Sunteți pe pagina 1din 10

Puterea Romei se baza pe uriasa ei armata, pe disciplina acesteia si pe arsenalul ei.

Asta este armata pe care dacii au asteptat-o la Tapae si la Sarmizegetusa

Armata roman
Armata roman era alcatuita din doua grupuri separate. Legionarii erau cei mai importanti soldati. 0 legiune era alcatuita din 5 600 de infanteristi. Fiecare din ei era cetatean roman si indeplinea un stagiu militar de pana la 25 de ani. Celalalt grup era format din auxiliari. Erau cei care apartineau triburilor sau popoarelor cucerite de romani. De obicei erau primii trimisi in lupta, inaintea legionarilor. Multi erau arcasi sau faceau parte din cavalerie; altii aveau indeletniciri mai dure, cum ar fi pazirea forturilor de frontiera. Cavaleria avea un rol important. Dar calaretii se confruntau cu o problema. Scara de sa nu fusese inca inventata si cavaleristilor le venea greu, probabil, sa-si tina caii in frau. Fiecare grup de 80 de oarneni era comandat de cate un centurion. Acesti centurioni erau adevaratii conducatori in armata romana. Erau soldati duri, bine instruiti, care-si croiau drum sa ajunga ofiteri. Fiecare centurion avea un baston confectionat dintr-un butuc de vitade-vie, ca semn al puterii sale. Cu acesta putea sa loveasca pe oricine nu-si vedea de treaba asa cum trebuie. Uneori, soldatii aveau foarte putine de facut. Stateau in baraci, faceau reparatii si curatenie. Dar puteau fi atacati oricand, asa ca trebuiau sa fie pregatiti si in forma. Mergeau peste tot pe jos si trebuiau sa fie gata sa marsaluiasca pana la 32 de kilometri pe zi, sa care un echipament de 27 kilograme, plus armele. Instructia era dura. Se confruntau cu obstacole, imbracati in armura completa, se

simulau batalii si faceau marsuri. Chiar si taierea copacilor intra in programul lor de instruire.

Un soldat roman avea multe de carat! Era o instructie indelungata, cu o disciplina de fier. Un soldat putea fi lapidat pana la moarte, daca nu-si facea datoria asa cum trebuie. Instructia si disciplina au facut ca armata romana sa fie atat de buna. Scopul era ca in toiul bataliei sa lupte ca un singur om. Majoritatea luptelor erau corp la corp si puteau fi foarte sangeroase. Ofiterii trebuiau sa se asigure ca nu da nimeni inapoi in ultimul moment. Fiecare trebuia sa lupte pe viata si pe moarte. Se dadeau recompense pentru bravura, menite sa-i incurajeze. Primeau medalii si lanturi, iar cel ce salva viata altui soldat primea o coroana din frunze de stejar. Era rasplatit, de asemenea, primul care ataca zidurile unui fort sau se arunca la bordul unei corabii dusmane. Putini erau cei care primeau onoruri. Majoritatea celor care luptau erau ucisi inainte de terminarea stagiului. Echipamentul complet al unui infanterist roman consta in: casca de bronz, platosa, gladius, doua sulite, o cantitate de griu suficienta pentru 15 zile, un cos cu lucruri personale, o oala de gatit, un topor, un tirnacop, scut de alama, o cazma, doi pari de lemn pentru ingraditura de noapte.

LEGIUNE
(latinul legio=armata) Unitate militara permanenta tactica si strategica, recrutata dintre cetatenii romani. Pina in sec. 2 en. ,avea un efectiv de 5600 de soldati repartizati in 10 cohorte,fiecare cohorta avea 6 centurii si fiecare centurie 80 de oameni. Dupa reorganizarea armatei, intreprinsa de Adrian, numarul soldatilor unei legiuni a fost ridicat la 6800 lor adauginduli-se si 726 de cavaleristi. Imparatul Augustus a stabilit numarul legiunilor la 28 acesta crescind pina sub Septimius Severus la 30. Serviciul in legiune dura 20-25 de ani, la capatul carora soldatii primeau recompense in bani si loturi de pamint. Incepind cu Augustus, comanda unei legiuni i se incredinta unui legat imperial de rang senatorial. Organizarea lui Augustus a ramas in vigoare pina in sec.3 en. Imparatul Diocletian si apoi si Constantin au marit numarul legiunilor dar le-au micsorat efectivul pina la 1000 de soldati de infanterie fiecare.

