Introducere în drept

MULTIPLE CHOICE

1. Metodele cercetarii stiintifice juridice sunt:

a. metoda logica; metoda comparativa; metoda istorica; metoda sociologica; metodele
cantitative;
b. metoda sociologica si metoda teleologica;
c. metoda teleologicalogica; metoda comparativa; metoda istorica; metoda sociologica;
metodele calitative;
2. Dreptul pozitiv:
1. reprezinta totalitatea normelor judicie in vigoare dintr-un stat;
2. este un drept aplicabil imediat si continuu, obligatoriu si suseptibil de a fi adus la indeplinire
prin coercitia statala;
3. formeaza continutul raportului juridic, alaturi de obligatia juridica;
a. 1,3
b. 1,2
c. 3
3. Potrivit criteriului apartenentei la un bazin de civilizatie juridica, exista urmatoarele familii de
drept:
1.de traditie romanica;
2. dreptul anglo-saxon;
3. dreptul musulman.
a. 1,2,3
b. 1,3
c. 2,3
4. In componenta dreptului public intra, printre alte ramuri de drept:
1. dreptul administrativ, dreptul constitutional, dreptul penal, dreptul financiar, dreptul comercial;
2. dreptul constitutional, dreptul procesual penal, dreptul muncii;
3. dreptul administrativ, dreptul constitutional, dreptul penal, dreptul financiar;
a. 1
b. 2
c. 3
5. Ramurile de drept care intra in componenta dreptului privat:
1. reglementeaza relatiile sociale, patrimoniale si nepatrimoniale la care participa intotdeauna ca
parte si statul;
2. reglementeaza relatiile sociale, patrimoniale si nepatrimoniale la care participa particularii;
3. pot fi, printre altele: dreptul civil, dreptul comercial, dreptul administrativ.
a. 1,3
b. 2
c. 1,2,3
6. Din punct de vedere al formei de organizare, statele se impart in:
1. state simple sau unitare si state compuse sau federative;
2. state neunitare si state unitare;
3. state unitare si uniuni de state.
a. 1
b. 2
c. 1, 3

1
 7. Organizarea institutiilor judiciare si a justitiei are la baza urmatoarele principii:
1. principiul separatiei, principiul ierarhiei jurisdictiilor, principiul independentei si al
impartialitatii, principiul colegialitatii;
2. principiul egalitatii in fata legii, principiul separatiei, principiul ocrotirii proprietatii;
3. principiul separatiei, principiul ierarhiei jurisdictiilor, principiul independentei;
a. 1
b. 1,2
c. 3
8. Principiile fundamentale ale servicului public sunt:
1. principiul egalitatii, principiul gratuitatii, principiul neutralitatii, principiul continuitatii;
2. principiul separatiei puterilor, principiul gratuitatii, principiul pozitiei de egalitate;
3. principiul egalitatii, principiul gratuitatii, principiul democratiei, principiul continuitatii;
a. 1
b. 2
c. 3
9. Judecatoriile:
1. au personalitate juridica;
2. sunt organizate cate una in fiecare judet;
3. nu au personalitate juridica;
a. 1
b. 1,2
c. 3
10. Tribunalele:
1. au personalitate juridica;
2. pot exista mai multe intr-un judet;
3. au o singura sectie, mixta, pentru toate litigiile.
a. 1
b. 1,2,3
c. 1,3
11. Principiile generale ale dreptului sunt:
1. asigurarea bazelor legale de functionare a statului; principiul libertatii si al egalitatii; principiul
responsabilitatii; principiul echitatii si al justitiei;
2. asigurarea bazelor legale de functionare a statului; principiul libertatii si al egalitatii; principiul
responsabilitatii; principiul corelarii intereselor particulare cu cele generale, obstesti;
3. principiul separatiei puterilor in stat; principiul respectarii autoritatilor legale ale statului.
a. 1
b. 1,2,3
c. 1,3
12. Intr-un stat de drept:
1. intinderea puterii trebuie sa fie compensata de scurtimea mandatului celor care o detin;
2. izvorul oricarei puteri politice sau civile trebuie sa fie vionta suverana a poporului;
3. puterea politica trebuie sa isi gaseasca formule juridice de exprimare in asa fel incat puterea
poporului sa poata funciona in mod real ca o democratie;
a. 1
b. 2,3
c. 1,2,3

2
13. Functiile dreptului sunt:
1. functia de institutionalizare sau formalizare juridica a organizarii social-politice; functia de
conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii; functia de conducere a
societatii; functia normativa;
2. functia represiva; functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale
societatii; functia de conducere a societatii;
3. functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii; functia de
conducere a societatii; functia de egalizare in fata legii.
a. 1
b. 1,3
c. 1,2,3
14. Norma juridica:
1. are un caracter general si impersonal;
2. are un caracter tipic si implica un raport intersubiectiv, fiind obligatorie.
3. este edictata de care stat.
a. 1
b. 1,3
c. 1,2,3
15. Exigibilitatea normei juridice inseamna ca:
1. aceasta are garantii externe, statale, de asigurare a traducerii in viata;
2. este tot timpul respectata de catre cetateni, prin ea insesi;
3. poate fi modificata de orice individ interesat, pentru motive justificate.
a. 1
b. 1,3
c. 1,2,3
16. Din punct de vedere al structurii logice, norma juridica este alcatuita din urmatoarele elemente:
1. ipoteza, dispozitia si sanctiunea;
2. ipoteza si structura tehnico-legislativa;
3. dispozitia si sanctiunea.
a. 1,2
b. 1
c. 3
17. Din punct de vedere al gradului de determinare, sanctiunile pot fi:
1. determinate;
2. relativ-determinate;
3. alternative si cumulative.
a. 1,2
b. 1,3
c. 1,2,3
18. Ipoteza normei juridice:
1. descrie imprejurarile in care intra in actiune dispozitia sau sanctiunea normei;
2. poate defini calitatea subiectului;
3. poate caracteriza subiectul in mod generic;
a. 1,2,3
b. 1,3
c. 3

3
19. In dispozitia normei juridice:
1. se cuprinde imperativul, comandamentul normei, sau elementul sau rational;
2. se poate ordona o anumita conduita;
3. se poate prevedea obligatia de abtinere de la anumite fapte.
a. 1
b. 1,2,3
c. 2,3
20. Sanctiunea normei juridice:
1. contine urmarile nefavorabile care survin in conditiile nerespectarii dispozitiei sau ipotezei
acesteia;
2. asigura eficienta normei;
3. are rolul de a descuraja comportarea praticulara nelegala.
a. 1,2,3
b. 1,3
c. 2
21. Normele juridice se impart, in baza anumitor criterii, astfel:
1. fata de obiectul reglementarii juridice si al metodelor de reglementare in: norme juridice de
drept penal, de drept administrativ, legi si decrete;
2. fata de forta juridca a actului normativ, in legi, decrete, hotarari guvernamentale, ordonante,
acte ale organelor administratiei locale (decizii);
3. din punct de vedere al modului de cuprindere a partilor, in complete si incomplete.
a. 1,2,3
b. 2,3
c. 1,3
22. Principiile actiunii in timp a normei juridice sunt:
1. norma juridica actioneaza numai pentru viitor si principiul neretroactivitatii normei juridice;
2. stabilitatea si echitatea normei juridice;
3. norma juridca actioneaza numai pentru viitor, fara vreo exceptie.
a. 1
b. 2
c. 1,3
23. Constituie exceptii de la principiul neretroactivitatii normei juridce:
1. normele juridice cu caracter interpretativ;
2. norma penala mai favorabila;
3. norma juridica ce cuprinde reteroactivitatea expresa.
a. 1,3
b. 1,2,3
c. 2,3
24. Incetarea activitatii normelor juridice are loc prin:
1. ajungere la termen;
2. desuetudine;
3. abrogare.
a. 1,2,3
b. 1,3
c. 2

