EXPERTIZĂ CONTABILĂ ŞI CONSULTANŢĂ

Note de curs
CUPRINS
PARTEA I-A EXPERTIZA CONTABILĂ
Capitolul 1 Notiuni generale privind profesia de expert contabil
1.1. Expertul contabil
1.2. Expertiza contabila
Capitolul 2 Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România
2.1. Notiuni generale privind C.E.C.C.A.R
Capitolul 3 Expertiza contabila
3.1. Expertiza in materie civilă şi comercială
3.2. Numirea expertului contabil pentru a efectua expertiza contabilă în procesul civil
3.3. Efectuarea expertizei contabile în procesele civile
3.4. Raportul de expertiză contabilă
3.5. Valorificarea expertizei contabile. Forţa probantă a expertizei contabile
3.6. Onorariul expertului contabil
3.7. Obiective ale expertizei contabile judiciare în cauze penale
3.8. Numirea expertului contabil pentru efectuarea expertizei contabile în cauze penale
3.8.1. Expert contabil numit şi expert recomandat
3.8.2. Incompatibilitatea expertului contabil
3.8.3. Abţinerea şi recuzarea expertului contabil
3.8.4. Drepturile expertului contabil numit
3.8.5. Obligaţiile expertului contabil numit
3.8.6. Interdicţii ale expertului contabil numit
3.9. Raportul expertului contabil numit
3.10. Cheltuielile judiciare. Costul expertizei contabile
PARTEA A II-A CONSULTANŢĂ FISCALĂ
Capitolul 1 Organizarea activităţii de consultanţă fiscală
1.1. Consultanţa şi consultantul fiscal
1.2. Organizarea si atributiile Camerei consultantilor fiscali
1.3. Compatibilitate. Retragerea calitatii de consultant si a autorizatiei de functionare
1.4. Exercitarea în România a profesiei de către consultanţii fiscali care au obţinut
calificarea profesională în unul dintre statele member ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului
Economic European
1.5. Registrul consultantilor fiscali si al societatilor comerciale de consultanta fiscala

2
Capitolul 2 Organizarea şi funcţionarea Camerei consultanţilor fiscali
2.1. Prezentarea generală a Camerei
2.2. Organigrama camerei
2.3 Veniturile şi cheltuielile Camerei
Capitolul 3 Activitatea de consultanţă fiscală
3.1. Exercitarea profesiei de consultant fiscal
3.2. Retragerea calităţii de consultant fiscal şi a autorizaţiei de funcţionare, suspendarea şi
încetarea dreptului de exercitare a profesiei
3.3. Sancţiuni disciplinare
3.4. Rolul, atribuţiile şi drepturile Ministerului Finanţelor Publice ca autoritate publică cu
atribuţii de supraveghere a Camerei
Bibliografie

3
 PARTEA I-A
EXPERTIZA CONTABILĂ

Capitolul 1
Notiuni generale privind profesia de expert contabil

1.1. Expertul contabil

Expertul contabil este persoana care a dobândit această calitate în condiţiile stabilite de
lege şi are competenţa profesională de a organiza şi conduce contabilitatea, de a supraveghea
gestiunea societăţilor comerciale, de a întocmi situaţiile financiare şi de a efectua expertize
contabile.
Asupra constatărilor, concluziilor, opiniilor şi recomandărilor sale, expertul contabil
întocmeşte raport.
Expertul contabil poate, de asemenea, să organizeze şi să conducă contabilitatea
societăţilor comerciale şi să analizeze, prin procedee specifice contabilităţii, situaţia economică,
financiară şi fiscală a acestora.
Accesul la profesia de expert contabil şi de contabil autorizat se face pe bază de examen
de admitere, la care să se obţină cel puţin media 7 şi minimum nota 6 la fiecare disciplină,
efectuarea unui stagiu de 3 ani şi susţinerea unui examen de aptitudini la terminarea stagiului.
Se poate prezenta la examenul de admitere pentru profesia de expert contabil persoana
care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are capacitate de exerciţiu deplină;
b) are studii economice superioare cu diplomă recunoscută de Ministerul Educaţiei şi Cercetării;.
c) nu a suferit nici o condamnare care, potrivit legislaţiei în vigoare, interzice dreptul de gestiune
şi de administrare a societăţilor comerciale.
La cerere, persoanele care au titlul de academician, profesorii şi conferenţiarii
universitari, doctorii în economie şi doctorii docenţi, cu specialitatea finanţe sau contabilitate, au
acces la profesia de expert contabil pe baza titlului de doctor, cu îndeplinirea condiţiilor
prevăzute de lege şi susţinerea unui interviu privind normele de organizare şi funcţionare a
Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi.
Expertul contabil poate executa pentru persoanele fizice si juridice urmatoarele lucrari:

4
a) tine sau supravegheaza contabilitatea si intocmeste sau verifica si certifica bilantul contabil;
b) acorda asistenta privind organizarea si tinerea contabilitatii;
c) efectueaza analize economico-financiare, audit financiar-contabil si evaluari patrimoniale;
d) efectueaza expertize contabile dispuse de organele judiciare sau solicitate de persoane fizice
ori juridice in conditiile prevazute de lege;
e) executa alte lucrari cu caracter financiar-contabil, fiscal, de organizare administrativa si
informatica;
f) indeplineste, potrivit dispozitiilor legale, atributiile prevazute in mandatul de cenzori la
societatile comerciale.
Expertii contabili pot sa-si exercite profesia individual ori se pot constitui in societati
comerciale potrivit legii.
Societatile comerciale de expertiza contabila trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii:
a) sa aiba ca obiect de activitate exercitarea profesiei de expert contabil;
b) majoritatea actionarilor sau asociatilor sa fie experti contabili si sa detina majoritatea
actiunilor sau a partilor sociale;
c) consiliul de administratie al societatii comerciale sa fie ales in majoritate dintre actionarii sau
asociatii experti contabili;
d) actiunile sa fie nominative si orice nou asociat sau actionar sa fie admis de adunarea generala.
Expertii contabili nu pot sa efectueze lucrari pentu agentii economici sau pentru
institutiile unde sint salariati si nici pentru cei cu care acestea sint in raporturi contractuale sau se
afla in concurenta.
Expertii contabili garanteaza raspunderea civila privind activitatea desfasurata, prin
subscrierea unei polite de asigurare sau prin varsarea unei contributii la fondul de garantii.
Expertii contabili primesc, pentru lucrarile efectuate individual, onorariile stabilite prin
contract sau de catre organul care a dispus efectuarea lucrarii.
Obligatia calcularii si varsarii impozitului aferent sumelor platite drept onorarii de
societati comerciale pentru lucrarile ce li s-au executat in conditiile legii. Pentru onorariile
incasate de la persoane fizice, obligatia stabilirii si virarii la buget, potrivit legii, a impozitului
aferent revine expertului contabil care a executat lucrarea individual.
Expertii contabili raspund, in exercitarea profesiei, disciplinar, administrativ, civil si
penal, dupa caz, potrivit legii.
Sanctiunile disciplinare ce se aplica expertilor contabili, in raport cu gravitatea abaterilor
savirsite, sunt urmatoarele:

5
a) mustrare;
b) avertisment scris;
c) suspendarea dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau de contabil autorizat pe o
perioada de timp de la trei luni la un an;
d) interzicerea dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau de contabil autorizat.

1.2. Expertiza contabila

Expertiza contabila este activitatea efectuata de catre o persoana ce indeplineste functia

de expert contabil.
Expertiza contabila reprezinta controlul registrelor, conturilor si actelor justificative ale
unei societati. Scopul activitatii de expertiza contabila este acela de a furniza partilor interesate
informatiile necesare pt a gasi o solutie unei contestatii depuse de una dintre parti.
Pe langa functia de control, expertiza contabila are o functie de cercetare stiintifica, adica
expertiza contabila pune in evidenta modul in care anumite fapte economico finaciare se reflecta
in evidenta contabila a unei societati.
Expertiza contabila are drept obiect cercetarea faptelor economico financiare
Sfera de actiune a expertizei contabile este reprezentata de activitatea economica a agentilor
economici
Prin activitatea de expertiza contabila sunt cercetate situatiile de fapt pe baza
informatiilor furnizate de evidenta economica.
Pe langa cercetare, expertiza contabila presupune si interpretarea datelor de evidenta si
formularea opiniilor cu privire la problemele identificate pe baza legislatiei in vigoare.
In cele din urma expertiza contabila elaboreaza concluzii pe baza constatarilor efectuate,
necesare organelor judiciare avizate
Expertiza contabila analizeaza conformitatea faptelor economice cu documentele
aferente, precum si cauzele care au generat abaterile de la actele normative in vigoare la
moamentul respectiv.
In functie de destinatia sa, expertiza contabila poate fi:
-judiciara, dispusa de organele judiciare pentru solutionarea cauzelor aflate in faza
anchetei, cercetare sau judecata;
-extrajudiciara, solicitata de persoane fizice sau juridice interesate fara sa existe un dosar
de ancheta, cercetare sau judecata.

6
 Capitolul 2
Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România

2.1. Notiuni generale privind C.E.C.C.A.R

Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România este persoană

juridică de utilitate publică şi autonomă, din care fac parte experţii contabili şi contabilii
autorizaţi. Are filiale, fără personalitate juridică, în reşedinţele de judeţ şi municipiul
Bucureşti. Prin delegaţia primită din partea autorităţii publice, Corpul acordă şi retrage
dreptul de exercitare a profesiei de expert contabil si contabil autoxiz:it şi controlează
competenţa şi moralitatea membrilor săi.
Orgimzarea şi funcţionarea Corpului se stabileşte prin regulamentul aprobat
de Conferinţa Naţională, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice şi al Ministerulii
Justiţiei.
Corpul este organizat pe secţiuni, departamente, secretariatul general şi comisii,
astfel: secţiunea experţilor contabili, secţiunea contabililor autorizaţi, departamentul
standarde, metodologii şi publicaţii; departamentul de cooperare; departamentul de
control al profesiei; secretariatul general-compartimente administrative; comisia
superioara de disciplină; comisia de cenzori. Pe lângă Consiliul Superior al Corpului
funcţionează reprezentantul Ministerului Finanţelor.
In legătură cu experţii contabili, Corpul şi Secţiunea experţilor contabili au
următoarele atribuţii:
- organizează concursul de admitere, efectuarea stagiului şi susţinerea
examenului de aptitudini pentru accesul la profesia de expert contabil, inclusiv examinarea
persoanelor fizice străine care urmează să exercite activitatea de expert contabil în
România;
- organizează evidenţa experţilor contabili şi a societăţilor comerciale de profil,
prin înscrierea acestora în Tabloul Corpului;
- asigură buna desfăşurare a activităţii experţilor contabili;

- elaborează şi publică normele privind activitatea profesională şi conduita

etica a experţilor contabili;
- organizează şi urmăresc modalităţile de perfecţionare şi de formare continuă

7
a experţilor contabili;
- asigură respectarea normelor legale de către experţii contabili ce îşi
desfăşoară activitatea individual, ca asociaţi într-o societate comercială de expertiză
contabilă sau ca salariat/colaboratori ai societăţilor de expertiza etc.
Secţiunea experţilor contabili este asigurată de cel mult 5 membri, desemnaţi din
cadrul Consiliului Superior.
Evidenţa centralizată a experţilor contabili înscrişi în Tabloul Corpului de către
filiale şi publicarea în Monitorul Oficial a Tabloului Corpului se organizează şi se asigură
de către Secretariatul general al Corpului.
.Filialele Corpului, constituite în reşedinţele de judeţ şi în municipiul Bucureşti, fără
personalitate juridica, au în structura organizatorică secţiunea experţilor contabili şi secţiunea
contabililor autorizaţi.
Organele de conducere ale Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi sunt:
Conferinţa naţională, Consiliul Superior al Corpului, Biroul permanent al Consiliului Superior.
Conferinţa naţională este:
- organul superior de conducere şi control al Corpului;
- constituită din membrii Consiliului Superior al Corpului, membrii consiliilor
filialelor Corpului, ai comisiilor de disciplină şi din reprezentanţii Ministerului Finanţelor de pe
lângă Consiliul Superior al Corpului şi consiliile filialelor, precum şi din cate un reprezentant la
100 de membrii din fiecare filială desemnat de adunarea generală;
- ordinară şi extraordinară.
Consiliul Superior al Corpului se constituie din 24 de membri şi 8 supleanţi.
Consiliul Superior al Corpului se convoacă cel puţin o dată pe semestru.
Biroul permanent al Consiliului Superior se compune din Preşedinte şi vicepreşedinţi.
Preşedintele Consiliului Superior este şi preşedintele Biroului permanent. Biroul permanent se
întruneşte lunar.
Preşedintele Consiliului Superior este ales de Conferinţa naţională dintre membrii
Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi.
La filiale, organele de conducere sunt: adunarea generală, consiliul filialei şi biroul
permanent al consiliului filialei.
Adunarea generală a filialelor este formată din membrii experţi contabili şi contabili
autorizaţi cu domiciliul stabil în judeţul respectiv sau în municipiul Bucureşti. Consiliul filialei se
constituie din membri titulari şi supleanţi aleşi de adunarea general?» a filialei dintre experţi şi
contabilii autorizaţi, membri ai filialei. Cuprinde 14 membri titulari şi 6 membri supleanţi.

8
Biroul permanent al Consiliului filialei este compus din 2-4 membri.
Preşedintele Consiliului filialei se alege de adunarea generală.
Pe lângă Consiliul Superiot al Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi
funcţionează Comisia superioară de disciplină, formată din 5 membri titulari şi 5 supleanţi..
Pe lângă Consiliul filialei funcţionează Comisia de disciplină a filialei.
Activitatea Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi se controlează de către
cenzori aleşi de Conferinţa naţională. De asemenea, activitatea Corpului este supusa controlului
fiscal exercitat de Ministerul Finanţelor. Controlul activităţii filialei se execută de către cenzori
aleşi de adunarea generală a filialei.
Pe lângă Consiliul Superior, precum şi pe lângă consiliile filialelor funcţionează câte un
reprezentant al Ministerului Finanţelor care urmăreşte ca hotărârile şi măsurile luate de Corp şi
filiale să respecte întocmai reglementările în vigoare.
Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi şi filialele îşi acoperă cheltuielile
din venituri. Veniturile sale se formează din: taxa de înscriere la examenul de expert contabil şi
de contabil autorizat; taxa de înscriere în evidenţă Corpului; cotizaţiile membrilor stabilite pe
tranşe de venituri, încasări din vânzarea publicaţiilor proprii; donaţii; alte venituri.

9
 Capitolul 3
Expertiza contabila

3.1. Expertiza in materie civilă şi comercială

Expertiza, în general (tehnică, medico-legala, contabilă" etc.) este reglementată în Codul de

procedura civilă (art. 201, 204-214), care constituie dreptul comun în materie şi în diferite legi
speciale, ca, de exemplu, expertiza contabilă este reglementata prin Ordonanţa nr, 65/1994 privind
organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi aprobată de Parlamentul
României prin Legea nr. 42/1995, modificată şi completată.
Conform Codului de procedură civilă (art. 201) se poate recurge la expertiză ori de cate
ori pentru lămurirea unor împrejurări de fapt este necesar să se cunoască părerea unor specialişti.,
în consecinţă, instanţa poate admite şi dispune efectuarea expertizei, atunci când este concludentă,
atât în materie civilă, cât şi în materie comercială.
Sunt însă situaţii în care expertiza este declarată de lege obligatorie sub sancţiunea anularii
hotărârii, şi anume:
- expertiza privind evaluarea aporturilor în natură, avantajele rezervate fondatorilor,
operaţiunilor încheiate de fondatori în contul societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, în
cazul în care nu po.ate fi întrunită în adunarea constitutivă majoritatea legală;
- expertiza pentru stabilirea valorii aportului în natură, dacă se înfiinţează o societate cu
răspundere limitata de către-un singur asociat.
In materia reorganizării şi lichidării judiciare, judecătorul sindic are latitudinea să desemneze
persoane de specialitate, între care şi experţi, să-l ajute în îndeplinireaîndatoririlor.
Conform art. 909 din Codul comercial, când este necesar "a se cerceta socoteli, înscrisuri şi registre
de comerţ, tribunalul va putea numi în acest scop unul sau mai mulţi experţi socotitori, care, sub
direcţiunea unui judecător delegat să asculte pe părţi, să examineze socotelile, înscrisurile şi
registrele, să consemneze prin proces-verbal declaraţiunile şi recunoaşterile părţilor şi să încerce a
le împăca de va fi cu putinţa, iar dacă nu, să raporteze în scris tribunalului despre rezultat".
Efectuarea expertizei contabile este necesară şi poate fi dispusă de instanţa în situaţiile în
care lămurirea faptelor, ce formează obiectul unui proces sau a legăturilor dintre anumite
împrejurări invocate de părţi şi acele fapte reclamă cunoştinţe din domeniul financiar-contabil.
Cunoştinţele de specialitate ale expertului contabil ajută judecătorul să asigure o soluţionare justă a
cauzei, să descopere adevărul. Art. 201 din Codul de procedură civilă prevede că, în asemenea

