www.referat.

ro

Expertiza contabila

1. ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII CONTABILILOR

AUTORIZAŢI ŞI EXPERŢILOR CONTABILI
Contabilul autorizat este persoana care a dobândit această calitate în condiţiile legii şi
are capacitatea de a ţine contabilitatea şi de a întocmi bilanţul contabil.
Expertul contabil este persoana care a dobândit această calitate în condiţiile legii şi are
competenţă profesională.
Accesul la profesia de expert contabil şi contabil autorizat se realizează pe bază de
examen de admitere şi prin efectuarea unui stagiu de trei ani, după care urmează
susţinerea unui examen de aptitudini la terminarea acestuia.
Examenul de admitere se organizează de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor
Autorizaţi din România (CECCAR). Stagiul de pregătire se efectuează de persoanele care
au promovat examenul de admitere pentru accesul la profesia de contabil autorizat şi
expert contabil. După efectuarea stagiului de pregătire sub autoritatea profesională a
tutorelui de stagiu se organizează examenul de aptitudini, care constă în probe scrise şi
orale, ce conduc spre o apreciere finală complexă şi completă.
Exercitarea profesiei de expert contabil şi contabil autorizat se face fie individual, ca
persoană fizică, fie în societăţi comerciale de profil, ca personae juridice. Indiferent de
modul de exercitare a profesiei de expert contabil şi contabil autorizat există
obligativitatea înscrierii în Tabloul CECCAR care cuprinde toţi membrii – persoane
fizice şi juridice de profil, grupate în funcţie de criteriul teritorial.
Membrii CECCAR pot fi radiaţi din Tabloul CECCAR la nivel teritorial în următoarele
situaţii:
• nedepunerea la bugetul de stat a impozitului asupra onorariilor încasate de la persoane
fizice;
• neplata cotizaţiei profesionale pe o perioadă de un an etc.
Profesia de contabil autorizat şi expert contabil îşi întemeiază codul de etică şi conduită
profesională pe o serie de principii fundamentale: integritate profesională; secretul
profesional; respectarea normelor tehnice şi profesionale; competenţa profesională;
comportarea deontologică.
În activitatea pe care o desfăşoară, contabilii autorizaţi şi experţii contabili răspund
pentru rezultatele muncii lor disciplinar, administrativ, civil şi penal. În funcţie de nivelul
pregătirii profesionale, contabilii autorizaţi şi experţii contabili pot efectua anumite
lucrări specifice de care răspund în integralitate.
Contabilul autorizat poate efectua lucrări referitoare la ţinerea contabilităţii, operaţiunilor
economico-financiare, întocmirea bilanţului contabil etc. În egală măsură, expertul
contabil îşi exercită capacitatea profesională în domenii multiple legate de evidenţa,
controlul şi managementul financiar-contabil. Pentru toate activităţile desfăşurate,
experţii contabili şi contabilii autorizaţi, organizaţi în societăţi comerciale de profil sunt
analizaţi de CECCAR sub aspectul controlului de calitate în cadrul profesiei contabile.
CECCAR este persoana juridică de utilitate publică şi autonomă din care fac parte experţi
contabili şi contabili autorizaţi. Are filiale, fără personalitate juridică, în reşedinţele de
judeţ şi municipiul Bucureşti.
Organizarea şi funcţionarea CECCAR se stabilesc prin regulament aprobat de Conferinţa
Naţională, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Justiţiei. Corpul este
organizat pe secţiuni, comisii, departamente şi Secretariatul general, subordonate Biroului
permanent al Consiliului superior al Corpului.
Atribuţiile CECCAR se referă la următoarele elemente:
• organizarea examenului de admitere, efectuarea stagiului şi susţinerea examenului de
aptitudini;
• elaborarea şi publicarea normelor privind activitatea profesională şi conduita etică a
profesioniştilor contabili etc.
Organele de conducere ale CECCAR sunt:
• Conferinţa Naţională a CECCAR;
• Consiliul Superior al Corpului;
• Biroul permanent al Consiliului Superior.