4
25. Izvoarele formale ale dreptului sunt:
1. obiceiul juridic, practica judecatoreasca si precedentul judiciar, doctrina, contractul normativ si
actul normativ;
2. cutuma si jurisprudenta;
3. numai contractul normativ si actul normativ.
a. 3
b. 2
c. 1
26. Cutuma:
1. este un izvor principal de drept, alaturi de tratat, in dreptul international public;
2. apare in treapta primitiva de dezvoltare a societatii, ca necesitate de conservare a valorilor
societatii;
3. poate fi izvor de drept, in materiea dreptului privat, in masura in care este consacrata ca atare
prin lege.
a. 1,3
b. 1
c. 1,2,3
27. Principiile legiferarii sunt:
1. principiul fundamentarii stiintifice a activitatii de elaborare a normelor juridice;
2. principiul asigirarii unui raport firesc intre dinamica si statica dreptului;
3. principiul corelarii sistemului actelor normative;
4. principiul accesibilitatii si al economiei de mujloace in elaborarea normativa;
a. 1,2,4
b. 2,3,4
c. 1,2,3,4
28. Sunt parti constitutive ale actului normativ:
1. expunerea de motive;
2. titlul actului normativ;
3. preambulul si formula introductiva;
4. dispozitii sau principii generale;
5. dispozitii de continut;
6. dispozitii finale si tranzitorii.
a. 1,2,4,5
b. 2,4,5,6
c. 1,2,3,4,5,6
d. 2,3,6
29. Articolul:
1. constituie elementul structural al actului normativ;
2. de regula contine o dispozitie de sine-statatoare;
3. se poate grupa cu alte articole, in sectiuni, capitole, titluri.
a. 1,2,3
b. 1,3
c. 2
30. Incorporarea:
1. poate fi oficiala sau neoficiala;
2. este numai oficiala;
3. reprezinta o asezare a actelor normative in raport de criterii exterioare.
a. 1
b. 1,3
c. 2,3

5
31. Aplicarea dreptului:
1. reprezinta una din formele realizarii dreptului;
2. nu poate fi elaborata decat de autoritatile statului;
3. consta in elaborarea si realizarea unui sistem de actiuni statale, in vederea transpuneii in
practica a dispozitiilor si sanctiunilor nomelor de drept.
a. 2
b. 1,2,3
c. 2,3
32. Constituie faze ale aplicarii dreptului:
1. stabilirea starii de fapt;
2. alegerea normei de drept;
3. interpretarea normelor juridice;
4. elaborarea actului de aplicare.
a. 1,2,3,4
b. 2,3
c. 1,3,4
33. Interpretarea normelor juridice:
1. constituie o etapa a aplicarii dreptului;
2. consta in operatiuni de lamurire si concretizare a continutului regulii de drept cuprinsa in norma
care urmeaza a guverna raportul respectiv;
3. poate fi realizata de cetateanul asupra caruia se va rasfrange, in temeiul egalitatii in fata legii.
a. 2
b. 1,3
c. 1,2
34. Care sunt componentele continutului dreptului:
a. vointa si interesul;
b. forma internã si forma externã;
c. statistica si dinamica;
d. ordinea juridicã si ordinea socialã;
e. forma dreptului si esenta dreptului.
35. Care sunt factorii de configurare a dreptului:
a. norma juridicã, institutia de drept, ramura dreptului, sistemul dreptului;
b. sistemul romano-germanic, sistemul anglo-saxon, sistemul de drept musulman, sistemul
de drept hindus, sistemul de drept comunitar;
c. teritoriul, populatia, puterea publicã;
d. cadrul natural, cadrul economic, social si politic national si international, factorul uman;
e. constiinta juridicã, dreptul natural, ordinea de drept.
36. Cum poate fi definitã societatea civilã:
a. coloana de sustinere a edificiului social – politic al societãtii având la dispozitie
pârghiile prin care se pot modifica si completa legislatia si implicit structura
organizatoricã a sistemului social-politic;
b. ansamblul formelor organizatorice nestatale apolitice, fundamentate pe dreptul de liberã
asociere, sustinut prin Constitutie, prin intermediul cãrora sunt exprimate public
interesele specifice ale opiniei publice;
c. structura grupalã care cuprinde persoane reunite pe baza conceptelor si atitudinilor
comune, ca reflex al apartenentei lor la aceeasi categorie socialã si care actioneazã
pentru satisfacerea pe calea reglementãrii juridice a intereselor membrilor sãi;
d. o categorie organizatã în partide politice, uniuni sau asociatii legal înregistrate si
recunoscute de autoritãtile statale;
e. grupuri organizate legal ce au la dispozitie pârghiile puterii prin care politica lor poate
deveni politicã de stat, vointa lor fiind impusã ca normã obligatorie pentru societate.

6
37. Care sunt functiile societãtii civile:
a. functia executivã si administrativã, functia jurisdictionalã, functia externã;
b. functia de supraveghere, de monitorizare a puterii publice privind modul în care sunt
gestionate treburile tãrii, functia de sanctionare a puterii, functia educativã;
c. functia de institutionalizare sau formalizare juridicã, functia de conservare si garantare a
valorilor fundamentale ale societãtii, functia normativã;
d. functia de solutionare a subiectelor, functia de apãrare a demnitãtii umane, a drepturilor
omului, functia de apãrare si promovare a valorilor umane;
e. functia de reglementare socialã, functia de tratare a conflictelor declarate, functia de
legitimare a puterii.
38. Care sunt izvoarele dreptului comunitar:
a. izvoarele materiale, izvoarele formale;
b. actul normativ, cutuma, practica judecãtoreascã, doctrina juridicã, contractul normativ;
c. izvoare actuale si izvoare potentiale;
d. tratatele constitutive si modificate, izvoarele derivate, izvoarele complemetare, izvoarele
nescrise.
39. Care sunt caracteristicile dreptului comunitar:
a. este expresia juridicã a relatiilor economiei de piatã;
b. consacrã principiile de libertate, egalitate, echitate;
c. consfinteste dreptul de proprietate, dreptul de liberã circulatie în spatiul U.E.;
d. aplicabilitate imediatã, aplicabilitate directã, prioritate;
e. este imuabil, extern, scris.
40. Care este componenta sistemului actelor normative:
a. legea, obiceiul, jurisprudenta, doctrina;
b. norma juridicã, institutia de drept, ramura de drept, sistemul de drept;
c. Constitutia, legi constitutionale, legi organice, legi ordinare, acte normative ale
administratiei publice;
d. norme juridice dispozitive si norme juridice imperative;
e. norme juridice de drept penal, de drept civil, de drept constitutional, de drept
administrativ, de drept international etc.
41. Cãrei categorii de izvoare de drept apartine jurisprudenta :
a. izvoare scrise, oficiale;
b. izvoare directe;
c. izvoare indirecte;
d. izvoare nescrise;
e. izvoare neoficiale.
42. În care din ramurile dreptului obiceiul este exclus:
a. dreptul constitutional;
b. dreptul penal;
c. dreptul administrativ;
d. dreptul international public;
e. dreptul comercial.
43. Care sunt conceptele de abordare a izvoarelor dreptului:
a. teoria vointei, teoria interesului;
b. conceptia Scolii istorice a dreptului, conceptia scolii sociologice;
c. conceptia exegeticã, conceptia liberului drept;
d. conceptia geneticã, conceptia gnoseologicã;
e. conceptia clasicã, conceptia modernã.