10
cazuri, instanţa poate dispune efectuarea expertizei contabile.
Obiectivele expertizei contabile în materie civila pot consta în litigiile cu caracter civil care
dau prilejul efectuării expertizei contabile, şi anume: asociaţiuni între societăţi, operaţii cu
imobilele, cumpărări-vânzări cu caracter civil, operaţii de mandat, contracte de prestări de servicii,
partaje etc.
Expertiza în materie comercială se efectuează în cazuri, cum sunt:
1. în litigii între comercianţi sau între un comerciant şi un particular privind operaţiile
comerciale. Expertizele pot avea ca obiect un extras de cont, o tranzacţie, operaţii de comision,
depozite, operaţii de bancă (scont, remiteri de efecte comerciale spre încasare, emiteri de cecuri,
participaţiuni), contracte comerciale (de aprovizionare, de furnitură, de prestări servicii),
contracte de participaţiune, contracte de cont curent, contracte de editură etc.
2. în materie de societăţi comerciale, expertiza contabilă poate avea ca obiective: stabilirea
părţii de profit ce se cuvine unui asociat, sau unui manager, răspunderea civilă a managerului faţă de
asociaţi, terţi sau stat, întreaga gestiune a societăţii dacă sunt bănuieli fondate de grave neregularităţi.
3. în asigurări, expertizele se efectuează pentru a stabili valoarea ce o aveau în momentul
sinistrului bunurile asigurate. Se poate face expertiza şi în situaţia când există presupuneri că
asiguratul a avut un interes direct să provoace sinistrul.
4. în materie de moratorii, expertiza este necesară pentru a stabili cauzele încetării
plaţilor şi dacă activul depăşeşte valoarea pasivului, prin verificarea registrelor şi bilanţului
contabil. Obiectivul unei asemenea expertize poate consta în verificarea registrelor şi a celorlalte
înscrisuri pentru a se stabili regularitatea ţinerii şi trecerii operaţiilor comerciale în registre, situaţia
activului şi pasivului debitorului, natura şi cauza juridică a creanţelor, creditorului, precum şi
realitatea lor.
5. într-o expertiza de concordat judiciar, expertul poate avea de rezolvat probleme cum
sunt: la ce dată a fost înscrisa societatea; dacă posedă registre comerciale şi acte justificative şi
îndeplinesc cerinţele legale; cum este justificată paguba; care sunt debitorii şi creditorii şi dacă
posedă acte doveditoare etc.
6. în caz de faliment, expertiza contabilă poate fi depusă pentru a stabili situaţia materială a
falitului.
Expertiza contabilă:
- se propune de către părţi. Chiar dacă expertiza contabilă a fost solicitata tardiv,
dar este hotărâtoare pentru rezolvarea cauzei, instanţa trebuie să o admită, făcând uz de rolul sau
activ;
- sau se dispune din oficiu, de către instanţa, dar după punerea în discuţie părţilor

11
 3.2. Numirea expertului contabil pentru a efectua expertiza contabilă în procesul
civil

Expertul contabil este un consultant care ajută pe judecător în rezolvarea unor

probleme de specialitate, în lămurirea anumitor împrejurări ale procesului. Atunci când pentru
elucidarea unor circumstanţe, instanţa are nevoie de părerea unor persoane- având cunoştinţe
speciale, în domeniul financiar-contabil, numeşte unul sau trei experţi contabili, stabilind şi punctele
nelămurite asupra cărora să se pronunţe.
Expertul nu se substituie judecătorului. Nu se poate cere judecătorului să aibă o instruire
universală. Atunci când instanţa este pusă în faţa unor probleme pe care nu le poate rezolva
singură, în vederea înlesnirii descoperirii adevărului, poate recurge la concursul specialiştilor
(experţilor). Judecătorul recurge la cunoştinţele de specialitate, ale expertului contabil, dar aceasta
nu înseamnă că expertul contabil se substituie judecătorului. Judecătorul are dreptul de liberă
apreciere a probei cu expertiza contabilă, pentru ca să-şi formeze convingerea intimă asupra
adevărului în cauza ce se judecă.
Expertul contabil nu , se confundă nici cu judecătorul. Expertul examinează materialele
în baza dispoziţiei judecătorului, iar concluziile sale, ca mijloc de probă, se supun aprecierii şi
verificării îi/tocmai ca şi celelalte probe.
Expertul nu este martor. Martorul relatează instanţei fapte percepute personal. Expertul nu
cunoaşte faptele procesului şi instanţa nu cere părerea din punctul de vedere al cunoştinţelor sale
de specialitate în domeniul financiar-contabil. în cazul în care, întâmplător, expertul contabil ar
cunoaşte faptele, el este ascultat ca martor. Calitatea de martor primează. Expertul contabil nu
poate fi înlocuit din calitatea de martor. Martorul este impus de împrejurări obiective, pe când
expertul contabil este numit de instanţă şi poate fi înlocuit.
Martorul este examinat asupra unor fapte pe care întâmplător le-a cunoscut. Expertul
contabil, în baza unei însărcinări oficiale şi în virtutea cunoştinţelor sale, examinează acele
împrejurări care necesită lămuriri de specialitate, prelucrează şi sistematizează informaţiile obţinute
şi formulează concluzii menite să faciliteze stabilirea adevărului. în consecinţă, poziţia procesuală
a martorului este pasivă, iar cea a expertului contabil este activă.
Activitatea de expert contabil este incompatibilă cu exercitarea profesiei de avocat.
Potrivit art. 909 din Codul Comercial, experţii se numesc de părţi prin comun acord si, în
caz de neînţelegere între ele, se numesc din oficiu de tribunal într-un termen cât mai scurt.
"Expertul se numeşte direct de instanţa de judecată, afara de cazul când părţile se învoiesc, chiar în

12
şedinţa, asupra persoanei expertului. în lipsa unei asemenea învoieli, expertul se numeşte în mod
obligatoriu dintre persoanele nepropuse de părţi."
Expertiza contabilă poate fi efectuată exclusiv de către experţii contabili care au această
calitate dobândită, conform prevederilor legale. Dacă este întocmită de o persoana neabilitată,
potrivit legii, expertiza contabilă nu poate fi invocată ca probă în faţa instanţei.
Conform literaturii de specialitate şi practicii, expertul poate fi:
- numit de organul judiciar în cazul expertizei dispuse în mod oficial;
- numit pentru a efectua expertiza contradictorie (contrară, contraexpertiza), atunci când
instanţa nu este lămurită prin expertiza efectuată şi dispune t) nouă expertiză ce urmează a se
efectua de un alt expert, motivat, la cererea părţii nemulţumite sau ordonată din oficiu;
- desemnat ca specialist (consilier) cu atribuţii de control asupra modului de efectuare a
expertizei (expertiza supravegheată);
- numit să efectueze supliment de expertiză; se efectuează de acelaşi expert care a participat
la expertiza propriu-zisă, dar care urmăreşte obiective suplimentare, la cererea instanţei.
Evidenţa şi recomandarea experţilor, urmărirea încasării onorariilor şi plata acestora sunt
activităţi de expertiza judiciară ce intra în atribuţiile tribunalelor judeţene şi al municipiului
Bucureşti.
Pentru aceasta, în cadrul Tribunalului Bucureşti şi tribunalelor judeţene funcţionează
birourile locale pentru expertiza tehnica şi contabilă, aflate în subordinea preşedintelui tribunalului.
Pe baza Tabloului Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi publicat în
Monitorul Oficial, birourile locale ţin evidenta experţilor contabili, în liste ce cuprind: modificările
survenite referitor la disponibilitatea experţilor, incompatibilităţi, sancţiuni, adresa şi telefonul
acestora. Toate aceste date se comunica Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi.
Lista nominală a experţilor contabili poate deveni publică, pe lângă publicarea în Monitorul
Oficial, prin afişarea la uşa sălii de şedinţe, alături de lista pricinilor judecate.
Birourile de expertiză tehnică şi contabilă au în competenţă expertizele contabile judiciare.
Biroul de expertiza contabilă:
- recomandă experţii contabili pentru a fi numiţi de instanţa de judecată;
- urmăreşte efectuarea la timp a expertizei judiciare dispuse de organele în drept şi sesizează
Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi de eventualele întârzieri de care se fac
vinovaţi experţii contabili.
La solicitarea completului de judecată, după ce proba cu expertiza contabilă a fost
încuviinţată prin încheiere, tribunalul recomandă un număr de experţi, din care completul numeşte,
după caz, unul sau mai mulţi experţi. Codul de procedură civila precizează "unul sau trei experţi",

13
care pot fi recuzaţi pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii.
Modelul de solicitare a completului de judecată, pentru recomandarea experţilor este
următorul:

Judecătoria....................................
Nr. ... din...
Către,
Biroul pentru expertize tehnice şi contabile de pe lângă Tribunalul............
în vederea soluţionării cauzei...................................cu nr........... privitor pe
reclamant(ii).....................si pârâţii.............................pentru .......................... vă
solicităm ca până la termenul de judecată din ................. să procedaţi la
desemnarea a trei experţi;
.....................................................
.....................................................
………………………………………

Preşedinte,
Grefier,

14
 Recomandarea trimisă de birou organului care i-a selecţionat pe experţi se prezintă astfel:

Tribunalul............................................................
Nr......data..............

Biroul de expertize contabile şi tehnice judiciare

Adresa......................
Cont CEC.................

Către,
............................................

La solicitarea dumneavoastră, privind Dosarul nr...................vă recomandăm

următorii experţi contabili/tehnici în specialităţile:
....................................................................
....................................................................
.....................................................................
În scrisoarea dumneavoastră către experfii numiţi vă rugăm să indicaţi
numărul prezentei recomandări.

Şef birou expertize contabile şi tehnice,

Recomandarea se păstrează la dosarul cauzei.

Alegerea Experţilor contabili în vederea recomandării către organele în drept se face în
funcţie de specializarea, competenţa şi experienţa expertului, în raport cu domeniul în care urmează
a se efectua expertiza, necesitatea de a asigura efectuarea în termen a expertizei contabile, evitarea
încărcării prea mari a unor experţi, atragerea unui număr cât mai mare de experţi în efectuarea
expertizelor contabile.

15
 Încheierea prin care se numeşte expertul contabil:

Judecătoria………………..
Dosar……………………..

Încheiere

Şedinţa publică de la
………………………………………

Instanţa compusă din:

Preşedinte………………………..
Judecător………………………….
Grefier ……………………………

Pe rol soluţionarea cauzei civile de faţă.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns ………………..……………….., au lipsit

……………………………………….
Procedura (ne-)legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de şedinţă, după care: (se înscrie cererea de efectuare a
expertizei).

Instanţa:
Deliberând, admite părţilor expertiza, numeşte expert-pe…………………………. şi amână
cauza, motiv pentru care:

Dispune:
Acordă termen la ……………
Se va emite adresa către expert, pentru a se efecfaa şi depune la dosar raportul de
expertiză dispusă în cauza, având ca obiectiv
…………………………………………………………………….
Stabileşte onorariul de expertiză pentru expert …………………………………………. în
sarcina părţilor

Data în şedinţă publică azi, ………………………….

Preşedinte,

Judecător, Grefier,

Termen la……………….....

16
Adresa de anunţare a expertului contabil numit se prezintă după cum urmează:

Judecătoria..........................
Dosar .........................

Către
………………………………………….
Adresa expertului:………………………………

In vederea soluţionării cauzei civile cu nr…………..privind pe …................, vă aducem

la cunoştinţă că prin încheierea din şedinţa de la ………………………..…….. aţi fost desemnat
expert în cauză şi vă solicităm ca până la termenul din…………………………………….. să ne
efectuaţi şi să ne depuneţi la dosar raportul de expertiza dispus.

Preşedinte,
Judecător,
Grefier,

17
 Adresa de anunţare a expertului contabil numit, poate fi redactată şi în varianta
următoare:

Judecătoria ..........................................
Nr……………….data……………….
Către,
Expert……………………..

Vă facem cunoscut că aţi fost numit expert în cauza civilă nr. de mai sus privitor pe
reclamantul ……………………………………. domiciliat ……………….……………
pârâtul ……………………………………… şi……………………………….domiciliat pentru
……………………………………………………………………………………………………
Obiectivele expertizei ……………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….
Onorariu propus…………………………..lei
Cauza are termen de judecată la data……………………………….

Preşedinte,
Grefier,

In cazul în care expertiza contabilă se administrează prin comisia rogatorie de către o altă
instanţa, aceasta numeşte şi experţii.
Sarcina efectuării expertizei contabile de către experţii numiţi este obligatorie, neputând
fi refuzată decât pentru motive temeinice. In caz de refuz nejustificat, expertul contabil poate fi
amendat şi obligat la despăgubiri. Dacă expertul nu se înfăţişează, instanţa poate dispune
înlocuirea lui. De asemenea, expertul este sancţionat cu amendă dacă nu depune în termenul
stabilit raportul de expertiza contabilă,
In anumite situaţii în care ar exista posibilitatea ca să nu fie obiectiv cu ocazia efectuării
expertizei contabile, expertul contabil trebuie să se abţină sau poate fi recuzat.
Împrejurările privind abţinerea de la efectuarea expertizei contabile se comunică
preşedintelui instanţei.

18
 Recuzarea este dreptul pe care îl au părţile din proces de a cere, în cazuri determinate de
lege, ca expertul contabil să se retragă de la efectuarea expertizei contabile.
Experţii contabili pot fi recuzaţi pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii.
Cazuri de abţinere şi recuzare a expertului contabil:
- când el, soţul sau, ascendenţii lor au interes în judecarea pricinei sau este soţ, rudă sau
afin, până la al patrulea grad, inclusiv, cu una din părţi;
- între el şi una din părţi a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;
- este tutore, curator sau consilier judiciar al unei părţi;
- şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;
- a primit de la una din părţi daruri sau făgăduieli de daruri ori alte îndatoriri;
- există vrăşmăşie între al, soţul sau una din rudele sale, până la al patrulea grad de
rudenie, inclusiv şi una din părţi, soţii sau rudele acestora, până la gradul al treilea inclusiv.
Recuzarea expertului contabil poate fi cerută în 5 zile de la numirea sa, când se cunoaşte
motivul sau de la data când s-a ivit motivul de recuzare.
Cererea de recuzare se soluţionează în şedinţă publică, cu citarea obligatorie a părţilor şi
a expertului contabil.

3.3. Efectuarea expertizei contabile în procesele civile

Obiectul expertizei contabile şi întrebările, formulate clar şi exact, la care trebuie să

răspundă expertul contabil, se stabilesc de instanţa, prin încheiere.
Expertiza poate fi efectuată:
- în instanţa, dacă problemele asupra cărora urmează să se pronunţe expertul contabil pot
fi lămurite prin simpla părere a expertului; el este ascultat de instanţă în şedinţă, iar părerea lui se
trece într -un proces-verbal;
- în afara instanţei, în situaţia în care pentru efectuarea expertizei contabile sunt necesare
verificări, analize, măsurători, deplasări.
Procedural, efectuarea expertizei contabile presupune:
a), examinarea materialului documentar aflat la dosarul cauzei;
b). examinarea unor documente (acte, evidenţe) aflate la părţi sau terţi (expertiza la faţa
locului);
c) analiza explicaţiilor părţilor şi a martorilor;
d). analiza actelor de control financiar şi de expertiză contabilă anterioare în aceeaşi
cauză;

19
 e). studierea concluziilor expertizei tehnice etc.
a). Examinarea materialului documentar aflat la dosarul cauzei în care s-a dispus
efectuarea expertizei contabile se face la sediul organului beneficiar al expertizei. Dacă
materialul aflat la dosarul cauzei este insuficient pentru efectuarea expertizei contabile, expertul
contabil poate solicita, motivat, organului beneficiar, completarea acestuia. In procesele civile,
completarea dosarului se impune în situaţia în care, de exemplu, lipsesc înscrisurile supuse
expertizării etc.
b). Examinarea unor documente (acte, evidenţe) aflate la părţi sau terţi (expertiza la faţa
locului) se efectuează atunci când expertul contabil apreciază că pentru rezolvarea obiectivelor
ce i s-au dat spre rezolvare nu-i sunt suficiente documentele existente la dosarul cauzei.
In multe cazuri, documentele aflate la dosar nu sunt suficiente pentru a răspunde la
obiectivele fixate, fiind necesară cercetarea şi a altor acte sau a evidenţelor tehnice operative,
contabile, statistice care se află la părţile în litigiu. Sunt, însă, situaţii în care se utilizează
expertiza la faţa locului şi atunci când nu este nevoie să fie cercetate alte documente decât cele
aflate la dosarul cauzei. De exemplu, într-un dosar civil se dispune efectuarea unei expertize
contabile cu următorul obiectiv: "sa se expertizeze măsura în care controlul financiar de gestiune
a aplicat perisabilităţile legale, în funcţie de care să se stabilească prejudiciul exact". întrucât
procesul-verbal de control cu toate anexele este depus la dosarul cauzei, în acest caz nu este
necesară o expertiză la faţa locului, expertul contabil neavând decât sarcina de a expertiza unele
date preexistente (intrările de produse, stocurile constatate la inventariere, Coeficienţii legali de
pierderi naturale).
Pentru expertiza la faţa locului, expertul contabil are obligaţia să anunţe (citeze) părţile
despre data şi locul efectuării acesteia. Anunţarea (citarea) de către expertul contabil a părţilor
despre data şi locul efectuării expertizei contabile sau a cercetării documentelor este necesară în
toate cazurile în care se cercetează şi alte documente decât dosarul cauzei, la sediul uneia din
părţi sau la terţi.
Citarea este o garanţie a dreptului de apărare a părţilor. Anunţarea (citarea părţilor) se
face în scris prin sistemul de expediere a recomandatelor cu dovadă de primire, care se anexează
la raportul de expertiza contabilă.
Cerinţa legală a citării nu este considerată satisfăcută dacă, de exemplu, expertul contabil
a încunoştinţat părţile chiar în ziua în care efectuează lucrarea, deoarece nu există certitudinea că
partea a luat cunoştinţă de termen înainte de începerea lucrării şi dacă a avut posibilitatea să
participe la efectuarea ei.
Expertiza contabilă este valabilă dacă părţile au fost citate cu scrisoare recomandată, dar

