*

;
.:*

le.

':

f.$ .F

q*

]E

4 .s: Lr' ta
,}

5
g !.

'+L

atenti decit la obiectul acesta...

$,r

- Domnule preceptor, intreba ea h un moment dat, in mijlocul unei decliniri; n_ag putea si vid ce e in el? - viNu gtiu ce si spun. De fapt, n-ar trebui si las, dar, din picate, nu mai sinteli
nina

potrivi. Clara era

truna:

qi deschis cogul 9i citeva pisicule figniri gionl din el, rispindindu-se prin toati inciperea. Sireau pe pantofii preceptorului gi-l apucau de pantaloni, se agdgau cu ghearele de ioitria domnigoarei Rdttenmeier, se citirau pe Heidi' gi pe Clara, mieunau gi-i zgiriau pe toti, deo_

si

ispr6veasc6 preceptorul, fetila a

in

culmea fericirii gi striga in-

Una mai driguli ca alta... Heidi zburda dupi ele prin toati odaia, iar preceptorul silta mereu cite un picior, ca si scape de zgirieturi.
Capitolul
7

Heidi, Heidi, uite ce -frumos gtie si sari. Uite,driguli e asta! $i ce asta...

9i
9i asta...

lN CASA SESEMANN E ZARVA MUTTA

In dimineala zilei urmitoare, dupi ce-i deschise uga domnului preceptor gi mai apuc6 sd-l conduci in sala de studii. Sebastian auzi din nou zbirniitul soneriei, de data asta ins6 atit de tare, incit valetul o rupse la goani pe sciri, inchipuindu-gi ci domnul Sesemann, stdpinul casei, s-a intors din c6l6torie. fir6 sa-l mal anunte... Sebastian veni sd anunle ci a venit cineva cu un co$ pentru domnigoara Clara. - Pentru mine?! intrebi miratiefnicuta infirmi. Adu-l repede si vid ce in et. Sebastian aduse cogul 9i pleci. Sper ci n-ai de gind si-l deschizi inainte de terminarea lectiei, spuse guvernanta cu severitate.

de garpe.

Domnigoara Rottenmeier rimase incremeniti in fotoliul ei; nu indrdznea si se ridice, de teami ci toate animalele aveau si se nipusteasci asupra ei. - Sebastian! Tinette! Eipd, ea, ca din guri

Neinfelegind cine ar putea si-i trimiti un asemenea cog, micuta Clara stitea tot timpul cu ochii afintiti asupra lui.
36

Auzind chemarea ei deznddltjdui6, servitorii veniri in grabi gi, dupi multe peripelii, izbutiri si vire pisiculele inapoi in cosul tor. La pufin timp dupi aceea, se aflau la adipost, impreuni cu tovarigele lor din ajun. Seara, cind igi mai veni putin in fire dupi atitea emofii, domnigoara Rottenmeier. ii chemi la ea pe Sebastian gi pe Tinette, spre a le cere limuriri in legiturd cu aceasti intimplare ciudat6. Se minie la culme aflind ci tot necazul se trdgea de la Heidi. Le spuse servitorilor si plece gi le ceru s-o trimiti la ea pe vinovati. Nu cunosc decit o - ar putea si te invete singuri pedeapsi care curn si te porfi. Egti o mici silbaticd gi, de aceea, o si poruncesc si fii inchisd in pivnili, si stai in intuneric printre qopirle gi gobolani, 9i o si vezi pe urmi ce repede o si te imblinzesti. Sint si_

1'
:-'
1

ffits.,_l , " ,1'll-

rts It'

M'

\--o*

1]

gurl ca dupd aceastd pedeapsa n-o sa-1i mai ardd de asemenea glume.
Heidi ascultd cu multi atenfie hotdrirea guvernantei. Nu vizuse niciodati qopirle gi gtt_ bolani, iar la cabana lor din munfi pivnila era o incipere pldcutd, in care bunicul pdstra brinza 9i laptele. Clara se impotrivi cu indirjire acestei hot6riri. Nu 9i nu! ii spuse ea domnigoarei Rottenmeier. Si agteptim s6 vin6 tata $i, dupi ce-i vom povesti ce s-a intimplat, SA hotd-

bitrina era nevoitl s-o manince

renunte.

er

indemna sl

dormea, Heidi iqi petrecea dou6 ore nesfir5it, in camera ei. Nu putea sd iasd aga cum fdcel la munte, iar domnigoara Rottenmeier nu_ mai dddea voie si se duc6 s6 stea de vorba cl Sebastian, in sufragerie.

Dupd mesele de prinz, in timp ce Clari

doua

rasci el ce-i de fdcut.

Guvernanta n-avu incotro Si trebui s6-i dea

ascultare.

semn, pe ascuns, sd vind mai intii in sufragerie, gi-i spuse, cu sufletul la gura. prin ce spaimi trecea. Dupd pdrerea ei, Heidi suferea cu siguranfi de tulburiri mintale. da_

nanta

ii ficu

zi, cind sosi perceptorul,

guver_

larg despre incercarea ei de fugd gi despre lu_ crurile ciudate pe care le aflase de la ea. pre_ ceptorul o linigti, spunindu-i c6, degi sivirgea anumite fapte nesdbuite, fetila avea totugi L, mare putere de infelegere qi, fErd indoiala. Zilele treceau gi supirarea ei tot nu se mal intr-o zi, lucrurile se vor indepta. Mai ciudat potolea. Era incredinlat6 c6 Heidi stricase rot i se pirea faptul c6 nu izbutea sd invele alfa_ rostul casei gi cit timp va rf,mine ea aici, totul betul gi cd descrierile lui trezeau in mintea ei va merge anapoda. tot felul de idei ndstrugnice. Dar 9i asta va C\ara, in schimb, era din ce in ce mai bine trece cu timpul. Cuvintele preceptorulur dispus6. Nu se mai plictisea in timpul lectriiavuri darul sd mai domoleascd nelinisteir lor, cdci colega ei se linea mereu de tot felul domnigoarei Rottenmeier. de qotii. Se incurca in literele alfabetului qi Dupi-masi, igi aduse aminte de imbrdcaori de cite ori preceptorul incerca s-o ajute cu mintea bizard a fetei in timp ce incerca sA exemple din via[6, asemdnind, de pild6, o lifugi gi hotdri s6-i dea citeva rochitre de-ale teri cu un corn de animal, iar alta cu un cioc Clarei. Micufa infirmi incuviinld numaidecit de pasire, ea se grdbea sd rdspundd: asta e o aceastl propunere. capr6., iar 6sta un uliu. Nu trecu mult gi domnigoara Rottenmeier Dupd-amiezile, inainte de cind. povestea veni inapoi in sufragerie, cu o falcd ln cer gi Clarei despre viala ei frumoas6 din impdrdfia alta in pimint. munlll0r $1, cle tlecare dat[, i$i incheia povesdescoperit, Adelheid? strisi ea - Ce-am multime de chifle uscate gifo_ tea, spunind: ingrozitd. O in Miine plec, md a$teaptA bunica. nier. Unde s-a mai pomenit una ca asta! piine Clara cduta insd intotdeauna s-o linig- in gifonier! !! repeta ea intruna, neputind sI se teascd, rugind-o si agtepte pind se va intoarce mai stdpineasca. tatil ei, care, desigur, va lua o hot6rire... O lu6 cu ea pe Heidi qi pe Tinette qi-i prrHeidi se mai linigtea pi ta gindul c6 bunica runci cameristei si scoatd. din gifonier tclare se va bucura nespus de mult cind va primi chiflclc li pdldria clc pai. piinilele pe care, in fiecare dimineafd gi sea16, N u. nul lipd llcicli, pdldria vreau s-() le lua din fatra farfuriei ei, 9i apoi le ascundea pdstrez, gi piinilele vreau s6 le pdstrez. sinr in fundul gifonierului. Nici nu se atingea c1e pentru bunica! clc, cdci numai amintirea piinii negre pe care Se repezi s-0 impiedice pe Tinette, dar
38

Bine, - sd staurdspunse ea tdios. Dar voi avea grijd gi eu de vorb6 cu domnul Sese-mann. $i fird si mai spun6 buni seara, pdrdsi inciperea trintind uga in urma ei...

toritd noului ei mod de via1i.

li

povesti

pc

domnigoara Rottenmeier se impotrivi categtrric

.

suspina adinc vlzind piinila din fala ei, dar se stipini, ltiind ci la masi trebuia sA stea
cuminte.

aruncindu-se la picioarele miculei infirme, in-

Necljiti, Heidi se duse in camera Clarei 9i.

cepu sd plingd cu lacrimi amare: Acum bunica n-o si mai aibl piinile, le-au aruncat pe toate, ingiimi ea printre suspine, gi suspinele ei erau atit de sfigietoare, incit ai fi zis ci i se fringe inima. Nu mai plinge, fetila mea' o mingiie Clara. O si-ti dau eu altele, mai multe 9i mai proaspete. Ale tale s-ar fi ficut, oricum' prea

tari pind s6 ajungl [a bunica. Cuvintele bolnavei o mai linigtiri un pic,

dar aceasta trebui s1-i mai figiduiasci de citeva ori ci la plecare va avea atitea piinifc

cite strinsese Pini atunci. La cin6, Heidi avea ochii ro$ii de plins ;i

ce intra cu platourile in sufragerie' Sebastian ii fdcea mereu nigte semne cludate' Se uita la ea lli clipea din ochi, ca 9i cum at fi vrut sl-i spun6: ,,Fii linigtiti, micuti domnigoard, am vizut tot.'." Cind se urci itl camera ei, Heidi gist pe pat piliria de pai. O strinse la piept fericiti qi, dup[ ce o inf69ur6 intr-o basma, o ascuns( in fundul gifonierului. O pusese acolo bunu gi curajosul Sebastian, care auzise tot ce s( intimplase gi, cind Tinette trecuse pe lingi e .u petetiu in brafe, i-o inglbcase zicind: "Las c-o duc eu!" Era tare bucuros ci izbutise sl i-o inapoieze li de aceea ii tr-rt fdcuse el semn'

in timp

in timpul mesei.

har cu api.

Stai pufin, micuJo, adu-mi... adu_mi (nu gtia exact ce si-i ceard, dorinla lui era sd rimind singur cu Clara), adu-mi, te rog, un pa-

in miinile lui, apoi ii spuse lui Heidi, care lntre timp se ridicase in picioare:

- Da, da, foarte rece, rispunse el. Heidi iegi, inchizind u;a in
urma
Capitolul
8

Rece? intrebe Heidi.

srApiNur, CASEI AFLA NI$TE LUCRURI

NEMAIPOMENITE
aceste intimpliri, in :asa Sesemann era agitalie mare. Stipinul ca_ ;ei se intorsese din indelungata sa cilitorie gi, ca de obicei, adusese cu el o mulfime de pachete pe care Sebastian gi Tinette trebuiau sd le aducd de la magind in apartament. Domnul Sesemann se repezi mai intii sd-gi vadi fiica, in sala de studii. Era tocmai intr-un moment cind cele doui colege igi petreceau timpul li_ ber impreuni. O gdsi pe Heidi ling6 fetiJa lui.

La citeva zile dupi

Clara ii urd bun venit, intimpinindu-l cu mult5 celdurd,, iar tatdl, la rindul siu, o imbrdfigi cu toati dragostea pirinteasci. Se intoarse apoi cu mina intinsd spre __ Heidi, care se diduse la o parte, gi-i spuse: Micufa noastri - A! sd-1i string mina.elveliani. ilai, vino incoace, Aga! Ia spune, voi doud sinteli prietene bune? Nu vi certali din cind in cind, ca pe urmi si plingeti ti s6 vi impicafi, pentru ca a doua zi s-o luali de la
capLt?

In fiecare zi se petrece ceva vesel in casd gi

Heidi imi poveste$te mereu despre tot felul de

domnul Sesemann, lipindu-se de copilul lli, am si te rog si rispunzi cit se poate de lim_ pede la tot ce te voi intreba. tntii: ce fel de animale a adus in casi prietena ta, incit s_o faci pe domnigoara Rottenmeier si creadi ci nu_e in toate mintile? Ai putea tu si_mi spui? Clara ii povesti despre toate intimplirile petrecute in casi, de la venirea lui Heidi, des_ pre spaima domnigoarei Rottenmeier la vede_ rea pisiculelor gi despre saltul ei caraghios. Domnul Sesemann rise cu poftd, apoi o in_ trebi: Agadar, - s-ar zice, tu nu vrei s-o trimitem inapoi? Cum nu te-ai plictisit de ea? Nu, -repede titicule, si n-o trimi;il Nici nu gtii ce imi trece timpul de cind e ea aici !
frumoase! ...