7
44. Ce desemneazã jurisprudenta:
a. totalitatea hotãrârilor judecãtoresti cu caracter de îndrumare date de Înalta Curte de
Casatie si Justitie;
b. o normã de conduitã fundamentatã pe observarea uniformitãtilor asupra cazurilor
petrecute în viata socialã vreme îndelungatã si consideratã ca normã dreaptã;
c. totalitatea pãrerilor, opiniilor exprimate de oamenii de stiintã ai domeniului;
d. totalitatea hotãrârilor judecãtoresti pronuntate de cãtre toate instantele de judecatã,
indiferent de gradul acestora, componente ale sistemului de organizare judecãtoreascã
dintr-un stat;
e. totalitatea normelor juridice elaborate sau acceptate de cãtre stat, în scopul dirijãrii
comportamentului în societate.
45. Ce este Hotãrârea Guvernului:
a. este actul normativ emis în temeiul unei legi speciale de abilitare a Guvernului, în carul
unor limite si în conditiile prevãzute de aceasta;
b. este actul normativ emis de puterea executivã care sustine norme juridice referitoare la
organizarea executãrii legilor, respectiv mãsuri concrete de punere în aplicare a legilor
emise de Parlament în cele mai diverse domenii;
c. actul normativ emis de conducãtorii organelor centrale de administratie de stat, precum si
cele care emanã de la organele locale executive;
d. actul normativ prin care se reglementeazã organizarea Guvernului si a CJAT, organizarea
referendumului, regimul stãrii de urgentã si a stãrii de asediu, organizarea si functionarea
Consiliului Superior al Magistraturii, a partidelor politice, a Ministerului Public, a
institutiilor judecãtoresti, a învãtãmântului;
e. actul normativ care cuprinde un sistem articulat de norme investite cu fortã juridicã
superioarã privitoare la organizarea de stat, structurile economice si formele proprietãtii,
dreptului si libertãtile fundamentale ale omului.
46. Care sunt principiile legiferãrii:
a. principiul legalitãtii, principiul dreptãtii, principiul echitãtii justitiei;
b. principiul teritorialitãtii si principiul personalitãtii;
c. principiile generale sau fundamentale si principiile de ramurã;
d. principiul fundamentãrii stiintifice, principiul corelãrii, principiul echilibrului, principiul
accesibilitãtii;
e. principiul neretroactivitãtii cu cele b. exceptii: principiul ultraactivitãtii si principiul
retroactivitãtii.
47. Ce cuprinde preambulul unui act normativ:
a. scopul reglementãrii respective;
b. denumirea autoritãtii emitente si exprimarea hotãrârii de emitere sau adoptare a actului
normativ;
c. denumirea genericã a actului în functie de categoria sa juridicã si autoritatea emitentã
precum si obiectul reglementãrii;
d. prevederi care orienteazã întreaga reglementare, determinã obiectul si principiile
acesteia;
e. mãsurile necesare pentru punerea în aplicare a actului normativ, data intrãrii în vigoare a
acestuia si implicatiile lui asupra altor acte normative.

8
48. Care sunt evenimentele legislative:
a. codificarea si incorporarea;
b. initierea proiectului de lege, dezvoltarea proiectului de lege, adapterea proiectului de
lege, promulgarea legii, publicarea legii;
c. modificarea, completarea, republicarea, suspendarea, abrogarea, rectificarea actelor
normative;
d. stabilirea stãrii de fapt, alegerea normei, interpretarea normei, elaborarea actului de
aplicare;
e. asigurarea cadrului organizatoric necesar, respectarea dispozitiilor normative, implicarea
organelor de stat.
49. Care e momentul intrãrii în vigoare a legii:
a. data publicãrii în Monitorul Oficial;
b. data promulgãrii ei de cãtre Presedintele tãrii;
c. la c.0 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial;
d. numai dupã depunerea sa spre dezvoltare în Camerele Parlamentului si dupã aprobarea
presedintilor celor douã Camere;
e. La trei zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial sau la data din text.
50. În ce constã regimul juridic special aplicabil strãinilor aflati pe teritoriul tãrii noastre:
a. acest regim acordã strãinilor un tratament la fel de avantajos ca acela conferit cetãtenilor
unui stat tert considerat ca favorizat;
b. acest regim recunoaste si strãinilor aceleasi drepturi de care se bucurã cetãtenii statului
pe care se aflã strãinii cu unele restrângeri;
c. acest regim este guvernat de legea statului unde strãinul îsi are domiciliul sau resedinta
dacã nu are domiciliului;
d. acest regim acordã strãinilor drepturi ce decurg din legislatiile nationale sau conventiile
internationale la care România si statul al cãrui cetãtean este acesta sunt pãrti;
e. acest regim constã în abordarea de drepturi privind dobândirea de bunuri mobile si
imobile, accesul la institutiile judecãtoresti, exercitarea unei profesii, dreptul la
învãtãmântul primar si la locuintã.
51. De câte feluri este abrogarea:
a. determinatã, relativ determinatã;
b. alternativã, cumulativã;
c. completã, incompletã;
d. generalã, special, de exceptie;
e. expresã, tacitã.
52. Cum se clasificã normele juridice dupã criteriul sferei de aplicare:
a. norme juridice complete si norme juridice incomplete;
b. norme juridice generale, norme juridice speciale, norme juridice de exceptie;
c. norme juridice-principii, norme juridice-mijloace;
d. norme juridice organizatorice, norme juridice punitive, norme juridice stimulative;
e. norme juridice de drept civil, norme juridice de drept penal, norme juridice de drept
administrativ, norme juridice de drept constitutional.
53. Prin ce se caracterizeazã puterea de stat:
a. are posibilitatea de monitorizare si supraveghere a puterii publice privitor la modul
concret în care sunt gestionate treburile tãrii;
b. are sferã generalã de aplicativitate, are caracter public, dispune de drepturi de structuri
specializate care o realizeazã si este suveranã;
c. impune reglementarea juridicã a domeniilor incluse în programele politice ale partidelor
aflate la guvernare;
d. are rol de receptor pentru semnalele emise de societate, pe care le sistematizeazã, are rol
valorizator, are rol normativ si de conducere;
e. este compusã din teritoriu, populatie, suveranitate.

9
54. Care sunt functiile statului:
a. functia de conducere, functia normativa, functia preventiva, functia de guvernare,
apãrare si garantare a valorilor fundamentale ale societãtii;
b. functia de asigurare a cadrului de legal de înfãptuire a apãrãrii sociale, functia de
protejare a noilor valori si realitate sociale, functia de reprimare a faptelor antisociale,
functia de prevenire;
c. functia de asigurare a cadrului legal în care actioneazã persoana fizicã si juridicã, functia
de ocrotire a intereselor legitime ale persoanelor fizice cu statut special (minori, bãtrâni
etc.), functia de apãrare si promovare;
d. functia de reglementare socialã, functia de tratare a conflictelor declarate,, functia de
legitimare a puterii;
e. functia legislativã, functia executivã si administrativã, functia jurisdictionalã, functia
externã.
55. Cum se clasificã statele în functie de structura de stat:
a. state monocratice, state oligarhice, state democratice;
b. state unitare sau simple si state federale, supuse sau unionale;
c. monarhice si republice;
d. state capitaliste, state socialiste, state totalitare;
e. state de liberale, state social-democrate, state conservatoare.
56. Ce exprimã conceptul de „formã a statului”:
a. este un atribut caracteristic statului ce se deosebeste de celelalte categorii de autoritate
prin faptul cã are caracter politic, are sferã generalã de aplicabilitate, dispune de structuri
specializate care o realizeazã;
b. exprimã prerogativa statului de a organiza si conduce societatea si de a stabili raportul cu
alte state;
c. exprimã modul de organizare a continutului puterii, structura internã si externã a acestui
continut;
d. exprimã un criteriu politic în baza cãruia statul îsi construieste o structurã specialã a
aparatului de conducere si se constientizeazã conceptul de suveranitate;
e. exprimã organizarea de ansamblu a puterii în raport cu teritoriul, criterii în functie de
care statele se clasificã în state unitare si state supuse (federale).
57. Ce reprezintã TERITORIUL pentru stat:
a. un criteriu politic în baza cãruia statul îsi construieste o structurã specialã a aparatului de
conducere si se constientizeazã conceptul de suveranitate;
b. un atribut caracteristic statului ce se deosebeste de celelalte categorii de autoritate prin
faptul cã are caracter politic, are sferã generalã de aplicabilitate, dispune de structuri
specializate care o realizeazã;
c. modul de organizare a continutului puterii, structura internã si externã a acestui continut;
d. o modalitate de organizare a puterii în raport cu suprafata delimitatã de granite stabilitã
prin lege organicã, criterii în functie de care statele se clasificã în state unitare si state
federale;
e. un sistem de institutii care sunt expresia concretã a autoritãtilor publice, respectiv a
autoritãtii legislative, executive si judecãtoresti.
58. Cum este definitã realitatea juridicã:
a. totalitatea relatiilor care se nasc si se dezvoltã între participantii la circuitul juridic;
b. suma fenomenelor, evenimentelor, stãrilor de lucruri ce se produc si se manifestã într-o
societate;
c. totalitatea normelor juridice elaborate sau acceptate de cãtre stat în scopul dirijãrii
comportamentelor oamenilor în societate;
d. totalitatea normelor ce guverneazã o societate;
e. totalitatea realitãtilor economice, politice, cultural-spirituale, juridice guvernate de
norme specifice care au menirea de a asigura o ordine specificã.

