Sunteți pe pagina 1din 2

Alte exemple de amestecuri de subsanţe întâlnite în viaţa

cotidiană

a) Săpunurile sunt săruri cu diferite metale(sodiu, potasiuşi altele) ale acizilor


graşi cu cel puţin opt atomide carbon în moleculă.Ele sunt obţinute prin hidroliza
alcalină a grăsimilor şi se împart în:
- săpunuri de sodiu, care sunt solide şi solubile în apă;
- săpunuri de potasiu, care sunt lichide şi solubile în apă;
- săpunuri dealuminiu, mangan, calciu, bariu, care sunt solide şi insolubile
în apă.

Numai săpunurile care sunt solubile în apă pot fi folosite ca agenţi de spălare,
aceştia având o putere de spălare inferioară detergenţilor. Săpunurile de sodiu se
folosesc ca agenţi de spălare, iar săpunurile de calciu, mangan, aluminiu, bariu, se
folosesc pentru prepararea unsorilor consistente şi a pastelor adezive.

Puterea de spălare se datorează faptului că moleculele de săpun aderă cu


uşurinţă atât la moleculele nepolare (de exemplu ulei şi grăsimi) cât şi la moleculele
polare (de exemplu apă).

b) Pasta de dinţi este o combinaţie de fluorură de sodiu(NaF) sau monofluoro-


fosfat de sodiu (Na2PO3F) cu bicarbonat de sodiu, enzime, vitamine, plante
medicinale, calciu, apă de gură şi/sau apă oxigenată. Uneori sunt adăugaţi şi
agenţi antibacteriali cum ar fi triclosanul sau clorura dezinc.
c) Parfumul este un amestec lichid de uleiuri sau compuşi aromatici, de fixativi şi
desolvenţi, utilizat pentru a da corpului uman, unor obiecte sau spaţiului de locuit
un miros plăcut. Ele pot fi grupate în diferite familii olfactive precum:
- florale;
- chypre;
- aldehidice;
- fougère;
- piele;
- lemnoase;
- orientale or ambru;
- citrice.
d) Benzina este un amestec lichid derivat din petrol, care este compus în
principal din hidrocarburi lichide (având între şase şi zece atomi de carbon în
moleculă). Este îmbunătăţit cu benzenuri, pentru a mări cifra octanică, folosit ca
şi combustibilîn motoare cu combustie internă. Uneori este utilizată şi în industria
farmaceutică, însă mai rar datorita riscului mare de incendiu.
e) Sticla este un amestec de dioxid de siliciu si silicaţii ai diferitelor metale.
Sunt materiale necristalizate (amorfe), cu rezistenţă mecanică şi duritate mare,
cu coeficient de dilatare mic. La temperaturi mai înalte se comportă ca lichidele
subrăcite cu vâscozitate mare. Nu au punct de topire definit. Prin încălzire se
înmoaie treptat, ceea ce permite prelucrarea sticlei prin suflare, presare, turnare,
laminare.
Sticlele se obţin, în general, prin topirea în cuptoare speciale a unui amestec format
din nisip de coarţ, piatră de var, carbonat de sodiu (sau de potasiu) şi materialele
auxiliare. Proprietăţile fizice ale sticlelor sunt determinate de compoziţia lor.

1. Sticla obisnuită (sticla de sodiu sau potasiu): Sticla de sodiu


are compoziţia aproximativă 6SiO2·CaO·Na2O. Se întrebuinţează
la fabricarea geamurilor şi a ambalajelor de sticlă. Sticla de
potasiu are compoziţia 6SiO2·CaO·K2O şi este rezistenta la variaţii
de temperatura. Se foloseşte la fabricarea vaselor de laborator.
2. Cristalul (sticla de plumb) este o sticlă în care sodiul şi calciul
au fost înlocuiţi cu potasiu şi plumb (6SiO2·PbO·K2O) şi se
caracaterizează prin proprietaţi de refracţie bune şi densitate
mare. Flintul si ştrasul contin un procent de plumb mai mare faţă
de cristal. Flintul se foloseşte pentru prisme şi lentile optice. Prin
adăugarea unor cantitaţi mici de Al2O3 sau B2O3 se obţin sticle
rezistente la variaţii bruşte de temperatura care se folosesc la
fabricarea vaselor de laborator (sticla Jena, Pirex sau Duran). Au
o rezistenţă chimica mare şi un coeficient de dilatare mic.
3. Sticlele colorate se obţin dacă, în topitură, se adaugă unii oxizi
metalici (de Fe,Co,Cr,Cu etc.), care formeaza silicatii coloraţi. În
industria sticlei se utilizează drept coloranţi un numar foarte mare
de substanţe care se încadrează de obicei în trei categorii:
coloranţii ionici, coloranţii moleculari si coloranţii coloidali.Sticlele
colorate se topesc în creuzete cu capcitati de ordinul sutelor de
litri sau în cuptoare mici în care temperatura, şi mai ales
caracterul mediului, se pot controla riguros.Sticlele colorate se
utilizează în afara obiectelor de menaj, în numeroase domenii
importante.Marii consumatori de sticlă colorată sunt transporturile
aeriene, navele, terestre. Semnalizările luminoase în transporturi
au o deosebită importanţă culorile utilizate de obicei, fiind rosul,
verde, albastru si galben. Sticlele colorate se utilizează şi drept
filtre pentru anumite radiaţii. Pentru protejarea ochilor sudorilor
sau a celor ce privesc în cuptoare incandescente se utilizează
asa-numitele sticle de cobalt dar si alte sticle care pot reţine
radicali calorici sau ultraviolete. Filtrele colorate intra în
componenta unor aparate optice sau de analiză, utilizate în
laboratoare de fizică, chimie sau tehnică fotografică