Ei, gi acum, scumpa mea Clara, incepu

ei.

lucruri

s6 mdninc ceva, ci n-am mincat inci nimic de azi-dimineald... Pe urm[, vd arlt ce lucruri frumoase r--am adus... Se asezi pe scaun lingi Clara, ii lu6 miinile

Foarte bine, foarte bine, md - asta. Acum vi las, m6 duc bucur si aud

Heidi nu se cearti niciodati cu - Iar gribi sd adauge Clara. mlne, se

- Nu, nu, Clara e intotdeauna buni cu mine, rispunse Heidi.

prea multi lume. Dar am luat-o pe alti stradi gi, cum gi acolo era inghesuiali in jurul fintinii, m-am dus mai departe, gi abia acolo am umplut paharul. Un domn cu pirul alb m-a rugat si vd urez sinitate, domnule Sese_
mann.

nieze Heidi. - Doar n-ai alergat pin[ la fintinl! spuse Clara mirati. Ba da, rispunse Heidi, 9i a - duc departe, fiindci la prima trebuit sd md fintini era

apa rece, spuse domnul Sesemann, luind paharul din mina fetilei. - Da, api rece de la fintin6, finu si subli_

bine, am - Bine, prieteni ainfeles. Dar, ia te uiti, micufa ta gi venit cu

Cum vid, ai ficut o adevdrati -cine era, md rog, acel domn? excursie! $i
40

IIEIDI. FIITITA

lVITJNTII,OR

Nu qtiu, s-a apropiat de fintind, s-a uitat la mine 9i mi-a spus: ,,D6-mi qi mie s5 beau, dacl tot ai venit cu paharul". Dupd ce a biut, m-a intrebat: ,,Cui ii duci apir?" .,Domnului Sesemann", i-am rdspuns eu. Cind a auzit asta, a ris cu poftd gi m-a rugat sd vi urez multi sinitate 9i si vd priascd
apa...

micuta elveliand va r6mine la ei, aceasta fiind dorinta Clarei, care a indrdgit-o foarte mult qi pentru nimic in lume nu voia 35 se despartd

de ea.
indepdrtata, addugi el, apisind pe fiecare cuvint; de aceea. aq dori si fie tratati intotdeauna cu blindele 9i gingigie, iar felul ei de a fi si nu fie socotit o comportare anormali. Curind, o sd aveli gi un ajutor. Soseqte mama mea, care urmeazA

existi nici un motiv si fie

De altfel, fetila e perfect sindtoasl 9i nu

Cine si-mi faci mie o urare atit de frumoas6? se intrebi domnul Sesemann. Cum aratd acest domn? N-ai putea s6 mi-l descrii? E un domn foarte vesel gi poarti un lanJ gros de aur, de care atirni ceva tot de aur, iar bastonul lui are un cap de cal, incercd sd-i explice Heidi. Domnul doctor! Da, bunul gi bdtrinul nostru doctor! strigari, intr-un glas, Clara 9i

sa ramlna arcl mal multa vreme $1, precum ;tifi, ea se intelege bine cu toatd lumea.

Sesemann, murmurA - Desigur, domnule ei nu se citea cd ar ii guvernanta, dar pe fap

Iatal

ei.

Domnul Sesemann rise cu poft6, inchipuindu-qi ce trebuie si-i fi trecut prin rninte bdtrinului sdu prieten, cind a vizut noua sa metodd de a-gi procura apd rece.
aceeagi sear6, in timp ce discuta cu domniqoara Rottenmeier despre treburile casei, domnul Sesemann ii spuse guvernantei ci

In

prea incintatl de aceasti vizitit. Dupd paisprezece zile de odihni, stlpinul casei se pregitea si plece iar la Paris, unde il a$teptau numeroase treburi. Pe micula Clara. care nu era in stare si priceapd de ce trebuie s-o piriseasci atit de repede, o linigti anunfinou-i bucuria cd foarte curind va veni bunica si stea cu ea. $i, intr-adevdr, dupd plecarea lui drn Frankfurt, doamna Sesemann igi anunld pentru a doua zi sosirea, cerind s-o agtepte trasura Ia gar5.

Heidi respectuoasd. Nu, nu, fetiJo, mie si nu-mi spui aga

n

Bunica o intimpini cu glas prietenos: - Vino mai aproape, copila mea, s6 te p.'r vedea mai bine. Bund ziua, stimati doamn6, ii spus,

mie s6-mi spui simplu: bunico. Pentru copii mel vreau sd rimin intotdeauna aceeasi bu
lca.

Capitolul

O BUNICA
Judecind dupi preg[tirile din seara aceea qi din ziua urmdtoare, oricine ar fi putut s6-gi dea seama ci bunica era a$teptate cu toate cinstea cuvenitd. gi ci ea va avea un cuvint puse -qreu de spus !n aceastd cas6. Tinette igi numaidecit o bonelicd albd ca laptele, iar Sebastian avu grijd sd fie peste tot cit mai multe scaune, aga fel incit doamna Sesemann si se poati ageza oriunde i-ar face plicere. Domnigoara Rottenmeier controld. camerd dup[ cameri, si vadd dacd totul era in ordine, avind griji in acest timp s[ stea cit mai feapini, spre a-i face pe toJi sl infeleagd ci daci in casi venea o stipini noui, domnia ei nu s-a incheiat. aIn sfirpit, se auzi uruitul rofilor 9i, in clipa urmdtoare, trisura se opri in fata casei. Sebastian gi Tinette coborird iute sd ia bagajele. Domnigoara Rottenmeier ii urmi tanfog6, cu pas domol, s-o primeasci pe doamna Sesemann,

Heidi se uitd cu admiralie la bunica asti atit de blajin6, care o fdcu sd se simti numai decit in largul ei. Nu se mai sdtura privinduchipul frumos, impodobit de un pir alb, mi nunat, ce se revirsa de sub pilirioara de md
tase neagrd.

Cum ea. - Heidi,te cheam6? o intrebitrebuie si copila, - cheme 9i rdspunse qi si amdar grijd si md Adelheid mereu rispund la acest nume.

Heidi primise porunci sd agtepte in camera ei, pini va fi chematl,, cd,ci, fdri indoiali, doamna Sesemann va dori mai intii si rdmini citeva clipe singuri, cu nepoata ei. Heidi se aSezd pe marginea patului 9i se apuc6 sd repete in gind cum sd-i vorbeasci bunicii. Dar iati ci nu-i fu dat si aptepte prea mult pi in pragul trgii apiru Tinette, carc-i spusc cu vocea ei uricioasd: Coborifi in sala de studii.

Se simfea putrin vinovat6, uitind uneori ci de fapt acesta era numele ei adevirat gi astfe se intimpla si nu rdspundi pe loc la chemd rile dom nigoarei Rottenmeier. Aceasta tocmai intra pe ug6 gi, auzind des pre ce-i vorba, ii spuse doamnei Sesemann A trebuit s6-i nume - de riu, si poatd d[m unde fa15 care, d, bine fi rostit cu toati lumea. chiar daci ar fi fost vorba numai d, servitori.. . Dacd un copil are un nume al siu, nr vld nici un motiv sI i se dea un altul. o in trerupse bitrina. Domnigoara Rottenmeier se ardti foartr mihniti, auzind-o pe bunicd cum ii spune fe titei pe numele de risfit qi cum ii permite s-i numeascd, simplu, ,,bunic6". Bitrina insi avea pirerile ei gi nimeni n-ar fi fost in star, s-o facd si li le schimbe. in ciuda virstei, en vioaie gi avea o minte foarte ageri, astfel ci nimic nu-i scipd din ceea ce se petrecea ir casd. Se simlea aici de parc6. ar fi triit ir aceasti casd de cind lumea. A dclua zi dimi neaf6, se duse mai intii in dormitorul Clarer Fetifa tocmai afipise din nou; se agezi un pi, pe marginea patului gi iqi privi nepoata inde lung, apoi se ridici 9i porni spre sufrageric Negdsind acolo pe nimeni, ciocini la usi
42

domnigoarei Rottenmeier, care se ardtd foarte mirati de aceastd vizitd neagteptati...

si- crtesc...
voinla

Ba da, rbspunse Heidi. Aq vrea sd inval

Foarte

Heidi intr6 in camera bunicii si duod cc aceasta ii ariti ci4ile, se apuc6 si le risfoiascd cu infrigurare. Era mut6 de admiralie in fatra unor poze atit de frumoase; deodat6, insd ochii i se umezird de lacrimi qi picurr fierbinli incepuri sd i se prelingd pe obraji. VSzuse o pozb cu un cimp veTl qi frumos, pe care pdgtea o turm[ de vite. In mijlocul turmei se afla pistorul, sprijinit in toiag. Totul

osd meargi totul. Aga, qi acum sA luim c6rtile qi sd mergem la Clara.

bine, copila mea; cu putine

in jur era scildat intr-o lumini aurie, cici

soarele tocmai se l6sa in asfintit. Bunica o lud de mlna cu glnga$le $r-l spuse:

suferi, nu-i aqa? Uite, vezi, sub ea e scrisd tr poveste frumoasi. Dacd vrei, !i-o povestesc. $i mai sint gi altele in cartea asta, gi tot atit de frumoase. Hai, $terge-ti lacrimile gi nu mai plinge. Ala, qi acum sintem din nou vesele. Peste putrin, timp, nelol lnceta sa mal
plin96.

Hai, nu mai plinge. fetila - ii-a amintit, desigur, ceva cemea. Poza asta te face si

Dete. A infeles cd domnul Sesemann s-ar necdji de plecarea ei qi ar spune despre ea cA r o fetili rea gi nerecunoscdtoare, ata cum 1'acuse, inainte, domnig.rara Rottenmeier. Se speria numai la gindul ci bunica asta noua. atit de bund 9i de prietenoasi, ar putea fi 1., fel de r[utdcioasi ca domnigoara Rottenmer;r dacd i-ar spune cd vrea sd-i pirdseasca. $i totugi, dorul de-acasd cregtea mere u l:: inima ei. Nici poft6 de mincare nu mai ar.-.,

Din ziua in care domni$oara Rottenmeier tr impiedicase si fugd, in sufletul copilei s-a schimbat ceva. Din clipa aceea, Heidi gi-a dat seama cd va trebui sd rimini mai multA vreme la Frankfurt gi nu va putea sd se intoarcd acasi oricind., aqa cum ii flgdduise

qi, din zr in zi, era tot mai

palida. Adeseori, seara, nu putea s6 adoarma d-.ir

Spune-mi, apoi bunica; - stai tu cu te rog, o intreb6invdtat sd cicum inviidtura? Ai

tegti'?

Oh, ou, rdspunse Heidi suspinind; qi - prea bine cd cu nici nu sint in stare si in$tiu
v61...

ce, - Dar dec6 efetilo? greu. Cititul nu se Pentru tare

poate invdla, aSa mi-a spus Peter; el incearci mereu, dar degeaba... rog, - Menu fierdspunse bunica; s-ar putea ca Peter sd in stare sd invete, dar tu, tu e$ti o fetile cuminte gi trebuie s5 fii atentd la tot ce spune domnul preceptor. Numai a$a ai to Sa inve[i... Niciodatd, spuse Heidi, oftind. - Ascultd, Heidi, o linigti bunica, pin6. azr n-ai invllat si citeqti fiindci l-ai crezut pe PeIL'r, acum lnsa te r0g Sa mA Crezr pe mlne $l .ri sd vezi ce repede ai sl invegi sd citegti prr,,cgtile astea minunate. Numai in felul [sta ai riltr'l \i at'li ce s-a intinrplat cu pdstorul 5i cu lurma lui. Nu crezi cL am dreptate, feti;o?

foarte.' foarte tirziu, cdci, de indatA ce :r' culca, pe dinaintea ochilor incepeau sA r .-' perinde munlii poleili de revdrsatul zrrriltrr :r pdqunile smdlluite de flori multicolore: cind. in sfirgit, izbutea sd adoarmd, ii apdreau in vis creasta muntelui Falkniss gi ghelarul aprins de fldcdrile purpurii ale amurgului. Drmineatra se trezea gata sd dea luga in faga cabanei, dar mare ii era dezamigirea cind i>i dddea seama cd se afld in patul ei alb din Frankfurt. Atunci isi ascundea capul sub pern6,, cuprinsd de un plins sfigietor. Bunica o simli numaidecit cit estc de abitut6. Ldsd si treacd doue-trei zile, dar. vdzind fafa vegnic plinsi a copilei, rr chema intr-rr cjimineafd in camcra ei gi tr intrebd, r, 6u1.r5ie. de ce e nccijitd. Heidi nu vtria sd pard tr t'iin(i nerecur.)r)scetr)are in ochii acestei bunrcr atit de bla.jinc pi de cumsecade. de aceea ir rispunsc cu tristele in glas:

Nu ptrt sd vd spun... - Dar Clarei ai outea sd-i soui'l intrebA batrina cu blirrcielc.

cuvinte de bun venit, il intrebS: Ce s-a intimplat?!? Sper ci nu aveii veqti proaste sau vreo plingere de fdcut?? Dimpotrivd, rdspunse bucuros preceptorul; s-a petrecut un lucru la care nu md mai agteptam gi, dacd tinem seama de ce a fost inainte, a$ putea spune ci e... un adevdrat
miracol.