Vezi si: www.redrampant.com

Legiuni n Dacia
Legiunea a XIII-a Gemina-cantonata la Apulum (106 en -271en)-formata de Augustus in 27en prin fuziunea a doua legiuni purtind acest numar, cantonata in Panonia apoi in Germania dupa dezastrul lui Varus (9en), apoi in Italia de catre Nero. L-a sustinut pe Otho dar a fost infrinta de legiunea a V-a Alanda, la Bedric. Vitelius a pus-o sa ridice amfiteatrul de la Cremona, oras pe care ulterior tot aceasta legiune l-a distrus. Legiunea V -a Macedonica-cantonata la Potaisa (106-271en)-formata de Brutus,in Macedonia,si cantonata in Siria iar apoi in Moesia (5 en) a luptat in Orient si apoi a luat parte la asediul Ierusalimului sub viitorul imparat Titus. S-a intors in Moesia de unde a participat la razboaiele dacice si a ramas in Dacia. Legiunea I-a Adiutrix ---cantonata la Apulum Legiunea VII-a Claudia--- cu sediul la Cuppae si Viminacium si ulterior la Romula Legiunea XI-a Claudia---cantonata la Durostorum Legiunea IV-a Flavia Felix - cu sediul la Viminacium (Kostolac, Serbia)-formata de Vespasian in 71 en a facut campaniile din Dacia si a fost decorata de Hadrian. Legiunea X-a Gemina - cu sediul la Vindobona (Viena) -formata de Augustus sub numele de a-X- Augusta dar si a pierdut numele pentru indisciplina.Traian a folosit o n Dacia apoi a transferat o n Panonia. Legiunea I-a Italica - cu sediul la Novae (Sistov, Bulgaria) Legiunea XXII-a Primigenia Pia Fidelis - cu sediul la Mogontiacum (Mainz, Germania) Legiunea XXI-a Rapax - cantonata in Ilyricum, in 101 en a fost chemata in Moesia

contra dacilor dar a fost exterminata in batalia de la Tapae si a disparut din istorie. Legiunea I-a Minerva - cantonata in Germania - formata de Domitian in 85 en, a luptat impotriva dacilor si a fost decorata

COHORTA
1--Subdiviziune tactatica a armatei romane(10 cohorte formau o legiune) 2-Unitate auxiliara de infanterie recrutatata din rindul provincialilor fara cetatenie romana (pastrind armamentul si tactica de lupta proprii). Asemenea centurii purtau numele tribului sau regiunilor de unde erau recrutate. Cohorta putea avea 500 de oameni (quingenarie) si atunci erau comandate de un prefectus, sau 1000 (miliariae) de oameni si atunci erau comandate de un tribun. 3-Cohortele pretoriene, garda personala a imparatului (10 cohorte de cite 500 de soldati). Pretorienii erau recrutati din Italia si din provinciile stapinite de romani de multa vreme. Serviciul in aceste cohorte dura16 ani iar dupa eliberare soldatii primeau diplome militare. Comandatul garzilor pretoriene, praefectus pretorio ,de rang ecvestru era un personaj influent si adesea a jucat un rol decisiv in numirea imparatilor.

Pe teritoriul Daciei au fost staionate n cursul timpului mai multe cohorte:

* Cohorta Augusta Brittonum * Cohorta I Aelia Gaestorum milliaria * Cohorta I Alpinorum equitata * Cohorta I Antiochensium * Cohorta I Augusta Ituaeorum * Cohorta I Aurelia Brittonum milliaria * Cohorta I Batarorum milliaria * Cohorta I Bracaraugustanorum * Cohorta I Britannica milliaria c. R. Equitata * Cohorta I Cannanefactium * Cohorta I Cilicium * Cohorta I Flavia Commagenorum * Cohorta I Germanorum * Cohorta I Antiochesium * Cohorta I Hispanorum Flavia Ulpia milliaria * Cohorta I Hispanorum Pia Fidelis * Cohorta I Hispanorum veterana * Cohorta I Hispanorum veterana equitata * Cohorta I Mattiacorum * Cohorta I Montanorum * Cohorta I Sagittariorum * Cohorta I Thracum