20
nu s-au prezentat.
Expertiza contabilă făcută fără citarea părţilor este nulă. Nulitatea decurgând din necitare
poate fi invocată la primul termen după depunerea raportului de expertiză contabilă, neputând fi
invocată direct în apel sau în recurs.
Consecinţa anulării raportului de expertiză contabilă este refacerea expertizei contabile
cu citarea părţilor.
Neregularitatea, constând în nemenţionarea în raporml de expertiză contabilă că citarea s-
a făcut cu scrisoare recomandată, precum şi în neanexarea la raport a recipisei, se acoperă dacă
nu este ridicată la prima zi de înfăţişare.
Nu este necesară citarea părţilor când se face un supliment de expertiză contabilă numai
pe baza documentelor din dosarul cauzei existent la instanţă.
Oricare ar fi natura unei expertize contabile - amiabilă, judiciară, în materie civila sau
penală - lucrările tehnice referitoare la verificarea registrelor şi actelor justificative sunt aceleaşi.
în orice verificare care se încredinţează, expertul contabil trebuie, în primul rând, sa-ţi dea seama
de organizarea contabilităţii pe care este însărcinat să o examineze şi să se asigure de sinceritatea
acesteia, ţinând seama că, de multe ori, chiar de la origine, o contabilitate este intenţionat
aranjată în aşa fel încât să poată favoriza şi ascunde fraudele şi falsurile urmărite.
Verificarea actelor justificative, pe baza cărora se fac înregistrările contabile, trebuie să
formeze obiectul unei preocupări deosebite şi, ca atare, se recomandă ca această verificare să se
facă, atât din punct de vedere al sincerităţii acestor acte, cât şi din cel al concordanţei lor cu
înregistrările din registrele în care au fost invocate ca bază de justificare.
În privinţa sincerităţii, se disting două categorii de acte justificative:
- acte emanate de la terţe persoane fizice şi juridice;
- acte justificative întocmite de organele administrative sau contabile ale unităţii
patrimoniale.
Atunci când expertul contabil este însărcinat cu verificarea gestiunii unei societăţi
comerciale anume, este indicat să studieze şi să ia cunoştinţă în prealabil de actul constitutiv şi
de statutul societăţii, de procesele-verbale ale consiliului de administraţie şi ale adunării
generale, precum şi de regulamentele referitoare la organizarea interioara a societăţii respective
care-i pot furniza date foarte utile ducerii la bun sfârşit a misiunii ce i s-a încredinţat.
Expertiza contabilă îşi bazează concluziile pe acte, documente şi evidenţa care sunt
întocmite cu respectarea normelor legale şi conţin date reale.
Documentele şi evidentele neoficiale, neprevăzute de norme care sunt rezultatul
iniţiativei personale a celor ce le întocmesc în vederea justificării unor valori (de exemplu:

21
bonuri de mână, evidenţe personale etc.) se apreciază ca mărturii scrise care facilitează
examinarea documentelor şi evidenţelor oficiale. Concluziile obţinute pe baza documentelor şi
evidenţelor neoficiale se confirmă, în mod obligatoriu, cu documentele şi evidenţele oficiale,
legale. Fără aceasta confirmare, documentele şi evidenţele neoficiale nu constituie argumente
pentru concluziile expertizei contabile.
De aceea,prin analiza şi corelarea între documente, evidenţe şi alte surse de informare,
expertul contabil stabileşte, în primul rând, valabilitatea actelor justificative, a înregistrărilor
contabile şi a gradului în care acestea exprimă realitatea şi legalitatea operaţiilor patrimoniale în
legătura cu care s-au formulat întrebări la care să răspundă expertul contabil.
c). Analiza explicaţiilor părţilor şi martorilor se face în funcţie de datele expertizate şi are
menirea de a stabili concordanţa sau neconcordanţa dintre explicaţii şi date.
Cu ocazia efectuării expertizei, părţile au obligaţia să dea expertului contabil orice
lămuriri în legătura cu obiectul lucrării. împiedicarea expertului contabil de a efectua lucrările
necesare ordonate de instanţa nu poate fi înlăturată pe calea ordonanţei preşedenţiale (a
instanţei), ci numai prin mijloace procedurale obişnuite sau extraprocedurale, cum ar fi obligarea
la despăgubiri, dispunerea prin încheiere executorie ca părţile să permită accesul expertului
contabil şi să-i dea tot sprijinul, solicitarea concursului autorităţilor publice locale, al poliţiei ori
procuraturii, participarea completului la efectuarea expertizei contabile etc.
d). Analiza actelor de control şi expertiza contabilă anterioară în aceeaşi cauză este o
condiţie importantă pentru asigurarea calităţii expertizei contabile. Expertul contabil analizează
conţinutul actelor de control şi ale eventualei expertize anterioare în aceeaşi cauză pentru a se
convinge dacă au fost respectate normele legale în vigoare, au fost efectuate corect calculele şi
dacă au fost delimitate just perioadele de gestiune şi răspunderile persoanelor implicate în cauză.
Expertul contabil prezintă datele comparativ pe fiecare problema, arătând situaţia stabilită
de control şi de eventuala expertiză anterioara, şi cea constatată de expertiza contabilă curentă.
Dacă în cauza respectivă s-au făcut mai multe acţiuni de control, cuprinzând aceeaşi
problema, care au ajuns la concluzii diferite, este necesar ca expertul contabil să analizeze
separat fiecare din procesele-verbale de control şi să arate, documentat, cauzele care au dus la
concluzii diferite şi poziţia sa faţă de aceste concluzii.
Expertul contabil examinează procesul-verbaUde control, ca act prin care organul de
control a constatat abateri şi lipsuri de natură financiar-contabilă şi pe baza căruia s-a iniţiat
cauza supusă expertizei, sub aspectul formei şi al fondului. Sub aspectul formei actelor de
control, expertul contabil examinează dacă există note sau explicaţii scrise ale persoanelor
deferite justiţiei, concluziile compartimentului financiar-contabil al agentului economic şi

22
măsurile dispuse de conducerea acestuia în legătură cu constatările controlului. Sub aspectul
fondului actelor de control, expertul contabil are în vedere dacă: documentele şi evidentele pe
care s-au întemeiat concluziile controlului sunt întocmite cu respectarea dispoziţiilor legale şi
conţin date reale; există documente care au legătura directă cu obiectivele expertizei şi nu au fost
luate în considerare de către control; s-a determinat, argumentat, cuantumul lipsurilor; s-a stabilit
legal răspunderea pentru fiecare faptă sau lipsă; concluziile controlului sunt în concordanţă cu
prevederile legale.
Consultarea organelor de control şi a experţilor care au efectuat lucrări anterioare în
cauza expertizată reprezintă o necesitate pentru elucidarea tuturor aspectelor pe care le ridică
expertiza contabilă complexă. In acest mod, expertul contabil lămureşte complet punctele de
vedere diferite şi rezolvă deosebirile de păreri ale diferitelor organe care s-au pronunţat anterior
în cauza expertizată. Această consultare contribuie la asigurarea calităţii expertizei, dar are
caracter facultativ pentru concluziile exoertului contabil. Consultarea organului de control de
către expertul contabil este obligatorie, numai în situaţia când expertiza reduce substanţial
prejudiciul stabilit de control pentru a se evita observaţiile ulterioare sau eventualele erori şi
pentru a se concluziona ferm în cadrul expertizei contabile.
e). Studierea concluziilor expertizei tehnice în aceeaşi cauză de către expertul contabil şi
utilizarea lor la rezolvarea obiectivelor expertizei contabile presupune să se efectueze mai întâi
expertiza tehnică şi apoi cea contabilă. Concluziile expertizei tehnice nu sunt obligatorii pentru
expertiza contabilă, care, pe baza datelor contabile, le poate confirma sau infirma.
Expertiza tehnică se foloseşte pentru stabilirea integrităţii valorilor materiale, realităţii
unei operaţii, calităţii unor produse, conţinutul anumitor lucrări, volumul manoperei şi cantităţii
de materiale necesare pentru executarea lor; se efectuează de către experţi tehnici în domeniu.
Expertul contabil poate fi pus în imposibilitatea efectuării expertizei contabile
determinată de afirmaţii, cum sunt: necesitatea unui prealabil control gestionar, a aducerii la zi a
evidenţelor şi a efectuării unor asemenea lucrări; necesitatea efectuării prealabile a expertizei
tehnice sau grafologice; formularea greşită a obiectivelor expertizei contabile; insuficienţa
actelor puse la dispoziţia expertului contabil; necesitatea cunoaşterii explicaţiilor date de martori;
cantitatea excesivă de acte supuse cercetării. Pentru constatarea imposibilităţii efectuării
expertizei, expertul contabil are obligaţia să analizeze cu răspundere materialul de la dosarul
cauzei, astfel că, numai în situaţii absolut necesare să se recurgă la o asemenea măsura care duce
la prelungirea termenului de soluţionare a cauzei.
Atunci când nu se poate efectua expertiza contabilă ca urmare a dificultăţilor întâmpinate,
se întocmeşte proces-verbal de imposibilitate a efectuării expertizei contabile, după următoarea

23
schema:
Proces-verbal de imposibilitate a efectuării expertizei contabile
Întocmit de expertul .................................................numit în dosarul nr............. al
(denumirea organului care a dispus expertiza).
Partea I: când şi pe baza căror materiale a luat naştere cauza respectivă, esenţa ei,
cuantumul lipsei, perioada la care se referă; obiectivele date spre rezolvare expertului contabil;
materialul examinat, pe baza căruia urma să se efectueze expertiza contabilă.
Partea II: motivele care au determinat întocmirea procesului - verbal de imposibilitate a
efectuării expertizei contabile şi legislaţia pe care se sprijină expertul contabil, când a ajuns la
aceasta concluzie; propunerile pentru înlăturarea cauzelor care au dus la întocmirea procesului-
verbal respectiv, în vederea efectuării expertizei contabile.
In cazul când, pe baza documentelor aflate la dosarul cauzei, pot fi soluţionate numai o
parte din obiectivele stabilite, expertul contabil sesizează pe parcursul efectuării lucrării organul
beneficiar, pentru a se lua masurile necesare de rezolvare a tuturor obiectelor supuse expertizei
sau întocmeşte raportul de expertiză contabilă, răspunzând la obiectivele pentru care se pot
obţine concluzii corespunzătoare, iar pentru celelalte arată motivele pentru care nu se poate
răspunde şi ce lucrări sunt necesare în vederea efectuării expertizei.

3.4. Raportul de expertiză contabilă

Lucrările expertului se concretizează într-un raport de expertiză contabilă care se

înaintează instanţei.
In raportul de expertiză contabilă, prezentarea materialului trebuie să fie completă, să
răspundă la toate întrebările puse, iar concluziile trase să fie suficient motivate, pentru ca instanţa
să fie în măsură să aprecieze asupra valorii acestor concluzii. Expertul contabil are îndatorirea să
prezinte determinări exacte, nu propuneri de variante în formularea răspunsurilor la întrebările
puse. Dacă este cazul unei expertize de evaluare a bunurilor, ea nu poate stabili condiţia juridică
prin care au fost dobândite bunurile expertizate, şi, pentru aceasta, instanţa administrează alte
probe.
Dacă expertiza contabilă se efectuează de mai mulţi experţi şi au păreri deosebite,
raportul trebuie să cuprindă pararea motivată a fiecăruia.
Raportul de expertiza contabilă se depune cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat
pentru judecată. Nedepunerea raportului în termen se snncţioneaza cu amenda. Expertnl se poate
adresa aceleiaşi instanţe pentru a reveni asupra amenzii, dar nu poate exercita apelul sau

24
recursul. Expertiza contabilă nedepusa in termen se anulează dacă prin aceasta s-a cauzat părţii o
vătămare ce nu poate fi altfel înlăturată. Dacă, însă, raportul de expertiză contabilă a fost depus
în termen părţile nu sunt îndreptăţite să obţină o amânare în vederea studierii lui.
Forma clasica a raportului de expertiza contabilă, conform prevederilor Codului
comercial, se prezintă astfel:

Raport de expertiză
Pentru (obiectul şi părţile)

Subsemnaţii ............................................am fost numit prin Jurnalul (numele

instanţei) ...............................................din ............................... ca să facem expertiza în litigiul
(cauza) ce se judeca între ..................................................................(părţile în proces).
In consecinţă, am depus legiuitul jurământ, astfel:
R.M...................................................la data de......................
T.B....................................................la data de......................
M.G...................................................la data de.....................
Luând în cercetare dosarul cauzei am constatat ca prin Jurnalul de numire mi se
cere ................................................................................................................(obiectul expertizei).
Am convocat părţile prin scrisori recomandate nr...................ale cărora recipise au fost
ataşate acestui Raport.
In urma celor de mai sus şi potrivit misiunii noastre am cercetat: actele, dosarele şi
memoriile părţilor, am examinat, de asemenea, registrele pe care le-am găsit în starea următoare:
(condiţii legale, conţinut exactitate, regulat sau neregulat ţinute-vizele de închidere etc).
Din cercetarea documentelor de mai sus am făcut constatările cuprinse în prezentul
Raport, potrivit chestiunilor supuse expertizei încredinţate nouă.
(Urmează expunerea răspunsurilor pe natura chestiunilor, cu constatarea şi concluzia parţială).
(Apoi, după terminarea tuturor punctelor indicate în Jurnalul de numire, urmează încheierea sau
concluzia finală).

In cursul "Raportului de expertiză se menţionează şi anexele, acte care se ataşează

Raportului, spre a se evidenţia cele constatate de experţi.

25
 Se semnează Raportul şi se înaintează cu petiţie deosebită Tribunalului respectiv,
adăugându-se, în cerere, şi justificarea sporului de onorariu.
O schema de raport de contabilă judiciară poate fi următoarea (exemplu):

Raport de expertiză contabilă judiciară

Subsemnatul ............................. expert contabil..................posesor al legitimaţiei nr…….
domiciliat în………………….. str…………………… nr. ….... prin încheierea
judecătoriei…………………….. am fost numit să efectuez expertiză contabilă în dosarul civil
(penal) nr…………..cu termen de judecată la data de…………………
Părţile în proces sunt:
1. ……………………………………... în calitate de reclamantă
2. ……………………………………….în calitate de pârâtă
Obiectul litigiului îl formează despăgubirea în suma de ……………………. lei pretinsă de
reclamanta………………….………., pretenţii nerecunoscute de pârâta………………………
Introducere
Prin încheierea judecătoriei ……………….………….…..din data de ………… instanţa a
dispus efectuarea unei expertize contabile căreia i s-au stabilit următoarele obiective:
1. ………………………………………………………………………………………………..
2. ………………………………………………………………………………………………..
3. ………………………………………………………………………………………………..
Împrejurările care au determinat deschiderea acţiunii civile (penale) şi dispunerea
expertizei contabile au fost următoarele:
La data de ……………… ca urmare a …………………………. s-a expediat lotul
…………….., întârzierea fiind determinata de ………………………………………………….
Pentru a da răspunsurile la întrebările stabilite de instanţa am cercetat şi analizat
următoarele documente:
- dosarul cauzei (……….file);
- dosarul de control întocmit de ……………………. înregistrat sub nr. ………. cu … file,
documentele de evidenţă contabilă pe anii ………………..din arhiva…………………
- bilanţul şi contul de profit şi pierdere pe anii…………………………..
- actele gestiunii privind depozitul en-gross ……………………… pentru perioada……………
Legătura cu părţile, care au fost citate cu scrisorile recomandate nr……… şi nr. ………
din ……………………….., s-a luat la sediul Judecătoriei (Parchetului) ……………în ziua de

26
……………. prezenţi fiind …………………. din partea ……………….. şi ……………………
din partea care au dat explicaţii cu privire la obiectivele a căror clarificare s-a cerut prin
încheierea (ordonanţa) din……………………..
Expertiza s-a efectuat la sediul Judecătoriei ...................... cât şi la sediile părţilor
din .........................str. ........................ nr. ...... şi din ....................... str ...........................nr. ...., în
zilele de la ...................până la .....................
Raportul de expertiză contabilă a fost întocmit în zilele de .................şi de ........................
Termenul de depunere a raportului a fost fixat la data de.....................şi prelungit ca
urmare a cererii subsemnatului la data de.........................
In urma cercetării actelor din dosarul cauzei şi al documentelor de evidenţă specificate în
preambul s-au stabilit următoarele:
Desfăşurarea expertizei
Întrebarea nr. 1 ......................................................................................................................
Răspunsul la întrebarea nr. 1 ................................................................................................
Întrebarea nr. 2......................................................................................................................
Răspunsul la întrebarea nr. 2. ...............................................................................................
etc.
Concluzii
Cu privire la obiectivele tratate în cuprinsul raportului dau următoarele răspunsuri:
..................................................................................................................................
Data Semnătura,
Expert contabil