Nici ei, mdrturisi Heidi fdrd govlire. Bunica igi didu seama cit e de nefericiti si r se fdcu mil6 de ea. La o siptimind dupi aceea, preceptorul ceru sd fie primit de doamna Sesemann. Aceasta il pofti si ia loc 9i, dupi obignuitele

resanti este cb dumneavoastri v-ati

teasci un incepitor. Dar partea cea mai intedat

seama numaidecit de acest lucru care, cinstit

- Nu cumva Heidi a invitat si citeasci? spuse bltrina intr-o doa16. intocmai! - intocmai, distinsi doamni. Vizind ci izbucni preceptorul cu insuflelire. nu-i in stare sd tini minte semnele, m-am gindit s-o invdtr alfabetul cu mijloacele cele mai
simple 9i iatd cd, intr-un timp foarte scurt, a$ putea spune peste noapte, acest copil a invitat si citeascd cum n-a izbutit niciodatd sd ci44

in+,continuare. ll insoti apoi pe preceptor in sala de studii,

^

vorbind, pirea cu neputintd de infiptuit. In viali se petrec multe lucruri nemaipomenite, spuse zimbind doamna Sesemann. De pildi, acum, ne putem bucura de doui intimplSri fericite: dorinla de invS(itu16, care la rindul ei a dus la o nou6. 9i mai bund metodd de predare. $i una gi cealaltd sint la fel de liudabile, iar noud nu ne rdmine decit sd ne bucurim de aceste progrese 9i s5 ni le dorim
pentru

a se incredinta personal de adevirul

in fap ei cartea care-i plicuse atit de mult, cu o copertd nespus de frumos ilustratS. ii aruncd bunicii o privire intrebdtoare si

acestei veqti imbucurdtoare. Heidi stitea aldturi de Clara gi, pe mdsurd ce pitrundea in miezul povestirii, citea cu tot mai multd infl1cirare.. . Cind se asezard,la masa de seri, Heidi ziri

- De tot? intrebi Heidi, rogie in obraji de bucurie. $i-o sl pot s-o iau cu mine cind o sd
plec?

aceasta se grebi s6-i spuni., Da, fetifo, e a ta.

clitinind din cap:

poza ciobinagului care, sprijinit in toiagul lui. pizea bucuros turma de oi gi capre a tatilui

- Da, incuviinfi bunica, iar de miine incepem s-o citim amindoui.

rimii cu mine gi ai si vezi ce bine are si fie. Pini la culbare, cele doui fetige nu se mai siturari risfoind cartea si admirind fiecare pozi in parte.
Seari de seari, dupi cini, bunica o ruga pe Heidi si-i citeasci o poveste. Fetiga nu mai putea de fericire. Citea repede gi cu multi ugurinti povegti de o neasemuiti frumusele, pe care acum le intelegea gi mai bine, cdci, in acest timp, bunica avea grijd sd-i dea mereu tot felul de ldmuriri... Heidi se uita intotdeauna cu incintare la

Tu insi - in vorbin-ai si pleci, nu-i aga? se amesteci Clara. Dupi plecarea bunicii,

-+ sdu. In altd pozir, insd, el apirea slab gi zdrenfiros. Pirisise casa pirinteascl qi plecase intr-o Jari striini, unde pierduse banir cipdtali de la tatil siu li acum era nevoit s6 pdzeascl o turmi de porci, cu care impd4ea

o hranl ingrozitoare. in poza asta, cerul era

mai pulin luminos, iar pajigtea era cenugie gi acoperiti de brumi. Urma apoi a treia poz6, in care bltrinul tatd alerga cu bralele deschise in intimpinarea fiului siu, fericit cd poate sd-l ierte. Dintre toate povegtile, pe asta o indrAgise Heidi cel mai mult. O citea acleseori, ascultind intotdeauna, cu incintare, explicaliile pe care i le didea bunica. Mai erau multe povestiri frumoase in aceasti carte pi Heidi le citea pe toate cu interes gi cu nesal; zilele treceau $l ele cu repezrclune $l lata ca sosl tl clipa cind bunica incepu si vorbeascd de apropiata sa plecare.

veni, finind la subsuoari cartea de care nu se mai putea despirli, 9i se agezi cuminte lingi buna ei prieteni. Ce-i cu tine, copila mea, de nq mai egti ne, atit de veseli? intrebi cu griji bunica. Ce te frimint6? Vechile necazuri? Da, mirturisi Heidi, dind din cap. Te rogi lui dumnezeu si te ajute si te Iacl mai buni 9i si-fi indeplineasci dorintele? Nu, raspunse Ieula, acum nu ma mat
rog.

Capitolul 10

HEIDI

CISTIGA $r PIERDE

Dupi-amiezile, in timp ce Clara gi domnigoara Rottenmeier se odihneau, bunica o chema pe Heidi in camera ei gi stitea cu ea de vorbi, despre tot felul de lucruri. Bunica avea intotdeauna la indemini nigte resturi de stof6 gi citeva pipugi drigitaSe ti o invila pe Heidi si le faci rochile, gortulefe gi alte haine de toati frumusetea. lncet, incet, frri s6-gi dea seama, Heidi inviti sd coas6. Dar cel mai mult ii plicea s-o asculte pe bunica citindu-i povestirile ei indrigite. in tulburarea ei nemirginitl, trdia alituri de eroii acestor povestiri toate bucuriile gi suferinfele lor qi, in inchipuirea ei de copil, personajele cipitau infiligiri apropiate de fiinfele pe care ea le cunogtea in realitate. De la o vreme. Heidi nu mai era atit de vesel6. Clipele de fericire ce ficeau si i se lumineze ochii erau din ce in ce mai putine. Bunica simti gi aceasti schimbare in sufletul copilului. Intr-o dimineall, in timp ce Clara mai dormea, o chemi pe Heidi in camera ei. Heidi
46

amitdciune, dupi o clipi de ticere. Fetila bunica, tu -incredere mea, spuse ce este bun trebuie s6 gi frumos ai in tot ceea pe aceasti lume. Chiar daci nu ne putem da seama intotdeauna ce este mai bun pentru noi, nu trebuie si ne pierdem niciodati increderea... Ai inteles, fetila mea? Da, rispunse Heidi. de data asta firi

intrebi bunica. - De unde gtii? rugat s[ptimini in gir $r Fiindci m-am nu m-a ascultat niciodati, rispunse Heidr cu

De ce? - Fiindci nu ajuti la nimic. Degeaba m-am rugat, cb dumnezeu tot nu m-a auzit.

goviire. Foarte bine, fetila mea, egti o copili cuminte gi toate o si gi se implineascl in viafl... $i rostind aceste cuvinte, bunica ii mingiie
obrajii, cu duioqie...

fel, incit si nu fie o zi tristd ci, dimpotrivi, o zi plinb, de veselie, pini in ultima clipi, cind vizitiul trase trisura la scari. Dupd plecarea bunicii, copiii simlird un gol mare in sufletul lor. Clara era mute gi posomoriti. Heidi 9i Clara stiteau ticute gi, in gind, igi puneau intreb'area cum vor putea trii fEri bunica. A doua zi. la ara la care bunica obignuia s[-i citeasci, Heidi aduse cartea ei indrigiti gi-i spuse Clarei: poveste, vrei? - Hai s6-fi citesc oincintati de propuneClara se ardtd foarte rea prietenei sale 9i Heidi se apuci si citeasci. De abia citise citeva rinduri dintr-o

ln sfirgit, sosi $i ziua despirtirii. Dar bunica avu grijd si potriveasci lucrurile in aga

poveste

in care era vorba despre o buntcd moarti, 9i izbucni intr-un plins sfigietor: Acum bunica de la munte a murit gi eu n-am si mi mai pot intoarce la ea, ca s6-i
dau piinile proaspete, bolborosi ea, printre
sughiluri.

atunci, marea ei griji era s6 nu mai verse lacrimi de fatri cu domnipoara Rottenmeier qi

De aceea, incetd pe loc si mai plingd gi. qtergindu-qi la iuteald lacrimile, se ciznea din risputeri si n-o mai podideasci plinsul. De

nu o dati Clara o

intreba:

Clara incerci s-o linigteascd, spunindu-i cd nu bunica de la munte murise, ci in povestire era vorba despre o alti bunic6. Heidi credea insi atit de mult in ceea ce citea, incit Clarei ii fu tare greu s-o facd sd i,nteleagd deosebirea dintre o poveste gi viala de toate zilele. In cele din urm6 izbuti, dar gindul ci bunica putea sd moari in lipsa ei continua s-o frimintc mereu pe micuta Heidi. Domnigoara Rottenmeier intri in camerd ;i, vdzind cit de mult se striduiegte Clara s-o Iinigteasci pe aceasti zvdpbiatd cu ochii inecali in lacrimi, se apropie de ea li-i spuse cu toata aspnmea: vdicirelile - Adelheid, dac6 nu te tale sint necugetatc astimperi qi te mat ;i fdri temei qi prind plingind, i1i iau cartea gi nu 1i-o mai ciau niciodatb, ai intreles?!? Cuvintele ristite ale guvernantei avurd darul s-o sperie pe Heidi, care, de fricd, se f6cu .rlba ca varul. Cici, in afard de Clara, cartea asta era pentru ea lucrul cel mai de prel in aceasti casi.

Ce-i cu tine, Heidi, de ce te strimbi in halul ista? Niciodati nu te-am vizut aqa... Dar strimbiturile ei aveau rostul de a nu trezi atenlia guvernantei, cici in felul [sta ili indbugea plinsul. Curind, Heidi iti pierdu de tot pofta de mincare. Sllbea mereu gi era din ce in ce mai palidS. Bunul Sebastian nu putea si mai indure vizind-o cum se stinge gi nu .., datd, cind Heidi nu voia si minince, ii spunea cu o voce pirinteascd: Luafi, micuf1 domnigoari, de ce numai rr lingurd'l luagi doud, nici nu $titi ce gustoasi
e...

Dar blindelea lui era zadarnicd.

Seara, cind se culca, Heidi zirea mereu
ir.

tafa ei munfii 9i pajigtile inverzite gi tristele; care o cuprindea era atit de mare, incit igi a.cundea capul sub pernd ca s6 nu i se audA plinsul. Vremea trecea qi Heidi nu mai gtia dacd e vard sau iarnd, c6.ci zidurile din lurul casei erau vegnic cenuqii. De iegit, iegeau foarte rar, cbci Clara nu era in stare sd faci tr plimbare mai lun96...

se aranjeze un pic. De emoti igi pusese piliria de-a-ndoaselea, lisind im presia merge cu spatele inainte. Era bo sumflati Si avea un aer foarte misterios Domnul Sesemann puse toate astea pe seaml zdplcelii stirnite dr de$teptarea atit de mati nali. O lisi citeva clipe si se dezmeticeasc6 apoi ii spuse si pregiteasci repede geamanta

se imbrace 9i

drum. 1l trimise apoi pe Sebastian s-o caut pe Dete, care lucra undeva prin apropiere. i, sfirgit, cobori li domnigoara Rottenmeiel care, de bine de riu, izbutise pini la urmi s

si

ci

nul micufei elvefiene gi si puni in el cit multe din imbricimintea Clarei.

ma

Capitolul

11

SEARA

DE VARA LA MUNTE

Domnul Sesemann urci sprinten scara gi bitu la uga domnigoarei Rottenmeier. Trezitd" din somn la o ori atit de neagteptati, guvernanta siri in sus, scofind un gipit de spaimi. In aceeagi clipi auzi vocea stipinului ei: Ve rog sd coboriti cit mai repede in sufragerie, si facem pregitirile de drum... ErA ora patru gi jumitate. Niciodati nu se mai sculase domnigoara Rottenmeier atit de devreme. Buimaci de somn 9i speriati de graba stipinului, nu mai gtia ce face. Trigea pe ea rochie dupi rochie, le scotea gi le
arunca de colo

din nou prin toati inciperea. In acest timp, domnul Sesemann apisa
servitorii.

pini colo, ca apoi si

le caute
de

zor pe butoanele soneriei, alarmindu-i pe toli

Coboriri, pe rind, in sufragerie. Domnul Sesemann avea o mind atit de odihnitl 9i pirea atit de vesel, incit era limpede ci nu vizuse nici urmi de stafie. ii porunci lui Johann si pregiteasci trisura, iar Tinettei ii
ceru s-o trezeasci pe Heidi si s-o imbrace de 48

Guvernanta rim5.sese incremeniti, negtiinr ce si mai cread[. Se agteptase si aud6 de li stipinul ei o descriere nemaipomeniti in legi turi cu aparigia strigoilor in timpul nopfii gi cind colo, primea nigte porunci care nu-i fi ceau nici o pl6cere. Stitea neclintiti, agtep tind o explicafie din partea domnului Sese mann. Acesta ins[ nici nu se gindea si-i ma dea gi alte aminunte; pirisi sufrageria, li sind-o pe guvernanti cu gura ciscati de ui mire, 9i se duse in camera fiicei lui. Mirati dt zarva din cas6, Clara trdgea cu urechea, in, cercind si afle ce se intimplase. Pirintele st agezi lingi patul ei pi-i povesti, pe larg, ade. virul despre fantoma ce-gi fbcea aparilie noapte de noapte, gi-i spuse c6, dupi pireree doctorului, Heidi era foarte bolnavd gi, daci nu vor fi luate imediat misurile cuvenite. ar putea se umble mai departe, nopti in gir, pe acoperigul casei, ceea ce, fh.ri indoiali. ar fr foarte primejdios pentru ea. De aceea, a lual hotirirea s-o trimiti cit mai grabnic inapoi, la bunicul ei, socotind cd nu-gi poate asuma ris. punderea de a o mai refine la Frankfurt. ln. cheie ardtindu-gi convingerea ci fiica lui va infelege situalia gi va fi de aceeagi pirere cu tatil ei, aceasta fiind, dealtfel, singura gi cea mai bunl misuri ce putea fi luatd. in primele clipe, Claia se impotrivi, invocind tot felul de motive. Tatil ei era de neinduplecat. Ca s-o linigteasci, ii figidui ci la anul^vor face, impreuni, o cilitorie in Elvetia. In cele din urmi, neavind incotro, Clara

se supuse hotiririi tatdlui siu, cerind in schimb sd i se inglduie sd pund in geamantanul lui Heidi tot ce qtia cd i-ar face mai multi plecere. Domnul Sesemann nu avu nlmic impotrivi, 9i astfel Clara ii pregdti prietenei sale un trusou de toatd frumuse{ea. in sfirgit' sosi qi Dete. Agtepta ingrijoratd in anticamerd, spunindu-gi in sinea ei cd, de bund seami, s-a petrecut ceva cu totul neobignuit, de vreme ce era chematd cu noaptea in cap. Domnul Sesemann ii explicd despre ce-i vorba qi o rugd s-o duci pe Heidi, chiar azi, la bunicul ei. Mdtuga Dete se sperie auzind aceastd veste, cici atunci.' la despdrfire, Unchiul din muntri le spusese cu toati hotdrirea cd nu vrea si le mai vadd niciodatd in ochii lui. Socotind ci n-ar fi deloc nimerit sd-i duci inapoi copilul, dupd ce i-l incredinfase gi apoi il luase dupi doi ani' incepu s6 turuie verzi qi uscate, spunind cd azi nu poate, ci e tare ocupat6, cd miine e cu neputinld sd-qi pirdseasci lucrul, iar in zilele urmitoare, cu atit mai pu1in. Domnul Sesemann igi dddu numaidecit seama cum stau lucrurile ;i o l6si sd. plece, fbrd s[-i mai spund nimic. .Apoi il chemi la el pe Sebastian qi il anunld cd va trebui s-o ducd pe Heidi acasd. la buniei.

