Analizatorii

ANALIZATORII  Analizatorii sunt structuri morfofunctionale integrate sistemului nervos central alcatuite din organe specializate in receptionarea stimulilor specifici din mediul extern si intern denumite organe de simt. Fiecare analizator cuprinde formatiuni receptoare, caile nervoase de conducere a impulsului nervos specific si segmental central cortical, de analiza .  Rolul analizatorilor este acela de integrare functionala a organismului in mediul inconjurator.

analizatorii au in componenta lor 3 segmente : 1. Segmentul periferic sau receptorii 2. Segmentul de conducere sau intermediar, prin care impulsul sau influxul nervos specific, se transmite de la receptorul periferic, la segmentul central , reprezentat de cortexul cerebral. El este format de un lant de neuroni intercalati intre receptori si analizator. 3. Segmental central sau cortical primeste in sens aferent, impulsurile si are rol de analiza, proces in urma caruia apare senzatia .

Analizatorii prin componentele sale au capacitatea de a elabora senzatii Dupa natura senzatiilor elaborate se descriu 5 senzatiilor analizatori: analizatori:  Analizatorul cutanat ( tactil); tactil);  Analizatorul gustativ; gustativ  Analizatorul olfactiv;  Analizatorul optic sau vizual; vizual;  Analizatorul auditiv sau acustic .

Analizatorul vizual


Segmet de receptie globul ocular Segment intermediar nervul optic Segment central scoarta cerebrala ariile optice

Globul ocular


Segmentul periferic al analizatorului vizual este constituit din globul ocular, situat in cavitatea orbitara. Aceasta cavitate este delimitata de pereti ososi la formarea ei participand oasele frontal, etmoid, sfenoid, temporal, zigomatic si lacrimal Globul ocular prezinta o serie de formatiuni care au rolul de a-l aproteja, fixa, misca si umecta. Toate acestea sunt denumite anaxe ale globului ocular

 Anexele

de protectie sunt reprezentate de: Orbita Periorbita Capsula Tenon

Anexele de fixare sunt reprezentate de pleoape: - pleoapa superioara - pleoapa inferioara - pleoapa a III-a III-

 Anexele

secretorii sunt reprezentate de: - glanda lacrimala - glandele tarsale - glandele pleoapei a III-a III-

Anexele de miscare sunt reprezentate de: - muschii oblici mare si mic - Muschii drepti ( lateral, medial, dorsal si ventral - Muschiul retractor bulbar - Muschiul ridicator propriu al pleoapei superioare


Periorbita este formata de periostul regional care captuseste orbita. Are forma conica, varful conului este situat pe creasta orbitara ce delimiteaza hiatusul orbitar iar baza conului este situata anterolateral in jurul arcadei orbitare pe care se si insera. O parte din fibrele periorbitei se prelungesc de la marginea acadei orbitare in grosimea pleoapelor inferioara si superioara sub forma ligamentului tars.

Portiunea din teaca orbitara, corespunzatoare peretelui medial al orbitei este mai subtire si aderenta la os. La acest nivel prezinta o brida peste care aluneca tendonul muschiului oblic dorsal al globului ocular. Sub teaca oculara se gaseste capsula lui Tenon (Fascia orbitalis), strat conjunctiv fin, putin distinct la animale. Aceasta teaca acopera intim sclerotica si emite septumuri foarte fine si teci pentru muschi extrinseci ai globului ocular

 -

Pleoapele sunt in numar de 3: Pleoapa superioara Pleoapa inferioara Pleoapa a III-a IIIPleoapa superioara si cea inferioara au forma unor pliuri musculo tegumentare care se unesc la nivelul comisurilor interna sau nazala si externa sau temporala. Prin marginile lor libere delimiteaza fanta palpebrala. Pleoapa a III-a este situata la unghiul intern al ochiului si este IIIreprezentata de un cartilaj aplatizat cu un contur neregulat triunghiular acoperit pe ambele fete de conjunctiva. Este lipsita de stratul cutanat si de muschi.

      

Glanda lacrimala impreuna cu multitudinea de canalicule care au rolul de a drena produsul de secretie ( lacrimile) formeaza - aparatul lacrimal: Glanda lacrimala Canale higroftalmice Punctele lacrimale Carunculul lacrimal Canalicule lacrimale Sacul lacrimal Conductul lacrimonazal

Glandele tarsale sunt glande diseminate asociate ligamentului tars situate la nivelul pleoapei inferioare respectiv superioare. Canaliculele acestora se descid pe marginea libera a pleoapelor prin niste orificii cu diametru redus, vizibile macroscopic, dispuse liniar pe buza interna a marginii libere. Pe buza externa a marginii libere se gasesc cilii ( genele). Pleoapa a III-a prezinta glande proprii si glanda Harder. III-

           

1. pielea 2. m ridicator propriu al pleoapei superioare 3. pleoapa superioara 4. marginea aderenta 5. ligamentul tars 6. marginea libera 7. buza laterala 8 buza mediala 9. glande tarsale 10. gene 11. muschiul orbicular al pleoapelor 12. fascia

