REFERAT

TEMA: Criminalistica faunei sălbatice

BUCUREŞTI

2010
 Wildlife forensics is a relatively new field of criminal investigation.
Its goals are to use scientific procedures to examine, identify, and compare
evidence from crime scenes, and to link this evidence with a suspect and a
victim, which is specifically an animal. Killing wild animals that are
protected from hunting by laws, also called poaching, is one of the most
serious crimes investigated by wildlife forensic scientists. Other crimes
against wildlife include buying and selling protected animals and buying and
selling products made from protected animals.The types of evidence
analyzed by a wildlife forensics lab include any part of an animal including
blood and tissue samples, carcasses, hair, teeth, bones, claws, talons, tusks,
hides, fur, feathers, or stomach contents. Wildlife forensic scientists may
also investigate materials used to kill or harm animals, such as poisons,
pesticides, projectiles, and weapons. Products that are made from animals
are also of interest, including leather goods and medicines, especially those
from Asia.
 Stadiul actual al tehnologiilor informatice, precum şi rezultatele
spectaculoase obţinute în domeniul tratării matematice a analizei imaginilor
au permis punerea la punct şi implementarea în activitatea curentă a
autorităţilor judiciare din majoritatea ţărilor, a unor sisteme automate de
identificare şi care în prezent se află într-o continuă perfecţionare şi
expansiune pe plan mondial.
Astăzi mai mult ca oricând, tehnica criminalistică trebuie să facă faţă
noilor provocări, cu care se confruntă societatea modernă, mai ales în
contextul integrării europene şi al globalizării.
Totodată transmiterea datelor celorlalte state membre se efectuează în
conformitate cu un model uniform al datelor potrivit deciziilor şi
regulamentelor (proceduri, standarde, strategii comune), aprobate la nivelul
Uniunii Europene, precum şi pe plan internaţional.
Cu ocazia documentării ştiinţifice efectuate, evidenţiez că pe plan
internaţional, una dintre ramurile relativ noi în domeniul criminalisticii
este ,,criminalistica faunei sălbatice1,,. Această ramură2 a apărut ca urmare
a luptei autorităţilor majorităţii statelor lumii împotriva braconajului atât
pentru protejarea faunei marine cât şi faunei terestre. Alte crime împotriva
animalelor sălbatice protejate includ cumpărarea şi vânzarea animalelor
precum şi a produselor realizate din valorificarea acestora. Organizaţii
internaţionale (baza legală) care monitorizează comerţul cu animale şi
plante sălbatice sunt: Convenţia privind comerţul internaţional cu specii
sălbatice de faună şi floră (CITES), care a fost înfiinţată în 1963 şi, din
2004, include 167 de ţări membre.
Diferenţa majoră, între ştiinţa penală medico-legală clasică şi cea
a faunei sălbatice, este că la ştiinţa medico-lagală clasică victima este
omul, precum şi suspectul, iar la fauna sălbatică este un animal (mamifer)
specificat în legislaţie din speciile pe cale de dispariţie.

1
Wildlife forensic. N.a.
2
Saferstein R., Criminalistica: Introducere în Forensic Science, 7th Edition (Upper Saddle River, NJ:
Prentice Hall) 2001.
 Astfel, descoperirea3 şi ridicarea de probe în domeniul faunei
sălbatice, de către ofiţerii de animale sălbatice poate să fie mult mai dificilă
şi mai complicată decât ridicarea şi administrarea de urme şi probe în cazul
oamenilor, deoarece specialiştii în domeniu rareori, cu ocazia cercetării
locului faptei au parte de animale întregi sau părţi din acestea (deseori
ciopârţite de braconieri şi sfâşiate de animale). Totuşi prin extinderea
cercetărilor ofiţerii de animale descoperă şi confiscă animale pe cale de
dispariţie aflate împăiate în muzee, ori sunt descoperite în grădinii zoologice
particulare.

Blănuri şi piei de animale4 pe cale de dispariţie.

Tipurile de probe analizate de către un laborator de criminalistică a

faunei sălbatice include orice parte a unui animal, inclusiv probe de sânge
de ţesuturi, carcasele, păr, dinţi, oase, gheare, colţi, piei, blană, pene, sau
conţinutul stomacului. Se pot investiga de asemenea, arme, proiectile,
otrăvuri, obiecte şi materialele folosite pentru a ucide sau răni animale,
inclusiv bunuri din piele şi medicamente.