3.5. Valorificarea expertizei contabile. Forţa probantă a expertizei contabile

Experţii contabili sunt obligaţi să se prezinte înaintea instanţei pentru a da lămuriri ori de
câte ori li se cere.
Instanţa trebuie să asigure, în condiţiile legii procesuale, posibilitatea de a invoca obiecţii
la raportul de expertiză contabilă.
In cazurile civile, raportul de expertiza contabilă este examinat, în primul rând, de părţile
în litigiu care formează observaţii şi obiecţii în scris asupra raportului de expertiză, pe care le
depun la dosarul cauzei. Expertul contabil este obligat să depună la organul beneficiar răspuns scris

27
la observaţiile formulate de părţile în litigiu asupra raportului de expertiză contabilă.
Dacă părţile invocă obiecţii întemeiate sau instanţa nu este lămurită prin expertiza făcută, se
poate dispune întregirea expertizei printr-un supliment sau o nouă expertiză. Instanţa are
posibilitatea să ordoneze o expertiză contrarie (contraexpertiză), efectuată de un alt expert
contabil. De obicei, în aceste situaţii, se numesc trei experţi contabili.
Chiar dacă în cauza s-a administrat o expertiză şi o contraexpertiza contabilă, nu există nici
un impediment de a se admite o nouă expertiză, dacă este utilă cauzei.
Concluziile expertizei contabile constituie numai elemente de convingere lăsate la
libera apreciere a judecătorului, ca toate celelalte probe. Dar, fie că foloseşte sau nu concluziile
expertizei contabile, instanţa are obligaţia să motiveze poziţia sa. Dacă sunt administrate expertize
contradictorii, instanţa acceptă motivat una din ele sau le înlătură pe amândouă.
In ceea ce priveşte forţa probantă a expertizei contabile, judecătorii sunt legaţi de
constatările de fapt ale experţilor, şi anume: data raportului de expertiză contabilă, relevarea
cercetărilor făcute în prezenta părţilor şi argumentelor susţinute de acestea în prezenţa experţilor
contabili. Toate aceste menţiuni din raportul de expertiză contabilă fac dovada până la înscrierea
în fals, deoarece experţii contabili au lucrat, în calitate de delegaţi ai instanţei.
Nulitatea actelor de procedura civilă este în funcţie de vătămarea pricinuita unei părţi.
Instanţa nu pronunţă nulitatea expertizei contabile, dacă neregularitatea invocată este îndreptăţită
(de exemplu, când raportul de expertiză contabilă nu a fost semnat de toţi experţii sau părerile
n-au fost motivate).
Expertiza contabilă poate fi declarată nulă atunci când:
- a fost făcută fără a cita părţile; în acest caz, nulitatea poate fi propusă înainte de începutul
dezbaterilor asupra fondului judecăţii;
- prin nedepunerea în termen a raportului de expertiză contabilă s-a cauzat părţii o
vătămare ce nu poate fi în alt mod înlăturată.

3.6. Onorariul expertului contabil

Experţii şi alţi specialişti care efectuează expertize pentru instanţele judecătoreşti, organele
de urmărire penală sau alte organe cu activitate jurisdicţionala primesc, pentru lucrările efectuate,
onorarii stabilite de aceste organe în funcţie de complexitatea expertizei, volumul de lucru şi gradul
lor profesional şi ştiinţific.
Onorariul se fixează provizoriu prin încheierea sau ordonanţa de numire a expertului.
Suma definitivă este fixată de instanţă, după depunerea raportului de expertiza şi a decontului de

28
cheltuieli.
Experţii care, pentru efectuarea expertizei, se deplasează în altă localitate decât cea de
domiciliu, au dreptul, pe lângă onorariul prevăzut, la cheltuieli de transport, cazare şi diurnă, în
condiţiile stabilite de dispoziţiile legale pentru salariaţii din instituţiile publice.
Partea care a solicitat expertiza contabilă este obligată, potrivit Codului de procedură
civilă, ca în termen de cel mult 5 zile de la numirea expertului contabil, să depună suma stabilita
ca onorariu în contul tribunalului, pentru expertiză. Dacă raportul se depune, deşi onorariul nu
este plătit, instanţă obligă partea care a solicitat expertiza contabilă, prin încheiere executorie, la
plata onorariului.
Dacă expertiza contabilă este ordonată din oficiu, instanţă stabileşte şi partea care să
avanseze onorariul. In situaţia în care fără expertiza contabilă procesul nu poate fi soluţionat, iar
ambele părţi refuză plata onorariului, instanţă poate respinge cererea de chemare în judecată sau
cererea reconvenţională.
Decontarea onorariului cuvenit expertului, odată cu depunerea raportului de expertiză la
instanţă, se asigura de Biroul de expertiză contabilă din cadrul tribunalului judeţean, în baza unui
decont de cheltuieli. In acest scop, la agenţiile judeţene ale Casei de-Economii şi Consemnaţiuni
este deschis un cont de disponibilităţi, în care se depun sumele şi din care se plătesc onorariile
cuvenite experţilor.
Statele de plată a onorariilor se aprobă de preşedintele instanţei. Onorariile se
impozitează.

3.7. Obiective ale expertizei contabile judiciare în cauze penale

Expertiza contabilă în materie penală are loc atunci când organul de urmărire penală şi
instanţă de judecată are nevoie, în vederea aflării adevărului, de cunoştinţele unui expert
contabil, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări de natură financiar-contabilă, gestionară,
patrimonială etc.
Expertiza contabilă în cauzele penale este utilizată ca mijloc de probă care serveşte,
alături de alte mijloace de probă, la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la
identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru
soluţionarea cauzei. Toate aceste elemente pot constitui, în funcţie de natura şi condiţiile
specifice ale săvârşirii unei infracţiuni, obiective ale expertizei contabile.

29
3.8. Numirea expertului contabil pentru efectuarea expertizei contabile în cauze penale

3.8.1. Expert contabil numit şi expert recomandat

Expertul contabil este numit de organul de urmărire penală sau de instanţă de judecata.
Fiecare dintre părţi are dreptul ca un expert recomandat de ea să participe la efectuarea
expertizei. Expertul recomandat de parte are drepturi egale cu experţii numiţi de instanţă şi este
obligat să participe efectiv la realizarea expertizei contabile.
Participarea expertului contabil recomandat de parte la efectuarea expertizei este un drept
al părţii, care nu poate fi restrâns de organele care dispun efectuarea expertizei. Drepturile legale
ale expertului recomandat de parte rezultă din calitatea lui de expert contabil. El este obligat să
nu acţioneze ca un apărător al părţii care 1-a recomandat, ci să exercite mandatul primit cu
principialitate, să interpreteze ştiinţific, obiectiv, actele contabil şi problemele supuse
expertizării, să fie imparţial şi animat de dorinţa stabilirii adevărului.
Expertul recomandat poate fi cerut de parte, pe cheltuiala sa, pe lângă expertul numit.
Aceasta presupune, ca expertul recomandat de parte nu poate fi cerut în situaţia în care, în cauza
respectivă, nu exista un expert numit. Daca expertul numit nu este condiţionat de expertul
recomandat de parte, admiterea expertului recomandat de parte este condiţionată de existenţa în
cauza respectiva a unui expert numit de organul de urmărire sau de instanţa de judecată.
Expertizele contabile judiciare în cauze penale pot fi efectuate numai de către persoane
care au calitatea de expert contabil şi figurează în Tabloul Corpului Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi, publicat anual în Monitorul Oficial.

3.8.2. Incompatibilitatea expertului contabil

Expertul contabil este incompatibil să efectueze expertiza contabilă, intr-o anumită cauză
penală, în următoarele situaţii:
- a pus în mişcare acţiunea penală, a emis mandat de arestare, a dispus trimiterea în
judecată, a pus concluzii în fond în calitate de procuror la instanţă de judecată, a fost judecător în
acelaşi dosar;
- a fost reprezentant (expert recomandat de parte) ori apărător al vreuneia din părţi;
- a fost martor (calitatea de expert este incompatibilă cu aceea de martor în aceeaşi cauză;
calitatea de martor are întâietate;
- există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el, soţul sau vreo

30
rudă apropiată, în soluţionarea cauzei într-un anumit mod, care este de natură a-1 face să fie
subiectiv;
- face parte din sistemul organizatoric al unei din părţile în proces;
- s-a pronunţat asupra unor aspecte care constituie obiectul dosarului (litigiului
expertizat), în calitate de organ de control, de conducere, tehnic de specialitate;
- a luat parte, ca executant, la întocmirea actelor primare, a evidenţelor
tehnic-operative şi contabile.

3.8.3. Abţinerea şi recuzarea expertului contabil

Expertul contabil are obligaţia să declare preşedintelui instanţei de judecată sau

procurorului care supraveghează cercetarea penală că se abţine de a efectua expertiza contabilă în
procesul penal, cu prezentarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abţinerii.
Declaraţia de abţinere se face de îndată ce expertul contabil a luat cunoştinţă de existenţa actului
de incompatibilitate.
In cazul în care expertul contabil incompatibil nu a făcut declaraţie de abţinere, de a
participa la efectuarea expertizei, poate fi recuzat în cursul urmăririi penale şi al judecaţii, de
oricare dintre părţi, de îndată ce partea a aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate.
Recuzarea se formulează oral sau scris, cu prezentarea cazului de incompatibilitate ce
constituie motivul recuzării.
Abţinerea sau recuzarea se soluţionează de instanţa de judecată fără participarea expertului
care a declarat ca se abţine sau este recuzat. Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de
recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul, când este prezent în instanţă, iar dacă se găseşte
necesar, şi părţile, precum şi expertul care se abţine sau a cărei recuzare se cere. încheierea prin
care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea nu sunt nici
unei cai de atac.
In cursul urmăririi penale, asupra abţinerii sau recuzării, se pronunţa procurorul care
supraveghează cercetarea penală.
Participarea ca expert de mai multe ori în aceeaşi cauza nu constituie motiv de recuzare.
3.8.4. Drepturile expertului contabil numit

Expertul contabil numit să efectueze expertiza contabilă are dreptul:

- să ia cunoştinţă de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. în cursul
urmăririi penale cercetarea dosarului se face cu încuviinţarea organului de urmărire;

31
 - să participe la urmărirea obiectivelor expertizei şi să solicite organului de urmărire penală
sau instanţei de judecată care a dispus efectuarea expertizei, modificarea sau completarea
întrebărilor (obiectivelor) la care trebuie să răspundă;
- să primească, cu încuviinţarea şi în condiţiile stabilite de organul care a dispus efectuarea
expertizei, lămuriri şi explicaţii de la părţi;
- să solicite efectuarea controlului în cazul în care constată că expertiza nu se poate
efectua fără un prealabil control. La solicitarea organului de urmărire penală sau a instanţei
de judecată, conducătorii unităţilor patrimoniale au obligaţia să dispună cu prioritate masurile de
control financiar de gestiune necesare pentru stabilirea pagubelor produse prin infracţiune şi
clarificarea împrejurărilor care au condus la săvârşirea unor fapte de natură penală. Nerespectarea
acestor masuri se constituire drept contravenţie şi se sancţionează cu amendă;
- să ceară lămuriri organului de urmărire penală sau instanţei de judecată cu privire la anumite
fapte sau împrejurări ale cauzei;
- să fie remunerat pentru munca depusă;

3.8.5. Obligaţiile expertului contabil numit

Expertul contabil numit să efectueze expertiza contabilă are obligaţia:

- să sesizeze organul de urmărire penală sau instanţă de judecata dacă se află în situaţia de
abţinere sau recuzare;
- să aplice principiul de imparţialitate în activitatea de expertiză contabilă;
- să execute personal, cu competentă şi la termen, mandatul încredinţat de organul de
urmărire penală sau instanţă de judecată;
- să respecte normele legale privind expertiza contabilă;
- să se prezinte la chemările organului judiciar pentru: a i se aduce la cunoştinţă obiectul
expertizei şi întrebările la care trebuie să răspundă; a da explicaţii suplimentare a completa
raportul de expertiza sau a efectua expertiza suplimentara;

3.8.6. Interdicţii ale expertului contabil numit

Expertul contabil numit să efectueze expertiza contabilă are următoarele interdicţii:

- să încredinţeze altor persoane efectuarea expertizei pentru care a fost numit;
- să divulge datele de care a luat cunoştinţă cu ocazia îndeplinirii mandatului primit;

32
 - să ridice şi să păstreze la domiciliu său dosarul cauzei sau materiale din acesta;
- să ridice de la părţi acte de orice fel pe care să le depună la dosarul cauzei sau să le
ataşeze la raportul de expertiză;
- să efectueze controlul financiar de gestiune, inventarierea sau aducerea la zi a evidentelor
contabile;
- să ia explicaţii scrise de la părţi sau de la terţi şi să solicite acestora viza lucrărilor de
expertiză;
- să elibereze părţilor sau terţilor copii după raportul de expertiză.

3.9. Raportul expertului contabil numit

După efectuarea expertizei, expertul contabil numit întocmeşte raport scris.

A). Conţinutul raportului de expertiza contabilă
Raportul de expertiză contabilă cuprinde 3 capitole:
1) Partea introductivă, în care se arată:
- organul de urmărire penală sau instanţă de judecată care a dispus efectuarea expertizei
contabile;
- data când s-a dispus efectuarea expertizei contabile;
- numele şi prenumele expertului contabil, domiciliul şi numărul carnetului de expert;
- actul de numire al expertului contabil;
- cauza şi părţile;
- data şi locul unde a fost efectuată expertiza contabilă;
- data întocmirii raportului de expertiză contabilă;
- obiectul expertizei contabile şi întrebările la care urmează să răspundă expertul contabil;
- materialul pe baza căruia a fost efectuată expertiza contabilă;
- dacă părţile care au participat la expertiză au dat explicaţii în cursul expertizei;
2) Desfăşurarea expertizei contabile, care cuprinde:
- descrierea în amănunt a operaţiilor efectuate de expertul contabil;
obiecţiile sau explicaţiile părţilor;
- analiza obiecţiilor ori explicaţiilor părţilor în lumina celor constatate de expertul
contabil;
Pentru fiecare constatare se menţionează materialul documentar pe care se sprijină şi
dispoziţiile legale în limita cărora a fost făcută constatarea, cu indicarea textelor
corespunzătoare.

33
 Examinarea problemelor se face în raport cu materialul documentar şi dispoziţiile legale
avute în vedere de organele care au stabilit anterior prejudiciu (de exemplu, organele de control),
motivându-se documentat şi legal deosebirile de opinii ale expertului contabil faţă de cele ale
organului de control. Actele dubiose, fictive sau suspecte nu se iau în considerare de către expert
la calcularea prejudiciului, dar se menţionează în raportul de expertiză contabilă.
Constatările consemnate în raportul de expertiză contabilă se redactează în aşa fel încât,
din coroborarea cu actele anterioare prin care s-a constatat prejudiciul, să se obţină concluzii în
conformitate cu faptele şi dispoziţiile normative.
În raportul de expertiză contabilă se menţionează şi eventualele documente noi utilizate
de expert, care n-au fost avute în vedere de către organul care a stabilit iniţial prejudiciul.
3) Concluzii. In acest capitol se înscriu răspunsurile la întrebările puse şi opinia expertului
contabil asupra obiectului expertizei. Răspunsurile la întrebări se formulează clar, concis şi precis.
Atunci când există necesitatea de documentare a unei constatări din raportul de expertiză
contabilă care implică o prezentare mai detaliată se întocmesc anexe. întrucât se întocmesc în
scopul de a susţine o constatare din cuprinsul raportului de expertiză contabilă, anexele trebuie să
fie corelate cu datele din raport.
Raportul de expertiză contabilă se semnează de expertul contabil pe fiecare filă, inclusiv
pe anexe. Orice modificare de cifre este autentificată de expert prin semnătura sa.
In situaţia în care expertiza contabilă se efectuează de mai mulţi experţi (inclusiv cei
recomandaţi de părţi), se întocmeşte un singur raport de expertiză. Dacă sunt deosebiri de păreri,
opiniile separate se consemnează în cuprinsul raportului sau într-o anexă. Dacă între experţi este
dezacord total, fiecare expert contabil întocmeşte raport de expertiză separat.
Experţii contabili şi experţii tehnici numiţi în aceeaşi cauză se pot consulta reciproc,
dar redactează rapoarte de expertiză separate, deoarece întocmirea unui raport comun presupune
asumarea răspunderii pentru toate concluziile raportului, adică şi cele din afara specialităţii.
B). Condiţii de redactare a raportului de expertiză contabilă
In redactarea raportului de expertiză este necesar să se asigure:
- redactarea corectă şi clară a problemelor puse spre rezolvare expertului;
- analiza cu competenţă, complexă şi pentru toate întrebările formulate de organul care a
depus efectuarea expertizei contabile, a materialului documentar pus la dispoziţia expertului;
- argumentarea constatărilor expertului pe bază de documente legale;
- întemeierea analizei efectuate de expert pe materialele ce i-au fost puse la dispoziţie şi nu
pe presupuneri, asimilări sau aprecieri care nu au la bază documente legale şi date reale din
contabilitate;