Anexele de miscare


M.oblic dorsal (M.obliquus dorsalis), numit si marele oblic, este situat pe fata mediala a globului ocular. Se insera posterior, pe creasta hiatului orbital- creasta temporoorbitaltemporosfenoidala. Portiunea sa carnoasa trece peste brida formata de periorbita (capsula Tenon), situatie ce ii confera o directie oblica, pentru a se insera anterior, intre insertiile muschilor drept dorsal si drept lateral. Rolul lui este de a roti globul ocular in sens laterolateromedial. M .oblic ventral (M.obliquus ventralis), numit si micul oblic, este situat pe fata ventrala a globului ocular, intr-o directie oblica medio-laterala. Are insertie fixa, pe planseul orbitei, intrmedioin apropierea sacului lacrimal, iar insertia mobila pe sclerotica, intre muschiul drept ventral si drept lateral. Muschiul imprima globului ocular o miscare de rotatie , opusa drept miscarii determinata de muschiul oblic dorsal. M. retractor bulbar (M.retractir bulbi) este format din patru fascicule. Se insera fix, in partea fundica a hiatului orbital, iar mobil, pe sclerotica, la nivelul polului caudal al globului ocular. Dispozitia celor patru fascicule dorsal, ventral , medial si laterallateralalcatuiesc o adevarata teaca in jurul nervului optic. Acest muschi este bine dezvoltat la mamifere , iar prin contractia sa trage globul ocular spre fundul orbitei, determinand astfel,acoperirea fetei anterioare a globului ocular de catre pleoapa a treia, pleoapa situata la unghiul nazal al ochiului. Evidentierea pleoapei a treia se produce prin comprimarea formatiunilor moi retrobulbare, astfel ca rolul muschiului retractor asupra acestei pleoape este indirecta.

Mm. drepti lateral, medial, dorsal si ventral Sunt fascicule musculare care au insertia mobila pe fata externa a scleroticii in portiunile corespunzatoare denumirii fiecaruia si au originea la nivelul orbitei. Rolul este specific fiecarui muschi in functie de pozitia lui: mobilizeaza globul ocular in sens lateral sau medial, dorsal, ventral. M ridicator al pleoapei superioare Originea la nivelul orbitei si insertia in grosimea pleoapei superioare pe ligamentul tars. Rol ridicator al pleoapei superioare.

 -

Anexele secretorii: Glandele tarsale situate in grosimea pleoapelor superioara si inferioara se deschid prin niste canalicule pe marginea libera a pleoapelor orificiile acestora fiind vizibile macoecopic. Galanda pleoapei a III a Glanda Harder

Aparatul lacrimal


Glanda lacrimala este situata la nivelul pleoapei superioare fiind adapostita in fosa glandei lacrimale
( procesul zigomatic al osului frontal)

Canalele higroftalmice conduc lacrimile la nivelul sacului conjunctival superior de unde sunt antrenate prin miscarea pleoapei superioare in sacul conjunctival inferior si catre unghiul intern al ochiului.

Carunculul lacrimal se afla la unghiul intern al ochiului si are aspectul unei proeminente acoperita de conjunctiva. Punctele lacrimale sunt doua orificii care se gasesc de o parte si de alta a carunculului lacrimal, acestea preiau lacrimile si le conduc prin canaliculele lacrimale in sacul lacrimal de unde sunt directionate prin canalul lacrimonazal in vestibulul nazal unde se deschide acesta.

  

globului ocular prezinta doi poli: pol anterior, corespunzator anterior, centrului corneei transparente si pol posterior. Polul posterior posterior. este situat putin mai lateral fata de orificiul nervului optic. planul ecuatorial - un plan perpendicular pe axul anteroanteroposterior al globului ocular, ce-l cedesparte in doua jumatati anterioara si posterioara Infinitatea de planuri care trec prin cei doi poli, poarta denumirea de planuri meridiane.

Membranele invelitoare ale globului ocular



 

 

Globul ocular este un organ cavitar. Cavitatile sale sunt invelite de trei membrane sau tunici, suprapuse. De la exterior spre interior, aceste teci sunt : I . Tunica externa, de natura fibroasa II . Tunica mijlocie, care este foarte vascularizata, musculara si bogat pigmentata. Aceste particularitati ii confera denumirea de tunica vasculara-musculara si vascularapigmentata ; III . Tunica interna este de origine nervoasa si se numeste retina. Cele trei tunici suprapuse, formeaza peretele globului ocular.

 

Tunica fibroasa a globului ocular este foarte rezistenta si inextensibila. Ea contrabalanseaza presiunea interna a lichidelor intraoculare si confera globului ocular un veritabil aparat de protectie. Anatomic, tunicii externe i se descriu doua portiuni inegale: o portiune posterioara, care ocupa cea mai mare parte a supafetei globului ocular si care se numeste sclerotica; sclerotica; o portiune anterioara, care ocupa o suprafata mai reduse, numita corneea transparenta

Sclerotica este o membrana fibroasa, care prezinta 2/3 posterioare ale tunicii externe. Forma scleroticii este de segment de sfera. In partea ei anterioara prezinta o larga deschidere, astupata de corneea transparenta. In partea posterioara prezinta orificiul nervului optic. Rezulta ca sclerotica are forma unui segment de sfera cu doua orificii anterior si posterior. De asemenea, mai prezinta o fata interna si o fata externa.

1. cornea, 2. sclerotica, 3. inelul scleral, 4. plexul venos scleral, 5. santul scleral, 6. limbul sclerocornean, 7. lama perforata a scleroticii, 8. filetele nervului optic, 9. continuarea cu duramater, 10. lamina fusca, 11. coroida, 12 vasele coroidiene, 13. baza corpului ciliar, 14. procesele ciliare, 16. muschiul ciliar, 17. cristalinul, 18. muschiul cristalinului, 19, 19. irisul, 20, pupila, 21. unghiul iridicorneean, 22, spatiile fontana, 23, retina, 24. canalul hialoid,

Fata externa vine in raport intim cu planul conjunctiv al capsulei lui Tenon, cu exceptia unor spatii reduse, prin care circula limfa spatiile supra-sclerale sau spatiile supraTenon. Fata externa confera locuri de insertie pentru muschii extrinseci ai globului ocular. Pe suprafata scleroticii se gasesc multiple orificii, prin care patrund vasele si nervii globului ocular. Aceste orificii sunt grupate dupa locul care il ocupa, in : posterioare, mijlocii si anterioare. Orificiile posterioare sunt situate in jurul nervului optic, fiind destinate patrunderii vaselor ciliare scurte si lungi , precum si nervilor ciliari

In vecinatatea planului ecuatorial se afla orificiile mijlocii, prin care ies venele coroidiene, cunoscute si sub denumirea de vase vorticoase si vasele limfatice, prin care se face legatura intre spatiile supracoroidiene si spatiile suprasclerale. Orificiile anterioare sunt dispuse in cerc, in jurul orificiului cornean al scleroticii. Prin ele patrund arterele ciliare si ies numeroase venule si canalicule limfatice.