In timp ce stipinul scria, Sebastian sta prolapit in rnijlocul oddii qi repeta mereu: Ce bine era ldsam impins - Johann inapoidacd nu mi fugeam dupA de in salon gi
ardtarea a lbd ! .. . Acum avea curaj, cdci incdperea era l-umrnatd $i se puteau vedea toate ungherele. Intre timp, Tinette o trezise pe Heidi 9i o imbrAcase la iuteald cu rochia ei de duminici, {brA insi si-i spuni vreun cuvint. Domnul Sesemann se inapoie in sufragerie. unde era pregdtit micul dejun. ce n-a venit cooilul? intrebd el. - Desosi curind qi-i dddu bunir dimineala. Heidi Ce-ai zice, micufo, o intimpind el cu toatd blindefea, dacd azi te-ai intoarce la tine
acasd'l

- Ba da, izbuti sd murmure Heidi. \'reau. cum sd nu vreau!... Atunci si mincdm gi pe urm6. in rrisuri
!

Acasd?!'? repeti Heidi, pilind. La auzul acestei ve$ti atit de neagteptate, nu mai era in stare sd sufle nici o vorbI. Nu vrei'/ o intrebd domnul Sesemann.

cul

Heidi era atit de tulburatd, incit nu purea si inghitd nici o imbucdturd qi nu-;i dddea
seama daca e lreaz6, sau dacd viseazd gi se intreba mereu dacd nu va pdtri ca in noaptea

Dupd-amiaz6, ve\i ajunge la Basel, spuse el,- unde vefi rdmine peste noapte, iar miine dimineatd vi continuatri drumul spre Dorfli.

trecutd, cind s-a trezil,

porf

sd alegi, pentru copil, bund. Dupd ce se culcd, sd inchizi ferestrele gi sa incui u$a cu cheia, cdci fetila e somnambuld qi ar fi foarte primejdios dacd s-ar duce la miezui noptii sd deschidi uga de la inrrare, intr-o casi strdini. Aaal ficu Sebastian, uluit, dindu-gi seama de adevdrul cu strigoii ce bintuiau
casa.

grili

Iat6 adresa unui hotel bun din Basel si

ii, in cimaqd de noapte.

f6,rd,

voia ei, in pragul

ai camera cea mai

Nu trebuie sd mirarea cd - nu mdninc6. Ene prindd cit se poatemicuta un lucru de

firesc, spuse domnul Sesemann gi-i porunci domniqoarei Rottenmeier sd-i dea lui Heidi merinde Dentru drum. Heidi pdrdsi sufrageria gi se duse se stea cu Clara. In mijlocul camerei se afla un geamantan mare, neinchis. vezi qi pus ir - Vino s5,qi s[-mi tu ce-am rog, in el, i1i spuse Clara, spui, te daca place... $i numaidecit ingird in fap ei o multime de lucruri: rochitre, batiste, galuri de tor felul. Apoi, cu un aer triumfator, ii ardtd un cogulel in care se aflau doudsprezece piinicele albe, proaspete. La vederea lor. Heidi nu s.mai putu stdpini qi incepu sa sari in sus de

Da, aga e, il asiguri incd o datd st6pinul sdu. Acum ai infeles, sper c6 sintetri amindor. 9r tu gi Johann, nigte fricogi fdrd pereche. Si rostind aceste cuvinte, se agezd la birou si
lncepu sd-r scrie o scrisoare luned Unchiului
11n rnrrnti

bucurie. Cele doua prietene erau atit de ve:ele, incit nimdnui nu i-ar fi dat prin minte peste citeva clipe aveau sd se despartd. De altfel, nici nu avurd timp sd se intristeze, cdci
rru

duri mult li-l auzir6. pe Sebatian strigind: vi -'Trdsura fugaaqteapti! ei trigind de Heidi didu in camera
9i,
t<7,

bine pentru ea 9i era incredin;atA ci batrinu doctor nu era strain de fericirea ei Domnu, Sesemann ii faeddui sa-i indeolineasca acea:ri dorinlS 9i, dupa ce-i mai urd o dati drunr

sub perni cartea capatatd de t^ bunica, oe care nu se desplrfea niciodat6, o viri iute ln coqulet, sub piinitre. Apoi deschise repede dulapul 9i scoase din el o bucatd de pinzd ro9ie, in care era impachetati pildria ei de paie. i;;i puse la iuleald pdldria de sdrbdtoare, iar bucata de pinz5. o impituri frumos gi o aqezd cu grijd in cogulef, pe urmd se repezi din nou in odaia Clarei, ca s6-gi imbr6figeze cu dragoste prietena gi, in sfirgit, se apropie de domnul Sesemann, care o lud de mina si o conduse

oini la trisu16.
uta elvef iand.

bun, trisura porni... La scurt timp dupd aceea, Heidi se afla in tren, finind co;uletrul in brafe, cu toatd stra;nicia. Nu voia sd-l lase nici o cliod oe miini strdine. Citeva ore rdmase cit se poate de liniqtiti. Apoi, deodatd, iqi dddu seama cd era in drum spre casd gi pe dinaintea ochilor irrcepurd sd ise perinde liguri cuntrscute: bunicul, Peter, bunica... Gindul ei se opri la bunica gi, dupd un timp, il intrebi pe Sebastran: Sinteti - murit? sigur cd bunica mea din munli n-a Eu cred - liniqtit. ci e in viatrd, rispunse Sebastian

Domnigoara Rottenmeier agtepta jos, in capul scirii, ca sd-qi ia r[mas bun de la mlc

Adelheid, strigi ea indignatd, zdrind bucata de pinzd rogie. Doar n-ai de gind sd pleci din casa noastrd cu aceastd cirpd, care nu i1i t'olosegte la nimic. $i, in culmea indigndrii, smulse pinza din coguletr 9i o arunci pe Jos. Heidi nu indrdznea s-o ridice. Se uita la domnul Sesemann cu o privire atit de trista, de parci in clipa aceea i-ar fi luat cineva co-

Heidi se uit6 de citeva ori, indelung, la piinicile albe din coqulel 9i nu mai putea de bucurie, gindindu-se la clipa in care avea sd le inSire pe masa bunicii. Dupa un timp. intrebd din nou: _ Lreoell. lnlr-aoevar. ca bunica mai
trdieg riegte?

moara cea mai de

pre1.

Domnigoard Rottenmeier, spuse in cele din urm[ stdpinul casei, induiogat de chipul abdtut al copilului. Vi rog s-o ldsali sd ia de aici tot ce vrea, chiar gi pisici sau broagte 1estoase, dacd ii face pl5cere acest lucru. Auzindu-I, Heidi prinse curaj ;i se aplecd s6-qi ia pachetul. Cind ajunse in faJa trdsurii, domnul Sesemann igi lui rdmas bun de la ea

adormit. Curind adormi qi Heidi, istovitd de () noapte atit de agitati. Nu se trezi decit in momentul in care Sebastian o apucd de minA gi., scuturind-o u;or, ii spuse incet la ureche: Gata, micutd domnigoari, am ajuns la
Basel.

-Decesdnu lla n, pe.lumltate

trdiasci? bolborosi

Sebas-

cu toatd cildura. Ii spuse ci atit el, cit mar ales fiica lui se vor gindi adeseori la ea cu dor gi drag, apoi ii urd drum bun li multd sdn[tate. La rindul ei, Heidi ii mullumi din inimd pentru bundtatea pe care i-o aritase gi il rugi s6-i transmiti gi doctorului mullumirile ei gi cele mai bune urdri. igi aminti ci, in ajun. doctorul ii spusese cd totul se va sfirgi cu
50

clipd coguleiul din bra1e. Stitea cuminte, firi sd scoatd o vorbi, qi privea mereu pe fereastrd, cuprinsi de emofia apropierii de locurile ei natale. Cind se a$tepta mai pufin, se auz,i strigdtul conducitorului:,,Mayenfeld". Sbrrra amindoi de pe scaun, Sebastian inqfdcd la iuteal6 geamantanul ii coboriri din vagon' in mare grabd. Nici n-apucard si pund bine piciorul pe peron gi trenul porni din nou lu vale. Sebastian se uite in urma lui. cu perere de rdu, c[ci i-ar fi fdcut mai multi pldcerc sa cdldtoreascd mai departe decit sd bati. pe 1rrs,

A doua zr mai avurd de mers citeva ceasurl cu trenul. In acest timo Heidi nu ldsi nici o

un drum necunr)scut. la capdtul caruia il a5tepta un urcu$ anevoios. Nu mai p6[ise niciodatd aga ceva, iar drumurile in tara asta

sdu, ar
'""

fi trebuit sd meargd cu Heidi pind sus.

ca sd fie sigur

ci

a ajuns cu bine la bunicul

o

striini i

uitd bine in jurul lui, ciutind sigeata ce lndica drumul spre Dorfli. Nu departe de gari zd.rt o ciruld incdrcati cu doi saci, trasi de un cal costeliv, inaintea cdruia p6:gea domol un bdrbat inalt qi spitos. Se apropie de el qi il
intrebi: Dacd nu vd supdLratri, care e drumul cel mai sigur spre Dorfli? Aici toate drumurile sint sigure, ii raspunse omul binevoitor. Atunci Sebastian il intrebd. din nou. care e drumul cel mai putin primejdios qi cum ar putea si ajungd mai ugor:, cu geamantanul,

se pdreau nespus de primejdioase. Se

In sfir;;it, ciruta porni la deal. Sebastian

seascd

urmdri un timp, apoi se agezi pe o banc6, in micufa gari, agteptind cu neribdare s5 so-

un

tren.

pini sus.

Cdrulagul il mdsurd din ochi ;i,, dupd un iimp de gindire, ii spuse ci i-l duce el, cu condilia si nu fie prea greu. $i tot aga, din r orbd in vorb6, se invoird pind la urmd s-o ta ;i pe Heidi, pini la Dorfli. De acolo' adiugd cdrufaqul' gisegte ea - cineva s-o insoteasci pini sus, la bunicul
.'i
.

Cdrutagul nu era nimeni altul decit brutarul din Dorfli., care venise la Mayenfeld dupd fiind. N-o vdzuse niciodatd pe Heidi, in schimb ii cunoscuse bine pe plrinlii ei $i, ca tofi oamenii din sat, qtia cd locuise doi ani la Unchiul din munti. iti dddu numaidecit seama cd fetitra era nepoata morocinosulur bdtrin gi era curios sd afle de ce se intorcea de la Frankfurt, dupd un timp atit de scurt. Frdmintat de acest gind, nu mai avu ribdarc si, la un moment dat, deschise vorba: Spune-mi, tu egti copilul care, pind nu

de mult, a stat la Unchiul din

ln-gras. Pei, atunci, inseamni cd nu te-ai simgit - bine la Frankfurt, de vreme ce te intorci prea
atit de repede?
Nu, nu-i aga. Domnul Sesemann qi fiica lui s-au purtat cu mine cum nu se poate mal frumos. il contrazise Heidi. - $i-atunci de ce n-ai rdmas la ei, daca te-ai simlit acolo atit de bine? Fiindci domnul Sesemann mi-a dat - sd vin inapoi, acas6... voie - Bine, bine, fi-a dat voie, dar eu tot nu

mun;i? Da, eu sint, rdspunse Heidi, cu mindne

Nu nevoie, spuse Heidi, care - atentiee convorbirea dintre cei doiascultase cu bdrbali.
De acolo md duc sinsurd. cdci cunosc foarte bine drumul. Sebastian era fericit cd scdpase de povara grea a urcugului. O chemi pe Heidi lingi el ;i. cu un aer foarte misterios, ii inmind un pachet greu 5i o scrisoare. ii lamuri ca e \ orba de un dar din partea domnului Sesemann, pe care trebuia si-l pund bine in cogure1. iar scrisoarea sd i-o dea bunicului. Dupd rceea, ii mai atrase de citeva ori atenJia sd nu

:iardd nimic. - Nici o gn1i, ll asleura t_letol. nu :ierde nimic...