Expertiza contabilă este o formă de cercetare efectuată în vederea lămuririi modului în
care sunt reflectate în documente evidenţa tehnico-operativă şi contabilă, anumite fapte,
împrejurări, situaţii de natură economico-financiară.
După destinaţia sa, expertiza contabilă poate fi: judiciară şi extrajudiciară.
Expertiza contabilă judiciară are ca sarcină principală să contribuie la stabilirea
adevărului şi la justa soluţionare de către organul judiciar a cauzei aflată în faza de
cercetare sau judecată.
Expertiza contabilă extrajudiciară (amiabilă) are loc, în afară de orice intervenţie
judecătorească, direct între părţile în litigiu sau este solicitată de personae fizice sau
juridice în vederea stabilirii şi respectării adevărului şi legalităţii în activitatea lor.
Obiectul de cercetare al expertizei contabile îl reprezintă faptele, împrejurările sau
situaţiile ce apar în activitatea economico-financiară şi gestionară a unei unităţi
patrimoniale pentru a căror soluţionare este necesar să se apeleze la un expert contabil.
Expertiza contabilă se referă şi la expertul juridic privind procesele ce pot apărea în
existenţa unor entităţi fizice şi juridice. Din acest punct de vedere, expertiza contabilă
poate fi analizată în funcţie de natura procesului care stă la baza solicitării ei.
În cazul procesului civil, expertiza contabilă este solicitată să exprime punctual de vedere
privind stabilirea drepturilor şi intereselor civile deduse judecăţii şi executării silite a
hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii, conform procedurii stabilite de lege.
Părţile în procesul civil sunt persoana interesată în apărarea dreptului său subiectiv
nesocotit sau încălcat şi persoana care a tulburat exerciţiul normal al dreptului subiectiv.
Expertiza în materie civilă şi comercială se reglementează de Codul de procedură penală
şi diferitele legi specifice, de exemplu, expertiza contabilă.
Expertiza contabilă este necesară şi poate fi dispusă de instanţă în situaţiile în care
lămurirea faptelor, ce formează obiectul unui proces sau a legăturilor dintre anumite
împrejurări invocată de părţi şi acele fapte încalcă cunoştinţa din domeniul financiar-
contabil.
Obiectivele expertizei contabile în materie civilă pot consta în litigiile cu caracter civil
care dau prilejul efectuării expertizei contabile şi anume: asociaţiuni între societăţi;
operaţii cu imobile; cumpărări-vânzări cu caracter civil; operaţiuni de mandat; contracte
de serviciu; partaje.
Expertiza contabilă în procesul civil se efectuează de expertul contabil care este un
consultant, nu se substituie judecătorului, nu se confundă cu judecătorul, nu este martor.
În procesele civile, expertiza poate fi efectuată în instanţă şi în afara instanţei.
Procedural, efectuarea expertizei contabile presupune: examinarea materialului
documentar aflat la dosarul cauzei; examinarea unor documente, acte, evidenţe aflate la
părţi sau terţi (expertiza la faţa locului); analiza explicaţiilor părţilor şi martorilor; analiza
actelor de control financiar şi expertiza contabilă anterioară în aceiaşi cauză; studierea
concluziilor expertizei tehnice.
Lucrările expertului contabil se menţionează într-un raport de expertiză contabilă care se
înaintează instanţei. În raportul de expertiză contabilă, prezentarea materialului trebuie să
fie completă, să răspundă la toate întrebările puse, iar concluziile să fie suficient
motivate, pentru ca instanţa să fie în măsură să aprecieze asupra valorii acestor concluzii.
Raportul de expertiză contabilă se depune cu cel puţin cinci zile înainte, de termenul fixat
pentru judecată. În structură, raportul de expertiză contabilă cuprinde trei părţi, şi anume:
introducere, desfăşurarea expertizei, concluzii.
Concluziile expertizei contabile constituie numai elemente de convingere, lăsate la libera
apreciere a judecătorului, ca toate celelalte probe. Indiferent dacă foloseşte sau nu
concluziile expertizei contabile instanţa are obligaţia să motiveze poziţia sa.