Vezi si: ro.wikipedia.org www.dracones.ro www.dacia-novaroma.org

* Cohorta a II-a Britannica milliaria * Cohorta a II-a Dacorum * Cohorta a II-a Flavia Bessorum * Cohorta a II-a Flavia Commagenorum sagittaria * Cohorta a II-a Flavia Numidarum * Cohorta a II-a Hispanorum scutata Cyrenaica equitata * Cohorta a II-a Mattiacorum * Cohorta a III-a Bessorum * Cohorta a III-a Campestris * Cohorta a III-a Delmatarum milliaria * Cohorta a III-a Gallorum * Cohorta a IVa Gallorum * Cohorta a IVa Cypria * Cohorta a IVa Hispanorum equitata * Cohorta a V-a Gallorum et Pannoniorum * Cohorta a V-a Lingonum * Cohorta a VIa Nova Cumidavensium Alexandrina * Cohorta a VIa Thracum * Cohorta a VII-

* Cohorta I Ubiorum * Cohorta I Ulpia Brittonum * Cohorta I Vindelicorum * Cohorta I Vindelicorum milliaria equitata

a Raetorum * Cohorta a VIII-a Raetorum

ALAE
Unitate auxiliara de cavalerie in armata romana. Alele erau recrutate din provincii, din rindul populatiei fara cetatenie romana, purtind numele tribului din care au fost initial constituite. Mai tirziu s-a raspindit practica completarii efectivului din regiunile de garnizoana. Puteau fi alae quingenarie (500 de soldati) si alae miliariae (1000 de soldati). Erau comandate de praefecti.Soldatii acestor unitati de cavalerie primeau o solda mai ridicata decit infanteristii din cohorte. Dupa reorganizarea lui Constantin cel Mare, alele au ramas unitati de paza la granite. La incheierea serviciului, care dura 25 de ani, soldatii primeau diplome militare.

Vezi si: www.redrampant.com www.roman-empire.net Ale n Dacia: ala I Dardanorum-rectrutata dintre dardani ala II Hispanorum et Aravacorum-recrutata dintre hispanici ala I Pannoniorum---recrutata dintre panoni ala I Asturum-recrutatat dintre asturii hispanici

ala I Claudia Gallorum Capitoniana-recrutata dintre celto-gali ala I Claudia nova miscellanea ala I Hispanorum Campagonum-recrutata in Spania ala I Hispanorum pia fidelis Antoniniana-recrutata in Spania

MANIPUL
Unitate tactica in armata romana compusa initial din 100 apoi din 200 de soldati. 20 de manipuli formau o legiune

AUXILIA
Formaiuni de lupt alctuite din soldai care nu erau ceteni romani (n epoca Republicii). n ce privete compoziia i caracteristicile acestor uniti, ele difer de la o etap la alta. n timpul Republicii, auxilia reprezentau toate trupele n afar de legiuni. n perioada Imperiului din auxilia fceau parte trei categorii de uniti: trupele auxiliare de cavalerie ( alae), cele de infanterie (cohortes) i formaiunile etnice de lupt (numeri). n cazul n care a. se aflau n subordinea legiunilor, de obicei unitile de infanterie, ele constituiau a. legionum, iar cnd erau subordonate guvernatorului unei provincii, de obicei formaiunile de cavalerie i cele etnice, ele constituiau auxilia provinciarum. n cadrul auxilia erau incluse i unitile de corbieri (classis), dup cum o dovedesc diplomele militare, unde alturi de ostaii din celelalte trupe auxiliare snt menionai i clasicii. Auxilia erau recrutate mai ales din rndurile populatiilor strine, de la care i luau i numele, pstrndu-i mult vreme caracterul etnic i specificul de lupt, dei, de cele mai multe ori, erau cuprinse n armatele unor provincii deprtate de inuturile de origine ale ostailor care le alctuiau. Cu timpul, specificul etnic se estompa, prin recrutri locale, pstrndu-se cu mai mult pregnan doar la numeri. Auxilia erau comandate de ofiteri superiori romani, de diferite grade: n fruntea unei ala sau a unei cohors quingenaria se afla un praefeclus; o cohors milliaria era condus de un tribunus: un numerus era comandat de un praepositus. Ostaii din auxilia primeau cetenia roman la terminarea serviciului militar (missio), care dura cca 25 de ani. Existau i auxilia formate din ceteni romani, voluntari sau din strini care primiser cetenia roman n timpul serviciului militar datorit unor merite deosebite. Aceast situaie era indicat n titulatura unitilor. Dup reformele lui Diocleian, n timpul Dominatului, ntlnim auxilia att n armata stabil de pe granie (ripenses), ct i n cea de manevr (comitatenses). Pe granie, erau numite a. unitile de infanterie (de pild, milites superventores de la Axiopolis sau milites Scythici de la Carsium, n Dobrogea). Printre trupele de manevr se ntlnete auxilium palalinum, care era inferioara, att ca rang, ct i calitativ legiunilor palatine.

