Poveste de craciun In fiecare an , in vremea Craciunului bunicii nostri spun o poveste transmisa din generatie in generatie , menita sa aduca

sperante in sufletele necredincioase ,lumina in inimile intunecoase si bucurie de craciun. Povestea are un inceput cat se poate de idilic ,care ne muta privirile inapoi in anul 1900, mai exact ,in perioada celui de-al doilea razboi mondial [19xx] cand ,o tanara domnisoara ce frecventa strazile Angliei, avand nu mai mult de 17 ani infrunta , prin nestiinta si nepasarea ei adolescentina , cruntul razboi. Din fericire , Anglia nu s-a lasat niciodata condusa de fortele straine ,a luptat patriotic pentru a-s pastra taramurile . Tanara Josephine fugise de acasa , parintii ei o tineau, pentru propriul bine, incuiata in biblioteca casei. Parintii erau foarte bogati, detineau o fabrica de arme si foloseau criza pentru a se imbogati. Recent ,luasera decizia de a se muta intr-un loc mult mai ferit de nebunia ce invada incetul cu incetul intreaga Europa.De la servitori pana la caini bine ingrijiti ,toti se mutau. Asta insemna aristocratia. Josephine nu era maltratata, decizia i se parea chiar una buna , pana la momentul cand afla ca ,aceste lucruri sunt posibile numai daca ea accepta casatoria cu un instarit om de afaceri, aflat la inaintata varsta de 45 de ani .Josephine era intruchiparea rebeliunii ,de mic copil intorcea pe dos vorbele si zicalele parintilor . Nu e de mirare ,ca si de data asta, mica rasfatata reusi sa fuga de acasa cu toate ca nu stia ce pericole o asteapta pe strazile marcate de defensiva aliatilor. Nu era tocmai o ora propice, seara se instalase peste pamantul asprit de ger si pe strazi rasuna doar pasul alert al trupelor englezesti. In razboi nu este ca intr-un basm,cu forte ale binelui si ale raului,iar Josephine avea sa afle curand asta ,cand trei barbati murdari ,ce emanau un iz puternic de alcool au urmat-o pana intr-o infundatura cerand tigari ,bani si batjocorind-o. Cum am spus, in aceasta poveste Josephine a avut mult noroc,si, nu se stie cum,un caporal a nimerit in mijlocul scenei,disciplinandu-i pe cei trei din priviri, in timp ce isi indrepta pusca spre ei. -Plecati imediat ! ! racni acesta din toti plamanii catre cei trei.De asta va arde voua ?In plin razboi ?! Executarea ! Cei trei aproape alergara pe langa inspaimantatorul soldat care se uita acum cu ochi ageri si patrunzatori la tanara . o intreba calm,dar autoritar : -Cine esti ? Cati ani ai tu ?! Ce cauti aici ?Raspunde imediat. Josephine nu conteni sa nesocoteasca un asemenea ordin asa ca raspunse prompt, lasandu-si caracterul descurcaret , de speta aristocratica , sa se imbine cu vorbele sale : -Josephine Pennebrygg si nu trebuie sa justific prezenta mea nicaieri . -Eu cred ca trebuie,si o poti face cat timp te escortez acasa,spuse acesta in timp ce isi puse pusca in teaca. -Nu! Apreciez ,dar nu! Soldatul a scrutat-o cu o privire ucigatoare apoi a intrebat-o: -Care-i problema ta? Prea multi bani strica?Uita-te la hainele tale ,du-te acasa unde e cald si bine! Aceste vorbe dure ii scaldara ochii Josephinei in lacrimi, dar aceasta le ascundea cu succes, fara a le lasa sa-i cada pe fata. -Nu ma cunosti.Habar n-ai nimic despre viata mea.Reprosa ea dur,printre dinti. -Asa este,eu, ca un om de rand ,nu banuiesc ce ar putea supara o tanara aristocrata.Spuse el pastrand tonul dur si autoritar.Eu sunt Taylor Astlee , un tanar care s-a intretinut toata

