Cci rbdarea este piatr neclintit n fata vnturilor i a valurilor vieii, i cel ce o are pe ea nu slbete, i nu se ntoarce napoi n vremea

revrsrii lor. Iar aflnd usurare i bucurie nu e furat de prerea de sine, ci e la fel pururea, la vreme bun i n greuti. De aceea, rmne nernit n cursele vrjmaului. n vreme de furtun rabd cu bucurie ateptncl sfritul, iar cnd se face vreme bun ateapt ispita, pn la cea din urm suare, asemenea marelui Antonie. Cci unul ca acesta cunoate c nu este n viaa aceasta ceva care s nu se schimbe, ci toate trec. De aceea, nu-i face nicio grij pentru vreuna din acestea, ci le las pe toate lui Dumnezeu, cci are El grij de noi. Lui se cuvine toat slava, cinstea si stpnirea, n veci. Amin. (Sfntul Petru Damaschin - Filocalia volumul 5, pag.184)