NUMERUS
Detaament condus de un ofiter. Se mai numeau numerus formaiile de equites singulares Augusti, pedites singulares praesidis, exploratores, frumentarii etc. Numerus ca formaii militare stabile apar sub Hadrian, prin transformarea unitilor neregulate de gentes barbare, constituite de Traian pentru rzboaiele cu dacii (maurii lui Lusius Quietus, britonii, sirienii, palmirenienii etc). In ceea ce privete tactica de lupt,

armamentul (levis armatura) i locul de recrutare, numerus i-au pstrat caracterul lor naional". Erau garnizonai n provincii de grani, n castre mici. Soldaii lor au ocupat cadrul cel mai de jos n rndul trupelor auxiliare (stagiu, sold, armament etc). Erau comandai de ofiteri i subofiteri romani, n frunte cu praepositi, mai apoi i praefecti sau tribuni. Efectivul unui numerus varia de la 500900 ostai. Cteodat aveau misiunea de a supraveghea drumuri i stationes potale importante (numerus burgariorum el veredariorum Daciae inferioris, garnizonat n valea Oltului). In denumirea unui numerus apar locul de recrutare i de staionare (expl. numerus Maurorum Tibiscensium; numerus Palmyrenorum Porolissensium etc). In sec. 3 e.n muli numerus snt constituii n alae i cohortes sau snt dizolvai. Prin reforma militara a lui Diocleian, numerus pierd vechiul lor caracter etnic i constituie formaii militare de grani alturi de ripenses.

VEXILLATIO
In armata romana detasament format din cei mai buni soldati, adesea veterani, n vederea executarii unor misiuni speciale. Efectivul varia in functie de misiune. Erau comandati de un praefectus castrum iar in misiune de un praepositus, legatus, dux sau centurio in functie de efectiv sau misiune.

Tribuni (latribunii)
Ofiteri din cadrul armatei. Constituiau mai multe categorii (celerum, cohortis, legionum, militum i vacantes). Tribunii celerum se ntlnesc n numr de trei numai n armata regilor, unde comandau cavaleria. Tribunii cohortis primea comanda unui detaament de trupe aliate n epoca Republicii. Mai trziu, mpratul putea acorda centurionilor valoroi gradul de tribun ntr-o cohors vigilum, urbana, praetoria sau ca tribuni legionum, ceea ce nlesnea avansarea lor ca praefectus praetorio. Cei mai importani i de diferite grade erau ns tribunii militum. In numr de trei comandau infanteria i cavaleria celor trei triburi ale Romei regale. Leg. Rep. se comanda de 6 tribuni militum, care stteau n funcie, rnd pe rnd, cte dou luni. Consulul ncredina tribunilor numirea celor 60 de centurioni din legiuni. La nceput tribunii militum au fost designai de ctre consuli, mai apoi alei de popor (tribunii militum a populo), apoi de mprat (trib. Augusti). Tribunii proveneau numai din tagmele senatorial i ecvestr. Purtau ca semn distinctiv inelul de aur. Cei din ordinul senatorial se numeau tribuni laticlavi, cei din ordinul ecvestru tribunii augusticlavi, denumiri date dup limea benzii de purpur de la poala mantiei lor. Se gseau sub ordinele unui legatus legionis. Aveau aceleai obligaii n cadrul legiunii unde, sub Imperiu, constituiau equestres militiae, n numr de zece. Erau numii timp de cel puin un an dup care, puteau prsi armata pentru cariera civil. Tribunii depuneau jurmntul ndat dup terminarea recrutrii i aveau misiunea de a colecta toate obiectele de valoare gsite de soldai. In cadrul castrului tribunii dispuneau de un spaiu de locuit aparte. Dup ce comandase ca praefectus o cohort auxiliara, un tnr din ordinul ecvestru putea avansa ca tribun legionis i mai apoipraefectus equitum a unei ala. Unele cohorte auxiliare de elit, cohortes urbanae i cohortes vigilum, puteau fi comandate de ctre tribuni, avnd acelai rang cu tribunus legionis. Cnd se construiau castra le revenea tribunilor sarcina de a inspecta lucrrile. Tribunii militum aveau n timpul serviciului ca adjutani pe cornicularii. Tribunii militum judecau nenelegerile de natur privat dintre soldai i tot ei le aplicau pedeapsa disciplinar.