Cdrutaqul

vol

ajutd pe Sebatian sd salte geanantanul in cdrutd. dpoi, o aqezi pe Heidi :r caprd qi Sebastian ii strinse mina, de rdras bun. O mai sfitui inci o datd si fie cu :lir in patru 9i si nu lase nici o clipd cogule:-.. din mind, cdci, potrivit poruncii stdpinului

il

infeleg de ce te-ai intors, daca te simtreai la ei atit de bine... Fiindci bunicul mi-e de - Cum, de ce'Jbine decitlaoriunde pe lume. o mie de ori mai Me rog, asta eu nu am de unde sd gttu. mormii neincrezdtor brutarul. Dar s-ar putea ca, mai tirziu, sd gindegti altfel... Apoi murmurd pentru sine: ,,Ce ciudat, sd vind inapoi, de la bogitria orapului la sdricia din munte". Dupd care, incepu sd fluiere in surdind gi tot drumul nu mai scoase o vorbd. Heidi se uita mereu in jurul ei. Pe mdsurd cc se apropiau de Dorfli. era din ce in ce mai emofionatd. Recunogtea pind 9i copacri de pe

jitn ii ficu pe toti s-o lase sd treac6. Sdtenii prlveau supirarea ei ca un semn al fricrr, qr astfel aveau un nou prilej sd spuni ci, de un an incoace, Unchiul din mun(i se inrS.ise qi

pina in sat. Cind ajunseri in Dorfli, ceasul din turnul bisericii bdtea ora cinci. in jurul cdrutrei se adund pe loc o droaie de femei gi de copii. Geamantanul fetilei le atrdsese aten1ia gi toli erau curiogi si afle de la ea cit mai multe. Brutarul o ajutd si coboare de pe capr6, iar Heidi, dupd ce ii mulgumi frumos gi-i spuse ci geamantanul o sI vind sd-l ia bunrcul a doua zi, porni la deal, cu coguleful in bra1e. Zadarnicd-i era insd graba cdci, la tot pasul, oamenii o opreau gi n-o mai sldbeau cu intrebirile. in cele din urm[. fata ei neca-

marginea drumului. Deodata. la o cotitura, ziri piscurile inalte ale stincilor Falkniss. Pdreau ce o salutd. gi-i ureazd bun venit, iar neribdarea ei nu mai cunoitea margini. Era gata-gata se sare din cdrutri gi s-o rupd la fuga,

bana bunicii gi inima incepu sa-i batd cu pu tere. Spori pasul gi, de atita tulburare. inint; ei o lu5. razna, mai-mai s1-i spargi pieptul nu alta. in sfirgit, ajunse gi, de emotie, abia izbur si deschidd uga. Tremurind din tot corpui intri in casd gi se opri in mijlocul incaperrr Dumnezeule, deodatd dintr-ur - al oddii, numaise auzideschide aga u5ile colf Heidi ce bine ar fi s-o mai simt o datd aga, lingr mine, inainte de a muri! Dar cine gtie dacd s

munfi. Surprinzdtoarea veste se rdspindi ca fulgerul in tot satul, iar seara, in toate casele se vorbea despre fetitra care renuntase la viala tihniti ti plind de bucurii a oraqului Frankfurt, pentru a se intoarce in sdric6cioasa caband a bunicului ei. + In acest timp, Heidi urca mereu, alergind cit o lineau picioarele. Din cind in cind se mal oprea si-gi mai tragd un pic sufletul, cici povirnigul era abrupt, iar cogulelul nu era deloc ugor. Pe mdsurd ce inainta, in minte r se cuibiri din nou gindul ci bunica ar fi putut sd moard in lipsa ei. Deodati, insi, zdrt ca52

din

mai mult gi nu incape indoiali cd dacd Heidi ar avea un alt loc pe aceastd lume, nu s-ar duce acum in cuibul lui de balaur. in toiul aprinselor disculii,, sosi in mijlocul lor 9i brutarul satului. Acesta le vorbi despre domnul care o adusese pe Heidi pini la Mayenfeld 9i care, dupi ce-i plitise transportul cu virf gi indesat, igi luase rdmas bun de la Heidr, ca un adevdrat pirinte. Apoi, pe drum, fetifa ii povestise cd nimeni n-a silit-c sd pirdseascd Frankfurtul gi i-a mdrturisit ci, nunrai la dorinla ei a fost ldsatd si se intoarcd. la Unchiul

Heidi', lisindu-gi capul pe genunchii bdtrinei Bunica e atit de emolionat5, incit nu mai in stare sd scoatd o vorbd. Mingiie un timp cu blindete, capul copilei, apoi, cu vocea su grumatd, rosteste in goapti: Da, e p[rul vt, - ei! Mullumesc ei, pdrul ei cirliontat gr fos cea lui Dumnezeu ci mi-a dat sd mai t16iesc aceasti fericirel Lacrimile de bucurie din ochii oarbei s, preling pe bratrele fetitei. Eqti tu, cu adevdrat'l intrebe - bdtrina, tremurind de emotie. de citer a ori gi Da, eu sint, - plinge; o si bunico, te te rog frumos, nu mai vin si vdd in fiecare z; 9i-1i fdgdduiesc s5 nu mai plec de aici niciodatd. Iar tu, tu n-ai sd mai mininci niciodata plrne neagra. uscata. $i rostind aceste cuvinte, Heidi scoase iutt din coqulej cele douisprezece piinile albe qi ie inlird in poalele bunicii. asta e o adevdratd - Ah, copila mea, bdtrina, frdmintind bi' necuvintare, murmuri in. tre degete piinea buni gi proaspdtd. Dar cea mai mare bucurie pentru mine egti tu, fetil; mea, adeugd ea, petrecindu-gi mina zbirciti pe obrajii aprinqi ai copilei. Hai, mai spunr ceva s5-1i aud glasul... $i Heidi incepu s6-i povesteascd despre ne linigtea ei la gindul cd, intre timp, bunica ar fi putut sd moard qi n-ar mai fi apucat sd md nince piinilele aduse de ea. In acest timp, intrd in odaie Brigitte, mam;

va mai intoarce vreodatd ! .. - Aici sint, bunicufo, aici sint,

.

srrisi

lui

Peter.

Nu. nu se Doate! izbucni ea de bucurie

Heidi, Heidi

s-o admire din toate pdrf ile. Nici frumoasi - Heidi, nu gtii, mamd, ce rochili recunoasare dacd ai vedea-o nici n-ai

li

i.

noastrd!...
ca

strinse mina. apoi se invirti in jurul ei.

^

te-o. .. ta?

$1

pdl6noara cu pene, de pe masi, e tot ai, pune-o, te rog, sd v[d cum ifi

vlne...

ciodat6; dar dacd tie ili place atit de mult, potl s-o pistrezi. Apoi, scoase din coguletr pdLaria ei de pai, mototolitd in timpul cdldtoriei ;i, punindu-;i-o pe cap., i;i aminti c6 bunrcuiui nu-i pldceau deloc pdliriile cu pene. De altfel, acesta era singurul motiv pentru care rdstrase, cu atita sfinlenie, vechea ei pild:ioari. Brigitte era atit de incintati de pdldrioara cu pene, incit ii spuse ci dac6, intr-a-

Nu, Heidi, cit timp o mai -a mea, rispunsenu am de gind s-o port am pe pe asta ni-

{xFl

,!,

t'

devdr, nu avea de -eind sd o poarte. ar fi putut si o vindd, pe bani buni, fiicei invdgitorului din Ddrfli. Heidi se dezbrdcd la iuteala de rochia cea frumoas[ 9i, dupd ce igi trase pe ea vechea ei rochie de lina rogie, lui miinile bu-

nicii intr-ale ei qi-i spuse: - Acum trebuie sl md duc la bunicul, dar miine am sd vin sa te vid. Noapte bund, bu-

nlco...

mea, spuse - Noapte bund, copila$i vino, vinobunica, imbrdtriqind-o cu duioqie. miine,,

te

Deodati incepu sA se lase inserarea gi Herdi rupse din nou la fugd. Curind, zdri virfuril brazilor inilfindu-se peste acoperigul cabaner apoi intreaga caband gi, in sfirgit, il vazu p bunicul ei, agezat pe bancu[6,, cu pipa in gura Zbur\ spre el ca o sdgeatd gi pind sd apuc s6-gi dea seama bdtrinul cine gonea spre el cl o vijelie, Heidi azvirli co;ul cit colo 9i s agdfd de gitul ursuzului unchiag din singurata tea munfilor. Era atit de coplegitd, incit nr izbutea sa spuni nimic altceva decit sd repet
intruna:

a$tept...

O stringea atit de tare la pieptul ei de parca n-ar mai fi vrut s-o lase si plece. ce ti-ai scos rochia asta atit - Deo intrebd Brigitte cu mirare.de frumoas6?
e mai bine sd caband - Pentru cdcum sint acum.ajung las-ar puimbricati a$a Altfel,
tea ca bunicul sd nu md recunoasci. Dealtfel, gi tu ai spus ci era cit pe ce sd nu mi recuno$tl.

Bunicule, bunicule, buniculel Bdtrinul tdcea. nefiind in stare si rosteascl o vorbd. in schimb, ochii lui, care de mull ani nu mai gtiau ce-i plinsul, erau acum in carcafi de lacrimi. O mingiie un timp p Heidi, cu toatl duioqia, apoi, desprinzindu-s din inlinluirea bralelor ei, igi agezd nepoatr pe genunchi qi o cerceti indelung, cu o privir
induiogatd:'

Puteai ii -timp ce o sd rdmii cu ea,ug6.spuse Brigitte, in conducea spre Bunicul te-ar

recunoscut oricum; dar vezi, fii atentd, Peter mi-a spus ci bitrinul e din ce in ce mai uricios qi nu mai schimbi cu nimeni o vorbd. i9i luari rimas bun qi Heidi porni grdbitd spre cabana bunicului. Soarele tocmai se l6sa spre asfin(it qi lumina amurgului se a;ternea aurie pe verdele povirniqului muntos. Heidi se oprea la tot pasul, uimitd de frumusefea neasemuiti a crestelor ce pdreau cI inleapd cerul cu ascufiqul 1or. Deodatd, o raz6, de lumind rogieticd se intinse la picioarele ei. Era reflexul stincilor Falkniss. Ghe[arul, invdluit in fldcdri, impurpura zdrenfele de nori ce alunecau u$or pe fondul albastru al cerului, lisind sa se strecoare printre ele o lumind portocalie. ce scdlda intreaga pajigte. de - Niciodatd, murmuri Heidi coplegitdmar aceste splendori, nici micar in visele cele frumoase de la Frankfurt, nu mi-a fost dat s[ vid o asemenea minundtrie. Rimase un timp nemiqcatd', plingind de atita incintare pi de bucurie. Era atit de feri-

fi

Cum se face cd: te-ai intors? spuse e intr-un tirziu. Sper cd nu te-au gonit...

Oh, nu, bunicule, se gribi s6-i rdspundr Heidi, nici nu te gindi la aqa ceva! Toti ar fost buni cu mine, dar, gtii, mi-era atit de do de tine, de Peter gi de caprele noastre, incit uneori, simteam cd mi sufoc. Mi-era insi ru qine si le spun, de teamd si nu-qi inchipuie cr sint o fetitri nerecunoscdtoare. Cred cd docto rul, prietenul domnului Sesemann, m-a ajuta cel mai mult si mi intorc acasd. Despre toat astea s-ar putea sd scrie in scrisoarea pe car

fi-am

adus-o.

Sdri de pe genunchii bunicului 9i, scotin< repede din coqulef plicul qi pachetul rotun( ldsate de Sebastian, le agezd in fala bdtrinu
tul.

Asta e pu - pachetulpentru tine, spuse bunicul,scri nind pe bancd 9i, dupd ce citi soarea., o impituri gi o viri in buzunar. pic nu vrei - Haiintreba elsd bei un Ia-tide lapte cr pe fetili. pachetul mine? o
sd intrdm
anul.

citi, incit nici nu gisea cuvinte potrivite

in cas6... Acum o s6 ai cu ce si-1 cumperi un pat bun ;i imbriciminte pe to

sd

preamireascd aceste meleaguri binecuvintate.

54

N-am nevoie de nimic. rispunse

Heicir

Pat am, iar haine am cdpitat de la Clara atit de multe, incit nu gtiu ce sd mai fac cu ele. Nu-i nimic, spuse bunicul, o sd folosegti

du-se aga, Heidi se trezi deodatb fatrd in fald

cu ciobinagul
piscut, nu-i

banii -

Urcard impreund in podul de fin. Deodat6, Heidi se opri inmdrmuriti: Ce s-a intimplat cu patul meu, bunicule? !?

alti

datd.

duiolie. Miine mergem impreund cu turma

aqa?

Peter. Te-ai intors, spuse el gi-i strinse mina cu

la

L-am desfdcut... Stii, nu credeam cd ai sd te mai intorci, dar fii liniqtiti, i1i pregitesc un altul, mai frumos, rispunse bunicul. Mai intii, insi, sd mergem si bem laptele. Heidi se agezd pe locul ei obignuit. Iqi biu laptele cu poftd, dintr-o risuflare, apoi lisd cana pe masi qi spuse, suspinind de pldcere: Ah, ce lapte minunat, nu cred ci: existi

altul mai bun pe lumel ...