Fata externa a scleroticii are o culoare alb-sidefie, dar cu albvarsta, poate capata o culoare alb-galbuie. La ecvine , albsuine si la caine, are o culoare alb-albastruie, iar la albrumegatoare usor albastruie. Fata interna a scleroticii este concava si prezinta o culoare bruna. Ea este atasata pe toata suprafata sa fetei externe a tunicii medii (coroida). Legatura dintre sclerotica (sau sclera) si coroida printr-un strat de celule printrfusca. pigmentate, denumit lamina fusca.

Deschiderea posterioara este destinata patrunderii nervului optic. Ea nu corespunde exact polului posterior al globului ocular , ci este situata putin lateral. Este inconjurata de orificiile vaselor si nervilor ciliari, luand aspectul unei suprafete ciuruite lamina cribosa. cribosa. La nivelul orificiului nervului optic, sclerotica se reflecta pe suprafata acestui nerv, continuanducontinuandu-se cu invelitoarea sa durala.

Tunica mijlocie
Coroida  Corpul ciliar - muschiul ciliar - procesele ciliare  irisul


coroida


coroida, este reprezentata de portiunea posterioara a tunicii mijlocii Fata externa a coroidei corespunde scleroticii, la care este atasata prin vase, nervi si o lama fina de tesut conjunctiv lax si pigmentat lamina fusca

Fata interna a coroidei este concava si vine in raport cu tunica interna a globului ocular tunica nervoasa, reprezentata de retina (Fig.136,137). Intre coroida si retina nu este aderenta , ele separandu-se usor una de alta. Fata interna a coroidei propriu-zise separandupropriuprezinta la unele specii de animale , o zona pigmentata , numita tapet stralucitor (Tapetum lucidum), cu reflexe irizante , ceea ce face orificiul de oglinda a acestui tapet. Culorile tapetului stralucitor sunt diferite, de la specie la specie, astfel :la ecvine este albastrualbastru-argintiuv, la rumegatoare este verde-auriu si se afla pe o suprafata mai intinsa verdedecat la cal , la carnivore este de culoare galben-aurie (mai oala la pisica decat la caine). galbenTapetul lipseste la suine. In partea posterioara, coroida prezinta un orificiu prin care trece nervul optic, orificiu care corespunde celui al sclerei

In partea anterioara, coroida propriu-zisa propriuprezinta o zona festonata, numita ora serrata, situata putin mai inainte fata de planul ecuatorial al globului ocular. Ora serrata marcheza linia de la care se continua spre inainte coroida propriupropriuzisa, cu zona ciliara (corpul ciliar)

Corpul ciliar


Zona ciliara sau corpul ciliar, este situata la limita dintre coroida propriu-zisa si iris. propriuCorpul ciliar adera prin fata sa externa , la sclerotica, iar prin fata interna, la retina si prin intermediul acesteia, la corpul vitros. Fata sa posterioara este subtire si se prinde de circumferinta ecuatoriala a cristalinului (Fig.133). Corpul ciliar la ran dul sau , prezinta doua zone : muschiul ciliar, situat inainte si procesele ciliare, situate inapoi. Aceste formatiuni sunt cuprinse intre unghiul cilio-irian cilioinainte, pana la ora serrata , inapoi. Pe sectiune transversala, corpul ciliar are forma triunghiulara. Fata posterioara a sa este tapetata de portiunea ciliara a retinei. Ea apare foaret cutata (cute dispuse neregulat), corespunzand proceselor ciliare, delimitate posterior de ora serrata (zona festonata de culoare inchisa-neagra). Fata anterioara a inchisazonei proceselor ciliare vine in raport cu muschiul ciliar, la care adera intim.

Procesele ciliare prin epiteliu secretor propriu, au rolul de a elabora umoarea apoasa, care se varsa in camera posterioara, la nivelul unghiului cilio-irian sau retrocilioretroirian. In structura proceselor ciliare intra un plex vascular extrem de fin si de bogat, avand numeroase flexuozitati.

Muschiul ciliar , numit si muschi tensor al coroidei, este situat in partea anterioara a zonei proceselor ciliare. Astfel, partea lui anterioara corespunde sclerei, iar partea posterioara, proceselor ciliare. Este constituit din fibre netede. Partea anterioara a muschiului este dispusa radiar (muschiul Brcke), iar partea posterioara este dispusa circular (muschiul Rouget). Muschiul ciliar actioneaza asupra cristalinului prin zonula Zinn.

Zonula Zinn este formata din fibre elastice si conjunctive, divergente, care se intind de la zona ciliara , la circumferinta ecuatoriala a cristalinului (Fig.133). Actionand prin intermediul zonulei Zinn asupra cristalinului, muschii ciliari intervin in procesul de acomodare a vederii la distanta. La pasari , muschiul ciliar este striat si este situat in grosimea sclerei, la nivelul unghiului sclerosclerocorneean. Aici prezinta un inel osificat, care serveste ca punct de insertie pentru muschi. Rezulta deci, o putere de acomodare rapida, la vederea la distanta.

irisul
 

Irisul reprezinta segmentul cel mai anterior al membranei vasculare Forma irisului este de membrana discoidala , dispusa perpendicular pe axul antero-posterior al anteroglobului ocular. Prin forma sa si in mod deosebit, prin rolul sau, irisul poate fi asemuit unei diafragme de la aparatul de fotografiat, care prin orificiul sau , situat central si numit pupila, de forma si dimensiuni variabile, dozeaza cantitatea de raze luminoase care patrund in globul ocular. Circumferinta irisului este situata la nivelul jonctiunii dintre sclerotica si cornee. Aceasta este circumferinta mare, iar circumferinta mica este reprezentata de marginile orificiului pupilar. Circumferinta irisului corepsunde zonei de trecere de la sclerotica, la cornee limbul sclerosclerocorneean. La acest nivel fibrele membranei bazale posterioare ale corneei se disociaza. O parte din fibre vor patrunde in sclerotica si in muschii ciliari, iar alte fascicule de fibre se arcuiesc si intra in structura irisului, formand ligamentul pectinat. Intre fasciculele acestui ligament se delimiteaza o serie de spatii lacunare, neregulate, numite spatiile Fontana.