3
K. Inman şi N. Rudin ,, Principiile şi practicile criminalisticii,,, New York, CRC Press 2001.
4
http://www.enotes.com/forensic-science/wildlife-forensics.
 Obiecte5 ilegale realizate din fildeş.

Tehnici similare celor utilizate într-un laborator de poliţie pentru lupta

împotriva criminalităţii sunt folosite pentru a identifica si analiza bucăţi de
animale, precum şi gloanţe, vopsea, sol şi fibre găsite la locul crimei.
Experţii în dactiloscopie, balistică, analize de sol, precum şi în comparaţii de
păr examinează dovezile pe care le au vizual şi cu tehnici microscopice.
Patologii (medicii legişti) examinează carcasele animalelor, pentru a analiza
şi studia rănile, în scopul de a determina modul în care animalul a murit şi să
se facă distincţie între moartea naturală şi cea produsă de oameni. De
asemenea, chimiştii pot fi solicitaţi pentru a identifica otrăvurile şi
pesticidele folosite, de a analiza conţinutul medicamentelor de pe pieţele din
mai multe ţări inclusiv din Asia, şi să furnizeze date despre identitatea
speciilor, atunci când este posibil. Biologii investighează latura analizei
moleculare, a proteinelor, e.t.c. Genetica (cu analiza ADN-ului), poate fi
deosebit de utilă în cazul în care probele sunt foarte mici (microscopice) sau
neidentificabile şi pot furniza date ce includ identificarea speciilor,
caracterizarea relaţiilor familiale între animale, precum şi analizarea mai
multor probe diferite, pentru a stabili dacă acestea provin de la aceeaşi
persoană.

Tocmai de aceea, această ramură relativ nouă ,,criminalistica faunei

sălbatice,, pentru a-şi uşura munca în acest domeniu de activitate şi-a creat o
bancă de date ADN pentru animale.

Băncile de date ADN pentru animale.

Băncile de date ADN pentru animale pe cale de dispariţie constau

din probe de spermă, ovule, embrioni, ţesuturi, precum şi ser. Aceste
5
http://www.enotes.com/forensic-science/wildlife-forensics.
materiale biologice sunt îngheţate în azot lichid la -196 ° C sau -373 ° F, în
cazul în care acestea pot fi menţinute pe termen nelimitat. Scopul acestui tip
de colectare este de a păstra informaţiile stocate în materialul genetic al
animalelor, pentru ca acestea să poată exista şi în viitor. Materialul din
băncile ADN pentru animalele pe cale de dispariţie este, de obicei colectat în
timpul intervenţiilor chirurgicale sau la scurt timp după ce un animal moare.
Astfel unele grădinii zoologice precum şi secţii de conservare, au colectat şi
depozitat material genetic de la specii pe cale de dispariţie. Cea mai mare
bancă ADN pentru animale pe cale de dispariţie, este găzduită la San Diego
Zoo şi se numeşte ,,Frozen Zoo - San Diego6 Zoo Conservation
Research,,. De la înfinţarea sa în anul 1975 şi până în 2005, Grădina
Zoologică a colectat probe de la peste 7000 de animale ameninţate şi specii
pe cale de dispariţie, inclusiv peste 13.000 de mostre de material seminal,
ovocite (ouă), şi embrioni. Grădina zoologică Cincinnati şi Grădina
Botanică deţine material genetic pentru mai mult de 60 speciile de animale şi
150 de specii de plante. Societatea Audubon menţine o bancă de ADN
pentru cel puţin 35 de specii de animale diferite, dintre care majoritatea sunt
pe cale de dispariţie.
În 2004, cele trei instituţii britanice, (Universitatea din Nottingham,
Institutul de Zoologie, şi Natural History Museum din Londra, (au anuntat
înfinţarea proiectului Frozen Ark, al căror scop este de a dezvolta un depozit
genetic al tuturor speciilor pe cale de dispariţie privind conservarea
mondială a speciilor pe cale de dispariţie, proiect numit: I.U.C.N.,
the ,,International Union for Conservation of Nature7,,unde există
o ,,listă roşie,, care însumează mai mult de 7200 de specii. Un alt obiectiv al
băncilor de date ADN, este de a creşte mărimea populaţiei de specii pe cale
de dispariţie prin înmulţirea şi creşterea unor exemplare tinere şi repopularea
zonelor afectate.

Bibliografie:

□ http://www.enotes.com/forensic-science/wildlife-forensics.

6
H. Abrams, ,, O lume de animale,, California USA, 1983, societatea zoologică din San Diego.
7
U.I.C.N., Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii, N.a.