Deodati, de afar6, se auzi un fluierat prelung. Heidi ieqi iute in fafa cabanei, de unde zdri intreaga turmd de capre alergind la vale, cu Peter in mijlocul lor. Cind o vizu pe Heidi, ciobdnagul se opri, uluit. Buni seara, Peter, strigd Heidi 9i, in aceeagi clipi, se repezi intr-acolo, chemind fiecare capri pe numele ei. Acestea, de buni
seam6, ii recunoscuserd vocea, cdci, pe neagteptate., se strinseri toate in jurul ei. Ciocirlia

Nu, miine nu, rdspunse Heidi, miine mi duc la bunica, dar poimiine mergem sigur. ? Imi pare bine ci te-ai intors, mai spuse Peter qi fala i se lumind de bucurie. Nu-i fu deloc ugor sd pund din nou in mt5care zvdpdiatele capre, care nici in ruptul capului nu mai voiau sd porneasci la vale. Dac6, Heidi nu s-ar fi inchis in staul cu Fulg-de-nea qi cu Pestrita, turma nu s-ar mal fi urnit din loc niciodati. Cind, in sfir;it. reintrd in caban6, patul ii era ficut 9i Heidi nu se mai situra trigind in piept mirosul de fin proaspdt. Bunicul a$ternuse patul cu cearqafuri albe ca zA,pada 9i Heidi, neribdatoare. se culcd qi dormi cum nu mai dormise de

multi vreme. in timpul nopfii, bunicul se duse de nenumirate ori s6 vadd cum doarme nepoata :l cercetd cu griji gura lucarnei pe care er astufin, aga fel incit mci o razd de lunA sd nu pdtrund[ in podul cabanei. Heidi insi dormea, cufundatd intr-un somn adinc. gi nrci prin gind nu-i mai trecea sd iasi la plimbare in toiul nopfii. Dorinfa ei cea mai arzitoare ir fusese implinitd. Revdzuse frumusetea soarelui in asfintrit, ghelarul qi stincile incinse dc
rogeata amurgului, ascultase freamdtul brazr' lor in bitaia ugoard a vintului qi respira din nou, la ea acasd, aerul de munte, curat gi sa-

pase cu

9i Turcoaica o imbrincird un pic pe grdsana CertSreafi, care igi ridicase bdrbufa, ca sd fie vazutd. Heidi nu mai putea de bucurie. Zburda, sdLrind de colo pind colo, fericiti cd se gisea din nou aldturi de micufele ei prietene. Le imbrdtiga pe toate, una cite una, gi, de bucurie, caprele topdiau zglobii 9i o impungeau u$or cu cornilele lor. $i tot jucin-

nitos.

spunindu-i c6, mul;umiti lor, a prins din nou putere. Dupi ce le-a mincat, s-a simfit ca o nou-niscuti. Brigitte se gribi s-o dea de gol, mirturisind ci, de fapt, bunica nu mincase decit o singuri piinila, ca s6-i rimind celelalte pe mai multe zile, fiind incredintad ce in felul acesta se va insinitoSi Si va fi iar dornici si triiascd allturi de cei dragi Heidi stitu citeva clipe pe ginduri, apoi, ca pi cind ar fi rezolvat o problemi grea, strigd
bucuroasd:

Capitolul

12

CIND TOATE CLOPOTELE BAT

Heidi il agtepta pe bunic ca si meargl impreuni la Dorfli. Bdtrinul se ducea ca si-i ia geamantanul de la megterul brutar gi, in timpul 6sta, ea avea si rimind la bunica. Ardea de neribdare s-o vadi gi s-o intrebe daci i-au plicut piinilele de la Frankfurt. Stitea fericitd la umbra brazilor, trigind in piept, cu nesa!, aerul curat de munte, imbibat de miresmele pajigtii inflorite. Sufla o adiere ugoari ce se strecura, parc6, fremitind, printre cren-

gile bdtrinilor copaci. In sfirgit, se ardti gi bunicul care, dupi ce mar aruncd o privire cercetitoare in jurul cabanei,
spuse:

Gata, am gdsit! ii voi scrie Clarei gi sint sigurd cd, ea o sd mi ajute. De altfel, mi-a f6giduit ci-mi va da atitea piinile cite am avut in dulap, pini mi le-a luat domnigoara Rottenmeier, guvernanta. Clara e o prieteni minunatl gi se va fine de cuvint. Grozavd idee, ii curmd vorba Brigitte. Numai ci piinigele astea, pini si ajungi la Ddrfli, vor fi tari ca piatra $i cine sd le mai minince... Ei, dacl ag avea qi eu din cind in cind cite un binut in plus, i-ag cumpira piine de la brutarul nostru, care le face la fel de bune; din picate, ins6, cu greu imi pot ing6dui si cumpir 9i piinea neagri... Bani?!? Bani am eu! strigi Heidi 9i chipirl i se lumini de fericire. incepind de azi, bunica va avea in fiecare zi cite o piinili albi 9i proaspiti, iar duminica, doui. Peter se va duce si le ia de la brutarul din sat gi
eu.,.

Gata, acum putem merge. - simbiti dupi-amiazi gi, Era

bltrinul ficea ordine gi curilenie generali.. Totul in casd 9i in preajmd lucea de curilenie. Se apucase de treabi dis-de-dimineafd, ca s[ aibd timp si coboare cu Heidi in Dorf1i.

in

aceast6" zi,

faci cu

de-ale gurii. Nu, nu!... Banii 59tia trebuie s6-i dai bunicului tiu, el o s5 gtie mai bine ce si
ei.

o intrerupse bunica. Tu - Nu, nu, bani ca sl-mi cumperi n-ai primit acegti mie

Porniri impreuni, finindu-se de mini, gi cind ajunseri in dreptul cabanei lui Peter se
despirtird, vizindu-gi fiecare de drumul lui. Heidi intri repede in odaia bunicii gi aceasta ii recunoscu numaidecit pagii. Cind copila se apropie de ea, bitrina ii cuprinse miinile cu duio$ie qi nu se mai indura si i le lase din strinsoare, de teami, parcd,, si nu i-o fure cineva. ii mullumi din inimi pentru piinile,
56

Vorbele bitrinei n-avuri insi darul s6-i strice bucuria copilei. in fiecare zr o si ai piinita -vezi ce bine o si-1i prindi gi ceta, relui ea. Si zdravdni o si te faci. Pe urr46, dupi ce mai capefi pufini putere, sint siguri ci o si-ti recapefi 9i
vederea.

Deodat6, Heidi ziri pe o policioard, cartea de cintece a bunicii 9i se grdbi sd spun6:

In dorinta ei de a nu tulbura bucuria inimoasei fetile, bitrina ticu.

$tii, bunic6, eu am invitrat sd citesc. Vrei sd-tri citesc ceva? Un imn, de pildd.

Adevdrat, scumpa mea copild? Ai putea s6-mi faci qi aceasti bucurie?l? exclamd b6trina, in culmea f,ericirii. Heidi nu agtepti si fie rugati de doud ort gi, urcindu-se pe un scaun, lui de pe policioard carrea gi o scuturi de praf, cdci, aga cum era qi firesc, nimeni n-o mai deschisese de ani de zile. Dupi ce o mai $terse cu o cirp6, se aqezd din nou gi intrebi pe b6,trind

Ianrea. Era atit de fericiti, incit pe drum

Phstreaz-o, e a ta; spuse ea cu toatd ho-

ii

po\estr

bunicului totul: c6-i poate cumpira butrtctr piinile proaspete de la brutarul din Dorfli. cA i-a citit bdtrinei din cartea ei de cintece )r ce bucuroasi qi veseld a fost ea in timp ce-i crtea. tn cele .din urmi, il intrebd pe Unchiui

din

muntri:

ce imn sd-i citeasci. Bunica impinse intr-o parte roata de tors qi

spuse:

voie sd-i cumpdr in fiecare zi chiar daci ea s-ar impotrivi? $i cu patul tiu ce facem? rdspunse bunicul.

Spune, bunicule, nu-i aqa

ci

o s6-mi dar cite o piinila.

Care vrei tu, copila mea. - Heidi incepu s6-i citeascd, plin6 de insugi flefire, un imn nespus de frumos li induiolitor. Era un imn pe care bunica il cintase in tinerefe gi cuvintele lui ii mergeau drept la inimf,. Il ascultS, ticuti, cu bratele incrucigate la piept gi, pe mdsurd ce Heidi citea, chipul brdzdat de cute al bdtrinei se inviora, oglindind o fericire ce izvora din adincul sufletului ei chinuit. Niciodatd n-o mai vizuse Heidi atit de fericiti 9i, cind termind de citit, bdtrina o rugl si mai citeasci o dati. Apor ir mullumi, spunindu-i: Datoritd tie, scumpa mea copil6, mi s-a inseninat inima. Acum sint fericitd... Heidi strdlucea toatd de bucurie. Bltrina nu mai avea fala tulbure gi obositl, iar ochii ei parcd vrjdeau din nou frumuseJea de odinioar6. Deodat6, se auzi un ciocdr it in fereastra. Bunicul se intorsese din vale qi ficea semn nepoatei sd ias6. Heidi iqi lui in grabi rAmas bun, fdgdduindu-i bitrinei si vini iar la ea, a doua zi. Deqi i-ar fi ficut mare plicere sd urce cu Peter pe crestele inalte ale muntrilor, prefera totugi s[ coboare, ca si-i ci-

Heidi nu se dddu insd bdtuti 9i stirut. spunindu-i c5, in ceea ce o privegte, ea doarme mult mai bine in patul ei de fin decit in cel mai frumos pat din Frankfurt. La urma urmei, sint banii tdi, se inr..t bunicul. Foloseqte-i cum crezi tu ci e mal bine. Cu banii igtia poli s6-i cumperr pirnrle mulli ani de acum incolo. Heidi era incintati. Sirea in sus de bucurte 9i striga intruna: Bunica n-o sd mai mdnince nrciodatd
piine neagrb.
uscatd!... lar strigitul ei se asemuia cu cintecul pAsArl lor, in amurg. Deodati lnsa se polou $l lncepu: rugdmintea mea nu - Ce bine imiqipare cf, Dumnezeu mi-a ima fost zadarnicd. bunul plinit dorinta. Nu-i aqa, bunicule, ci o sa ne rugdm amindoi. in liecare zi. a5a cum m-a in-

qi

vitat pe mine bunica de la Frankfurt.

Dumnezeu sd nu ne uite?

ca

mormii pe sub nas omul munlilor. Dacd n.ri. oamenii, nu ne ajutdm singuri, nimeni nu ne
ajut6.

Ei, mai uiti el, cu rugiciune cu tol.

chipul strdlucind de

teascd nefericitei oarbe ceva care sd-i meargd la inimi 9i, in felul acesta, s6-i vadi din nou

tainicd bucurie. Cind sd plece, mama lui Peter ii intinse rochila 9i pdliria pe care le lisase aici, in ajun. Heidi lud rochitra, gindindu-se cd bunicului :rea s5-i facd pldcere, in schimb se impotrivi

Heidi nu-i rispunse. lviergea ticutd, straduindu-se s6 lini pasul cu bunicul ei, care acum pdrea cd se grdbegte sd ajungd cit mai repede
acasa.

:u

invergunare

si ia 9i pdldria.

Cind intrard in cabani, Heidi fugr repede in odaia ei. Bunicril lf,sd los coqul pe care-l purtase in spinare. ?p, l re duse sA se a)czc pi bdncuta lui. Nepoata veni numaidecit. cu ..

noi, l-a hrdnit bine gi l-a socotit iar ca pe unul din fiii sai buni... Se agternurd citeva clipe de tdcere, dupd care Heidi relu6: E o poveste tare frumoasd, nu-i a5a, bunicule?

carte mare sub bra!. gi se aqezd gi ea iinga bunicul ei. Deschise cu ugurinfa cartea la pagina dorita, cdci, vorba ceea, o citise de atitea orr, iar povestirea indrdgitd o gtia aproape pe dinafard. Se lipi de bdtrin qi incepu sd-i recite povestea fiului plecat de-acas6: ,,A fost odatd un gospodar care avea un ilu. Fiul acesta se ducea cu vitele la p6scut, pe o pajigte nespus de frumoasd, li tritia foarte bine acasd, la pdrintrii lui. intr-o bun6 zi, i se ndz6.ri sd-gi pdrdseascd pimintul natal 9i sd plece intr-o farb striina. ii ceru tat6lui sdu partea de bani ce i se cuvenea pentru munca lui gi se duse. Banii insd se isprdvird curind gi, ca sd-gi agoniseascd traiul, se vizu nevort sa se angajeze ca paznic de porci, printre strdini. Umbla zdrenfdros gi nu o datd se intimpla sd nu aibi ce minca. Uneori, trebuia si se mulfumeascd cu pufinul ce rdminea din hrana porcilor. A$a stind lucrurile, intr-o buni zi se hotdri se se intoarci acasi. $i aga fdcu. Iar cind ajunse in fala pdnntelui siu' ii spuse: ,,Iartd-md tatd, am gregit fatrd de tine qr fald de consitenii mei. Tu qi toti cei din jur afi fost buni 9i drepfi cu mine, iar eu, in loc de recunogtinfS, v-am pirdsit. Primegte-mi inapoi qi, in schimb, itri voi fi cel mai ascultd.tor dintre servitori..." Deodati, Heidi se intrerupse gi-i spuse bunicului, uitindu-se steruitor in ochii lui: poate cd tatdl siu, de - lfl inchlpul era incd supirat pe care, inbund seami, mai el, a ceput sa-l dojeneasc6? Nu, dimpotrivd, gi-a primit fiul cu bratrele deschise, i-a dat harne

Ar fi dorit ca bunicul sd se arate incintat

se bucure,

de aceastd poveste gi sd zimbeascd fericit, dar,

gi ramase neclintit pe banca lui. Abia dupl un timp mai indelungat rosti incet, cu toate
seriozitatea:

in loc si

bitrinul

cA.zu pe ginduri

Da, intr-adevdr, e o Doveste frumrlasd.