Pupila are si ea, forme diferite de la o specie la alta (Fig.139,140). Astfel, la cal are o forma eliptica, cu axul mare dispus transversal. Aceeasi forma eliptica o are pupila si la rumegatoare si porc. La caine este rotunda, iar la pisica se prezinta sub forma unei fante verticale.(Fanta pupilara la pisica este foarte ingusta si verticala atunci cand lumina este puternica si devine rotunda si mare in mediu intunecos). De mentionat este faptul ca, la ecvine, pe marginea superioara a orificiului pupilar se pot observa mici depozite de pigmetn (aglomerari sub aspect de grauncioare pigmentare), numite funguus. Aceste formatiuni se pot observa si la rumegatoare, pe ambele margini ale pupilei.

Marirea sau micsorarea orificiului pupilar este determinata de muschii netezi, care intra in structura irisului. Am aratat m ai sus ca fibrele musculare iriene sunt dispuse in doua sensuri: radial si circular. Fibrele musculare radiale, prin contractia lor, vor mari pupila, efect cunoscut sub denumirea de midriaza, iar contractia fibrelor circulare au efect invers, de micsorarea a pupilei- mioza. pupileiInervatia muschilor irieni este asigurata de componenta vegetativa orto- si ortoparasimpaticaparasimpatica- a sistemului nervos. Ortosimpaticul determina marirea (dilatarea) orificiului pupilar, iar parasimpaticul are efect de micsorare a pupilei.

retina


Retina este membrana cea mai interna a globului ocular. Rolul sau esential in simtul vederii, rezulta din structura ei nervoasa, fiind excitata de undele luminoase. Astfel, retina are rolul important de receptor al organului vederii, transmitand prin intermediul nervului optic, influxul nervos , la creier.

  

Retina captuseste in intregime globul ocular, de la orificiul nervului optic , pana la pupila. Cu toate acestea, din punct de vedere functional, aceasta membrana este functionala , complet dezvoltata si sensibila la excitatia produsa de catre razele luminoase, numai in segmentul sau posterior. In segmentul anterior, dezvoltarea sa ramane la stadiul embrionar, neavand rol in receptia razelor luminoase. Din punct de vedere descriptiv, retina se imprate in trei portiuni : portiunea posterioara, care corespunde coroidei, reprezinta retina propriu-zisa ; propriuportiunea mijlocie, corespunde zonei ciliare a coroidei, se mai numeste retina ciliara ; portiunea anterioara, situata pe fata posterioara a irisului, motiv pentru care se numeste retina iriana

Aceasta portiune a retinei se intinde de la nivelul emergentei nervului optic, pana la ora serrata, linie cu aspect festonat , situata putin anterior planului ecuatorial al globului ocular. Aspectul retinei propriu-zise este de membrana perfect neteda. Vine in raport la propriucoroida, prin fata sa externa, iar fata interna corespunde corpului vitros. Culoarea retinei este alba si perfect transparenta, facamd abstractie de stratul sau extern, care are o culoarea inchisa, datorita pigmentului continut. Dupa moarte, la foarte scurt timp, retina sufera un proces de degradare, luand un aspect opac, de culoare alb-cenusie. albRetina se detaseaza foarte usor de la fata interna a coroidei, la care nu adera. Rezistenta sa este de asemenea, foarte redusa, desirandu-se extrem de usor, putandu-i-se atribui desiranduputandudenumirea de membrana fragila.

In partea posterioara se gaseste papila optica (Discus n.optici), nivel dela care se detaseaza nervul optic (Fig.144). Aceasta formatiune este mica si de forma ovala, la cal si bou, rotunda si mai bine conturata la oaie si porc, usor triunghiulara la carnivore. In centrul papilei optice se gaseste o mica adancitura , ce corespunde locului pe unde patrund in globul ocular, vasele retinei. Mentionam faptul ca, papila optica mai este denumita si pata oarba (Punctum coecum), intrucat la acest nivel nu se gasesc celule fotosensibile (zona nu este acoperita de retina).

Mediile refringente


Globul ocular este un organ cavitar. Cavitatea globului ocular este circumscrisa de catre cele trei membranei descrise mai sus : sclerotica sau sclera , coroida sau tractusul uveal si retina sau membrana fotosensibila. In cavitatea globului ocular se gasesc mediile , care au particularitatea de a fi perfect trasnparente si rolul de a refracta razele de lumina care patrund in globul ocular.

Umoarea apoasa


Umoarea apoasa este un lichid incolor, perfect limpede, produs al unui proces de filtratie a vaselor din procesele ciliare. Umoarea apoasa se gaseste intr-un intrproces de continua improspatare , pe masura ce ea se formeaza, se si elimina. O parte din umoarea apoasa patrunde in canalul Schlemm, trece apoi in venele sclerale , care se deschidin venele musculare. O alta cale de resorbtie a umorii apoase este prin spatiile lacunare ale irisului, de unde trece in tecile perivasculare ale venelor vorticoase si apoi in spatiile limfatice ale lui Tenon. Umoarea apoasa se gaseste in camera anterioara si in camera posterioara a globului ocular, camere ce comunica intre ele prin orificiul irian central pupila .