34
 - corelarea datelor documentare cu alte elemente care influenţează situaţia analizată;
- neluarea în considerare a actelor nevalabile prezentate de părţi direct expertului contabil,
ocolindu-se organul care a dispus efectuarea expertizei;
- necomiterea de către expertul contabil a unor imixtiuni în atribuţiile organului judiciar;
- aplicarea în mod corespunzător a actelor normative;
- folosirea concluziilor expertizei tehnice, în cazul în care s-a dispus în cauza respectivă
efectuarea unei astfel ck expertize;
- prezentarea cauzelor diferenţelor stabilite faţă de rapoartele de expertiză anterioare sau de
actele de control, în situaţia în care s-au mai efectuat expertize contabile sau control în aceeaşi
cauză;
- concordanţa deplină între constatările făcute şi concluziile raportului de expertiză;
- stabilirea precisă a valorii prejudiciului;
- contribuţia efectivă a concluziilor expertului contabil la elucidarea obiectivelor supuse
expcrtizării etc.
C). Situaţii de redactare necorespunzătoare a raportului de expertiză contabilă
Practic, sunt situaţii în care raportul de expertiză contabilă nu este întocmit
corespunzător. Asemenea situaţii pot fi:
- insuficienţa materialului pus la dispoziţie nu permite elaborarea unor concluzii
categorice;
- datele documentare nu sunt corelate cu alte elemente apte a influenţa situaţia
respectivă;
- actele examinate nu sunt autentice, fiind prezentate direct de părţile interesate;
- se iau în considerare şi nu sunt explicate diferenţele stabilite de controlul financiar;
- dezacord între partea descriptivă a raportului şi concluzii;
- actele normative luate în considerare sunt aplicabile altei perioade de timp
sau altei ramuri economice;
- tehnica folosită pentru lămurirea obiectivelor este neadecvată, depăşită;
- materialele puse la dispoziţie nu sunt analizate cu competenţă;
- concluziile se bazează pe presupuneri, asimilări, aprecieri.
Conţinutul nesatisfăcător al raportului de expertiza contabilă poate fi datorat:
- organului beneficiar al expertizei (de urmărire penală sau instanţă de judecată), care nu
formulează toate întrebările principale, nu cheamă părţile pentru a fi chestionate, daca este
necesar să se adauge şi alte întrebări, nu solicită explicaţii de la părţi în cursul efectuării
expertizei;

35
 - expertul contabil, care tratează insuficient problemele supuse cercetării, nu folosesc date
documentare, aplică metode neadecvate din punct de vedere ştiinţific etc.
Unele rapoarte de expertiză contabilă prezintă lipsuri cum sunt:
- concluzii probabile (ipotetice, prezumtive) sau cu mai multe variante;
- utilizarea unor modalităţi greşite de cercetare;
- neluarea în discuţie a tuturor actelor şi materialelor puse la dispoziţie;
- nu se răspunde la toate întrebările sau se dau răspunsuri neclare;
- rapoarte în contradicţie cu celelalte probe ale dosarului;
- rapoarte care depăşesc drepturile expertului contabil;
- rapoarte care conţin concluzii neconcordante cu cele consemnate în partea descriptivă
etc.
D). Valorificarea raportului de expertiză contabilă
Pentru a fi administrată ca probă în justiţie, expertiza contabilă trebuie să prezinte nivel
calitativ ridicat, să contribuie efectiv la soluţionarea cauzei respective. In vederea asigurării
nivelului său calitativ ridicat, raportul de expertiza contabilă nu este considerat satisfăcător din
oficiu, ci este supus prealabil unei exigente aprecieri critice.
In sistemul de neierarhizare a probelor, expertiza contabilă nu este acceptată ca superioară
altor probe. Caracterul ştiinţific şi aportul expertizei contabile la rezolvarea cauzei rezultă după
analiza amănunţită a întregului material din dosar. Ca atare, expertiza contabilă nu are forţa
majoră, ponderea sa fiind egală cu a oricărui alt mijloc de probă.
In consecinţă, eficienţa raportului de expertiză contabilă, ca mijloc de probă cu
fundamentare ştiinţifică, depus la dosarul cauzei, este determinată de contribuţia să la soluţionarea
cauzei.
Capacitatea de a evalua plenar concluziile raportului de expertiză contabilă revine
organului care a dispus efectuarea expertizei, deoarece acesta răspunde de hotărârea ce se pronunţă
pe baza probelor.
Valorificarea expertizei contabile în activitatea judiciară presupune însuşirea concluziilor
acesteia de către organul beneficiar. Sunt, însă, cazuri în care, după examinarea de către organul de
urmărire penală sau instanţa de judecată care a dispus efectuarea expertizei, a raportului de
expertiză contabilă se ajunge la concluzia ca acesta este corespunzător. în asemenea situaţii,
organul care a dispus efectuarea expertizei poate dispune, la cererea părţilor sau din oficiu, măsuri de
refacere sau completare a expertizei contabile.
Formele de completare a raportului de expertiză contabilă sunt:
- explicaţiile verbale, adică desluşiri orale pe care expertul contabil le prezintă organului

36
care a dispus efectuarea expertizei în faţa căruia este chemat. Explicaţiile verbale reprezintă o audiere
a expertului contabil care, în calitate de specialist, prezintă organului judiciar concluzii asupra cazului
supus cercetării;
- lămuriri suplimentare în scris. Aceasta formă de completare a raportului de expertiză
contabilă se dispune atunci când sunt necesare clarificări contabile care, implicând unele examinări,
în plus, nu pot fi efectuate printr-un simplu dialog oral al organului care a dispus efectuarea
expertizei cu expertul contabil;
- supliment de expertiză contabilă - se dispune de organul de urmărire penală sau
instanţa de judecată când constată, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completă, şi
anume, când concluziile raportului de expertiză contabilă nu satisfac integral cerinţele organului
judiciar; nu s-a răspuns la toate întrebările; sunt întrebări care n-au fost suficient clarificate;
concluzia la o întrebare este în contradicţie cu materialul probator pus la dispoziţia expertului; pe
parcursul soluţionării cauzei au apărut noi obiecţiuni; s-au omis, de către organul beneficiar al
expertizei, întrebări cu importanţă pentru clarificarea justă a cauzei etc.
Suplimentul de expertiză poate fi efectuat de acelaşi expert sau de altul şi are caracterul
unei expertize în continuare, limitate însă la obiectivele adăugate sau neclarificate. Se redactează
separat, ca o lucrare se sine stătătoare şi nu ca o continuare a raportului de expertiză, dar urmează
aceleaşi reguli ca raportul iniţial.
Organul beneficiar poate dispune din oficiu completarea raportului de expertiză contabilă,
pentru stabilirea adevărului, peste voinţa părţilor, în scopul evidenţierii tuturor împrejurărilor
esenţiale ale cauzei. Aceasta completare din oficiu contribuie la prevenirea oricărei erori, în
cunoaşterea, dovedirea şi caracterizarea situaţiilor constatate.
In acelaşi fel, se stabileşte relaţia certă între concluzii şi realitatea obiectivă. Pentru părţi,
completarea expertizei contabile constituie o garanţie procesuală pentru aflarea şi definirea
adevărului.
Formele de completare sunt adaosuri la lucrarea de baza care fac parte integrantă din
raportul de expertiză contabilă şi au putere de expertiză.
In cazul în care organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoieli cu privire la
exactitatea raportului de expertiză contabilă dispune efectuarea unei noi expertize contabile, de
către alt expert contabil.

3.10. Cheltuielile judiciare. Costul expertizei contabile

Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor,

37
consemnarea mijloacelor materiale de probă, retribuirea apărătorilor, precum şi orice alte
cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau
plătite de părţi.
Onorariile stabilite pentru expertizele contabile dispuse în cursul procesului penal, din
oficiu, în cauzele privind infracţiunile de corupţie, crimă organizată şi alte cauze cu consecinţe
deosebit de grave, se avansează de la bugetul statului, de Ministerul Finanţelor Publice, prin
direcţiile finanţelor publice judeţene ori ale municipiului Bucureşti. Aceste sume se recuperează
ulterior, conform hotărârii judecătoreşti definitive, care se comunică, în acest scop şi autorităţii care
a efectuat plata.
Expertul contabil are dreptul la:
- restituirea cheltuielilor de transport, întreţinere, cazare şi a altor cheltuieli necesare,
prilejuite de chemarea la organul de urmărire penală ori de instanţa de judecată;
- venitul de la locul de muncă, pe durata lipsei de la serviciu, prilejuită de chemarea la
organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată. Acest drept se acordă numai dacă expertul
este salariat al unei unităţi de interes public. Prin termenul "public", conform Codului penal, se
înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane
juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică,
serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes
public.
- o retribuţie pentru îndeplinirea însărcinării date.
Sumele acordate se plătesc, pe baza dispoziţiilor date de organul care a dispus chemarea
şi în faţa căruia s-a prezentat expertul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. Aceste
sume se plătesc expertului după ce si-a îndeplinit însărcinările.
Cheltuielile judiciare avansate de stat se suporta astfel:

Costul expertizei contabile cuprinde retribuţia cuvenita expertului pentru munca

prestată, cheltuielile transport-deplasarc, cheltuielile cu dactilografierea şi redactarea lucrărilor
expertizei şi cheltuielile de poştă şi telegraf efectuate de expert etc.
Retribuţia expertului numit se fixează în mod provizoriu, de către organul care a dispus
efectuarea expertizei prin ordonanţă sau încheiere de şedinţă odată cu dispunerea expertizei şi
definitiv după efectuarea expertizei.
Pentru a justifica numărul de ore utilizate la efectuarea lucrării de expertiza contabilă şi
costul expertizei contabile, expertul contabil întocmeşte decont de cheltuieli privind costul
expertizei contabile care se înaintează, împreună cu raportul de expertiză contabilă, la organul care
a dispus efectuarea expertizei.
Dispoziţia din hotărârea penală privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de

38
stat se pune în executare prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispoziţie care vizează
cheltuielile judiciare. Când obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat s~a dispus prm
ordonanţă, punerea şi executarea se face de procuror, aplicându-se aceeaşi procedură. Executarea
cheltuielilor judiciare se face de organele care executa amenda penală.

39
 PARTEA A II-A
CONSULTANŢĂ FISCALĂ

Capitolul 1
Organizarea activităţii de consultanţă fiscală

1.1. Consultanţa şi consultantul fiscal

Activitatea de consultanţă fiscală constă în acordarea de servicii profesionale în

domeniul fiscal; acordarea de servicii şi asistenţă de specialitate pentru întocmirea declaraţiilor
de impozite şi taxe; asistenţă şi servicii pe probleme de procedură fiscală; asistenţă privind
întocmirea documentaţiei pentru exercitarea căilor de atac împotriva titlurilor de creanţă şi a altor
acte administrative fiscale; asistenţă privind creanţele bugetului general consolidat, cu
respectarea prevederilor legale în vigoare; asistenţă şi reprezentare în faţa organelor fiscale,
inclusiv acordarea de asistenţă de specialitate pe parcursul derulării inspecţiei fiscale; realizarea
de expertize fiscale la solicitarea organelor judecătoreşti, organelor de cercetare penală,
organelor fiscale sau a altor părţi interesate; asistenţă fiscală în cauzele aflate pe rolul unei
autorităţi jurisdicţionale, în calitate de expert.
Pentru atribuirea calitatii de consultant fiscal candidatii, persoane fizice, trebuie sa
îndeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
a) sa fie licentiati ai unei facultati cu profil economic si/sau juridic;
b) să aibă o experienţă de minimum 5 ani după obţinerea licenţei, în una dintre următoarele
activităţi: elaborarea, avizarea, aprobarea sau aplicarea legislaţiei fiscale; servicii de administrare
a legislaţiei fiscale; elaborarea sau aplicarea reglementărilor contabile; activitate financiar-
contabilă;
c) sa nu aiba antecedente penale;
d) sa aiba capacitate deplina de exercitiu;
e) sa promoveze examenul pentru atribuirea calitatii de consultant fiscal.
Examenul pentru atribuirea calitatii de consultant fiscal se organizeaza de Ministerul
Finantelor Publice, în baza unui regulament aprobat prin ordin al ministrului finantelor publice.
Examenul consta în sustinerea unei probe scrise si a unei probe orale. Materiile de
examinare pentru cele doua probe sunt urmatoarele:

40
- legislatie fiscala;
- fiscalitate internationala;
- managementul si contabilitatea întreprinderii;
- elemente de drept financiar si fiscal.
Consultanţii fiscali pot să îşi desfăşoare activitatea ca persoane fizice independente sau se
pot asocia în societăţi comerciale care au în obiectul de activitate consultanţă fiscală. Societatea
comercială trebuie să aibă cel puţin un asociat/acţionar şi administrator care să aibă calitatea de
consultant fiscal. Pentru exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, societăţile comerciale
trebuie să fie autorizate de Camera Consultanţilor Fiscali.

1.2. Organizarea si atributiile Camerei consultantilor fiscali

Camera este organizatie profesionala de utilitate publica, persoana juridica fara scop
lucrativ, cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Apolodor nr. 17, sectorul 5, ea putându-şi
constitui unitati teritoriale, denumite sucursale.
Camera are, în principal, urmatoarele atributii:
a) organizează examenul pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal;.
b) coordoneaza activitatea de consultanta fiscala;
c) apara interesele profesionale ale tuturor membrilor;
d) ofera sprijin si asistenta membrilor Camerei în problemele profesionale;
e) ţine Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor comerciale de consultanţă fiscală;
f) mediaza între membrii Camerei în caz de diferende si la cerere;
g) mediaza între membrii Camerei si clientii lor în caz de diferende, precum si la cerere;
h) stabileste masuri disciplinare;
i) organizeaza cursuri de perfectionare a consultantilor fiscali;
j) tine Registrul membrilor Camerei;
k) elaboreaza norme privind activitatea de consultanta fiscala;
l) colaboreaza cu asociatiile profesionale de profil din tara si din strainatate;
m) elaborează şi aprobă Codul privind conduita etică şi profesională în domeniul consultanţei
fiscale;
n) elaborează şi aprobă Normele privind pregătirea şi perfecţionarea consultanţilor fiscali.
o) editeaza publicatii de specialitate;
p) alte atributii stabilite prin lege sau regulament.
Organele de conducere ale Camerei sunt: Conferinta nationala, Consiliul superior si

41
Biroul permanent al Consiliului superior.
Camera îsi acopera cheltuielile din venituri proprii care se constituie din:
a) taxa de autorizare a societăţilor comerciale de consultanţă fiscală;
b) taxa de înscriere în evidenţa Camerei;
c) cotizaţiile membrilor Camerei;
d) încasări din vânzarea publicaţiilor proprii;
e) donaţii şi sponsorizări;
f) taxa de înscriere la examenul pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal;
g) alte venituri din activitatea Camerei.
Membrii Camerei sunt:
a) persoanele cărora li s-a eliberat carnetul profesional şi s-au înregistrat în Registrul
consultanţilor fiscali şi al societăţilor comerciale de consultanţă fiscală;
b) societăţile comerciale care au obţinut autorizaţia de funcţionare eliberată de Cameră şi s-au
înregistrat în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor comerciale de consultanţă fiscală.

1.3. Compatibilitate. Retragerea calitatii de consultant si a autorizatiei de functionare

Consultantii fiscali si societatile comerciale de consultanta fiscala pot desfasura, pe lânga

activitatea de consultanta fiscala, cu respectarea conditiilor prevazute de actele normative în
materie, si activitati de:
a) expertiza contabila;
b) audit financiar;
c) instruire si perfectionare în domeniul fiscal.
Carnetul profesional de consultant fiscal, respectiv autorizaţia de funcţionare, se retrage
consultanţilor fiscali în următoarele situaţii:
1. În cazul persoanelor fizice:
a) când atribuirea calităţii de consultant fiscal a fost obţinută ca urmare a săvârşirii infracţiunii de
fals şi uz de fals;
b) când consultantul fiscal încalcă prevederile Codului privind conduita etică şi profesională în
domeniul consultanţei fiscale;
c) în caz de neplată a cotizaţiei timp de 12 luni consecutive.
2. În cazul persoanelor juridice, în situaţia în care:
a) societatea comercială s-a dizolvat;
b) după data de înregistrare la Cameră se constată că nu mai îndeplinesc condiţiile legale de

42
funcţionare potrivit prezentei ordonanţe şi Regulamentului de organizare şi funcţionare al
Camerei;
c) în caz de neplată a cotizaţiei timp de 12 luni consecutive."
În cazul retragerii carnetului profesional de consultant fiscal sau a autorizaţiei societăţilor
comerciale de consultanţă fiscală se interzic acestora practicarea profesiei şi utilizarea titlului de
consultant fiscal sau a denumirii de societate comercială de consultanţă fiscală.

1.4. Exercitarea în România a profesiei de către consultanţii fiscali care au obţinut

calificarea profesională în unul dintre statele member ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului
Economic European

Consultanţii fiscali care au obţinut calificarea profesională în unul dintre statele membre
ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European şi care îşi exercită profesia pe
teritoriul României în una dintre următoarele forme: în mod independent sau în asociere;
consultanţi fiscali salariaţi în România; prin prestarea de servicii, au drept de a profesa în
România.
Persoana provenită dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic
European, care doreşte să desfăşoare activitatea de consultant fiscal în România este obligată să
obţină autorizarea Camerei pe baza unei evaluări.
La Comisia de evaluare a Camerei solicitanţii care urmează să se prezinte la examen
trebuie să facă dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de legea română cu documente eliberate
de statul membru de origine.
Cunoştinţele şi experienţa profesională sunt evaluate pe baza unui interviu susţinut în faţa
Comisiei de evaluare a Camerei.
Activitatea de prestare de servicii se exercită în România prin asigurarea serviciilor de
asistenţă fiscală pentru persoanele fizice sau persoanele juridice în faţa organelor fiscale sau în
faţa autorităţilor jurisdicţionale, în condiţiile stabilite în statul membru de origine pentru
consultanţii fiscali, fără a fi necesară înscrierea în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor
comerciale de consultanţă fiscală.
Pentru exercitarea activităţii de consultant fiscal sub forma prestării de servicii,
consultantul fiscal trebuie să respecte condiţiile şi regulile de conduită profesională ale statului
membru de origine, precum şi legislaţia română privind profesia, în special cu privire la
incompatibilităţi şi la secretul profesional.
Consultantul fiscal care prestează servicii în România este obligat să dovedească

43
autorităţilor române calitatea de consultant fiscal dobândită într-un stat membru din Uniunea
Europeană sau al Spaţiului Economic European.

