Octavian Augustus,

primul împărat roman

Gaius Iulius Caesar Octavius Augustus ( 23 septembrie 63 î.Hr. – d. 19 august 14 d.Hr.)

este considerat primul împărat al Imperiului Roman, pe care îl conduce singur din 27 î.Hr. până
la moartea sa din anul 14 d.Hr.
Născut Gaius Octavius Thurinus, viitorul împărat Augustus este adoptat postum de către
unchiul său Gaius Iulius Caesar, în 44 î.Hr., prin ultima sa dorinţa dar şi prin testament. De
atunci şi până în 27 î.Hr. este numit Gaius Iulius Caesar, iar din acel an, Senatul îl
recompensează cu titlul onorific de “Augustus” (“cel venerat”). Datorită faptului că a purtat mai
multe nume, istoricii au convenit să-l numească Octavius când se referă la evenimentele din 63 şi
44 î.Hr., Octavian (sau Octavianus) când se referă la evenimentele dintre anii 44 şi 27 î.Hr., şi
Augustus când este vorba de întâmplările de după 27 î.Hr.Tânărul Octavius îşi preia moştenirea
după asasinarea lui Caesar din 44 î.Hr. În anul următor, Octavian şi-a unit forţele cu Marc
Antoniu şi Marcus Aemilius Lepidus pentru a forma o dictatură militară cunoscută drept “Al
doilea triumvirat”.
Ca triumvir, Octavian a condus Roma şi multe din provinciile acesteia. Triumviratul a
căzut datorită ambiţiilor deţinătorilor săi: Lepidus este exilat, iar Marc Antoniu se sinucide după
înfrângerea sa în bătălia de la Actium, când este învins de flota lui Octavian, comandată de către
Marscus Vipsanius Agrippa în 31 î.Hr.După căderea celui de-al Doilea triumvirat, Octavian a
restaurant înfăţişarea exterioară a faţadei Republicii Romane, prin investirea cu puteri
gurvernamentale a Senatului roman, dar în practică reţinându-şi puterea despotică. A fost nevoie
de scurgerea mai multor ani până când s-a definit cadrul exact prin care un stat, formal
republican, să poată fi condus de un singur conducător. Rezultatul a fost cunoscut drept Imperiul
Roman.
Dictatura unui împărat nu fusese niciodată o funcţie precum dictatura romană
tradiţională, pe care Caesar şi Sulla au deţinut-o înaintea primului împărat roman. Legal,
Augustus a deţinut o adevărată colecţie de puteri garantate pe viaţă de către Senat, printre care se
numărau şi cele de censor şi tribun al plebei.Augustus deţine puterea consulară până în 23 î.Hr.
Puterea sa reală şi de durată îşi avea rădăcinile în succesele financiare şi resursele câştigate prin
bătălii, în construcţia unei reţele de relaţii comerciale în tot Imperiul, în loialitatea multor militari
şi soldaţi veterani, în autoritatea conferită de numeroasele onoruri acordate de către Senat, dar şi
în respectul poporului roman.Controlul lui Augustus asupra majorităţii legiunilor romane a
“stabilit” o ameninţare armată ce ar fi putut fi folosită contra Senatului, permiţându-i lui
Augustus să constrângă decizile Senatului. Cu această abilitate de a elimina opoziţia senatorial
prin mijloace armate, Senatul a devenit docil faţă de acesta. Domnia lui Augustus, caracterizată
prin patronajul relaţiilor comerciale, forţă militară şi acumularea de funcţii din fosta Republică, a
devenit modelul pentru toate celălalte guvernări imperiale.
 Guvernarea lui Augustus a iniţiat o eră a unei relative păci, cunoscută drept Pax Romana,
sau Pacea romană. În ciuda războaielor continue de la frontiere imperiului şi a războiului civil
din 68-69 d.Hr., asupra succesiunii imperiale, lumea mediteraneană a rămas paşnică vreme de
mai bine două secole. Augustus a lărgit imperiul într-un mod spectacular. A anexat Egiptul,
Dalmaţia, Pannonia şi Raetia, mărind posesiunile din Africa, şi desăvârşind cucerirea Hispaniei.
Dincolo de frontiere, a securizat imperiu cu state clintelare şi a căzut la pace cu Imperiul Partic
prin intermediul diplomaţiei. Augustus s-a implicat şi în reformarea sistemului roman de
percepere a taxelor, a dezvoltat o reţea de drumuri cu un un sistem oficial de curierat, a creat o
armată pedestră dar şi faimoasele gărzi pretoriene. Printre alte realizări se numără şi crearea
oficială a instituţiei poliţiei şi a serviciului de pompieri pentru Roma.
O mare parte din Roma a fost reconstruită în timpul lui Augustus. Principele a scris chiar
şi o dare de seamă asupra realizărilor sale cunoscută drept Res Gestae Divi Augusti, ce a
supravieţuit până în zilele noastre. După moartea sa, survenită în 14 d.Hr., Augustus a fost trecut
în rândul zeilor romani de către Senat, pentru a fi adorat în mod oficial de către toţi locuitorii
Imperiului roman. Numele sale, Augustus şi Caesar, au fost adoptate de către toţi împăraţii ce i-
au succedat, iar luna anului, Sextilis, a fost redenumită “Augustus” (acum August) în memoria
sa. La tron i-a urmat Tiberius, fiul său adoptat, care îi era şi fiu vitreg şi fost ginere.