Cristalinul


Cristalinul este cel mai important mediu transparent si refringent al globului ocular. Acesta se prezinta sub aspectul unei lentile biconvexe si este situat inapoia pupilei, intre iris si corpul vitros (Fig.154). Fata sa anterioara constituie peretele posterior al camerei posterioare a ochiului si este in contact direct cu umoarea aposa. Fata posterioara vine in raport cu umoarea sticloasa (corp vitros). Pozitia cristalinului este verticala, cu linia de curbura maxima pe axul anteroanteroposterior al globului ocular. In functie de acomodarea la vederea la distanta, curbura lentilei cristalinului este variabila. Cristalinul este mentinut in pozitia normala printr-o printrformatiune membranoasa , elastica, denumita ligament suspensor al cristalinului, zona Zinn, sau zonula. Zonula se insera pe linia ecuatoriala a cristalinului , in raport intim cu fata posterioara a regiunii ciliare.

   

Fetele cristalinului apar sub aspectul de segmente de sfera, cu mentiunea ca linia de curbura a fetei posterioare este mai mare, comparativ cu cea anterioara (Fig.154). Dintre proprietatile fizice ale cristalinului subliniem elasticitatea, fiind cunoscut ca un corp care ceda usor tuturor cauzelor deformante , pentru a-si reveni la forma initiala. aCuloarea cristalinului variaza in functie de specie si de varsta. In general si in mod normal, cristalinul este perfect transparent si are aspectul unui bloc de cristal. Consistenta cristalinului variaza in functie de varsta. Este mai moale la fetus si la tineret, pentru a primi o consistenta mai ferma la adult. In general, cristalinul prezinta trei straturi de consistenta : un strat superficial relativ moale, un strat mijlociu, mai consistent, un strat central, cu o consistenta mai ferma, zona careia i se atribuie denumirea de nucleu cristalinian.

Ochiul la pasari


La pasarile domestice , globii oculari sunt in general mari si situati pe partile laterale ale capului. Orbitele sunt cu arcade incomplete. Sclerotica prezinta in apropierea circumferintei corneei un inel cartilaginos anterior, care este osificat la pasarile rapitoare. Acest inel este alcatuit din placute ce se acopera una pe alta. Inelul cartilaginos (sau osificat) are functia de completare a orbitei si de protectie a globului ocular.

 

 

Coroida este puternic pigmentata, dar tapetul lucid lipseste In camera interna a globului ocular se gaseste o membrana vasculara pigmentata, numite pieptene (Pecten). Baza acestei formatiuni este situata pe un plan ce trece pe deasupea patrunderii nervului optic. In structura pieptenului ocular, pe langa structuri fotosensibile, se gasesc celule nevroglice. Pieptenele are aspectul unei pense cu o lama centrala si o serie de pliuri laterale secundare. Formatiunea este mai dezvoltata la gasca si la pasarile rapitoare diurne, la care avrful pieptenului ajunge pana in apropierea fetei posterioare a cristalinului.

 

O alta particularitate este conferita de faptul ca, in structura irisului exista si fibre musculare striate. Pleoapa superioara este mult mai dezvoltata decat cea inferioara. De asemenea, pleoapa superioara este mult mai mobila. Pleoapele sunt lipsite de ligamentul tars. De asemenea in structura pleapelor nu exista glande. Genele sunt inlocuite de niste pene foarte fine si scurte. Glanda Harder este mult mai dezvoltata decat glanda lacrimala

Analizatorul auditiv
  

receptorul segmentul intermediar segmentul central sau analizatorul propriu-zis, propriusituat in cortexul cerebral.

 

functia statica, de informare asupra pozitiei spatiale a organismului in diferitele sale ipostaze dinamice in vederea mentinerii echilibrului functia auditiva sau simtul auzului. Pentru ambele functii, structurile receptoare ale factorilor excitanti specifici se gasesc in ureche.

URECHEA


  

Urechea este un organ complex, impartita in trei segmente: urechea externa urechea medie urechea interna

Urechea externa
 

 

In alcatuirea urechii externe intra urmatoarele segmente anatomice : pavilionul urechii, conductul auditiv extern, membrana timpanica. Pavilionul urechii In structura anatomica a pavilionului urechii sunt cuprinse urmatoarele formatiuni: - lama fibro-cartilaginoasa sau scheletul pavilionului, muschii, care misca pavilionul si fibropielea. Cartilajul (cartilaj fibroelastic) este o lama mai subtire, rulata, care constituie baza subtire, anatomica a pavilionului. Acesta are o fata externa convexa o fata interna concava, doua margini , un varf si o baza care se articuleaza cu cartilajul inelar Cartilaj inelar formatiune cartilaginoasa cu aspect unei lame rulate incomplet este dispusa intre baza pavilionului si buza meatului osos al conductului auditiv extern. Cartilaj scutiform sau scutular. Acest cartilaj este situat in fata pavilionului urechii si plasat pe muschiul temporal. Forma cartilajului scutular este aplatizata si cu un contur aproximativ triunghiular, cu baza spre inapoi. Rolul cartilajului scutular este auxiliar, servind ca punct de insertie pentru o parte din muschii care misca pavilionul. pavilionul.

 -

Pavilionul prezinta: Fata externa convexa acoperita de piele Fata interna concava acoperita de piele Margini care se continua cu varvul urechii iar catre baza prezinta cutele tragica si antitragica. Intre cele doua cute antitragica. se afla incizura intertragica. Pielea de la fata interna a urechii se continua si pe fata externa a timpanului. La acest nivel pielea prezinta fire de par si glande ceruminoase. Conductul auditiv extern este un conduct osos apartine osului temporal

    

Structura: Piele ( n. auricular mare la exterior) Cartilaj auricular Muschi ( extrinseci ai intrinseci) Piele ( n. auricular intern la interior)

Urechea medie


Urechea medie este o camera umpluta cu aer, sapata in grosimea osului temporal. Aceasta cavitate este situata intre conductul auditiv extern si urechea interna. Prezinta un perete lateral, un perete medial si o circumferinta.