1.5. Registrul consultantilor fiscali si al societatilor comerciale de consultanta fiscala

Persoanele fizice si juridice care au calitatea de consultant fiscal vor fi înscrise în
Registrul consultantilor fiscali si al societatilor comerciale de consultanta fiscala.
În Registrul consultantilor fiscali vor fi mentionate urmatoarele date referitoare la
membrii Camerei: numele si prenumele, alte date de identificare a persoanei, domiciliul, sau,
dupa caz, denumirea si sediul social.
Pentru societatile comerciale de consultanta fiscala se vor mentiona în plus:
a) numele, prenumele si domiciliul persoanelor fizice care efectueaza consultanta fiscala în
numele societatii comerciale de consultanta fiscala;
b) numele, prenumele si domiciliul asociatilor/actionarilor, directorilor si membrilor consiliilor
de administratie ale societatilor comerciale de consultanta fiscala.
Consultantii fiscali nu pot sa îsi exercite atributiile conferite de aceasta calitate pe durata
în care desfasoara orice activitate salarizata în afara Camerei sau activitate comerciala, cu
exceptia activitatilor didactice, literare, publicistice în domeniu si cea de parlamentar, consilier
local sau judetean, pe durata mandatului.

44
 Capitolul 2
Organizarea şi funcţionarea Camerei consultanţilor fiscali

2.1. Prezentarea generală a Camerei

Camera Consultanţilor Fiscali este organizaţie profesională de utilitate publică, persoană

juridică fără scop lucrative care asigură organizarea, coordonarea şi autorizarea activităţii de
consultanţă fiscală în România.
Camera are următoarele atribuţii principale:
a) coordonează activitatea de consultanţă fiscală;
b) apără interesele profesionale ale tuturor membrilor Camerei;
c) oferă sprijin şi asistenţă membrilor Camerei în problemele profesionale;
d) elaborează norme şi proceduri privind activitatea de consultanţă fiscală;
e) ţine Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor comerciale de consultanţă fiscală;
f) autorizează exercitarea activităţii de consultanţă fiscală;
g) controlează calitatea activităţii de consultanţă fiscală;
h) elaborează propuneri privind actualizarea legislaţiei, precum şi a normelor de consultanţă
fiscală, în concordanţă cu reglementările organizaţiilor profesionale internaţionale;
i) reprezintă profesia de consultant fiscal din România în cadrul instituţiilor şi organizaţiilor
profesionale internaţionale;
j) mediază între membrii Camerei în caz de diferende şi la cerere;
k) mediază între membrii Camerei şi clienţii lor în caz de diferende, precum şi la cerere;
l) elaborează programul de pregătire şi perfecţionare continuă a membrilor Camerei şi asigură
materialele pentru pregătirea profesională şi informarea periodică a acestora;
m) editează publicaţii de specialitate;
n) colaborează cu asociaţiile profesionale de profil din ţară şi din străinătate;
o) stabileşte măsuri disciplinare;
p) exercită alte atribuţii prevăzute de ordonanţă sau de regulament.
Camera poate înfiinţa unităţi teritoriale fără personalitate juridică în ţară şi reprezentanţe
în străinătate.
Organele de conducere ale Camerei sunt: Conferinţa naţională, Consiliul superior al
Camerei şi Biroul permanent al Consiliului superior al Camerei.
Conferinţa este formată din toţi consultanţii fiscali înscrişi în evidenţa Camerei, cu drept
de vot.

45
 Membrii Camerei cu drept de vot sunt consultanţii fiscali care şi-au îndeplinit obligaţiile
faţă de Cameră, conform legii.
Conferinţa poate fii:
- ordinară;
- extraordinară.
Conferinţa ordinară se întruneşte anual, la convocarea Consiliului superior, în cel mult 4
luni de la încheierea exerciţiului financiar precedent.

Conferinţa ordinară are următoarele atribuţii principale:

a) dezbaterea şi aprobarea raportului anual de activitate al Consiliului superior;
b) dezbaterea, aprobarea sau modificarea situaţiilor financiare anuale ale Camerei;
c) dezbaterea şi aprobarea raportului Comisiei de auditori statutari privind gestiunea financiară;
d) aprobarea execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli pentru exerciţiul financiar încheiat;
e) stabilirea nivelului taxei de autorizare pentru societăţile comerciale de consultanţă fiscală, al
taxei de înscriere în evidenţa Camerei şi al cotizaţiilor profesionale anuale datorate de membrii
Camerei;
f) stabilirea nivelului şi condiţiilor de acordare a indemnizaţiilor cuvenite membrilor Consiliului
superior pentru activităţile efectiv prestate către Cameră şi pentru indemnizaţia/diurna de
deplasare;
g) aprobarea proiectului bugetului de venituri şi cheltuieli pentru exerciţiul financiar următor;
h) alegerea şi eliberarea/revocarea membrilor Consiliului superior;
i) alegerea şi eliberarea/revocarea membrilor Comisiei de auditori statutari;
j) alegerea şi eliberarea/revocarea membrilor Comisiei de apel;
k) stabilirea obiectivelor strategice ale Camerei;
l) aprobarea programului de activitate al Consiliului superior pe anul în curs;
m) aprobarea constituirii, reorganizării sau desfiinţării structurilor din ţară şi din străinătate ale
Camerei;
n) modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Camerei, a Codului
privind conduita etică şi profesională în domeniul consultanţei fiscale şi a normelor de pregătire
şi perfecţionare a consultanţilor fiscali;
o) hotărăşte asupra propunerilor de sancţionare disciplinară a membrilor Consiliului superior;
p) exercită alte atribuţii prevăzute de lege sau de prezentul regulament.
Pentru validitatea deliberărilor Conferinţei ordinare este necesară prezenţa majorităţii
simple a membrilor cu drept de vot, iar hotărârile trebuie să fie adoptate cu votul majorităţii

46
simple a celor prezenţi.
În cazul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute mai sus, Conferinţa întrunită la a doua
convocare poate să hotărască asupra problemelor de pe ordinea de zi, indiferent de numărul
membrilor prezenţi, cu majoritatea simplă de voturi a acestora.
Conferinţa extraordinară poate fi convocată la cererea Biroului permanent sau la cererea
a cel puţin două treimi din numărul membrilor Consiliului superior ori la cererea unei cincimi
din numărul membrilor Camerei cu drept de vot, care adresează cererea secretarului general,
specificând problemele propuse a fi dezbătute în cadrul Conferinţei extraordinare.
Conferinţa extraordinară va fi convocată şi pentru completarea locurilor de membri în
cadrul organelor alese, rămase vacante ca urmare a retragerii, demisiilor, excluderii sau decesului
a mai mult de o treime din numărul locurilor prevăzute de lege.
Conferinţa extraordinară poate adopta hotărâri privind:
a) modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Camerei, a Codului
privind conduita etică şi profesională în domeniul consultanţei fiscale şi a normelor de pregătire
şi perfecţionare a consultanţilor fiscali;
b) schimbarea sediului social al Camerei;
c) îndeplinirea altor atribuţii prevăzute de ordonanţă sau de prezentul regulament.
Pentru validitatea deliberărilor Conferinţei extraordinare este necesară prezenţa
majorităţii simple a membrilor cu drept de vot ai Camerei, iar hotărârile se iau cu votul
majorităţii simple a celor prezenţi.
În cazul neîndeplinirii condiţiilor prezentate mai sus, Conferinţa întrunită la a doua
convocare poate să hotărască asupra problemelor de pe ordinea de zi, indiferent de numărul
membrilor prezenţi, cu majoritatea simplă de voturi a acestora.
Convocarea conferinţelor se face cu 30 de zile înainte de data întrunirii. Anunţul privind
convocarea se publică în două cotidiene de circulaţie naţională şi pe site-ul Camerei şi cuprinde
locul, data şi ora de desfăşurare, precum şi ordinea de zi. În acelaşi anunţ se stabilesc locul, data
şi ora pentru o a doua convocare a Conferinţei, în caz de neîntrunire a cvorumului statutar, care
urmează să aibă loc în cel mult 5 zile.
Fiecare membru cu drept de vot al Camerei are dreptul la un singur vot. Membrii
Camerei cu drept de vot pot fi reprezentaţi în Conferinţă de alţi membri, în baza unei procuri
speciale, autentificată de un notar public. Procurile se depun în original la Secretariatul general,
înainte de data la care are loc Conferinţa, făcându-se menţiune despre aceasta în procesul-verbal
de şedinţă. Un membru nu poate reprezenta mai mult de 5 persoane. Membrii aleşi şi cei care şi-
au depus candidaturile nu pot reprezenta alţi membri.

47
 Lucrările Conferinţei sunt conduse de preşedintele Consiliului superior sau de
înlocuitorul de drept al acestuia. Preşedintele propune un secretariat format din 3 membri, pe
care îl supune la vot plenului Conferinţei. După constatarea îndeplinirii cerinţelor legale pentru
desfăşurarea Conferinţei se trece la dezbaterea subiectelor înscrise pe ordinea de zi.
Hotărârile Conferinţei se adoptă prin vot deschis.

2.2. Organigrama camerei

Alegerea membrilor Consiliului superior, ai Comisiei de auditori statutari şi ai Comisiei

de apel se face prin vot secret.
Prin procesul-verbal semnat de preşedintele şi de membrii secretariatului lucrărilor
Conferinţei se constată şi se consemnează îndeplinirea formalităţilor referitoare la convocare,
data şi locul de desfăşurare a Conferinţei, numărul membrilor prezenţi, numărul de voturi valabil
exprimate, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate, iar la cererea celor care au luat cuvântul,
afirmaţiile acestora în cadrul şedinţei.
Organele de conducere alese ale Camerei sunt: Consiliul superior şi Biroul permanent.
Consiliul superior alege dintre membrii săi Biroul permanent, respectiv persoanele care
îndeplinesc funcţiile de conducere în cadrul acestuia.
Organizarea şi funcţionarea Camerei sunt asigurate de organele alese, care au funcţie
reprezentativă, de conducere, decizie şi control. Aplicarea hotărârilor organelor alese ale Camerei
se realizează de aparatul executiv al acesteia, prevăzut la art. 38.
Membrii organelor alese care în perioada mandatului devin, potrivit legii, incompatibili
cu această calitate sunt obligaţi să solicite renunţarea la funcţie în termen de 5 zile de la data la
care au devenit incompatibili.
Membrii Consiliului superior sunt aleşi în cadrul Conferinţei ordinare pentru o perioadă
de 5 ani, conform procedurilor prevăzute în prezentul regulament, având posibilitatea de a
îndeplini cel mult două mandate. Consiliul superior are în componenţa sa 15 membri.
Orice membru cu drept de vot al Camerei poate fi ales în Consiliul superior.
Candidaturile se depun la Secretariatul general cu cel puţin 10 zile înainte de data
alegerii, pe baza unei cereri, cu îndeplinirea următoarelor condiţii:
a) să aibă capacitate deplină de exerciţiu la data depunerii candidaturii sale;
b) să nu fi fost sancţionat disciplinar în ultimii 5 ani de Cameră;
c) să nu deţină o funcţie eligibilă într-un alt organism profesional.
Consiliul superior are dreptul să solicite declaraţii candidaţilor privind respectarea

48
condiţiilor de eligibilitate menţionate mai sus. Consiliul superior poate respinge candidatura
persoanei care refuză să facă asemenea declaraţii sau care face o declaraţie falsă ori incompletă.
În cazul în care un candidat a fost ales membru al Consiliului superior, iar declaraţiile sale au
fost incorecte, Consiliul superior declară alegerea sa ca fiind nulă, ceea ce nu afectează
validitatea alegerii celorlalţi candidaţi, iar locul rămas vacant se ocupă potrivit legii.
Candidaturile admise de Consiliul superior vor fi anunţate în Conferinţă de către
preşedinte, pentru fiecare dintre candidaţi făcându-se o scurtă prezentare a activităţii desfăşurate
anterior.
Votarea se efectuează pe baza unui buletin de vot, în forma aprobată de Consiliul
superior.
Fiecare membru cu drept de vot al Camerei poate vota dintre candidaţii propuşi un număr
care să nu depăşească numărul locurilor eligibile, prin tăierea numelor celorlalţi candidaţi. În caz
contrar, votul se consideră nul.
La propunerea preşedintelui Consiliului superior, Conferinţa alege comisia de votare,
care are următoarele atribuţii principale:
a) primirea şi distribuirea buletinelor de vot;
b) numărarea voturilor exprimate şi constatarea voturilor nule;
c) stabilirea candidaţilor care au fost aleşi;
d) elaborarea unui raport scris către Conferinţă cu privire la rezultatul alegerilor;
e) predarea buletinelor de vot Secretariatului general al Camerei, în vederea sigilării şi păstrării
acestora pe o perioadă egală cu mandatul Consiliului superior;
f) alte atribuţii stabilite de Conferinţă.
Sunt declaraţi aleşi candidaţii care au întrunit numărul cel mai mare de voturi. În caz de
egalitate, candidaţii aflaţi în această situaţie sunt supuşi din nou votului Conferinţei, urmând a fi
declarat ales candidatul care a întrunit numărul cel mai mare de voturi.
La prima şedinţă de după alegeri membrii Consiliului superior aleg din rândul lor, prin
vot secret, un preşedinte, un prim-vicepreşedinte şi 5 vicepreşedinţi, ale căror mandate se
încheie, ca şi în cazul celorlalţi membri ai Consiliului superior, la data următoarelor alegeri
desfăşurate în cadrul Conferinţei, dacă între timp nu le încetează calitatea de membru al
Consiliului superior.
Orice loc vacant de membru al Consiliului superior va fi ocupat de următorul candidat în
ordinea descrescătoare a numărului de voturi întrunit la Conferinţă, conform raportului comisiei
de votare, cu respectarea condiţiilor de eligibilitate.
Consiliul superior nu poate funcţiona în condiţiile în care s-a vacantat o treime din

49
numărul locurilor prevăzute în prezentul regulament. Pentru completarea locurilor vacante se
convoacă Conferinţa extraordinară în vederea alegerilor.
Calitatea de membru al Consiliului superior încetează în următoarele situaţii:
a) pierderea calităţii de membru al Camerei;
b) pierderea capacităţii de exerciţiu;
c) interzicerea exercitării, în condiţiile legii, a unor drepturi incompatibile cu calitatea de
membru al Consiliului superior;
d) aplicarea de către Cameră a unei sancţiuni disciplinare rămase definitivă împotriva sa;
e) neparticiparea la 3 şedinţe consecutive ale Consiliului superior, fără un motiv obiectiv;
f) demisia din această calitate.
Consiliul superior se întruneşte trimestrial şi ori de câte ori se consideră necesar, la
cererea preşedintelui sau cel puţin a unei treimi din numărul membrilor săi. Convocarea
şedinţelor se face prin Secretariatul general. Şedinţele Consiliului superior pot avea loc în
prezenţa majorităţii simple a membrilor săi.
În absenţa preşedintelui sau a prim-vicepreşedintelui, şedinţele sunt conduse de un
vicepreşedinte desemnat de preşedinte sau de Biroul permanent.
Hotărârile Consiliului superior sunt adoptate cu majoritatea simplă a voturilor membrilor
prezenţi.
Fiecare membru al Consiliului superior are dreptul la un singur vot, iar în cazul egalităţii
voturilor, votul preşedintelui de şedinţă determină rezultatul final.
Consiliul superior coordonează, conduce şi controlează activitatea Camerei.
Consiliul superior are următoarele atribuţii principale:
a) asigură ducerea la îndeplinire a hotărârilor Conferinţei;
b) asigură condiţiile pentru administrarea şi gestionarea patrimoniului Camerei, potrivit legii;
c) stabileşte strategia şi adoptă proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli al Camerei;
d) prezintă spre aprobare Conferinţei raportul de activitate pe perioada anterioară, proiectul
bugetului de venituri şi cheltuieli, situaţiile financiare şi proiectul programului de activitate a
Camerei;
e) aprobă norme de organizare şi funcţionare a Biroului permanent;
f) aprobă organigrama şi politicile privind resursele umane ale Camerei;
g) aprobă normele privind desfăşurarea activităţii curente a aparatului executiv al Camerei;
h) stabileşte anual indemnizaţiile membrilor Comisiei de auditori statutari şi ai Comisiei de apel;
i) elaborează propuneri de modificare şi completare a Regulamentului de organizare şi
funcţionare al Camerei, a Codului privind conduita etică şi profesională în domeniul consultanţei

50
fiscale şi a normelor de pregătire şi perfecţionare a consultanţilor fiscali;
j) aprobă normele privind condiţiile şi termenele de plată a cotizaţiilor membrilor Camerei;
k) emite hotărâri în cazurile de abateri disciplinare sesizate de Direcţia de conduită şi disciplină
profesională;
l) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, de prezentul regulament şi de hotărârile
Conferinţei.
Pentru activităţile prestate pentru Cameră, membrii Consiliului superior primesc
indemnizaţii, iar pentru deplasări şi reprezentări cheltuielile se decontează.
Preşedintele ales de Consiliul superior devine de drept şi preşedintele Camerei, precum şi
al Biroului permanent şi are următoarele atribuţii principale:
a) reprezintă Camera în raporturile cu terţe persoane fizice şi juridice, cu autorităţile publice,
precum şi cu organizaţiile naţionale profesionale din alte ţări şi organismele internaţionale ale
profesiei de consultant fiscal, apărând prestigiul şi independenţa profesională a membrilor
Camerei;
b) semnează acorduri/convenţii privind exercitarea profesiei de consultant fiscal în străinătate şi
pe teritoriul României cu organizaţii similare din alte ţări;
c) convoacă şi conduce lucrările Conferinţei, Consiliului superior şi Biroului permanent;
d) semnează hotărârile emise de Consiliul superior şi deciziile adoptate de Biroul permanent;
e) prezintă anual, spre adoptare, Consiliului superior proiectul de buget pentru exerciţiul viitor;
f) aprobă angajarea şi efectuarea cheltuielilor prevăzute în buget;
g) prezintă situaţiile financiare anuale şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli spre adoptare
Consiliului superior şi spre aprobare Conferinţei;
h) numeşte şi revocă în baza legii secretarul general şi personalul din cadrul aparatului executiv
al Camerei prevăzut în organigramă;
i) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de Conferinţă, Consiliul superior şi Biroul permanent.
În lipsa preşedintelui, atribuţiile acestuia sunt duse la îndeplinire de către prim-
vicepreşedinte.
Preşedintele poate să delege un membru al Consiliului superior pentru o acţiune sau o
activitate determinată.
Biroul permanent are în componenţa sa: preşedintele, prim-vicepreşedintele şi 5
vicepreşedinţi.
Biroul permanent se întruneşte cel puţin o dată pe lună şi ori de câte ori este necesar şi ia
decizii cu votul majorităţii simple a membrilor săi. Deciziile emise de Biroul permanent, între
şedinţele Consiliului superior, se prezintă acestuia pentru validare.