Plngerile, testamentele soldailor i sentinele se ddeau de ctre tribunii militum la tribunal, situat pe via principalis a castrului. Ca decoraii puteau primi coronae, hastae purae et vexilla (una sau mai multe) i participau la mprirea przii (spolia). In cortegiul triumfal, tribunii mergeau clare alturi de legai, imediat dup carul generalului. In cadrul castrului, corturile tribunilor se plasau n praetentura alturi de ale legati-lor. Prima cohort a unei legiuni se comand n mod obligatoriu de un tribun. Unii tribunii puteau ndeplini comandamente speciale pe timp limitat. Tot ei primeau parola de noapte (tessera) de la general (legatus legionis) i o transmiteau mai departe. Tribunii militum din tagma ecvestr puteau fi i praefectus fabrum.. In cadrul miliiilor civile provinciale se ntlnesc duoviri cu rangul de tribuni militum ca cei din armata regulat. Tribunii vacantes se numeau cei trecui n rezerv, dar care se gseau totui la dispoziia mpratului n caz de nevoie.

VETERANI
Soldati din toate categoriile de trupe ( legiuni, auxiliari, cohorte, pretorieni, flota ) eliberat din armata prin honesta missio dupa incheierea anilor de serviciu. Titlul de veteran era onorific dar implica anumite privilegii materiale-erau impropietariti n provincii, primeau gratificatii banesti si beneficiau de unele imunitati fiscale si juridice--.Veteranii din trupele auxiliare mai primeau dreptul de cetatenie romana si legalizarea casatoriei (ius civitas si ius conubii). In Dacia, colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost intemeiata de veterani ai trupelor romane care au participat la razboaiele dacice.

Accensi Velati
Categorie de soldati suplimentari, din armata romana din timpul Regatului, neinarmati, care ii inlocuiau pe cei cazuti in lupta. Aveau ca sarcina si amenajarea drumurilor pe care urmau sa se deplaseze trupele. Ulterior, in perioada Republicii, acesti soldati sunt cunoscuti ca ordonante in slujba ofiterilor. In timpul Principatului formau o centurie care se ocupa de constructia drumurilor din Italia, dar si un colegiue de privilegiati, fara rol militar, in care erau cuprinsi membri ai ordinului ecvestru si chiar liberti.

Actuarii (Actarii)
Subofiteri cu functii contabilicesti, privind inventarele si aprovizionarea unei unitati militare. Un actarius legionis XIII Geminae este atestat la Apulum

Aquarii
Soldati a caror obligatii constau in aprovizionarea cu apa a trupelor; faceau parte din grupul de pompieri alaturi de siphonari

Ballistrarii
Soldati care fabricau si minuiau masinile de razboi (balistele)

Beneficiarii
Subofiteri cu sarcini felurite legate de paza i ntreinerea drumurilor, de pot, de

recrutare, de ncasare a taxelor de circulaie etc. Puteau fi n slujba guvernatorului unei provincii (beneficiarii consularis), a comandantului legiunii (b. legai legionis) sau a unui alt ofiter superior (b. tribuni laticlavi). Snt cunoscuti numeroi beneficiari, care au fcut parte din leg. cantonate in Dacia, n sec. 2 3 e.n. Pentru ndeplinirea misiunilor ce le reveneau, erau detaai, uneori, la mari distane de tabra unitii creia i aparineau.

Venatores
Detasament militar din cadrul serviciului de spionaj in fata inamicului.

Sursa: Dumitru Tudor (coord.), Enciclopedia civilizaiei romane, Editura tiinific i enciclopedic, Bucureti, 1982. Bibliografie suplimentara: Mihail Bozianu, Armamentul terestru si naval la romani, in Magazin istoric, anul II, nr. 9 (18), septembrie, 1968, p. 64-67. Anglim Simon, Jestice G. Phyllis, Rice S. Rob, Rusch M. Scott, Serrati John, Fighting Techniques of the ancient world. 3000 BC 500 AD. Equipment, combat skills, and tactics, Thomas Dunne Books, New York, 2007; Adrian Goldsworthy, Totul despre armata roman, traducere Liana Stan, Editura RAO, Bucureti, 2008. Vezi si: en.wikipedia.org