Peretele lateral este format de membrana timpanica si inelul timpanal. In jurul inelului timpanic, osul este timpanal. compartimentat in mai multe spatii dispuse radiar (la cal, bou si porc) constituind ceea ce este cunoscut sub timpanice. denumirea de celule timpanice. La celelalte specii de animale domestice se descrie un spatiu nedivizat (o singura camera) in comunicare libera cu spatiul urechii medii. Aceasta cavitate reprezinta bula timpanica. timpanica.

   

1 inelul osos 2. inelul timpanal 3. membrana timpanica 4. centrul membranei timpanice

 

Peretele intern este format de catre portiunea pietroasa a osului temporal. Pe acest perete se afla trei formatiuni anatomice : fereastra ovala, fereastra rotunda si promontoriul. Fereastra ovala sau fereastra vestibulara este un orificiu usor alungit situat promontoriu. dorsal dorsal fata de promontoriu. Aceasta fereastra este astupata de talpa scaritei. Fereastra rotunda sau fereastra cochleara , este un orificiu al carui contur este aproape circular, situat ventral fata de promonoriu. Aceasta fereastra este acoperita de o membrana subtire denumita timpan secundar. Membrana ferestrei rotunde separa cavitatea urechii medii de rampa timpanica a melcului. Promontoriul este o eminenta osoasa alungita, care separa fereastra ovala de fereastra rotunda

In partea infero-anterioara , cavitatea timpanica prezinta inferodeschiderea Conductului faringo-timpanic si Conductului faringodeschiderea ventro-laterala a conductului lui Fallope, ventroprin care patrunde nervul coarda timpanului. Caudal, cavitatea timpanica este inchisa de un perete ingust dat de portiunea mastoidiana a piramidei temporalului. Cavitatea timpanica este captusita de mucoasa care se gaseste in continuarea mucoasei faringelui prin intermediul conductului farigotimpanic

Oscioarele acustice (Osicula tympani)  In cavitatea timpanica se gasesc patru oscioare articulate intre ele, constiuind un sistem inlan inlantuit, cu rolul de a transmite vibratiile membranei timpanice la fereastra ovala (fereastra vestibulara).  Ciocanasul (Malleus) este prima piesa osoasa. Vine in raport cu membrana timpanica si prezinta o coada lunga si subtire fixata in pozitie verticala la fata interna a timpanului si un gat indoit in unghi drept. De la gat se evidentiaza doua prelungiri inegale (superioara si inferioara) si un cap gros si rotunjit, prevazut cu o suprafata de articulare cu cel de-al doilea oscior, care este nicovala. de Nicovala (Incus) este situata postero-medial fata de ciocanas. Forma sa se aseamana posterocu un dinte molar prezentand un corp si doua ramuri. Corpul se articuleaza printr-un printrligament la peretele cavitatii timpanice, iar portiunea ventro-mediala se articuleaza cu ventroscarita prin intermediul unui nucleu osos redus- al patrulea oscior denumit osul reduslenticular. lenticular.  Scarita (Stapes) dupa cum ii este si denumirea, se aseamana cu scarita de la sa. Scarita este prezinta un cap articulat prin intermediul osului lenticular la ramura ventro mediala a nicovalei, doua ramuri reunite la o placuta ovala baza sau talpa scaritei- care este scariteiinfundata in fereastra ovala, acoperind-o. Oscioarele urechii medii sunt articulate inter acoperindele prin mici artrodii legate prin ligamente periferice capsulare. Fixarea cozii ciocanasului la membrana timpanica, a ramurii superioare a nicovalei la peretele cavitatii timpanice (pe spina timpanica) si talpa scaritei la fereastra ovala se face prin fereastra articulatii fibroase.

Muschii oscioarelor - asupra oscioarelor acustice actioneza doi muschi, care prin contractia lor determina in special, modificari ale pozitiei membranei timpanice sau a lamei scaritei. Muschiul tensor al timpanului sau m.ciocanasului, se insera cu un capat in partea supero-anterioara a cavitatii timpanice, iar cu superocelalalt capat (insertia mobila) se fixeaza pe prelungirea inferioara (apofiza ventrala) a ciocanasului. Prin contractia sa trage spre inauntru coada ciocanasului, iar acesta intinde membrana timpanica bomband-o spre cavitate. In acelasi timp, lama scaritei bombandeste presata in orificiul ferestrei ovale. Rezulta astfel, o crestere a presiunii in urechea interna si in acelasi timp o blocare a sistemului vibrator timpan-oscioare. timpanMuschiul scaritei se insera cu un capat intr-o depresiune situata intrsuperosupero-posterior de fereastra rotunda , iar cu insertia mobila pe corpul scaritei. In timpul contractiei acestui muschi, talpa scaritei este trasa inspre camera timpanica (basculare in afara) rezultand astfel o scadere a presiunii in urechea interna.

Conductul faringo timpanic, numit si trompa lui Eustache, este timpanic, trompa un conduct ce face legatura intre cavitatea faringiana si camera timpanica. Prin acest conduct, aerul din mediu exterior patrunde in urechea medie si se realizeaza o echilibrare a presiunii atmosferice de o parte si de alta a membranei timpanice. Pe de alta parte, prin conductul faringo-timpanic se asigura o ventilatie faringopermanenta a cavitatii timpanice si o scurgere a secretiilor din urechea medie, in faringe. Deschiderea conductului faringofaringotimpanic se face alternativ prin contractia muschilor peristafilini, in timpul actului deglutitiei.

la cal, conductul nu are peretii complet inchisi, ci aproape pe toata lungimea portiunii cartilaginoase prezinta o fisura infero-posterioara. Prin aceasta fisura, inferomucoasa care captuseste conductul herniaza formand un fund de sac, cunoscut sub denumirea de punga guturala. guturala. Punga guturala este o formatiune mucoasa caracteristica solipedelor (exista si la camila si lama).