51
 Biroul permanent exercită următoarele atribuţii principale:
a) avizează proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli anual, pe care îl înaintează spre adoptare
Consiliului superior, nu mai târziu de data de 15 decembrie a fiecărui an anterior anului la care se
referă bugetul respectiv;
b) supraveghează lunar execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al Camerei;
c) examinează şi propune spre aprobare Consiliului superior programul de activitate al Camerei;
d) aprobă programele de activitate ale direcţiilor executive;
e) aprobă programul deplasărilor în străinătate;
f) aprobă numirea, sancţionarea şi revocarea secretarului general, şefilor direcţiilor Camerei şi a
altor persoane cu funcţii de conducere din aparatul executiv al Camerei;
g) aprobă salarizarea pentru fiecare funcţie prevăzută în organigramă;
h) monitorizează Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor comerciale de consultanţă
fiscală;
i) aprobă eliberarea carnetelor profesionale şi a autorizaţiilor de funcţionare;
j) aprobă documentele emise de Cameră, supuse publicării;
k) îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite de Conferinţă şi de Consiliul superior.
Activitatea direcţiilor de specialitate ale Camerei este coordonată de către vicepreşedinţi.
Comisia de auditori statutari este alcătuită din 3 persoane alese dintre membrii Camerei,
care pentru activitatea depusă primesc indemnizaţii. Membrii comisiei participă la şedinţele
Consiliului superior, fără drept de vot.
Comisia de auditori statutari a Camerei are următoarele atribuţii:
a) efectuează auditul situaţiilor financiare ale Camerei;
b) întocmeşte raportul anual de audit, precum şi alte rapoarte solicitate de Consiliul superior şi le
prezintă Conferinţei spre dezbatere şi aprobare.
Mandatul Comisiei de auditori statutari este de 5 ani şi poate fi reînnoit o singură dată.
Următoarele categorii de persoane nu pot îndeplini mandatul de auditor statutar al
Camerei:
a) membrii Consiliului superior;
b) personalul executiv al Camerei;
c) asociaţii, angajaţii, rudele sau afinii până la gradul al IV-lea ai persoanelor prevăzute la lit. a).
Comisia de apel este compusă din 5 membri: 3 consultanţi fiscali, membri ai Camerei,
aleşi de Conferinţă, care nu fac parte din alte organe de conducere ale Camerei, un reprezentant
al Ministerului Finanţelor Publice şi un reprezentant al Ministerului Justiţiei. Membrii Comisiei
de apel aleg dintre ei un preşedinte, care este consultant fiscal.

52
 Mandatul Comisiei de apel este de 5 ani şi poate fi reînnoit o singură dată.
Aparatul executiv al Camerei este format din:
a) secretarul general;
b) Secretariatul general;
c) Direcţia de învăţământ;
d) Direcţia de servicii pentru membri;
e) Direcţia de monitorizare şi competenţă profesională;
f) Direcţia de conduită şi disciplină profesională;
g) Direcţia de servicii generale;
h) Direcţia de relaţii internaţionale.
Secretarul general coordonează activitatea Secretariatului general, a Direcţiei de servicii
pentru membri şi a Direcţiei de servicii generale.
Structura Secretariatului general şi a direcţiilor se stabileşte prin organigrama Camerei.
Secretarul general al Camerei este propus de Biroul permanent şi numit de preşedintele
Consiliului superior.
Secretarul general are, în principal, următoarele atribuţii:
a) prezintă Biroului permanent proiectul programului de activitate al Camerei;
b) propune spre aprobare preşedintelui Biroului permanent angajarea personalului executiv,
potrivit organigramei Camerei;
c) asigură punerea în aplicare a deciziilor Biroului permanent cu privire la execuţia bugetului de
venituri şi cheltuieli al Camerei;
d) propune Biroului permanent ordinea de zi a şedinţelor acestuia şi ale Consiliului superior,
asigurând elaborarea şi prezentarea documentelor care fac obiectul şedinţelor respective;
e) execută alte atribuţii stabilite de Consiliul superior şi Biroul permanent.
Secretariatul general are, în principal, următoarele atribuţii:
a) serviciile de secretariat pentru lucrările Conferinţei, Consiliului superior şi Biroului
permanent;
b) conducerea Registrului de procese-verbale de şedinţă şi urmărirea realizării sarcinilor stabilite;
c) serviciile juridice pentru activităţile proprii ale Camerei;
d) serviciile de registratură, relaţii publice şi protocol;
e) întocmirea raportului de activitate pe perioada anterioară şi elaborarea proiectului programului
de activitate al Camerei;
f) executarea altor atribuţii stabilite de Consiliul superior şi Biroul permanent.
Direcţia de învăţământ are, în principal, următoarele atribuţii:

53
a) stabileşte cerinţele de pregătire profesională şi organizarea acestei activităţi;
b) elaborează normele privind pregătirea profesională a consultanţilor fiscali;
c) întocmeşte evidenţa şi documentaţia privind pregătirea profesională a consultanţilor fiscali;
d) asigură asistenţa profesională pentru membrii Camerei;
e) asigură materialele pentru pregătirea profesională şi informarea periodică a consultanţilor
fiscali;
f) execută alte atribuţii stabilite de Biroul permanent.
Direcţia de servicii pentru membri are, în principal, următoarele atribuţii:
a) conduce Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor comerciale de consultanţă fiscală şi
toate evidenţele operative privind consultanţii fiscali, în sistem informatizat;
b) eliberează carnetele profesionale şi autorizaţiile de funcţionare;
c) primeşte declaraţiile cu veniturile realizate şi acordă viza anuală pe carnetele profesionale şi
autorizaţiile de funcţionare;
d) publică anual lista consultanţilor fiscali şi comunică modificările intervenite pe parcurs
direcţiilor generale ale finanţelor publice;
e) organizează activitatea de documentare şi informare;
f) la cererea membrilor Camerei, acordă sprijin privind asigurarea pentru riscul profesional;
g) gestionează dosarele profesionale ale consultanţilor fiscali şi ale societăţilor comerciale de
consultanţă fiscală;
h) execută alte atribuţii stabilite de Biroul permanent.
Direcţia de monitorizare şi competenţă profesională are, în principal, următoarele
atribuţii:
a) controlul calităţii activităţii profesionale a consultanţilor fiscali;
b) controlul respectării normelor financiar-contabile în vederea stabilirii realităţii veniturilor
declarate Camerei;
c) urmărirea respectării normelor de conduită etică şi profesională în domeniul consultanţei
fiscale;
d) elaborarea normelor şi procedurilor privind activitatea de consultanţă fiscală;
e) executarea altor atribuţii stabilite de Biroul permanent.
În cazul unor constatări privind încălcarea Codului privind conduita etică şi profesională
în domeniul consultanţei fiscale, precum şi a actelor cu caracter intern, Direcţia de monitorizare
şi competenţă profesională sesizează Direcţia de conduită şi disciplină profesională.
Direcţia de servicii generale are, în principal, următoarele atribuţii:
a) elaborarea proiectului bugetului de venituri şi cheltuieli al Camerei, pe care îl prezintă spre

54
dezbatere şi avizare Biroului permanent;
b) conducerea şi organizarea activităţii financiar-contabile, precum şi asigurarea execuţiei
bugetare, în sistem informatizat;
c) urmărirea încasării cotizaţiilor, taxelor şi a altor venituri ale Camerei;
d) asigurarea funcţionării serviciilor de tehnologia informaţiei, administrative şi de gestionare a
patrimoniului Camerei;
e) executarea altor atribuţii stabilite de Biroul permanent.
Direcţia de relaţii internaţionale are, în principal, următoarele atribuţii:
a) efectuarea documentărilor referitoare la activitatea de consultanţă fiscală şi la organizaţiile
profesionale din alte ţări şi prezentarea de informări Consiliului superior şi Biroului permanent;
b) asigurarea realizării măsurilor necesare în vederea aderării Camerei la organismele
profesionale internaţionale de profil, iniţierea şi încheierea acordurilor/convenţiilor cu organizaţii
similare din alte ţări privind exercitarea profesiei de consultant fiscal în străinătate şi pe teritoriul
României;
c) asigurarea colaborării şi cooperării cu instituţiile din alte ţări, care activează în domeniul
consultanţei fiscale;
d) asigurarea participării reprezentanţilor Camerei la diverse manifestări internaţionale pe teme
profesionale;
e) elaborarea de propuneri privind actualizarea legislaţiei, precum şi a normelor de consultanţă
fiscală, în concordanţă cu reglementările organizaţiilor profesionale internaţionale;
f) executarea altor atribuţii stabilite de Biroul permanent.

2.3 Veniturile şi cheltuielile Camerei

Camera, în calitate de persoană juridică fără scop lucrativ, îşi constituie

veniturile din activităţile stabilite potrivit prevederilor legale, acoperindu-şi cheltuielile în
întregime din aceste venituri.
Contabilitatea patrimoniului şi a activităţilor desfăşurate de Cameră se conduce potrivit
legii.
Înregistrarea veniturilor în contabilitate se face pe baza documentelor legale care atestă
crearea dreptului de încasare sau în momentul încasării efective a acestora.
Înregistrarea cheltuielilor se face pe baza documentelor justificative, vizate pentru
controlul financiar preventiv şi semnate de preşedintele Biroului permanent.
Veniturile Camerei se constituie din următoarele surse:

55
a) taxa de autorizare a societăţilor comerciale de consultanţă fiscală;
b) taxa de înscriere în evidenţa Camerei;
c) cotizaţiile profesionale ale membrilor Camerei, respectiv cotizaţiile fixe anuale;
d) cotizaţiile anuale calculate asupra veniturilor realizate de membrii Camerei care îşi exercită
profesia individual sau de societăţi comerciale de consultanţă fiscală autorizate de Cameră;
e) încasările din vânzarea publicaţiilor proprii;
f) donaţiile şi sponsorizările;
g) alte venituri din activitatea Camerei.
Taxa de înscriere în evidenţa Camerei este datorată şi se achită anticipat depunerii cererii
de înscriere.
Consultantul fiscal care a fost radiat din registrul Camerei şi căruia i se aprobă
reînscrierea datorează taxa de înscriere. Taxa de înscriere în evidenţa Camerei se stabileşte în
sumă fixă, anual, de Conferinţa ordinară.
Cotizaţiile profesionale anuale datorate de membrii Camerei, persoane fizice şi juridice,
se stabilesc în cadrul Conferinţei ordinare. Condiţiile şi termenele de achitare a cotizaţiilor se
stabilesc prin hotărâri ale Consiliului superior.
Consultanţii fiscali, membri activi şi inactivi, sunt obligaţi să plătească cotizaţiile şi
taxele datorate către Cameră, după caz, în condiţiile prevăzute prin hotărârile Consiliului
superior.

56
 Capitolul 3
Activitatea de consultanţă fiscală

3.1. Exercitarea profesiei de consultant fiscal

Consultantul fiscal îşi poate exercita în mod independent profesia numai dacă întruneşte
cumulativ următoarele condiţii:
a) are calitatea de consultant fiscal;
b) este membru activ al Camerei;
c) îndeplineşte condiţiile stabilite de prezentul regulament.
Pentru a putea desfăşura activităţile de consultanţă fiscală prevăzute la art. 3 din
ordonanţă, este obligatorie vizarea anuală a carnetelor profesionale şi a autorizaţiilor societăţilor
comerciale de consultanţă fiscală. Vizarea se efectuează în luna decembrie a anului în curs,
pentru anul următor.
Consultantul fiscal îşi exercită profesia conform prevederilor ordonanţei şi este liber să
opteze pentru una dintre formele de exercitare a profesiei prevăzute de lege, fiind obligat să
înştiinţeze în scris Camera în legătură cu modificările intervenite.
Potrivit ordonanţei, consultantul fiscal poate exercita activitate de consultanţă fiscală la
două sau mai multe societăţi comerciale, atâta timp cât nu sunt afectate obiectivitatea şi
independenţa lui profesională.
Consultanţii fiscali nu pot efectua şi activitate în nume propriu la societăţile de
consultanţă la care au calitatea de asociat/acţionar, administrator.
Exercitarea activităţii se face pe bază de contract de consultanţă fiscală încheiat cu
clientul.
Contractul de consultanţă fiscală se încheie în formă scrisă, dobândind data certă prin
înregistrarea sa în Registrul de evidenţă a contractelor de consultanţă fiscală.
Consultantul fiscal va ţine o evidenţă strictă a contractelor încheiate, şi va păstra,
conform legii, în arhiva sa un exemplar original al fiecărui contract şi o copie a împuternicirii de
reprezentare primite în executarea contractului, dacă este cazul.
Contractul de consultanţă fiscală trebuie să cuprindă următoarele:
a) numărul şi data contractului;
b) datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei, denumirea, sediul profesional şi
reprezentantul firmei de consultanţă;

57
c) datele de identificare ale clientului şi, după caz, ale reprezentantului legal;
d) obiectul contractului, care cuprinde activităţile prevăzute la art. 3 din ordonanţă;
e) onorariul;
f) cheltuielile aferente activităţii, care sunt suportate de client separat de plata onorariului;
g) alte clauze prevăzute de lege sau convenite între părţi;
h) locul şi data încheierii contractului;
i) numărul şi data înregistrării în registrul de evidenţă a contractelor;
j) semnăturile părţilor.
Părţile pot modifica contractul de consultanţă fiscală cu respectarea dispoziţiilor legale şi
după caz, a condiţiilor prevăzute în contract.
Contractul de consultanţă fiscală prevede în mod expres activităţile pe care consultantul
urmează să le presteze la solicitarea clientului. Contractul de consultanţă fiscală încheiat cu
clientul trebuie să cuprindă clauza de confidenţialitate şi eventualele condiţii speciale, adaptate
de la caz la caz.
Cheltuielile aferente activităţii, care sunt suportate de client separat de plata onorariului
se estimează anticipat, la momentul încheierii contractului de consultanţă fiscală, şi se
regularizează pe măsura informării documentate a clientului cu privire la cuantumul şi destinaţia
lor. Părţile pot modifica aceste cheltuieli pe parcursul derulării contractului, prin acte adiţionale.
Pentru activitatea sa consultantul fiscal are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor
cheltuielilor făcute în interesul clientului. Stabilirea onorariului se face în mod liber între
consultant şi client, avându-se în vedere timpul şi volumul de muncă, natura, noutatea şi
dificultatea cazului, reputaţia şi experienţa profesională ale consultantului, precum şi alte
elemente relevante.
Dacă pe durata exercitării profesiei consultantul fiscal nu mai îndeplineşte condiţiile de
exercitare a profesiei, acesta are obligaţia să renunţe imediat la îndeplinirea contractului de
consultanţă fiscală şi să notifice clientului motivul renunţării la acesta.
Consultanţii fiscali trebuie să se conformeze următoarelor reguli generale:
a) să nu încheie un contract de consultanţă fiscală dacă în conducerea sau în acţionariatul
semnificativ al clientului ori al unei entităţi economice din cadrul aceluiaşi grup se regăsesc rude
sau afini până la gradul al II-lea inclusiv ai consultantului fiscal;
b) să nu se implice direct sau indirect în desfăşurarea activităţii financiare a clientului, neavând
dreptul să deţină acţiuni ori părţi sociale, să încheie contracte de împrumut sau de garantare a
unor împrumuturi, precum şi alte acte de comerţ ori să beneficieze de alte avantaje din partea
clientului, cu excepţia onorariilor;