10
59. Care din afirmatiile de mai jos privesc regulile (normele) morale:
a. privesc exterioritatea dreptului;
b. sunt elaborate de organe special abilitate potrivit unei proceduri specifice;
c. se manifestã spontan si neformal, privesc intimitatea individului, sunt greu de interpretat,
atrag sanctiuni ce privesc reactia comunitãtii fatã de individul în cauzã ca oprobiul
public, marginalizarea;
d. au caracter unitar si neechivoc;
e. actioneazã în scopul restabilirii situatiei anterioare încãlcãrii lor.
60. Interpretarea logicã este:
a. o formã a interpretãrii,
b. un argument logic;
c. o modalitate de interpretare specifica dreptului penal;
d. un rezultat al activitãtii de clasificare al textului normei juridice;
e. o metodã tehnicã de interpretare.
61. Interpretarea restrictivã este:
a. o formã a interpretãrii;
b. o metodã de interpretare;
c. un principiu al interpretãrii;
d. o scoalã a interpretãrii;
e. un rezultat al interpretãrii.
62. Interpretarea normelor juridice priveste:
a. doar aplicarea dreptului;
b. doar realizarea dreptului prin respectare;
c. doar crearea dreptului;
d. crearea si realizarea dreptului;
e. normele de drept national.
63. Cum definim interpretarea normei juridice:
a. o fazã în elaborarea normei juridice care constã în cãutarea si folosirea unor termeni
clari, fãrã echivoc;
b. o operatiune logicã care are ca scop lãmurirea si explicarea interesului normei juridice,
oferind solutii pentru situatiile pe care organele de stat le au de rezolvat;
c. o etapã a procesului de aplicare a dreptului care are ca rezultat alegerea normei celei mai
potrivite situatiei de fapt;
d. activitatea de fundamentare stiintificã în vederea creãrii normei juridice;
e. este activitatea desfãsuratã de analisti din domeniul dreptului, teoreticieni si practicieni
cuprinsã în opere stiintifice.
64. Ce cuprind drepturile de fond:
a. prevederi care orienteazã întreaga reglementare, determinã obiectul si principiile
acesteia;
b. reglementarea propriu-zisã a relatiilor sociale ce fac obiectul actului normativ;
c. mãsurile ce sunt instituite cu privire la derularea raporturilor juridice, nãscute în temeiul
vechii reglementãri care urmeazã a fi înlocuitã cu noul act normativ;
d. enuntarea scopului reglementãrii respective;
e. denumirea autoritãtii emitente si exprimarea hotãrârii de a emite.

11
65. Ce cuprind dispozitiile generale ale actului normativ:
a. prevederi care orienteazã întreaga reglementare, determinã obiectul si principiile
acesteia;
b. reglementarea propriu-zisã a relatiilor sociale ce fac obiectul actului normativ;
c. mãsurile ce sunt instituite cu privire la derularea raporturilor juridice, nãscute în temeiul
vechii reglementãri care urmeazã a fi înlocuitã cu noul act normativ;
d. enuntarea scopului reglementãrii respective;
e. denumirea autoritãtii emitente si exprimarea hotãrârii de a emite.
66. Care sunt activitãtile desfãsurate de organul de aplicarea a dreptului în alegerea normei juridice:
a. stabilirea stãrii de fapt, critica normei juridice, interpretarea normei juridice, elaborarea
actului de aplicare;
b. initierea, dezbaterea, adoptarea proiectului de lege, promulgarea si publicarea legii;
c. descrierea detaliatã a situatiilor de fapt ce urmeazã sã fie transformate în situatii de drept,
analiza motivatiilor si determinãrilor care au impus reglementarea respectivã;
d. anticiparea efectelor posibile, evaluarea costului social, al punerii în aplicare a
reglementãrii juridice respective, stabilirea oportunitãtii aplicãrii normei juridice;
e. nominalizarea normei juridice, verificarea autenticitãtii, a fortei juridice si a actiunii
normei de drept, stabilirea raporturilor normei juridice respective cu ale normei juridice
cuprinse în acelasi act normativ si în alte acte normative, determinarea continutului exact
al normei.
67. Cum se clasificã subiectele raporturilor juridice:
a. subiecte individuale si subiecte colective;
b. persoanele fizice si persoanele juridice;
c. cetãteni români, strãini si apatrizi aflati pe teritoriul tãrii noastre;
d. subiecte de drept civil, de drept penal, de drept administrativ;
e. subiecte cu capacitãti juridice si subiecte fãrã capacitãti juridice.
68. Care sunt subiectele colective de drept:
a. Parlamentul, Guvernul, institutiile judecãtoresti, societatea civicã, statul;
b. partidele politice, grupurile etnice, grupurile de presiune, grupurile de interes;
c. statul, organele de stat, persoanele juridice;
d. societãtile comerciale, societãtile cu rãspundere limitatã (SRL), societãtile pe actiuni;
e. organizatiile de tineret, organizatiile non-guvernamentale, organizatiile cooperatiste.
69. Care sunt elementele constitutive ale personalitãtii juridice:
a. organizarea de sine stãtãtoare a persoanei juridice;
b. capacitatea juridicã generalã si capacitatea juridicã specialã;
c. capacitatea de exercitiu si capacitatea de folosintã;
d. statul, organele de stat, persoanele juridice;
e. drepturile si obligatiile corelative ale pãrtilor.
70. Ce este obligatia juridicã:
a. datoria pe care un subiect al raportului juridic o are fatã de celãlalt subiect al raportului
juridic;
b. premisa esentialã pentru aparitia sau stingerea unui raport juridic;
c. conduita ce se realizeazã de cãtre subiectul raportului juridic;
d. pozitia pe care se situeazã un subiect determinat într-un raport juridic determinat;
e. totalitatea drepturilor prezentate de norma juridicã ce stã la baza unui raport juridic
determinat.