In pungile guturale, in mod normal, se gaseste aer, dar in unele situatii patologice cauzate de afectiuni inflamatorii ale faringelui si mai grav, ale urechii medii, aceste pungi se transforma in adevarate buzunare pline cu secretii mucoase, purulente etc., foarte dificil de evacuat. Pentru drenarea colectiilor din pungile guturale se recurge la punctia fundurilor de sac inferioare acestora, operatie ce se efectueaza prin spatiul anatomoanatomotopografic cunoscut sub denumirea de triumghi al lui Viborg. Viborg. Reamintim ca, triunghiul anatomic Viborg este delimitat de urmatoarele formatiuni : marginea aborala a marginea ramurei recurbate a mandibulei, tendonul cranial al muschiului sternomandibular si vena linguofaciala

 

   

Urechea interna (Auris interna) Urechea interna constituie prin formatiunile pe care le adaposteste, segmentul esential al organului auzului. Aceasta parte a urechii se gaseste profund si medial fata de cavitatea timpanica si este constituita din cavitati foarte complexe sapate in portiunea pietroasa a osului temporal. La acest nivel se gasesc formatiunile receptoare ale functiei auzului si ale informarii asupra pozitiei spatiale a corpului, cu implicatii in functia echilibrului. Cavitatile urechii interne sunt foarte complexe, fapt ce justifica denumirea generala de labirint, conferita acestui segment. In alcatuirea labirintului sunt curpinse doua componente : labirintul osos si labirintul membranos. membranos. (labirintul membranos este situat in interiorul labirintului osos). osos) Cele doua componente ale urechii interne contin un lichid cunoscut sub denumirea de limfa auriculara. In functie de topografie, acesteia i-au fost atribuite denumirile de perilimfa si topografie, iendolimfa. Perilimfa se gaseste in afara labirintului membranos ocupand spatiul dintre peretii labirintului membranos si labirintul osos. Endolimfa este acea parte a lichidului urechii interne, care umple cavitatile labirintului membranos.

Labirintul osos


Labirintul osos este alcatuit dintrdintrun ansamblu de cavitati delimitate de tesut osos compact, foarte rezistent, apartinand segementului pietros al piramidei temporale. Cavitatile labirintului osos sunt : vestibul, canale semicirculare osoase, melcul osos

Vestibulul este o cavitate osoasa, care ocupa prin pozitia sa, un loc intermediar intre canalele semicirculare osoase, situate in partea superioara si melcul osos, situat in partea inferioara a vestibulului. Se prezinta sub aspectul unei cavitati osoase, usor aplatizata in sens mediomediolateral. Peretii vestibulului sunt: lateral, medial, superior si inferior. Peretele lateral corespunde camerei timpanice (cavitatea urechii medii). Prin pozitia oblica pe care o are cavitatea vestibulara, peretele lateral are o pozitie aproape ventrala. In acest perete sunt situate fereastra ovala, deschierea bazei melcului osos si fereastra rotunda. Peretele medial este perforat de numeroase orificii vasculo-nervoase prin care vasculotrec vasele de sange proprii, precum si formatiuniele nervoase de dendritele neuronilor vestibulari din ganglionul lui Scarpa, in pasajul lor spre formatiunile receptoare, situate in segmentele corespunzatoare ale labirintului membranos. Peretele superior corepsunde deschiderilor canalelor semicirculare osoase .

Canalele semicirculare osoase (Canales semicirculares ossei) in numar de trei, se prezinat sub aspectul unor cavitati tubulare ale caror denumiri deriva din forma lor conturata in semicerc. Directia acestor canale, preucm si pozitia lor anatomica le confera urmatoarele denumiri : vertical in sens antero-posterior, anteronumit si canal superior, canalul posterior dispus in sens can superior, transversal si canalul extern dispus in sens orizontal. Canalele semicirculare osoase se deschid prin extremitatile lor in vestibul. Deschiderile vestibulare sunt in numar de patru la animale. Numarul mai mic de orificii vestibulare decat numarul real al extremitatilor canalelor (sase) este determinat de faptul ca unele extremitati ale canalelor se deschid in comun.

 

Melcul osos (Cochlea) Melcul osos, parte componenta a labirintului osos este un canal conturat asemanator cochiliei unui melc, situatie de unde, prin comparatie i-a fost atribuita denumirea. In iceea ce priveste directia de spiralare a canalului melcului se retine faptul ca aceasta este inversa la urechea stanga fata de cea dreapta. De asemenea, numarul spirelor este variabil de la o specie la alta. Astfel, la cal melcul are doua ture si jumatate. La bou melcul are trei ture si jumatate, la porc are patru ture, la caine are trei ture, iar la oaie si jumatate, capra o tura si jumatate. Lumenul melcului este despartit in sens orizontal si incomplet de catre o lama osoasa ce are baza de fixare pe peretele intern al canalului osos, iar varful ajunge aproximativ pana la jumatatea lumenului melcului. Intrucat aceasta lama osoasa urmareste spirele descrise de melc, se va numi lama spirala (Lamina spiralis ossea). Lama spirala osoasa tine de la baza melcului, pana la extremitatea lui superioara , nivel la care varful melcului se termina in forma de infundibul, numit cupola.

Peretii melcului sunt formati din tesut osos compact, foarte dur. El are rolul de a proteja melcul membranos Canalul cohlear, situat in interior. In partea sa posteriora , peretele osos prezinta un orificiu vasculo-nervos prin care patrund vasele de sange si vasculofiletele nervoase ce abordeaza formatiunile proprii din interiorul melcului. La randul ei, lama spirala osoasa este perforata la baza de numeroase orificii, constituind o adevarata lama ciuruita spirala. Spiralele melcului osos se afla pe o formatiune axiala numita modiol sau columela. Modiolul sau columela, este alcatuit din os poros, cu lamele columela, foarte delicate. Forma columelei este conica , cu baza fixata intre fereastra ovala si fereastra rotunda. Baza columelei precum si prima tura a melcului proemina in cavitatea timpanica sub forma unei eminente denumita promontoriu. Varful columelei este promontoriu. ascutit, sub forma de carlig numit hamulus. In interiorul columelei se gaseste un canal spiral Canalul spiral a lui Rosenthal in care este adapostit ganglionul spiralat a lui Corti.