Experţii şi alţi specialişti care efectuează expertize pentru instanţele judecătoreşti sau alte
organe cu activitate jurisdicţională primesc pentru lucrările efectuate, onorarii stabilite de
aceste organe în funcţie de: complexitatea expertizei, volumul de lucru, gradul
profesional şi ştiinţific.
În materie penală, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire
la existenţa infracţiunilor, a făptuitorilor şi a răspunderii pentru a se constata dacă este
sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. Ea se efectuează de către procurori,
organele de cercetare penală (organele de poliţie şi cele de cercetare speciale).
În măsura în care urmărirea penală constată că există condiţiile pentru trimiterea în
judecată, atunci intervine instanţa de judecată, care îşi exercită atribuţiile în mod activ, în
vederea aplicării adevărului şi realizării rolului educativ al judecăţii. Instanţa îşi
formulează convingerea pe baza probelor administrate în cauză. Printre aceste probe
poate fi şi expertiza contabilă.
Procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care
constituie infracţiuni astfel încât: orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie
pedepsită potrivit vinovăţiei sale; nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere
penală.
El se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii.
Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au
săvârşit infracţiuni şi se poate exercita în tot cursul procesului penal.
Părţile în procesul penal sunt: inculpatul (persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare
procesul penal); partea vătămată (persoana care a suferit prin fapta sa o vătămare fizică,
morală sau materială, dacă participă în procesul penal); persoana chemată în procesul
penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului
sau inculpatului, se numeşte parte responsabilă civilmente.
Acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi a părţii
responsabile civilmente. Poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin
constituirea persoanei vătămate ca parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului şi
persoanei responsabile civilmente.
Expertiza contabilă în materie penală au loc atunci când justiţia ar avea interesul de a
verifica gestiunea unor comercianţi în stare de faliment sau a administratorilor de rea-
credinţă ai unor societăţi comerciale. Ea poate fi considerată ca mijloc de probă şi
administrată ca atare de către organul de urmărire penală şi instanţa de judecată.
În cazul procesului penal, expertul contabil este numit de organul de urmărire penală sau
de instanţa de judecată. El este incompatibil să efectueze expertiza contabilă într-o
anumită cauză penală dacă:
• a pus în mişcare acţiunea penală, a emis mandat de arestare, a dispus trimiterea în
judecată, a pus concluzii în fond în calitate de procuror la instanţa de judecată etc.;
• a fost reprezentant din apărător al vreuneia dintre părţi;
• a fost martor etc.
Expertul contabil numit să efectueze expertiza contabilă are drepturi şi obligaţii. În
finalul cercetărilor, expertul contabil întocmeşte raportul de expertiză contabilă. Pentru a
fi administrată ca probă în justiţie, expertiza contabilă trebuie să prezinte un nivel
calitativ ridicat, să contribuie efectiv la soluţionarea cauzei respective.
2. RAPORTUL DE EXPERTIZĂ CONTABILĂ
Raportul de expertiză contabilă cuprinde trei capitole:
� Partea introductivă în care se arată:
• organul de urmărire penală sau instanţa de judecată care a dispus efectuarea expertizei
contabile;
• data când s-a dispus efectuarea expertizei contabile;
• numele şi prenumele expertului contabil, domiciliul şi numărul carnetului de expert;
• actul de numire a expertului contabil;
• cauza şi părţile;
• data şi locul unde a fost efectuată expertiza contabilă;
• data întocmirii raportului de expertiză contabilă;
• obiectul expertizei contabile şi întrebările la care urmează să răspundă expertul contabil;
• materialul pe baza căruia a fost efectuată expertiza contabilă;
• dacă părţile care au participat la expertiză au dat explicaţii în cursul expertizei.
� Desfăşurarea expertizei contabile cuprinde:
• descrierea în amănunt a operaţiilor de efectuare a expertizei contabile;
• obiecţiile sau explicaţiile părţilor;
• analiza obiecţiilor ori explicaţiilor părţilor în lumina celor constatate de expertul
contabil.
Pentru fiecare constatare se menţionează materialul documentar pe care se sprijină şi
dispoziţiile legale în limita cărora a fost făcută constatarea, cu indicarea textelor
corespunzătoare.
