Varianta 035

Proba scrisa de limba si literatura romana

SUBIECTUL I (30 de puncte)

Scrie, pe foaia de examen, raspunsul la fiecare dintre urmatoarele cerinte, cu privire la textul de mai jos:

Pa cand abia se vede a soarelui lumina

In varful unui munte, pe fruntea unui nor,
Si zefirul mai rece incepe de suspina
P’ in frunze, pe campie cevasi mai tarisor;
P’ acea placuta vreme, in asta trista vale,
De sgomot mai de laturi eu totd’ auna viu,
Pe muchea cea mai nalta, de ma asez cu jale,
Singuratatii inca petrecere de tiu.
P’ acea singuratate ce ochiul sus priveste,
Cand razile de soare natura stapanesc,
Indata ce si umbra de noapte se iveste
Gramezile de stele incep de stralucesc.
Incet, incet si luna, vremelnica stapana,
Se urca pe Orizon campiile albind,
Si plina de placere, c-o frunte mai blajana
Isi cauta de cale adesea multumind.
(Vasile Carlova, inserare)

1. Scrie doua expresii/ locutiuni care contin cuvantul soare. 2 puncte

2. Explica utilizarea apostrofului in structura p’ acea. 2 puncte
3. Transcrie doua cuvinte a caror forma nu mai corespunde normelor limbii literare actuale. 2
puncte
4. Mentioneaza doua teme/ motive literare prezente in poezie. 4 puncte
5. Precizeaza doua marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric in
textul dat. 4 puncte
6. Exemplifica doua imagini artistice diferite, identificate in text. 4 puncte
7. Motiveaza incadrarea versurilor in lirica romantica, prin reliefarea a doua trasaturi
existente in text. 4 puncte
8. Comenteaza, in 6 – 10 randuri, ultima strofa, prin evidentierea relatiei dintre ideea poetica
si mijloacele artistice.
9. Prezinta semnificatia titlului, in relatie cu textul dat. 4 puncte

1.
Iun 23, 2010 @ 21:47:14
1. cu ochii în soare, soare cu dinţi
2. Din punct de vedere fonetic, apostroful marchează
accidentală a vocalei „e” şi păstrează măsura şi ritmul,
conferind oralitate stilului.
3. „cevaşi”, „sgomot”, „blajană”
4. teme/motive: natura, luna, singurătatea
5. mărci ale eului liric: pronume şi verbe la pers I: „ţiu”,
„eu”, „mă”.
6. Expresivitatea limbajului poetic apare prin
intermediul figurilor de stil (epitete –
„plăcuta vreme”, „tristă vale”, repetiţia – „încet, încet”,
personificarea – „luna[...]îşi caută de cale adesea
mulţumind”), care ajută la formarea imaginilor artistice
extrem de sugestive.
7. Atât tema poeziei (natura) cât şi numeroasele motive
(noaptea, singurătatea, luna şi stelele, visul) justifică
încadrarea textului în lirica de inspiraţie romantică. O
altă trăsătură romantică a versurile este comuniunea ce
se stabileşte între om şi natură; singurătatea naturii se
confundă cu singurătatea eului liric.
8. Atmosfera strofei este de melancolie, tipic unei creaţii
romantice. Motivul lunii este predominant, acesta
generând o serie de imagini vizuale(„câmpiile albind”).
În ultimele două versuri, aceasta este personificată.
Senzaţia de armonie este dată de perfecţiunea astrului
selenar care domină totul („şi plină de plăcere, cu frunte
mai blajană / Îşi caută de cale adesea mulţumind”). Prin
repetiţia „încet, încet…se urcă”, dar şi prin locuţiunea
verbală „îşi caută de cale” se creează imagini vizuale
care arată mişcarea de alunecare a lunii fiind abia
perceptibilă. În această strofă, Vasile Cârlova realizează
un tablou nocturn în care se aşterne liniştea odată cu
apariţia lunii „vremelnică stăpână”.
9. Titlul „Înserare” face trimitere la motivul principal al
textului, sugerând în plan secundar şi armonia naturii cu
sentimentele de solitudine ale elui liric, care sunt parcă
mai accentuate odată cu lăsarea serii. Fiind un
substantiv nearticulat se creează senzaţia unei
repetabilităţi, a unei stări de continuă detaşare în faţa
tumultului vieţii („P’acea plăcută vreme, în astă tristă vale,/ De sgomot mai de laturi eu
totd’auna viu.”).