viata din nimic altceva decat vanzarea ilegala de trabucuri. Astazi imi apar patria,te apar pe tine.Deci ,care e povestea ta?Spuse soldatul mult mai suav. Cei doi s-au indragostit nebuneste atunci cand intensitatea privilor lor s-a contopit intruna singura.S-au intalnit in secret ani de-a lungul ,atunci cand razboiul le permitea. Taylor marsaluia doar pe teritoriile patriei,dar josephine era foarte creativa si gasea noi metode de a sta in apropierea lui Taylor. Pana cand ,intr-o zi,aproape de sfarsitul razboiului, Taylor a fost chemat intr-o infanterie in apropiere de Germania . Cei doi s-au despartit,tanara Josephine nu stia ca aceaa despsartire avea un caracter permanent iar vestea a spulberat-o. Nu mai avea pe nimeni,parintii ei murisera cand treceau granita ,nu cunostea pe nimeni ,era singura , o fugara,care nu mai stia unde sa fuga .Taylor ii asigura speranta de viata,adapost, asa s-a trezit tanara Josephine, in varsta de 23 de ani ca era acum singura pe lume dar, mostenitoarea averii familiei Pennebrygg . Foarte curand dupa ce aflase tragica veste, o boala grava a strapuns-o , vederea ii era intetosata,si aproape nu mai putea vedea .A inceput sa calatoreasca,cautand diversi doctori,ajutata doar de loiala ei servitoare,Ruth . Razboiul inca nu se incheiase , dar puterile axei cedau sub pesiunea fortelor americane.Ei insa nu-i mai pasa, nu evita sfarsitul,ii era indiferent. A consultat nenumarati vraci,care mai de care mai ciudati,pana cand ,o batrana femeie i-a spus,zarind-o pe strada : Taylor te aude , nu te-a uitat, iti va darui o ultima minune intrun moment special. Nu a reusit,nici in ziua de azi sa regaseasca acea batrana .Sentimentele de repros ,dor,iubire ,frematau in adancul ei sfasaindu-i intreaga fiinta. A crezut intreaga ei viata in povesti cu zane ,in minuni,miracole..iar acum,acum nu mai credea in aproape nimic.Isi dorea sa fie alaturi de Taylor, singurul lucru in care a crezut si inca mai crede . In decembrie ,ajunse in india ,unde consulta fiecare vraci,pana cand,ironia sortii ,o alta femeie de rand,foarte batrana,ai caror ochi ageri si mariti de surprindere o analizau patrunzator: -Cea ce cauti tu,nu vei mai gasi decat inauntrul tau , cerurile apreciaza staruinta ta,ne vor darui pace in curand,iar tie,mai curand decat crezi,miracolul tau!Batrana i-a explicat ca avazut-o acum multi ani cand a simtit chemarea zeilor pentru prima data a calatorit spre auro boreeala ,unde, in ciuda conditiilor aprige ,a reusit sa vada vietile unor oameni pe care trebuie sa ii ajute. Dar nu era loc de vesti bune pentru Josephine intru cat problemele ei de sanatate se agravau,s-a dus cu inima grea la doctor imaginandu-si chipul luy Taylor zambind,spunandu-i ca totul e in regula.Doctorul,dupa ce i-a facut un set de analize,a intrebat-o: -Va urmariti greutatea?Ati observat simptomele de mult timp? -Stiu ca am mai pus ceva pe mine..in rest,nu..nu bag de seama,am venit doar pentru ca ameteam,nu mai puteam calatori. Doctorul zambi,ii intinse rezultatele analizelor si spuse: -Felicitari,sunteti insarcinata,estimez ca aproximativ in 5 luni. Atunci,pentru prima data in atatea luni,Josephine ,cu ochi mariti de surprindere vazu chipul lui Taylor,zambind incurajator iar apoi,vederea ii devennea din ce in ce mai clara . A fost o lunga discutie pentru a-i explica Josephinei ca unele femei nu prezinta simptomele tipic pre-natale , o prezentare a statisticilor si o ecografie amanuntita.Cand in

sfarsit Josephine incepu sa creada,isi pusa mainile in jurul patecelor si intreba: -Ce data e astazi? Doctorul,mirat,spuse: -Cum,nu..?25 decembrie domnisoara,asa e..nu toti ne permitem sa sarbatorim. Insfarsit Josephine intelese pe deplin importanta craciunului desi in casa ei nu era sarbatorit nici-odata ,de-alungul timpului l-a sarbatorit impreuna cu fiica ei,Destiny, care semana izbitor de mult cu tatal ei . Asa cum batrana prezise, in februarie,razboiul s-a incheiat iar Josephine a trait mai credincioada ca niciodata ,marturisind ca magia craciunului mi-a salvat viata si asteptandu-l,ca un mic copil,pe Mos Craciun. Ea spunea intotdeauna oricui intreba ca,cel mai important este :Sa-ti pastrezi inima de copil si in ea,magia Craciunului. Fie ca e toamna ,vara sau iarna ,zicala Josephinei ramane si astazi gravata pe adapostul fondat de ea pentru Fugari cu inimi fugare alaturi de care ,cu litere mici si ondulate semnatura ei completeaza cadrul : Josephine Pennebrygg Astlee. Si toti copii,oameni mari si oameni mici ,se aduna in vremea craciunului ,cantand colinde alaturi de fugari , in cinstea necredincioasei careia i s-a daruit un miracol ce a fost mult timp un subiect controversat pentru ziarele de presa ,si pentru elfii Mosului de-o potriva !