12
71. Cum se clasificã drepturile subiective dupã natura continutului lor?
a. drepturi patrimoniale, drepturi nepatrimoniale;
b. drepturi fundamentale, drepturi care derivã din vointa exprimatã a indivizilor si drepturi
care decurg din prezenta individului în viata socialã;
c. drepturi civile, drepturi penale, drepturi administrative;
d. drepturile fundamentale ale omului prezente in constitutia tãrii si cele prevãzute în
Declaratia Universalã a Drepturilor Omului;
e. drepturi ce decurg din vointa exprimatã a pãrtilor unui raport juridic si drepturilor ce
decurg din vointa generalã exprimatã în norma juridicã.
72. Cãrei categorii de izvor de drept apartine doctrina?
a. izvoare nescrise;
b. izvoare oficiale;
c. izvoare neoficiale;
d. izvoare indirecte;
e. izvoare potentiale.
73. În Constitutia României sunt încorporate solidaritatea umanã, spiritul de tolerantã, de întrajutorare
si de fidelitate fatã de tarã ca:
a. valori morale;
b. valori religioase;
c. valori patrimoniale;
d. valori fundamentale ale societãtii;
e. valori ce tin de educatie.
74. Obligativitatea normei juridice înseamnã faptul cã:
a. se aplicã imediat, neconditionat, continuu;
b. se aplicã unor seturi de relatii sociale având drept rezultat uniformizarea conditilor
subiectelor de drept;
c. prescrie un comportament standard recomandat unui subiect generic;
d. prescrie un comportament recomandat unui subiect individualizat;
e. prescrie un comportament care implicã ideea de reciprocitate.
75. Care sunt izvoarele materiale ale dreptului:
a. factorii de configurare a dreptului, dreptul natural, constiinta juridicã;
b. izvoarele oficiale si neoficiale;
c. izvoare directe si izvoare indirecte;
d. izvoarele dreptului penal, izvoarele dreptului constitutional, izvoarele dreptului civil;
e. actul normativ, cutuma, jurisprudenta, doctrina juridicã, contractul normativ.
76. Caracterul normativ este:
a. izvor de drept formal;
b. izvor de drept material;
c. izvor de drept indirect;
d. izvor de drept oficial;
e. izvor de drept actual.
77. Legile constitutionale au ca obiect de reglementãri:
a. sistemul electoral, organizarea si functionarea partidelor politice, a referendumului, a
CSM, a CSAT, regimul stãrii de asediu si al stãrii de urgentã, organizarea Ministerului
Public, etc.
b. orice domeniu al relatiilor sociale cu exceptia celor rezervate legilor constitutionale;
c. organizarea de stat, structurile economice si formele de proprietate, drepturile si
libertãtile fundamentale ale omului;
d. revizuirea, modificarea Constitutiei;
e. reglementarea unor situatii deosebite, de exceptie.

13
78. Modificarea unui act normativ constã în:
a. introducerea unor dispozitii noi, exprimate în texte ce se adaugã elementelor structurale
existente prin utilizarea unei formule de exprimare;
b. integrarea prevederilor schimbate sau completate în mod substantial în ansamblul
reglementãrii, actualizându-se denumirile schimbate si realizând o nouã numerotare a
elementelor de structurã;
c. schimbarea expresã a unuia sau mai multor articole sau aliniate si redactarea lor într-o
altã formulare;
d. suspendarea unui act normativ dispusã printr-un alt act normativ de acelasi nivel sau de
nivel superior;
e. îndreptarea unor erori materiale descoperite în cuprinsul unui act normativ.
79. În ce constã continutul rãspunderii juridice?
a. în dreptul statului de a aplica sanctiunile prevãzute de normele juridice persoanelor care
au încãlcat prevederile legale si obligatia acestor persoane de a se supune sanctiunilor
legale în scopul restabilirii ordinii de drept;
b. repararea unui prejudiciu adus unui subiect de drept prin încãlcarea dispozitiilor unei
norme juridice;
c. aplicarea sanctiunilor prevãzute de norma juridicã încãlcatã;
d. prerogativa organelor special abilitate ale statului de a stabili forma concretã a
rãspunderii juridice;
e. actiunea sau inactiunea prin care o persoana încalcã dispozitiile legale.
80. Vinovãtia sub forma intentiei sau culpei este:
a. conditie a rãspunderii juridice;
b. formã a rãspunderii juridice;
c. principiu al rãspunderii juridice;
d. un segment al rãspunderii juridice;
e. o cauzã specialã care înlãturã rãspunderea juridicã.
81. Care sunt cauzele care înlãturã rãspunderea penalã?
a. lipsa pericolului social al faptei, legitima apãrare;
b. starea de necesitate, constrângerea fizicã si moralã;
c. cazul fortuit, iresponsabilitatea;
d. minoritatea fãptuitorului, eroarea de fapt;
e. cauzele generale (amnistia, prescriptia, lipsa plângerii prealabile, împãcarea) si cauze
speciale ca de exemplu: desistarea si împiedicarea producerii rezultatului, împiedicarea
de cãtre participant a consumãrii faptei, calitatea de sot sau rudã a tãinuitorului,
denuntarea de cãtre martor.
82. Ce cuprinde sistemul stiintelor ?
a. Latura staticã si latura dinamicã
b. Stiinte ale naturii, stiinte despre societate, stiinte despre gândire
c. Totalitatea conceptelor , ideilor, principilor, si legitãtilor fenomenului juridic
d. Stiintele exacte si stiintele sociale;
e. Stiinte care au ca obeict de studiu activitãtile umane si ca finalitatea stabilirea legilor si
relatiilor functionale ale acestora.
83. Care sunt pãrtile din care este alcãtuit sistemul stiintei dreptului ?
a. Drept civil, drept penal, drept administrativ, drept constitutional, dreptul muncii, drept
procesual civil;
b. Partea generalã si partea specialã;
c. Elemente si secvente bine determinate care se aplicã în stare de interferentã;
d. Drept public si drept privat;
e. Stiinte predominant teoretice, stiinte juridico-istorice, stiinte juridice de ramurã. Stiinte
juridice participative.

14
84. Care este definitia Teoriei Generale a Dreptului ?
a. Este disciplina care oferã dreptului concluzii valoroase si obiective cu privire la
dimensiunile fenomenului criminalistic, tendintele de evolutie ale acestuia, domeniile noi
în care acestea se manifestã;
b. Este stiinta juridicã, care cerceteazã institutiile politico-juridice în dinamica si
evolutia lor de la origini pânã în prezent, explicând si argumentând factorii care au
determinat actuala configuratie si substantã a acestora;
c. Este stiinta care studiazã relatiile sociale ce apar si se dezvoltã în procesul exercitãrii
puterii de stat;
d. Este disciplina ce studiazã ansamblul dreptului, respectiv determinarea, articulatiile si
esenta, alcãtuirea si structurarea lui si care elaboreazã instrumentele esentiale si
conceptele fundamentale prin care dreptul este gândit;
e. Este o disciplinã logicã relevantã pentru studiul problematicii dreptului si pentru
activitatea juridicã în general, mai exact ca disciplinã ale cãrei rezultate sunt
semificative în elaborarea, interpretarea si aplicarea dreptului.
85. Care este obiectul specific Teoriei Generale a Dreptului ?
a. Studierea evolutiei generale a fenomenului juridic;
b. Studierea si cercetarea fenomenelor juridice particulare;
c. Observarea si cercetarea fenomenului juridic, a legilor generale ale vietii juridice si a
categoriilor si notiunilor generale, valabile pentru întreaga stiintã juridicã
d. Studierea doctrinelor juridice (curente, scoli) în evolutia lor, rolul acestora în formarea si
consolidarea unor sisteme de drept;
e. Studierea naturii, societãtii si gândirii.
86. Care sunt metodele de cercetare juridicã ?
a. Observatia, analiza documentelor sociale si juridice, ancheta, chestionarul, interviul;
b. Logicã, gramaticalã, istoricã, sociologicã, sistemicã;
c. Logicã, comparativã, istoricã, cantitativã, sociologicã;
d. Analiza conditiilor economice, sociale, politice, completatã cu cercetarea diferitelor
categorii si tipuri de stat si drept;
e. Stabilirea situatiei de fapt, alegerea normei juridice incidente, interpretarea normei,
elaborarea actului de aplicare.
87. Cãrei metode de cercetare juridicã apartine observatia ?
a. Metodei sociologice de cercetare juridicã;
b. Metodei comparative de cercetare juridicã;
c. Metodei logice de cercetare juridicã;
d. Metodei cantitative de cercetare juridicã;
e. Metodei istorice de cercetare juridicã.
88. Cum este definit dreptul în acceptiunea sa de drept obiectiv ?
a. Totalitatea normelor juridice în vigoare la un moment dat, într-o societate datã;
b. Dreptul unui stat anume, aplicat de autoritãtile abilitate ale statului respectiv;
c. Totalitatea mijloacelor, procedeelor si instrumentelor pe care le folosesc atât organele
care creeazã dreptul cât si cele care îl aplicã;
d. Ansamblul normelor juridice elaborate de stat în scopul desfãsurãrii normale a vietii în
comun a oamenilor;
e. Prerogativa recunoscutã unui subiect de drept de a pretinde ceva de la un alt subiect de
drept.