Examinarea problemelor se face în raport cu materialul documentar şi dispoziţiile legale
avute în vedere de organele care au stabilit anterior un prejudiciu (de exemplu, organele
de control), motivându-se documentat şi legal deosebirile de opinii ale expertului contabil
faţă de cele ale organului de control.
Actele dubioase, fictive sau suspecte nu se iau în considerare de către expert la calcularea
prejudiciului, dar se menţionează în raportul de expertiză contabilă.
Constatările consemnate în raportul de expertiză contabilă se redactează în aşa fel încât,
din coroborarea cu actele anterioare prin care s-a constatat prejudiciul, să se obţină
concluzii în conformitate cu faptele şi dispoziţiile normative.
În raportul de expertiză contabilă se menţionează şi eventualele documente noi utilizate
de expert, care n-au fost avute în vedere de către organul care a stabilit iniţial prejudiciul.
� Concluzii
În acest capitol se înscriu răspunsurile la întrebările puse şi părerea expertului contabil
asupra obiectului expertizei.
Răspunsurile la obiective se formulează clar, concis şi precis.
Alte aspecte privind întocmirea raportului de expertiză contabilă
Atunci când există necesitatea de documentare a unei constatări din raportul de expertiză
contabilă care implică o prezentare mai detaliată se întocmesc anexe.
Anexele trebuie să fie corecte şi corelate cu datele din raport.
Raportul de expertiză contabilă se semnează de expertul contabil pe fiecare filă, inclusiv
pe anexe. Orice modificare de cifre este autentificată de expert prin semnătura sa.
În situaţia în care expertiza contabilă se efectuează de mai mulţi experţi (inclusiv cei
recomandaţi de părţi), se întocmeşte un singur raport de expertiză.
Dacă sunt deosebiri de păreri, opiniile separate se consemnează în cuprinsul raportului
sau într-o anexă. Dacă între experţi este dezacord total, fiecare expert contabil întocmeşte
raport de expertiză separat.
Experţii contabili şi experţii tehnici numiţi în aceeaşi cauză se pot consulta reciproc, dar
redactează rapoarte de expertiză separate, deoarece întocmirea unui raport comun
presupune asumarea răspunderii pentru toate concluziile raportului, adică şi cele din afara
specialităţii.
Condiţiile de redactare a raportului de expertiză contabilă
În redactarea raportului de expertiză contabilă este necesar să se asigure:
• redactarea corectă şi clară a problemelor date spre rezolvare expertului;
• analiza cu competenţă a tuturor întrebărilor formulate de organul care a dispus
efectuarea expertizei contabile, a materialului documentar pus la dispoziţia expertului;
• argumentarea constatărilor expertului pe bază de documente legale;
• întemeierea analizei efectuate de expert pe materialele ce i-au fost puse la dispoziţie şi
nu pe presupuneri, asimilări sau aprecieri care nu au la bază documente legale şi date
reale din contabilitate;
• corelarea datelor documentare cu alte elemente ce influenţează situaţia analizată;
• neluarea în considerare a actelor nevalabile prezentate de părţi direct expertului
contabil, ocolindu-se organul care a dispus efectuarea expertizei;
• necomiterea de către expertul contabil a unor imixtiuni în atribuţiile organului judiciar;
• aplicarea în mod corespunzător a actelor normative;
• folosirea concluziilor expertizei tehnice, în cazul în care s-a dispus în cauza respectivă
efectuarea unei astfel de expertize;
• prezentarea cauzelor diferenţelor stabilite faţă de rapoartele de expertiză anterioare sau
actele de control în situaţia în care s-au mai efectuat expertize contabile sau control în
aceeaşi cauză;
• concordanţa deplină între constatările făcute şi concluziile raportului de expertiză
contabilă;
• stabilirea precisă a valorii prejudiciului;
• contribuţia efectivă a concluziilor expertului contabil la elucidarea obiectivelor supuse
expertizei.