58

pede afard; soarele s-a gi sdltat peste crestele munfilor qi abia a;teapte sd te vadd. pune-fi rochitra cea frumoasd gi si mergem impreuna jos, in sat', la serbare. Heidi nu se l6si mult agteptati. peste citeva minute se gi afla in fatra cabanei gi, vdzindu-l pe bunicul ei, rimase mut6 de uimire: Vai! izbucni ea in cele din urmd.. Ce bine ifi std in hainele tale de sirbitoare. Niciodatd nu te-am vizut cu tunica asta cu nasturii de argint!... Nici nu gtii ce frumos esti, bunicule!... Bunicul i9i privi nepoara ;i se gr6bi sd-i rispundd cu fata numai zimbet: - $i tu egti frumoasd in rochi{a asta de sarbd.toare, copila mea. Apoi, luind-o de mind, porniri amindoi pe

proaspit gi curat al diminelii. in coroanele brazilor din spatele cabanei, pdsdrelele se intreceau in cintecele lor de veselie. La un moment dat, bunicul intrd in casd gi strigi cu voce tare: Heidi, copila mea, scoald-te qi vino re-

imprejurimile aprinse de primele raze ale soarelui. In ochii lui scdpdrau scinteile bucuriei. Era duminicd, pe cer nu se zd.rea nici o zdreanfd de nor, iar munfii sclipeau in aerul

Heidi ridica un pic carrea spre ochii buni. cului gi-i aritd bdtrinului poza in care fiul cel nesdbuit se intoarce acasd la tat6l s[u. rar acesta il stringe cu putere la pieptul tui. Bunicul privi poza indelung, apoi ii spuse nepoatet si pund masa gi, dupi ce mincari pe sdturate, se duserd amindoi la culcare. La citeva ceasuri dupi aceea, in timp ce Heidi dormea cufundatd intr-un somn adinc. bunicul se trezi gi, luind cu el un scdunel. urca in pod 9i se agezd ling6 patul de fin al nepoatei. O razd, de lund se strecura prin crdpitura lucarnei, luminind chipul frumos al copilei. Pe fap ei fericitd se citea bucuria qi increderea in viald. Bdtrinul stitu muita vreme aga, la cdpdtiiul nepoatei iubite, pina cind, rdpus 9i el de somn, cobori 5i se intinse pe patul lui. Adormi numaidecit gi nu se mai trezi decit odati cu revirsatul zorilor, cind ieqi grdbit in fatra cabanei 9i privi multd vreme

potece, la vale. Pe mdsuri ce se apropiau de sat se avzea, tot mai puternic^, dangdtul clopotelor din turlele bisericilor. Incintatd de atmosfera sirb[toreasci, Heidi sdrea in sus de

tului,

care

incuviin!i intru totul pdrerile tri

menilor.

bucurie qi striga, la tot Pasul: Auzi, bunicule, auzi ce frumos bat clopotele? Azi o s6 fie serbare cum n-a mai fost
niciodatd...

satului, fanfara tocmai intona un mar$ caden{at. Numeroqi siteni se gi adunaseri in mijlocul pielii ii aliii veneau mereu sa le lngroa;e rindurile. Unul din multrime il zdri deodatl pe Unchiul din munti ii, numaidecit, ii ficu semn cu cotul vecinului siu: Ai vdzuI, spuse el, ai vbzul cine a venit? Morocinosul din virful munfilor a coborit

Cind intrare, linindu-se de mini, in piala

printre noi.

cotul. Vestea se rdspindi prin mullime cu iuleala fulgerului, iar femeile intorceau capul sd vadd minunea minunilor. Bunicul qi Heidi se a;ezara pe o bancd la marginea pietrii, qi de acolo priveau forfota din jurul fanfarei. Deodatd, aceasta amuti qi toli sdtenii se uitau acum la cei doi, ne$tiind ce sd mai cread6. La un moment dat, din mullime se desprinse un birbat inalt, cu ochii strdlucind de bucurie. Era pastorul, prietenul de altd dati al bunicului. Se apropie de b6trin gi, stringindu-i mina cu toati cdldura, ii
spuse:

$i, numaidecit, incepurd toti s6-9i dea cu

un copil, care se bucurd la orag de toatc pii cerile vie;ii, sd se intoarcd la un bunic pt'.a gi singuratic, dacd acesta ar fi, intr-adeta spalma lmprejurtmllor. Cele oovestite mai de mult de butrlca ll Peter, de Peter gi de mama acestula erau ri petate acum de mai toli sdtenii 9i, curind. ir lreaga suflare adunati in piatd era de p.irte bunicului gi, in cele din urmd, tot silttli primi cu braiele deschise, ca pe un vecl.tt 1'r':, ten reintors in rindurile obltei. Bitrinul, coplegit de emofie, nu era it.t ::.ri si scoatd nici un cuvint. Ca s6-l itlcurelez pastorul ii spuse: U$a casei mele iti va fi vegnic deschrsr Nu qovii qi vino, sd mai stdm un Prc L vorbi, sd mai punem fara la cale, ca in tin,
refe.

La urma urmei,, unde s-a mal ptrlll!'ll:

cI am sA r.in. raspunsc. itt.llr.t bunicul. $i lin sa-ti spun de pe acurr: m-am gindit bine la sfatul dumitale de J t6-iarn6, cind ai fost la mine sus, 9i creu .
$tll

_sd

Bine ai venit in mijlocul nostru, vecine. Sint fericit ci nu ne-ai dat uiterii gi nu te-at sfiit si te intorci printre acei din rindurile cdrora ai plecat, cu sau fdrd voia dumitale. Deci, incd o datd, fii binevenit printre noi... Oamenii din jur cdscau gura la ei, uluili. Vedeti, spuse unul, bitrinul nu e chiar
a

am gregit cd nu te-am ascultat. De ?Cc'c'r. rog si md ierti pentru nechibzuinl? nlel. atunci... Dumneata ai avut dreptate. litl trebuie datd la scoali... in culmea fericirii, pastorul o mlnglla Heidi., cu blindefe, pe obra.li $r spuse: 9i Egti o fatd isteald 9i sint sigur ca o 'A'

r.

placi si

Cum si nul Dealtfel, sd 9ti1i ca anr t vilat sd citesc 9i sd scrru... se bucura pastttrul. \pr - Bravo, bravo! addugd: Acum ra i: luindu-li rdmas bun, trebuie sd md duc' c[ mai am o mulltnl:

invef i,

nu-i

aqa?

tll de rdu pe cit pare... E de ajuns si te uili cu citi gingdgie i;i nepoata de mind ca s6-ti dai seama de ace st lucru., se gribi sd adauge un altul. Eu am spus asta intotdeauna, spuse un al treilea. Daca n-ar fi asa, ce-ar ciuta acum

treburi de fdcut... Bunicul gi Heidi pornird sa strabata ptal linindu-se mereu de mina. La tttt pasui. erl

cu fetila, la serbarea noastr6?... in t<''iul acestor disculii, sosi gi brutarul sa-

intimpinali cu cdldura 5i bdtrinul rlu nral )1 incotro sd se uitc ntai intii. Sintem l'ericilr ci te alli tar pritltrc r-,, strisau unii. De mult n-am mai stat de \orba intc ul l.l. Unchiulel strigau algri.

cu

lnduiogat, bunicul le rispundea: Ve mullumesc din inim6 pentru frumoasa voastri primire $i sint fericit ci voi trii iar in mijlocul vostru. La iarnd mi intorc in sat, printre vechii mei prieteni. Sitenii ii insotird un timp pe potecS, in sus, iar la despdrtire il rugari pe bunic si nu uite ci uga lor ii va fi deschisi oricind. Bitrinul om al munfilor ii urmiri un timp cum coboard cdrarea, gi pe chipul lui senin se citea acum mullumirea 9i linigtea sufleteasci. Migcatd de fericirea bunicului, Heidi exclamd
lnsulletrre:

La auzul acestei vegti neagteptate, Brigitte siri in sus de bucurie. Zburda prin odaie ca un copil 9i striga: Nici nu gtii, Unchiule, ce fericiti sint! Piliria asta meriti pe pulin zece franci. Ca si vezi citi bucurie a putut s6 ne aduci de [a Frankfurt aceast6. fetifi minunati. Ce bine ar ft s6-l pulem trimite acolo gi pe peter al nostru, intr-o buni zi! ...
Bunicul incuviinfd aceastd idee... dar clipi din ochi $treng1re$te, dindu-i Brigittei a inle-

dati 9i sd nu md pedepsegti, l6sind-o pe Heidi si plece iar la orag inainte de a mi duce eu la

odihna vegnic6. Nici nu gtii ce izvor de bucurie este pentru mine acest copil... teami, bunico, nici prin gind - Nu{i fie te pedepsesc... Dealtfel, nici nu nu-mi trece si vid.de ce ar trebui si te pedepsesc. De-acum inainte vom trii in pace ca. si ne putem bu-

ce ai ficut pentru mine! Hai, vino mai aproape, si-fi string mina... $i te rog, te rog din suflet si m[ ierfi dacl te-am necijit vreo-

venim iar s6-fi reparim cocioaba. Nu, nu se poate, strigi bitrina cuprinsi de- emotie, nu se poate! Ce surprizi!... Nici nu gtiu cum si-1i mullumesc pentru tot ceea

Ce zi frumoasi! Iar tu egti azi mai frumos ca oricind. bunicule! Da, rispunse bitrinul, cu fatra luminatd de zimbetul bucuriei, azi toate sint mai frumoase ca oricind, iar eu sint fericit c[ m-am impicat cu fralii mei Nu m6 ag- oamenii.partea lor... teptam la o asemenea primire din Cind ajunser[ in dreptul casei lui peter, bunicul impinse chiar el upa 9i strigd: Buni ziua, bunico! Peste citeva zile o si -

cura de viati. Deodati, mama lui Peter il trase pe bitrin intr-un coll al odiii qi, aritindu-i frumoasa

pllirie cu pene, ii

primi de la Heidi un dar atit de prefios. Bunicul se uitd cu coada ochiului la nepoata lui, apoi spuse cu mullumire in glas: - La urma urmei, pdlhia e a ei. Dac6 fi-a dat-o, pistreaz-o sin6toas6.
60

spuse-n goaptd c6 nu poate

HF]IDI, I]ETITA MUNTILOR

iege ca va trebui sa mai a$tepte un timp pind :A se iveasci un asemenea prilej. Tocmar atunci. didu buzna in cas6, ca o vijelie, pis3tr)rul Peter. ln graba lui, se izbise cu fruntea dc- usi gi acum avea un cucui in lege deasupra

bunica oarbd gi, bineinfeles, pe bunicul din

munfi. Scrisoarea Clarei le pricinui tuturor o marc bucurie, 9i atitea intreberi avu de pus fiecare. incit bunicul nici nu-gi didu seama cd, intre
ve-

trecuse intimpldtor. Era o scrisoare de la Clara. Heidi o deschise cu neribdare, dupd ce :e agez?rd cu totii, gi incepu sd citeasci, firi si se incurce, vegtile primite de la buna ei ; :tena, care ii merturisea tristelea ce se cuibanse in casa qi in sufle^tul ei dupi plecarea irepreluitei sale prietene. In dorinta de a o reredea cit mai curind pe Heidi, l-a rugat stiruitor pe tatdl ei si vind, impreund cu bunrca, la Bdile Ragaz, aflate nu departe de Dorfli. Cum era gi firesc, pind Ja urmd domnul Sese:lann .i-a dat consimfimintul gi astfel, la i,.rilmna, vor veni tofi trei s-o vadi pe Heidi )1. cu acest prilej, vor merge s-o viziteze gi pe

Lrchiului. Cu sufletul la gurd, scoase din buzunar o scnsoare pentru Heidi, spunind ci i-o daduserd cei de la pogta din Dorfli, pe unde

seliei, pentru mine cea mai mare bucurie e totugi aceea de a reglsi un vechi prieten, care a venit s6-mi string6 mina, qi n6d6jduiesc cd de acum incolo o si dea mai des pe la noi, lmpreuna cu nepoata lui. Bunicul ii fdgddui si n-o mai ocoleascd niciodati gi, dupd ce le strinse mina tuturoi, cu toate celdura, porni cu Heidi pe cirare, ln
SUS,

timp, incepuse sd se lase inserarea. - Pentru mine, izbucni bunica in toiul

Aceleagi clopote, care ii imbiaserd de dimineap se coboare in sat, ii insofeau acum, cu dangdtul lor pagnic, in drum spre cabana singuratici. Aceasta se ariti curind, poleitd de ultimele raze ale amurgului, in mijlocul unei naturi incintdtoare...

62

HEIDI. FETITA MUNTILOR

nu ne-am vdzut? intrebi el urcind scirile, in-

solit de Sebastian. Dar pini si apuce valetul s6-i rispundi, fu

intimpinat de stipinul casei, care-l agtepta in capul scirii. Ce bine imi pare ci ai venitl Voiam si ne mai sfituim o dat6 in lee6tur6 cu cilltoria

noastr[ in Elve]ia. $i, dupi ce-l inviti in salon gi-l pofti s6 se ageze intr-un fotoliu, se gribi s6 adauge: inainte de toate, te-a$ ruga si-mi spur dacd n-ai putea s6-[i schimbi hotirirea in privin!a CIarei...

Capitolul

13

PREGATIRI DE CAT-,ATONTE
Bunul gi blajinul doctor, la sfatul cdruia fusese luati hotirirea ca micuta Heidi sd fie trimisi inapoi in munfii ei, strSbdtea in dimineala aceea largul bulevard ce ducea spre casa domnului Sesemann. Era o zi frumoasi de septembrie, soarele mingiia cu razele sale blinde fetele trecitorilor 9i pe chipul lor se citea bucuria qi incintarea. Nu acelagi lucru se putea spune insi despre doctorul nostru, care pigea incet gi ingindurat, privind in jos spre pietrele trotuarului, de parciL albastrul cerului nici n-ar fi existat. Avea ochii tri$ti, lucru neobignuit pentru el, iar pdrul siu negru, ca td-

Dragul meu, ii rispunse doctorul, pe un ton blajin, cum vid, cu tine n-o scot la capitl Cel mai bine ar fi s-o chemi pe mama ta si asiste la disculia noastri. Cu ea, sint sigur ci totul s-ar lamuri intr-o clipiti 9i n-am mai sta si despicdm firul in patru. E pentru a treia oari cind md silegti sl repet acelagi lucru. Da, ai dreptate, imi dau seama cd sint foarte cicilitor, dar trebuie si mi intelegi,
prietene...

