrebări la sfârşitul expunerii

Există câteva reguli care trebuie respectate la realizarea unei prezentări:

 cea mai potrivită aşezare este cea orizontală, spre deosebire de o pagină de lucrare
pentru care cea mai potrivită aşezare este cea verticală;
 un slide nu trebuie să fie supraîncărcat: dacă nu puteţi să-i sesizaţi conţinutul în 4
secunde, el este prost făcut;
 o regulă de prezentare: nu citiţi textul de pe calculator sau ecran ci completaţi-l cu
informaţii prezentate oral;
 nu utilizaţi mai mult de unul-două fonturi pentru slide-urile dv., altfel ele încep să
semene prea mult cu un ghiveci;
 fiţi mai degrabă reţinuţi decât expansivi dacă cumva vă trece prin cap să epuizaţi toate
posibilităţile de animaţie, cu deosebire a celor sonore, oferite de PowerPoint pe o
singură prezentare, dacă nu vreţi ca prezentarea să fie apreciată mai mult din
perspectiva unui desen animat.
 prezentarea va conţine între 8 şi 15 diapozitive (slide-uri);
 existenţa obligatorie a unui slide de titlu, care va conţine cel puţin titlul lucrării, numele
absolventului şi numele cadrului didactic coordonator);
 slide cu cuprinsul prezentării;
 slide ce va cuprinde cuvinte cheie (cu ajutorul acestuia se vor prezenta cele
menţionate în introducerea lucrării de licenţă);
 6-10 slide-uri cu text, tabele, figuri (cu ajutorul acestora se vor prezenta acele aspecte
ale lucrării ce se doresc a fi comunicate comisiei);
 1-2 slide-uri pentru concluzii
 slide-urile nu vor conţine prea mult text (maximum 7 linii a câte 7 cuvinte fiecare),
iar absolventul nu va citi informaţia de pe diapozitiv.

13
BIBLIOGRAFIE

Chelcea, S. (2003), Cum să redactăm o lucrare de diplomă, o lucrarea de licenta de

doctorat, un articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor socio-umane, Bucureşti,
Comunicare.ro.
Cristea, D. (f.a.), „Cum se scrie o lucrare (de diplomă), Întrebări Des Puse (FAQ) despre lucrarea de
diplomă”, www.referat.ro-Redactarea_lucrarii_de_licentab987e, accesat în octombrie 2007.
Gherasim, A, Ţurcan, N. (2005), Ghid metodologic pentru elaborarea lucrărilor de licenţă şi de licenta,
Chişinău, CEP USM.
UBB (f.a.), Ghid de redactere a lucrarii de licenta de licenţă şi licenta, Universitatea Babeş-
Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie şi ştiinţe ale educaţiei, Catedra de
psihologie.
UBB (2007), Ghid pentru redactarea şi prezentarea Lucrării de licenţă, Universitatea
„Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Studii Europene, Catedra Managementul
Instituţiilor Europene, http://euro.ubbcluj.ro/avizier/ghid_licenta.doc#_Toc115082215,
accesat în octombrie 2007.

14