15
89. În ce constã continutul dreptului ?
a. Totalitatea elementelor, laturilor si conexiunilor care exprimã în mod concret vointa
intereselor sociale care reclamã oficializarea si garantarea lor de cãtre stat;
b. Constiinta juridicã, dreptul, ordinea de drept;
c. Dreptul national, dreptul international, dreptul comunitar;
d. Drept constitutional, drept civil, drept penal, drept administrativ, dreptul familiei, dreptul
muncii, dreptul procesul;
e. Drept public, drept privat.
90. Ce este dreptul în esenta sa ?
a. Dreptul privit ca sistem de reglementãri si institutii;
b. Dreptul privit ca instrument în substanta cãruia se întâlnesc drepturi si îndatoriri ale
oamenilor;
c. Dreptul privit ca rezultat al desfãsurãrii raporturilor juridice în conformitate cu
prevederile legale;
d. Dreptul privit ca stare de constiintã;
e. Vointa generalã oficializatã, devenitã vointã juridicã, exprimatã în legi si apãratã de stat.
91. Care sunt izvoarele formale ale dreptului ?
a. Dreptul natural, constiinta juridicã, factorii de configurare a dreptului;
b. Izvoare oficiale si neoficiale;
c. Izvoare directe si indirecte;
d. Actul normativ, cutuma, jurisprudenta, doctrina juridicã, contractul normativ;
e. Izvoarele dreptului penal, izvoarele dreptului constitutional, izvoarele dreptului civil.
92. Care este întelesul notiunii de tehnicã juridicã ?
a. Totalitatea normelor de tehnicã legislativã si a principiilor elaborãrii care asigurã
sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, precum si continutul si forma
juridicã adecvatã pentru fiecare act normativ;
b. Totalitatea mijloacelor, metodelor, procedeelor si tehnicilor utilizate de organele puterii
de stat în procesul de initiere, elaborare si adoptare a actelor normative;
c. Totalitatea normelor juridice care definesc pãrtile constitutive ale actului normativ,
structura sa, forma si modul de sistematizare a continutului acestuia;
d. Totalitatea procedeelor tehnice privitoare la modificarea, abrogarea, publicarea si
republicarea actelor normative;
e. Tehnica juridicã desemneazã stilul actului normativ, limbajul clar, concis, fãrã echivoc
folosit de legiuitor la elaborarea proiectelor de lege si a propunerilor legislative.
93. Care sunt principiile actiunii în timp a normei juridice ?
a. Principiul teritorialitãtii si principiul personalitãtii;
b. Principiul neretroactivitãtii cu cele douã exceptii : principiul ultraactivitãtii si principiul
retroactivitãtii;
c. Principiul unitãtii, principiul echilibrului, principiul accesibilitãtii;
d. Principiul legalitãtii, principiul dreptãtii, principiul echitãtii si justitiei;
e. Principiile generale sau fundamentale si principiile de ramurã.
94. Care sunt principiile actiunii în spatiu si asupra persoanelor a normei juridice ?
a. Principiul teritorialitãtii, principiul personalitãtii, principiul realitãtii;
b. Principiul neretroactivitãtii, principiul ultraactivitãtii si principiul retroactivitãtii;
c. Principiul legalitãtii, principiul dreptãtii, principiul egalitãtii
d. Principiul prezumtiei de nevinovãtie, principiul personalitãtii, principiul egalitãtii;
e. Principiile generale si principiile de ramurã.

16
 95. Care este clasificarea ipotezelor ?
a. Complete si incomplete
b. De trimitere, în alb
c. Generale, speciale de exceptie
d. Determinate, relativ determinate, simple, complexe;
e. Alternative, cumulative.
96. Cum se clasificã normele juridice dupã modul de reglementare a conduitei ?
a. Normele juridice onerative, prohibitive, permisive, supletive;
b. Normele juridice organizatorice, punitive, stimulative;
c. Normele juridice generale, speciale, de exceptie;
d. Normele juridice principii, normele juridice mijloace;
e. Normele juridice generale, speciale.
97. Cum actioneazã în timp norma juridicã ?
a. Norma juridicã actioneazã pe timp nedeterminat, în spatiu limitat la teritoriul statului si
asupra unor categorii de persoane angrenate în circuitul civil;
b. Norma juridicã actioneazã în timp conform principiului teritorialitãtii si principiului
personalitãtii;
c. Norma juridicã actioneazã în timp conform celor trei regimuri juridice : national, special
(de reciprocitate), clauza natiunii celei mai favorizate;
d. Norma juridicã actioneazã pe timp nelimitat, cu exceptia legilor temporare;
e. Norma juridicã intrã în vigoare, parcurge perioada activã, iese din vigoare.
98. Care este structura logicã a normei juridice ?
a. Este structura externã a normelor juridice;
b. Titlu, capitol, alineat, paragraf;
c. Ipoteza, dispozitia, sanctiunea;
d. Titlul, formula introductivã, preambul, partea dispozitivã, formula de atestare a
autenticitãtii;
e. Dispozitii generale, dispozitii de fond, dispozitii tranzitorii, dispozitii penale.
99. Ce cuprinde dispozitia unei norme juridice ?
a. Denumirea generalã a actului, functie de categoria sa juridicã, de autoritatea emitentã si
de obiectul reglementãrii;
b. Exprimarea hotãrârii de luarea a deciziei referitoare la emiterea sau adoptarea actului
normativ respectiv si denumirea autoritãtii emitente;
c. Mãsurile ce sunt instituite cu privire la derularea raporturilor juridice nãscute în temeiul
actului normativ anterior;
d. Conduita ce trebuie urmatã în cazul ipotezei formulate.
e. Scopul reglementãrii, mentinerea conditiilor legale pe baza cãrora a fost emis actul
normativ
100. Cum se clasificã dispozitiile ?
a. Civile, penale, administrative
b. De drept public si de drept privat;
c. Generale, de fond, tranzitorii, finale;
d. Determinate, relativ determinat
e. Cumulative, alternative.

17
101. Definitia normei juridice ?
a. Ansamblul regulilor care guverneazã raporturile dintre oameni;
b. Regula care reglementeazã conduita umanã;
c. Regula de conduitã care determinã subiectul de drept sã adopte o variantã de
comportament;
d. Regulã de conduitã cu caracter general si obligatoriu, elaboratã sau recunoscutã de stat în
scopul asigurãrii ordinii sociale, ce poate fi adusã la îndeplinire, la nevoie, prin forta de
constrângere a statului;
e. Regula de conduitã fundamentatã pe observarea uniformitãtilor comportamentului si
repetatã pânã se formeazã convingerea cã este obligatorie.
102. Care sunt trãsãturile caracteristice ale normelor juridice ?
a. Spontaneitatea ( apar si se dezvoltã în societate în chip neformal), legalitate, generalitate
b. Sunt relative, au actiune limitatã în timp, au proceduri speciale de elaborare;
c. Generalitatea, oficialitatea, spontaneitatea
d. Sunt generale, impersonale, obligatorii, au caracter tipic, implicã un raport intersubiectiv
e. Moralitatea, este scrisã, are sanctiunea inclusã, este obligatorie.
103. Care sunt laturile componente ale formei de stat ?
a. Forma de guvernãmânt, structura de stat, regimul politic;
b. Teritoriul, populatia, puterea publicã;
c. State unitare, state federative
d. Monarhia si republica
e. Executivã, legislativã, jurisdictionalã, externã.
104. Ce cuprinde sistemul normelor sociale ?
a. Norme imperative, norme dispozitive;
b. Norma juridicã, institutia juridicã , ramura de drept, sistemul national de drept;
c. Norme juridice de drept civil, penal, constitutional, financiar, international public,
international privat
d. Norme obisnuielnice ( obiceiul juridic ), precedentul judiciar, doctrina, actul normativ,
contractul cadru
e. Norme etice, norme obisnuielnice, norme tehnice, norme politice, norme religioase,
norme juridice, norme de convietuire socialã.
105. Care sunt elementele sistemului dreptului ?
a. Normele etice (morale), normele tehnice, normele juridice, normele deontologice
b. Norma juridicã, institutia juridicã, subramura de drept, ramura de drept, diviziuni de
drept
c. Normele generale, normele speciale, normele de exceptie;
d. Normele de drept public, normele de drept privat
e. Normele de drept civil, penal, administrativ, constitutional, financiar etc.
106. Care sunt componentele realitãtii juridice ?
a. Realitatea economicã, realitatea politicã, realitatea ideologicã, realitatea culturalã,
realitatea religioasã, realitatea demograficã
b. Constiinta juridicã, dreptul, ordinea de drept;
c. Cadrul economic, social, politic, natural, factorul uman
d. Factorul geografic, factorul bio-fiziologic;
e. Factorul demografic, evenimentele naturale.