$i rostind aceste cuvinte, domnul Sesemann igi l6si miinile pe umerii doctorului, incercind sd-l induplece:
inlelege c5 mi-e tare greu s6-i spun copilului c6 nu md pot tine de figiduiala fEcuti cu luni in urm6. De atunci, zi 9i noapte viseaz6 sd se implineascl aceast1 dorinfd 9i daci in ultima vreme a indurat totul cu atita curaj, asta se datoreazi numai speranfei in apropiata ei c6l6torie in Elvetia, unde i s-ar oferi prilejul s-o viziteze 9i pe micuta ei prie-

ciunele, la inceputul primdverii, strilucea acum ca argintul. Avusese o fiicd pe care o ten6 Heidi. Nu mi lasi inima si-i rdpesc iubea nespus gi, de la moartea sotiei lui, locu- aceasti bucurie. iseri impreuni in cea mai desdvirgiti armo- - Trebuie, dragul meu Sesemann, spuse nie. Dar iatd cd moartea nemiloasi venise doctorul, firi lovdire. Trebuie! Apoi, vlzinsd-i ripeasci fiica adorat[, in floarea virstei du-gi prietenul intristat, continue: Gindegte-te bine. De mult Clara nu s-a mai simtrit atit de gi, de atunci, veselia a prins si se gteargi de prost ca in vara asta, gi o cdlitorie indelunpe chipul siu vegnic surizitor... Sebastian ii deschise uga foarte respectuos, gatd ar putea sd aibd pentru ea urmiri foarte cdci musafirul nu era pentru el doar cel mai grave. Ca si nu mai vorbim de faptul cd sinbun prieten al casei Sesemann, ci, prin bun6- tem in septembrie $i, la munte, timpul s-ar tatea $i felul sdu de a se purta, doctorul igi putea si se riceasci. Asta pe de-o parte. Pe cigtigase gi pretuirea personalului de serviciu. de alta, ziua e acum din ce in ce mai scurti 9i S-a mai schimbat ceva pe aici de cind Clara nu poate si rdmini peste noapte un-

deva

loc s-o ferim de orice oboseali, s-o supunem unui efort fard rost care i-ar putea spulbera sperantra unei amelioriri? Domnul Sesemann il ascultd fdr6 sd i se impotriveascd, apoi, ridicindu-se brusc de oe scaun. il intrebe cu ingrijorare in glas: sd-mi - Te rog bunul spui, dar, te rog, cu toate sinceritatea, meu prieten. Existd vreo speranfd in restabilirea totald a sdn6t6trii fiicei
mele?

treb: n-ar fi oare pdcat s6-i intrerupem dintr-o datd un tratament care ii priegte gi, in

band gi inapoi, la bdile Ragaz, in scaunul ei cu rotile. in felul acesta, insi, drumul ar dura crreva ore $l pentru ea ar fi mult Drea obosi_ tor... Nu, hici vorbd nu poate fi de asa ceva. Eu unul sint categoric impotriva acestei ple_ cari. Am sd-i explic Clarei cum vid eu lucru_ rile gi sint sigur cd ea o sd md inleleagd. Dar, deocamdati, asculti planul meu; la anul, in luna mai, va face mai intii un tratament la bdile Ragaz gi pe urmi., cind vremea va in_ cepe s6 se incilzeascd, o vom putea duce mai ugor pin6 sus la caband. in felul dsta, se va intoarce acas[ fortificata 9i calitoria ii va fi mai de folos decit acum. Nu crezi? Gindeg_ te-te bine^la propunerea mea, scumpul meu pneten... In clipa de fap, ce_i drept, srarea sindtdfii ei s-a imbunatdfit. gi atunci, te in_

1ie: s-o ducem de fiecare datd pind

in creierii munlilor. Ar fi o singura

solu_

ius la ca_

stringe inima cind te vdd atit de posomoritl

rul 9i o sd-!i prindd bine. Cici, ziu. mr se

probleme greu de rezolvat. in cele din urmA se opri in fafa prietenului sdu qi, bdtindu_t cL palma pe umdr, izbucni: Doctore, mi-a venit o idee grozavdl.. Asculti: ce-ar fi si pleci ru singur J-o vizitezr pe m^icula Heidi, in numele nostru, al tutu_ ror? In felul dsta, mai schimbi 9i tu pufrn ae-

facd intotdeauna cind era pus

in fala une

Ei, ce zici'!

pllns nlcl tu, nlcl

culmea fericirii ori de cite ori te intorci acasi din cdlStoriile tale indelungate. Tu nu rntri niciodat6,, ca mine, intr-o casd pustie gi niciodatd nu te agezi la masd de unul sinsur. E drept ci fiica ta, prin infirmitatea ei, e-lip_ sitd de multe din bucuriile altor cooii. in schimb, are alre bucurii pe care multri copii nu le au. Crede-md, dragul meu, nu sintetri de
ea...

in

voce tare contrnui. Tu, ins6, dragul meu prie_ ten, ai cel pufin un copil pe care_l adori gi care, la rindul sdu, i1i poartd mereu dorul qi e

foarte slabd, ris_ - O speranfd exist6, darde gurd. punse doctorul cu jumdtate

Apoi, cu

Stdpinul casei incepu sd umble prin odaie cu pagi mari gi apdsali. aga cum obisnuia sd
64

Surprins de propunerea prietenului, docto_ rul nu gtia ce sd rdspundi, dar stipinul casei nu-i didu rd.gaz sd se mai gindeasid si, luin_ du-l de bra{, il conduse in odaia fiicei sale. Pentru Clara, prezenla doctorului era intot_ deauna un prilej de mare bucurie. Se purta cu ea prieteneqte gi intotdeauna ii p()vest;a cite e) snoavd plind de haz. Acum insi, Clara Stia ca bunului ei prieten nu-i prta ardea de glume. Domnul Sesemann $i doctorul se a-sezara lingd ea gi, din vorbd in vorbd, incepura sa discute despre cdlitoria lor in Elvefia. Ca sd_i crufe lacrimile, doctorul ii spuse fd16 ocoli_ guri pdrerea lui, iar tat6l ei se gr6bi si._i ex_ plice cit de binefdcdtoare ar fi o asemen ea ca_ ldtorie pentru bunul lor prieten. Ochii Clarei se umplurd totugi de lacrimi la auzul acestei vegti; dar, gtiind ci tatdl ei se intristeazd cind o vede licrimind, se sdpini din rdsputeri sa nu plingd; dealtfel, era incredintatd cd ar fi l6sat-o si plece, dacd bunul ei prieten n_ar fi fost de pdrere cd oboseala drumului ar fi fost de naturd si-i gubrezeascd sinitatea. Se in_ toarse spre doctor gi, apucindu-l de miini. ii spuse cu gingdgie in glas: domnule duce(i-v6, duce_ - Da, vedeti pe doctor,pi, la 1i-vi s-o Heidi inroarcere. sd-mi povestili dumneavoastrd despre frumu_ setrile acelor meleaguri, despre caie prietena mea mi-a vorbit de atitea ori. Si-i vedefi ne toti. $i pe ciobdnapuf p.i.r-.u ."prA."nli."u pe bunicul, pe tofi, cdci eu pe toti ii qtiu din cele povestite de Heidi. gi am s6 vd mai rog sd luatri 9i darurile pe care vreau sd i le trimit prietenei mele gi bunicii. De mult le am pregitite, gindindu-md la plecarea mea. Acum

insi, vd rog mult de tot sd le duceli dumneavoastrd gi in schimb vi promit cd am si rau citi unturi de peqte o sd spuneti. Nu se gtie dacd promisiunea aceasta a avut darul si-l induplece pe doctor, dar se pare ca da, de vreme ce,, intr-o clipiti, fala lui mohorit[ se lumini de un zimbet blajin.
Bine, scumpa dacd a$a lucru- atunci s6 qtii c[mea, duc, spusestauIar tu, rile, md el. in schimb, ai si iei unturi de pegte qi ai si te ingragi ca si prinzi puteri, aga cum doresc pi eu, gi tatdl tdu. Dar, ia spune, cind ai vrea tu

Tocmai atunci Sebastian ii deschise usa doctorului 9i, fdcindu-i o pleciciune adinci, i se adresd: V-ali supdra, domnule doctor, dacd v-ag ruga s-o salutafi gi din partea mea pe micula
domnisoa16'l

sd

plec?

fericitd, se - Dacd s-ar putea miine, ag fidis-de-dimigribi si rdspundi Clara. Miine,

neaf6...

bine, il intrerupse doctorul - Bine, o sd fac. Nu de alta' dar surizind. Aga mi-e
teamd c6,, dacd nu
scof

fi pdcat sd pierzi aici o zi insoritd 9i senin[, in loc si f i-o petreci la munte... printre...

Da, fetifa noastrd. are - tatdl ei. Vremea e atit dedreptate, interveni frumoasd gi ar

i ochii toatd viata...

sd

mi

supun, o si-mi

de braf qi-l mai rugi o dati sd transmiti din partea ei cele mai bune ginduri bunicului, ciobdnaqului Peter si bunicii. Vreau sd aflu cit -mai cu seam6, despremai multe despre tt'r1i gi, buna mea Heidi. Pachetul pentru Heidi vi-l trimit incd azi. gti1i, domnigoarq Rottenmeier, care trebuia sa-l pregateasca, lipsegte acum de acas[, dar n-avefi nici o grijl, pind deseard il vefi primi. $i in timp ce valetul Sebastian il conducea pe doctor spre iegire, Clara o chemi pe Tinette la ea gi-i spuse, aritindu-i ct cutie mare
qi - Ia, te rog, cutia asta pe lituri fragede,, din acelea

$i rostind aceste cuvinte., se ridicd de pe scaun, cu gindul sd iasd. Clara insd il apucd

5i

frumoas6:

astdzi

la micul dejun.

umple-o cu prdcare le-am avut

cu - Meritd osteneala? intrebi Tinette. ori ue$nicul ei zimbet dispreluitor, ori de cite

pomenea cineva de micufa Heidi. Dar pind

sa

elont din

apuce Clara sd-i rdspundd, camerista

odaie.

ieSi

Hm... cum sd vi spun... gtili, eram in sufragerie 9i... aga... intimplitor, am auzlt vorbindu-se despre micufa domnigoard 9i qti1i.. mi-a venit 9i mie ideea cd... Da., ai dreptate, zimbi - astfel pe Sebastian dindocto.ul., s61)tindu-l incurciturd. Ai dreptate, cu cit are omul mai multe idei, cu atit intelege mai bine ce se petrece in jurul lui... Nici o grij6, Sebastian, voi transmite cu plicere saiutdrile dumitale... Cind sd treacd pragul, se trezi fatr6 in faga cu un obstacol greu de dep6git. Domnigt,ara Rottenmeier, pe care vintul ce se stirnise din senin o impiedicase sd-gi ispraveasca treburile prin orag, se intoarse grabnic acasd gi iat-,., acum tdindu-i calea doctorului, care se pregAtea tocmai sd iasd. Vintul. din ce in ce mar tare, umfla qalul guvernantei, fdcind-rr sa semene cu o ambarcatiune cu pinzele intrnse. Doct,rrul. curtenittrr. fdcu un pas inap..'i. irr dorinta de a o lasa sa treacd, dar domnig.rar:r Rottenmeier, la fel de respectuoasd, ficu acelagi lucru. $i iatd-i acum invitindu-se unul pe altul care sa treaci mai intii. Deodatd. o rafald puternici de vint o impinse pe guvernant6, cu pinzele intinse, in vestibul. Dr.)ctt'rrul izbuti sd se retrag[ la timp ;i in l'elul acesta si evite ciocnirea cu domniSo?r& Rt)ttenineier, care, la rindul ei, strcoti cu cale sa se dea din nou inapoi,, spre a-l asa ^saluta, cum se cuvine,, pe prietenul casei. Intimplarea avu darul s-o necdjeascd pu1in., dar doctorul ii vorbi cu atita insuflelire despre apropiara sa cd16tiirie in Elve[ia, incit guvernanta igi recdpdtd numaidecit buna dispozilie. La despirlire o rugi. stiruitor, cll vocea sa blajini, si impacheteze cit mai bine darurile pe care Clara le pregitise pentru Heidi. Apoi igi luard rdmas bun si fiecare igi vizu hnigtit

treba drrcttrrul,, cu mirare.

Dar de unde gtii ci

ma

duc la

ea'? in-

de drumul siu. Clara se a$tepta si fie dojeniti pentru suntedenia de daruri pe care avea de gind s6 i lc

trimiti bunei sale prietene, dar, intimplitor,

de zile mari gi, fird si mai ziboveasci, se apuci si facd pachetul, sub privirile inflicirate ale miculei infirme. De toti avusese grijd Clara: un paltonag gros de lin6, cu un capigon de toatd t'rumusefea, pentru Heidi. Asta, firegte, in dorinfa ca buna sa prieteni si poati cobori la bunica ei oarbd chiar gi pe gerul cel mai aspru,

dr)mni$oara Rottenmeier era intr-o dispozilie

firi si mai fie insogiti de bunicul ei. Un

;;al cilduros pentru betrine, ca sd-i [ind dr cald gi, tot pentru ea, cutia cu prdjituri fra gede. Un salam mare, de fapt pentru Peter dar gtiindu-I, din cele povestite de Heidi, cit de lacom, i-l trimitea Brigiitei, cu rugdminrci s6-l imparti cum va silcoti ea mai bine. Ur pachet cu tutun de pipd pentru bunicul dir munfi 9i, in sfirqit, o multime de cutiuge 9i dr pachetele misterioase, la care Clara se uita cr nespusi bucurie. O gi vedca pe Heidi sirinc in sus de fericire, atunci cind le va deschide.. Cind pachetul fu gata, domni$oara Rotten rrrcier il chemd pe Sebastian gi-i spuse s6 iducd doctorului acasd.

66