Sunteți pe pagina 1din 1

Vasile Voiculescu

n coliba ntunecat Din carne i os lucrat A intrat Hristos deodat Nu fclie ce se stinge, Ci El nsui, trup i snge, Preschimbat pentru fptur ntr-o scump pictur, Dulcea Cuminectur. Coliba cum L-a primit S-a fcut Cer strlucit Pe bolta de mrgrit Iar n ea soare i stele Cu Arhangheli printre ele. n mijloc Tron luminos i pe el, Domnul Hristos, Care mult se bucura Duhul Sfnt s-altura i acolo rmnea i acum i pururea. i noi Doamne, ne-am sculat Colibele am curat Ui, ferestre, toate-s noi Doamne, intr i la noi! Trup, tu dormi? Somnul te pate? Suflete, scoal' i cunoate Luminos prunc c se nate Din palatul Treimii In petera inimii Dar pruncul cine mi-i? E Hristosul Dumnezeu Cobort n pieptul meu. Maica sfnt-n brae in-L, Sfntul Duh cu drag alin-L, Ingerii cu raze-nchin-L. Eu nu dorm, trupul lin spune, Ci-ncletat de-o grea minune Stau n mut rugciune. S m mic nu se cuvine, Ci cu harul care vine Raiul tot se afl-n mine.