18
107. Care sunt marile sisteme de drept ?
a. Sistemul francez, sistemul german, sistemul scandinav;
b. Sistemul de drept national, international, comunitar;
c. Sistemul de drept romano-germanic, anglo-saxon si sisteme de drept traditionale si
religioase, sistemul de drept al comunitãtii europene;
d. Sistemul common law, equity, statutary law
e. Drept public, drept privat.
108. Ce sunt principiile dreptului ?
a. Reguli de conduitã generale, obligatorii, impersonale, instituite de cãtre stat cu scopul
mentinerii ordinii sociale
b. Totalitatea mijloacelor, metodelor si procedurilor ce stau la baza elaborãrii dreptului;
c. Realitãti exterioare care exercitã o influentã asupra dreptului, fãcându-l sã aibã o anumitã
înfãtisare
d. Acele activitãti concrete pe care le executã dreptul pentru a-si realiza scopul sãu
fundamental, acela de a regla conduita oamenilor
e. Acele idei generale, diriguitoare care stau la baza elaborãrii si aplicãrii dreptului.
109. Care sunt principiile generale ale dreptului ?
a. Principiul asigurãrii bazelor legale de functionare a statului, principiul libertãtii,
principiul egalitãtii, principiul responsabilitãtii, principiul dreptãtii, principiul echitãtii si
justitiei;
b. Principiile dreptului civil, principiile dreptului penal, principiile dreptului familiei,
principiile dreptului international, principiile dreptului comunitar;
c. Principiul fundamentãrii stiintifice a activitãtii de elaborare a normelor juridice,
principiul echilibrului;
d. Principiul accesibilitãtii si a economiei de mijloace, principiul corelãrii;
e. Principiul prezumtiei de nevinovãtie, principiul egalitãtii pãrtilor, principiul celeritãtii,
principiul rãspunderii personale.
110. Ce sunt functiile dreptului ?
a. Acele activitãtii pe care le desfãsoarã statul în scopul îndeplinirii atributelor de
legiferare, executare, jurisdictionale si externe;
b. Acele activitãti concrete pe care le executã dreptul pentru a-si realiza scopul sãu concret,
fundamental, acela de a asigura ordinea în societate, potrivit vointei generale
c. Activitãtile desfãsurate de organele competente în procesul de realizare si înfãptuire a
drepturilor si obligatiilor persoanelor participante la viata juridicã;
d. Acele idei generale, diriguitoare care stau la baza elaborãrii si aplicãrii dreptului
e. Totalitatea strategiilor si scopurilor unui legiuitor precum si instrumentele conceptuale
de realizare a acestora.
111. Care sunt functiile dreptului ?
a. Functia legislativã, executivã, jurisdictionalã, externã;
b. Functiile dreptului penal, functiile dreptului procesual penal, functiile dreptului civil,
functiile dreptului procesual civil;
c. Functia de institutionalizare sau formalizare juridicã a organizãrii social-politice,functia
de conservare, apãrare si garantare a valorilor fundamentale ale societãtii ,functia de
conducere a societãtii, functia normativã, functia preventivã;
d. Functia de apãrare a societãtii împotriva infractiunilor, functia de stabilire a organelor
competente sã participe la realizarea procesului penal, functia de stabilire si delimitare a
drepturilor si obligatiilor organelor participante la procesul penal;
e. Functia de stabilire si explicare a conditiilor si efectelor actelor juridice civile, functia de
stabilire a cadrului legal în care actioneazã persoana fizicã si persoana juridicã.

19
112. Cum definim statul ?
a. Gruparea unor sisteme juridice nationale în raport cu trãsãturile comune ale acestora;
b. Statul este o stare de constiintã a societãtii;
c. Statul este un sistem de reglementãrii si institutii;
d. Statul este principala institutie politicã a societãtii care prin prerogativa ce o are de a
elabora si aplica dreptul, asigurã organizarea si conducerea societãtii;
e. Statul este o formã istoriceste determinatã si variabilã de autoritate.
113. Care sunt pãrtile constitutive ale actului normativ ?
a. Ipoteza, dispozitia, sanctiunea;
b. Norma juridicã, institutia juridicã, ramura de drept, diviziunea dreptului;
c. Stabilirea situatiei de fapt, alegerea normei, interpretarea normei, elaborarea actului de
aplicare
d. Constitutia, decretul, legea, hotãrârea de Guvern, Ordonanta de Guvern, acte ale
organelor administrative (ordin, decizie);
e. Stilul, forma introductivã, preambulul, partea dispozitivã, forma de atestare.
114. Care sunt principiile legiferãrii ?
a. Principiile fundamentale, principii de ramurã;
b. Principii juridice, morale, politice, filozofic
c. Principiul fundamentãrii stiintifice a activitãtii de elaborare a normelor juridice,
principiul echilibrului, principiul corelãrii sistemului actelor normative ( al articulãrii, al
armoniei), principiul accesibilitãtii si economiei de mijloace în elaborarea actelor
normative
d. Principiul legalitãtii, principiul echitãtii si justitiei, principiul egalitãtii;
e. Principiul armonizãrii, principiul aplicabilitãtii directe, principiul aplicabilitãtii imediate.
115. Care sunt etapele elaborãrii actelor normative ?
a. Descrierea detaliatã a situatiilor de fapt ce urmeazã sã fie transformate în situatii de
drept, analiza motivatiilor si determinãrilor care impun reglementarea domeniului
respectiv, elaborarea actului normativ
b. Cercetarea stiintificã a realitãtii sociale, determinarea efectelor posibile ale viitoarei
reglementãri legale, evaluarea costului social al elaborãrii si apoi punerii în aplicare a
reglementãrilor respective
c. Stabilirea oportunitãtii adoptãrii actului normativ respectiv, depistarea legãturilor si
interferentelor existente între raporturile sociale ce urmeazã a fi reglementate si alte
raporturi deja existente
d. Descrierea si stabilirea situatiei de fapt, alegerea normei juridice cea mai potrivitã acelei
situatii de fapt, interpretarea normei juridice, elaborarea actului de aplicare
e. Initierea proiectului de lege, dezbaterea proiectului de lege, adoptarea proiectului de
lege, promulgarea legii, publicarea legii.
116. Care sunt formele de sistematizare a actelor normative ?
a. Sistemul national al actelor normative;
b. Sistemul de drept cu subsistemele sale;
c. Sistemul de drept francez, german, scandinav;
d. Sistemul de drept romano-germanic, anglo-saxon si sistemele traditionale si religioase;
e. Incorporarea si sistematizarea