58
c) să îşi organizeze propriile mecanisme de evaluare privind acceptarea sau continuarea în mod
corespunzător a fiecărui angajament.
Consultanţii fiscali au obligaţia ca în exercitarea profesiei să coopereze cu Camera
potrivit legislaţiei în vigoare. Pentru desfăşurarea în mod eficient a procesului de monitorizare
consultanţii fiscali vor prezenta Camerei toate datele şi informaţiile solicitate.
Monitorizarea activităţii consultanţilor fiscali se organizează şi se desfăşoară în
conformitate cu normele privind procedurile de control al calităţii consultanţei fiscale emise de
Cameră, potrivit cărora consultanţii fiscali au obligaţia de a întocmi şi de a prezenta acesteia,
până la data de 31 martie a anului următor, raportul anual asupra activităţii pentru anul expirat.
Direcţia de monitorizare şi competenţă profesională a Camerei va organiza inspecţii
asupra realităţii şi legalităţii informaţiilor cuprinse în rapoartele înaintate Camerei de către
consultanţii fiscali.
Anual, Camera va întocmi şi va transmite Ministerului Finanţelor Publice un raport
sintetic asupra calităţii activităţii de consultanţă fiscală.
În desfăşurarea activităţii lor consultanţii fiscali trebuie să dea dovadă de integritate în
relaţiile profesionale, de afaceri şi personale. Integritatea implică onestitate şi corectitudine şi nu
trebuie să fie afectată de interese personale sau de natură familială.
Consultanţii fiscali sunt obligaţi să dea dovadă de obiectivitate în exercitarea profesiei şi
să evite orice conflict de interese în cazul încheierii fiecărui angajament profesional.
Consultanţii fiscali trebuie să dea dovadă de independenţă în exercitarea profesiei. Prin
independenţă se înţelege exercitarea profesiei de către consultanţii fiscali care nu au raporturi
juridice, de muncă sau civile cu clienţii şi nu au niciun fel de alte interese materiale directe ori
indirecte în raport cu aceştia, cu excepţia onorariilor cuvenite pentru munca prestată în calitate de
consultant fiscal şi a cheltuielilor aferente activităţii, care sunt suportate de client separat de plata
onorariului.
Consultanţii fiscali trebuie să accepte şi să desfăşoare activitatea pentru care sunt
autorizaţi. În cazurile în care este necesar, consultanţii fiscali pot colabora cu specialişti şi din
alte domenii de activitate.
Consultanţii fiscali trebuie să îşi desfăşoare activitatea profesională cu respectarea
confidenţialităţii asupra informaţiilor primite de la client. Ca urmare a atribuţiei sale privind
controlul calităţii consultanţei fiscale, Camera are acces la aceste informaţii, cu condiţia
respectării confidenţialităţii.
Consultanţii fiscali nu pot desfăşura activităţi care prejudiciază sau care pot prejudicia
integritatea, obiectivitatea, independenţa ori reputaţia profesională, astfel cum acestea sunt

59
definite în Codul privind conduita etică şi profesională în domeniul consultanţei fiscale.

3.2. Retragerea calităţii de consultant fiscal şi a autorizaţiei de funcţionare, suspendarea şi

încetarea dreptului de exercitare a profesiei

Retragerea calităţii de consultant fiscal şi a autorizaţiei de funcţionare se face în

conformitate cu prevederile legii.
Suspendarea dreptului de exercitare a profesiei de consultant fiscal se face în următoarele
situaţii:
a) la cerere;
b) în caz de incompatibilitate;
c) în cazul executării unei pedepse privative de libertate pentru săvârşirea unei fapte care nu îi
interzice dreptul de gestiune şi de administrare a unei societăţi comerciale;
d) ca urmare a interdicţiei de a profesa pe o anumită perioadă, dispusă prin hotărâre
judecătorească sau ca urmare unei sancţiuni disciplinare aplicate de Cameră.
Exercitarea profesiei de consultant fiscal încetează în următoarele situaţii:
a) la cerere;
b) prin deces;
c) în cazul excluderii din profesie, ca sancţiune disciplinară aplicată de Cameră;
d) în cazul condamnării definitive pentru o faptă prevăzută de legea penală, dacă aceasta îl face
nedemn de a fi consultant fiscal.

3.3. Sancţiuni disciplinare

Fapta săvârşită de un membru al Camerei, prin care se încalcă dispoziţiile ordonanţei, ale
Regulamentului de organizare şi funcţionare a Camerei, ale Codului privind conduita etică şi
profesională în domeniul consultanţei fiscale, hotărârile, normele sau alte acte emise de Cameră,
constituie abatere disciplinară.
Consultanţii fiscali, membri ai Camerei, pot fi sancţionaţi pentru abateri disciplinare cu:
a) mustrare;
b) avertisment;
c) suspendarea dreptului de exercitare a profesiei pe o perioadă de la 3 luni până la un an;
d) excluderea din Cameră şi interzicerea dreptului de exercitare a profesiei de consultant fiscal.
Hotărârile de sancţionare se publică pe site-ul Camerei.

60
 Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 3 luni de la constatare, dar nu mai
mult de un an de la data săvârşirii faptei.
Răspunderea disciplinară a consultantului fiscal nu exclude răspunderea civilă, penală sau
patrimonială a acestuia.
Abaterile disciplinare săvârşite de consultanţii fiscali sunt următoarele:
a) comportament necuviincios faţă de membrii Camerei, faţă de alţi participanţi la lucrările
Conferinţei sau faţă de organele de conducere şi control ale Camerei;
b) exercitarea profesiei în perioada de suspendare;
c) nerespectarea prevederilor codului privind conduita etică şi profesională a consultanţilor
fiscali;
d) absenţe nejustificate de la cursurile de pregătire şi perfecţionare profesională;
e) neplata cotizaţiilor şi a celorlalte obligaţii băneşti pe o perioadă de un an;
f) nerespectarea normelor privind apărarea şi păstrarea secretului profesional;
g) încălcarea normelor de lucru şi desfăşurarea unei activităţi profesionale în condiţii de
incompetenţă, cu prejudicierea reputaţiei profesionale;
h) prestarea de servicii de consultanţă fiscală fără contract scris încheiat cu clientul sau pe baza
unui contract în care nu au fost înscrise toate elementele cu privire la identitatea consultantului
fiscal;
i) nedeclararea sau declararea parţială a veniturilor, în scopul sustragerii de la plata cotizaţiei
prevăzute în prezentul regulament;
j) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale Camerei a documentelor privind
activitatea profesională;
k) nedepunerea raportului şi a declaraţiei prevăzute la art. 65 alin. (3) din prezentul regulament
până la data de 31 martie a anului următor;
l) declaraţii neconforme cu realitatea, în relaţiile cu Camera sau cu terţii, în vederea producerii de
consecinţe juridice, precum şi orice alte încălcări ale conduitei etice şi profesionale;
m) nedeclararea în termen de 15 zile a situaţiilor prevăzute la art. 56 şi 57.
Faptele prevăzute mai sus se sancţionează cu:
a) mustrare, cele prevăzute la lit. a);
b) avertisment, cele prevăzute la lit. d), k) şi m);
c) suspendarea calităţii de membru al Camerei pe o perioadă de la 6 luni până la un an, cele
prevăzute la lit. c), f), h) şi l);
d) excluderea din Cameră, cele prevăzute la lit. b), e), g), i) şi j).
La stabilirea şi aplicarea sancţiunilor disciplinare se va ţine seama de gravitatea încălcării

61
şi de urmările acesteia, precum şi de calităţile profesionale şi morale ale celui în cauză. În cazul
repetării unei abateri disciplinare, se va aplica sancţiunea imediat următoare ca grad de
severitate.
Abaterile disciplinare se constată de Direcţia de conduită şi disciplină profesională, iar
sancţiunile disciplinare se aplică de Consiliul superior şi de Comisia de apel, potrivit
competenţelor.
Actele, contractele şi convenţiile încheiate de persoane care nu au dreptul de a practica
profesia de consultant fiscal, conform ordonanţei şi prezentului regulament, sunt considerate
nule.
În cazul aplicării sancţiunii de suspendare a dreptului de exercitare a profesiei de
consultant fiscal, cel în cauză este obligat să depună sub luare de semnătură carnetul profesional
şi parafa, în termen de 5 zile de la data aplicării sancţiunii. În situaţia refuzului, se procedează la
radierea din Registrul consultanţilor fiscali. Aceeaşi obligaţie îi revine şi în cazul aplicării
măsurii de excludere şi de interzicere a exercitării profesiei de consultant fiscal.
La expirarea termenului de suspendare se restituie consultantului fiscal carnetul
profesional şi parafa.
Toate problemele, faptele sau circumstanţele care sunt de natură să atragă răspunderea
disciplinară a unui membru se aduc la cunoştinţa Secretariatului general. După analiză,
Secretariatul general transmite documentaţia Direcţiei de conduită şi disciplină profesională.
Direcţia de conduită şi disciplină profesională efectuează cercetări asupra documentaţiei
primite, putând să solicite informaţiile pe care le consideră necesare, inclusiv registre, dosare sau
evidenţe, consultantul fiscal fiind obligat să le prezinte.
Direcţia de conduită şi disciplină profesională se pronunţă asupra unei sancţiuni
disciplinare, stabilind termene pentru furnizarea de către persoana în cauză a informaţiilor
necesare, oferindu-i posibilitatea să îşi exprime punctul de vedere înainte de a lua decizia cu
privire la sesizarea Consiliului superior.
În situaţia în care Direcţia de conduită şi disciplină profesională consideră că nu sunt
îndeplinite condiţiile necesare pentru atragerea răspunderii disciplinare, persoana reclamată şi
reclamantul primesc notificări corespunzătoare.
În situaţia în care Direcţia de conduită şi disciplină profesională consideră că sunt
îndeplinite condiţiile necesare pentru atragerea răspunderii disciplinare, întocmeşte proiectul de
ordin, cu consimţământul persoanei reclamate, respectiv ordin cu consimţământ, şi sesizează
Consiliul superior în vederea aprobării sancţiunii propuse.
În cazul în care Direcţia de conduită şi disciplină profesională hotărăşte să sesizeze

62
Consiliul superior, trimite acestuia un raport cuprinzând faptele reclamate la adresa
consultantului fiscal şi o sinteză a probelor care vin în sprijinul reclamaţiei, precum şi orice alte
informaţii pe care s-a bazat în susţinerea propunerii de sancţionare disciplinară.
În vederea soluţionării sesizărilor primite, Consiliul superior respectă procedurile
referitoare la comunicare, audiere, deliberare şi comunicare a hotărârii.
Consiliul superior comunică în scris persoanei reclamate, în termen de 30 de zile de la
primirea sesizării, următoarele:
a) conţinutul reclamaţiei primite, locul şi data la care va avea loc audierea persoanei respective;
b) elementele care stau la baza reclamaţiei;
c) o sinteză a procedurilor Consiliului superior privind soluţionarea reclamaţiei, în forma
aprobată de acesta;
d) solicitarea adresată persoanei reclamate de a confirma, în termen de 15 zile de la primirea
comunicării, acceptarea totală sau parţială a faptelor puse în sarcina acesteia, intenţia de a
participa la audiere şi de a fi reprezentată sau asistată de avocat ori de un alt specialist. Pentru
faptele neacceptate, persoana reclamată poate prezenta probe în apărarea sa.
Audierea se stabileşte de Consiliul superior în termen de până la 30 de zile de la data
primirii sesizării. În acest scop persoanele sunt citate la Cameră.
Persoana reclamată poate solicita, fie cu ocazia audierii, fie anterior acesteia, prin cerere
scrisă adresată Consiliului superior, amânarea audierii pentru o dată ulterioară, în vederea
formulării apărării, în caz de boală sau în alte împrejurări temeinic motivate.
În absenţa nemotivată a persoanei reclamate sau a reprezentantului acesteia, audierea nu
mai are loc şi se trece la procedura următoare.
După procedura audierii sau în caz de absenţă nemotivată, Consiliul superior se retrage
pentru deliberare.
În cazul în care Consiliul superior a constatat că faptele reclamate au fost neîntemeiate,
emite o hotărâre de respingere.
Consiliul superior anunţă hotărârea sa în şedinţă şi informează părţile implicate despre
dreptul de a ataca hotărârea în faţa Comisiei de apel. Hotărârea se comunică în scris părţilor
implicate, în termen de 5 zile de la adoptare.
Hotărârea Consiliului superior devine executorie de la data împlinirii termenului de apel,
cu excepţia cazului în care, înainte de împlinirea termenului, părţile atacă hotărârea Consiliului
superior la Comisia de apel.
Şedinţele Consiliului superior sunt publice. Nu sunt publice şedinţele în care ar fi adusă
atingere imaginii publice a persoanelor implicate, Camerei şi terţilor, precum şi în cazurile în

63
care s-ar afecta principiul confidenţialităţii, acestea urmând a fi hotărâte de Consiliul superior,
precum şi la solicitarea părţilor.
Hotărârile Consiliului superior pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la primirea
comunicării scrise, atât de către persoana reclamată, cât şi de reclamant. Cererea de apel trebuie
să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie formulată în scris şi să fie adresată Comisiei de apel prin Secretariatul general;
b) să prezinte motivele atacării hotărârii Consiliului superior.
Comisia de apel notifică ambelor părţi data şi locul judecării apelului. La judecare,
apelantul are dreptul să fie reprezentat sau asistat.
Apelul poate fi judecat în absenţa apelantului, cu respectarea cerinţelor privind trimiterea
comunicării scrise. Prezenţa celeilalte părţi este obligatorie.
Comisia de apel poate amâna judecarea apelului pentru o dată ulterioară, în vederea
formulării apărării, în caz de boală sau în alte împrejurări temeinic motivate.
Procedura de judecare a apelului este similară cu cea din faza audierii în faţa Consiliului
superior.
La încheierea judecării apelului, Comisia de apel poate hotărî confirmarea, modificarea
sau anularea hotărârii Consiliului superior.
Comisia de apel anunţă hotărârea sa în şedinţă publică. Hotărârea Comisiei de apel se va
comunica în scris părţilor în termen de 15 zile de la pronunţare.
Şedinţele Comisiei de apel sunt publice. Nu sunt publice şedinţele în care ar fi adusă
atingere imaginii publice a persoanelor implicate, Camerei şi terţilor, precum şi în cazurile în
care s-ar afecta principiul confidenţialităţii, acestea urmând a fi hotărâte de Consiliul superior,
precum şi la solicitarea părţilor.
Hotărârile Comisiei de apel privind suspendarea sau excluderea unui membru sunt
publicate pe site-ul Camerei.
Hotărârile Comisiei de apel sunt de natură disciplinară şi pot fi atacate, în condiţiile legii,
la instanţa competentă. Măsurile sancţionatorii luate pot fi contestate, în condiţiile legii şi direct,
la instanţele judecătoreşti competente.

3.4. Rolul, atribuţiile şi drepturile Ministerului Finanţelor Publice ca autoritate publică cu

atribuţii de supraveghere a Camerei

Activitatea Camerei se desfăşoară, potrivit prevederilor ordonanţei, sub supravegherea

autorităţii de stat reprezentate de Ministerul Finanţelor Publice. Autoritatea de stat acordă

64
calitatea de consultant fiscal potrivit ordonanţei şi urmăreşte permanent ca reglementările emise
de Cameră şi deciziile şi/sau hotărârile luate de organele de conducere ale acesteia să nu
contravină reglementărilor legale.
Supravegherea autorităţii de stat nu aduce atingere independenţei Camerei ca organism
profesional, această activitate fiind privită în contextul colaborării, astfel încât activitatea de
consultanţă fiscală să corespundă exigenţelor în domeniu impuse de normele şi standardele
internaţionale.
Camera cooperează şi colaborează cu Ministerul Finanţelor Publice în următoarele
domenii:
a) creşterea calităţii activităţii de consultanţă fiscală în vederea eficientizării acesteia;
b) constatarea cazurilor de utilizare ilegală a titlului de consultant fiscal sau a denumirii societăţii
de consultanţă fiscală;
c) pregătirea şi perfecţionarea membrilor Camerei în activitatea de consultanţă fiscală;
d) promovarea de proiecte de acte normative pe linia îmbunătăţirii legislaţiei fiscale şi activităţii
de consultanţă fiscală.

65
 Bibliografie

1. M. Boulescu, M. Ghiţă – Expertiza contabilă şi auditul financiar contabil, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1999
2. O. Bunget - Expertiza contabilă, Editura Mirton, Timişoara, 2003
3. I. Pereş, O. Bunget, - Control financiar şiexpertiză contabilă, Editura Mirton,
C. Pereş Timişoara, 2004
4. *** - O.G. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză
contabilă şi a contabililor autorizaţi, cu modificările şi
completările ulterioare
5. *** - Ordonanţa nr.71/2001 - privind organizarea şi exercitarea activităţii
de consultanţă fiscală
6. *** - Legea nr.198/2002 - pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului
nr.71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de
consultanţă fiscală
7. *** - Hotărârea nr.1052/2006 - privind aprobarea Regulamentului de
organizare şi funcţionare al Camerei Consultanţilor Fiscali
8. *** - Ordonanţa de urgenţă nr.53/2007 - pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei Guvernului nr.71/2001 privind organizarea
şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală
9. *** - Ghid de aplicare a Standardului professional nr.35. Expertize
contabile, Editura CECCAR, Bucureşti, 2007

66