Valorificarea raportului de expertiză contabilă

Pentru a fi administrată ca probă în justiţie, expertiza contabilă trebuie să prezinte un
nivel calitativ ridicat, deoarece contribuie efectiv la soluţionarea cauzei respective. În
vederea asigurării nivelului său calitativ ridicat, raportul de expertiză contabilă nu este
considerat satisfăcător din oficiu, ci este supus în prealabil unei exigente aprecieri critice.
În sistemul de neierarhizare a probelor, expertiza contabilă nu este acceptată ca
superioară altor probe. Caracterul ştiinţific şi aportul expertizei contabile la rezolvarea
cauzei, rezultă după analiza amănunţită a întregului material din dosar.
În consecinţă, eficienţa raportului de expertiză contabilă, ca mijloc de probă cu
fundamentare ştiinţifică, depus la dosarul cauzei, este determinată de contribuţia sa la
soluţionarea cauzei.
Capacitatea de a evalua plenar concluziile raportului de expertiză contabilă revine
organului care a dispus efectuarea expertizei, deoarece aceasta răspunde de hotărârea ce
se pronunţă pe baza probelor.
Valorificarea expertizei contabile în activitatea judiciară presupune însuşirea concluziilor
acesteia de către organul beneficiar. Sunt, însă, cazuri în care, după examinarea de către
organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, care a dispus efectuarea expertizei
contabile, a raportului de expertiză contabilă, se ajunge la concluzia că acesta este
necorespunzător.
În asemenea situaţii, organul care a dispus efectuarea expertizei poate dispune, la cererea
părţilor sau din oficiu, măsuri de refacere sau completare a expertizei contabile.
Formele de completare a expertizei contabile sunt:
� Explicaţiile verbale:
– desluşiri orale pe care expertul contabil le prezintă organului care a dispus efectuarea
expertizei, în faţa căruia este chemat;
– reprezintă o audiere a expertului contabil care, în calitate de specialist, prezintă
organului judiciar concluzii asupra cazului supus cercetării.
� Lămuriri suplimentare în scris
Această formă de completare a raportului de expertiză contabilă se dispune atunci când
sunt necesare clarificări contabile care, implicând unele examinări în plus, nu pot fi
efectuate printr-un simplu dialog oral al organului care a dispus efectuarea expertizei cu
expertul contabil.
� Suplimentul de expertiză contabilă
Se dispune de organul de urmărire penală sau instanţă de judecată când constată, la cerere
sau din oficiu, că expertiza nu este completă, şi anume:
– concluziile raportului de expertiză contabilă nu satisfac integral cerinţele organului
juridic;
– nu s-a răspuns la toate întrebările;
– sunt întrebări care n-au fost suficient clarificate;
– concluzia la o întrebare este în contradicţie cu materialul probator pus la dispoziţia
expertului;
– pe parcursul soluţionării cauzei au apărut noi obiective – obiecţiuni;
– s-au omis, de către organul beneficiar al expertizei, întrebări cu importanţă pentru
clarificarea justă a cauzei.
Poate fi efectuat de acelaşi expert sau de altul.
Are caracterul unei EXPERTIZE ÎN CONTINUARE, limitată însă la obiectivele
adăugate sau neclarificate.
Se redactează separat, ca o lucrare de sine stătătoare şi nu ca o continuare a raportului de
expertiză, dar urmează aceleaşi reguli ca raportul iniţial.
Organul beneficiar poate dispune din oficiu completarea raportului de expertiză
contabilă, pentru stabilirea adevărului, peste voinţa părţilor, în scopul evidenţierii tuturor
împrejurărilor esenţiale ale cauzei. Această completare din oficiu contribuie la prevenirea
oricărei erori în cunoaşterea, dovedirea şi caracterizarea situaţiilor constante. În acest fel
se stabileşte relaţia exactă între concluzii şi realitatea obiectivă. Pentru părţi, completarea
expertizei contabile constituie o garanţie procesuală pentru aflarea adevărului.
Formele de completare sunt adaosuri la lucrarea de bază, fac parte integrantă din raportul
de expertiză contabilă şi au putere de expertiză.
În cazul în care organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoieli cu privire
la exactitatea raportului de expertiză contabilă, dispune efectuarea unei noi expertize
contabile, de către alt expert contabil.