20
117. În ce constã realizarea dreptului ?
a. Este prerogativa statului de a elabora si aplica dreptul în scopul mentinerii ordinii sociale
b. Este posibilitatea statului detinãtor al fortei de coercitie ca în cazul nerespectãrii
dreptului de a interveni cu scopul restabilirii ordinii în societate
c. Este procesul complex de transpunere în viatã a continutului normelor juridice, proces în
care destinatarii dreptului respecta si aduc la îndeplinire dispozitiile actelor normative,
iar în situatia încãlcãrii acestora, statul intervine pentru aplicarea dreptului
d. Este procesul de grupare a actelor normative pe baza unor criterii riguros stabilite, astfel
încât normele juridice sã fie bine cunoscute si aplicate
e. Este procesul de stabilire a tehnicilor si operatiunilor metodologice si gnoseologice
specifice care conduc la descifrarea structurii si dinamicii raporturilor stabilite în
societate
118. Care sunt fazele procesului de aplicare a dreptului ?
a. Realizarea dreptului prin activitatea de respectare si executare a legilor;
b. Îndeplinirea de cãtre subiectele de drept a cerintelor cuprinse în norma juridicã;
c. Desfãsurarea procesului în instantã de fond, instanta de apel si instanta de recurs;
d. Executarea si respectarea dispozitiilor juridice de cãtre organele de stat care au atributii
de aplicare a legii;
e. Stabilirea stãrii de fapt, alegerea normei de drept, elaborarea si emiterea actului de
aplicare
119. Care sunt modurile interpretãrii normelor juridice ?
a. Interpretare scrisã, nescrisã;
b. Interpretare directã, indirectã
c. Interpretare determinatã, relativ determinatã;
d. Interpretare oficialã, neoficialã;
e. Interpretare doctrinarã, judecãtoreascã, administrativã.
120. Care sunt metodele de interpretare a normelor juridice ?
a. Metoda comparabilã, cantitativã;
b. Observatia, ancheta, interviul;
c. Metoda sociologicã, metoda informaticã;
d. Metoda gramaticalã, sistematicã, istoricã, logicã;
e. Literalã, extensivã, restrictivã.
121. Ce este raportul juridic ?
a. Acordul între douã sau mai multe persoane spre a se constitui între dânsii un set de
drepturi si obligatii;
b. Regula de comportament generalã, obligatorie, impersonalã, elaboratã sau recunoscutã
de stat cu scopul asigurãrii ordinii sociale;
c. Actul creat de autoritãtile publice investite cu putere de legiferare care cuprinde norme
generale si obligatorii ce pot fi aduse la îndeplinire - la nevoie - prin forta de
constrângere a statului;
d. Este actul normativ elaborat de puterea executivã care contine norme juridice referitoare
la organizarea executãrii legilor emise de Parlament;
e. Este o legãturã socialã între participanti determinati, reglementatã de norma juridicã
susceptibilã, de a fi apãratã pe calea coercitiei statale si caracterizatã prin existenta
drepturilor si obligatiilor juridice.

21
122. Care sunt premisele raportului juridic ?
a. Ipoteza, dispozitia, sanctiunea;
b. Continutul raportului juridic, obiectul raportului juridic, subiectele raportului juridic;
c. Norma juridicã, subiectele raportului juridic, faptele juridice
d. Statul, organele de stat si peroanele juridice;
e. Evenimentele naturale, evenimentele sociale, actiunile licite, actiunile ilicite
123. În ce constã continutul raportului juridic ?
a. Norma juridicã, subiectele de drept, faptele juridice;
b. Capacitatea juridicã a pãrtilor raportului juridic, norma juridicã, obiectul raportului
juridic;
c. Subiectele raportului juridic, obiectul raportului juridic, sanctiunea raportului juridic;
d. Drepturile si obligatiile subiectelor într-un raport juridic concret determinat, care sunt
prevãzute de norma juridicã;
e. Acea împrejurare, eveniment sau stare de fapt realã, care creeazã, modificã sau stinge un
raport juridic, adicã produce efecte juridice.
124. Ce este obiectul raportului juridic ?
a. Conduita ce se realizeazã de cãtre subiectii raportului juridic ca urmare a exercitãrii
drepturilor si îndeplinirii obligatiilor pe care le identificãm în continutul raportului
juridic
b. Totalitatea drepturilor si obligatiilor subiectelor într-un raport juridic concret determinat
care sunt prevãzute de norma juridicã;
c. Acea împrejurare, eveniment sau stare de fapt realã, care creeazã, modificã sau stinge un
raport juridic;
d. Posibilitatea subiectului raportului juridic de a cere apãrarea dreptului sãu de cãtre stat,
atunci când dreptul sãu a fost nesocotit de subiectul obligat;
e. Aptitudinea recunoscutã de lege omului de a avea drepturi si obligatii juridice, în lipsa
cãreia nu ar fi posibilã stabilirea raportului juridic.
125. Ce desemneazã faptul juridic ?
a. Acele împrejurãri, evenimente sau stãri de fapt care, prin ele însele, au puterea de a
produce efecte juridice;
b. Acele împrejurãri, evenimente sau stãri de fapt de existenta cãrora normele juridice nu
leagã consecinte juridice;
c. Acele împrejurãri, evenimente sau stãri de fapt reale care creeazã, modificã sau sting un
raport juridic;
d. Acele împrejurãri, evenimente, fapt prezente în ipoteza normei juridice la care se va
referi în continuare dispozitia normei juridice;
e. Acea conduitã, comportament impus persoanei obligate de cãtre norma juridicã în
corelatie cu dreptul subiectiv.
126. Care sunt particularitãtile raportului juridic penal ?
a. Este un raport juridic de putere;
b. Este un raport juridic de constrângere;
c. Este un raport juridic de subordonare;
d. Este un raport juridic de colaborare;
e. Este un raport juridic de conformare.

22
127. Ce este rãspunderea juridicã ?
a. Este conduita ilicitã, adicã actiunea sau inactiunea prin care o persoanã încalcã
dispozitiile legale
b. Este atitudinea psihicã a persoanei care comite fapte ilicite;
c. Este un raport juridic, creat de norma juridicã, între persoana care a încãlcat dispozitiile
legii si stat, reprezentat de organele de aplicare a legii;
d. Realizare dreptului prin intermediul unor acte specifice de autoritate, emise de organele
statului în conformitate cu competenta stabilitã acestora prin lege;
e. Este o relatie socialã, patrimonialã sau nepatrimonialã reglementatã de o normã juridicã.
128. Care sunt conditiile rãspunderii juridice ?
a. Conditii de formã, conditii de fond;
b. Capacitatea de folosintã si capacitatea de exercitiu a subiectului care se aflã în situatia de
a rãspunde juridic;
c. Capacitatea juridicã generalã si capacitatea juridicã specialã;
d. Norma juridicã, subiectele de drept, faptele juridice;
e. Conduita ilicitã, vinovãtia, legãtura de cauzalitate
129. Care sunt formele specifice ale rãspunderii juridice ?
a. Rãspunderea penalã, administrativã, civilã, a membrilor guvernului, a sefului de stat
b. Rãspundere directã, indirectã, tacitã sau implicitã
c. Rãspunderea politicã, moralã, religioasã, disciplinarã
d. Contraventia, infractiunea, prejudiciul
e. Amenda, închisoarea, acoperirea prejudiciului, suspendarea unor drepturi.
130. Care este componenta realitãtii juridice ?
a. Realitatea economicã, realitatea politicã, realitatea ideologicã, culturalã, realitatea
demograficã, realitatea religioasã, realitate militarã;
b. Constiinta juridicã, dreptul, ordinea de drept;
c. Constitutia, legile constitutionale, legile organice, legile ordinare, Decretul, Hotãrârile
de Guvern, Ordonantele de Guvern, acte ale administratiei publice centrale si locale;
d. Norma juridicã, institutia juridicã, subramura de drept, ramura de drept, diviziunile
dreptului;
e. Esenta dreptului, continutul dreptului, forma dreptului.
131. Cãrei categorii de izvor de drept apartine doctrina ?
a. Izvoare nescrise;
b. Izvoare oficiale
c. Izvoare neoficiale;
d. Izvoare indirecte;
e. Izvoare actuale.

23