Daca facem o corelatie intre formatiunile descrise mai sus si rolul lor, ne referim in primul rand la ganglionul lui Corti. Acest ganglion adapostit in canalul spiral a lui Rosenthal din interiorul columelei este alcatuit din protoneuronii caii auditive. Dendritele neuronilor din ganglionul Corti patrund prin lama ciuruita spirala in baza lamei spirale osoase, pentru a ajunge la epiteliul senzorial din canalul cochlear (aceste formatiuni vor fi descrise odata cu descrierea labirintului membranos). Axonii neuronilor din ganglionul Corti parasesc melcul pe la baza columelei si prin gaurile fosetei cochleare si ajung in conductul auditiv intern unde formeaza nervul cochlear (N.acustic.).

Labirintul membranos (Labyrinthus membranaceus) In interiorul labirintului membranos se gaseste endolimfa.  Componentele labirintului membranos sunt reprezentate de pungi si canale, dupa cum urmeaza: utricula , sacula , canalele semicirculare membranoase si melcul membranos (canalul cochlear).


Utricula se gaseste in partea superioara a vestibulului osos. Se prezinta sub forma unei vezicule alungita si usor aplatizata , ale carei dimensiuni sunt de 3-4 mm/2 3mm. Fata externa este detasata de la peretele osos, cu exceptia unui tract fibros, care o mentine in pozitie normala. Prin acest tract fibros, utricula primeste vasele de sange proprii. Aceasta formatiune, cu diametrul de 1-2 mm la cal se numeste pata sau macula utriculara (Macula utriculi ). Pe peretele superior al utriculei se gasesc deschiderile ampulare sau neampulare ale canalelor semicirculare membranoase, iar pe partea sa inferioara se gasest canaliculul de comunicare dintre utricula si sacula.

Sacula (Sacculus) , este cea de-a doua vezicula situata in devestibulul osos. Aspectul saculei este rotund si este mai mica decat utricula. Fata de utricula, sacula este situata ventral. Intre utricula si sacula exist o comunicare realizata printr-un printrcanalicul in forma de V. Din unghiul descris de acest canalicul utriculo-vestibular se detaseaza un alt canalicul utriculonumit canal endolimfatic. Canalul endolimfatic strabate canalul osos al apeductului vestibular si se termina cu aspectul unui fund de sac, ce ajunge pana sub duramater. Asemanator utriculei, sacula prezinta si ea pe peretele medial o proeminenta numita pata sau macula saculara. In partea saculara inferioara sacula comunica cu melcul membranos printr-un printrcanalicul numit ductus reuniens sau canalul Hensen.

 

Structura maculelor Inainte de a descrie strucutra maculelor utriculara si saculara este necesar de a preciza faptul ca aceste formatiuni sunt cunoscute si sub denumirea improprie de pete acustice. Ele nu au nici un rol in functia auditiva, ci in exclusivitate au rol de informare, in complexul sistem de mentinere al echilibrului spatial al corpului(sistemul vestibular). Prezentarea structurii maculelor evidentiaza functia lor. Intre structura maculei utriculara si cea saculara exista o identitate perfecta. Componentele structurala ale maculelor sunt : epiteliul si membrana otolitica. Epiteliul maculelor este separat de peretele fibroelastic al utricule, respectiv al saculei, printr-o membrana printrbazala proprie. Pe membrana bazala sunt dispuse celulele epiteliale, de doua tipuri, celule senzoriale si celule de sustinere. Celulele senzoriale sunt celule stato si rotatoreceptoare dispuse in stratul superficial al epiteliului. Ele sunt dispuse pe celulele de sustinere, nu ating membrana bazala. Intre celulele senzoriale sunt spatii prin care se strecoara prelungirile externe ale celulelor de sustinere. Polul apical al celulelor senzoriale este prevazut cu cili. Membrana otolitica este formata dintr-un strat de mucus, produs de secretia celulelor maculei. In acest strat de dintrmucus care pare a fi o densificare a endolimfei se gasesc infipte prelungirile ciliare ale celulelor senzoriale. Tot in patura de mucus se gasesc cristale prismatice , lungi de 1-5 microni, in structura carora intra carbonat dublu 1de calciu si de magneziu (aragonit). Aceste cristale se numesc otolite, sau nisip auditiv. Otolitele se misca in patura de mucus , in functie de pozitia spatiala a capului sau corpului. Astfel ele ating cilii celulelor senzoriale, constituind factorul excitant al acestor celule.

 

1 celule cu cili 2. otolite

Prin membrana bazala a epiteliului maculelor patrund prelungirile dendritice ale neuronilor din ganglionul vestibular al lui Scarpa. Terminatiile butonate ale dendritelor vin in raport de contiguitate cu membrana celulelor senzoriale, de unde preiau potentialul bioelectric si il conduc centripet spre ganglionul de origine

 

Canalele semicirculare membranoase (Ductus semicirculares membranaceus) Sub denumirea de canale semicirculare membranoase se intelege partea din labiritul membranos care captuseste canalele semicirculare osoase. In aceasta situatie si ele sunt in numar de trei si au aceeasi pozitie cu a canalelor osoase : superior,posterior,si extern sau orizontal. Canalele semicirculare membranoase se deschid pe partea superioara a utriculei. Deschiderile utriculei sunt in numar de patru la animale. O alta particularitate a canalelor semicirculare membranoase consta in faptul ca, fiecare canal prezinta la unul din capete, la deschiderea corespunzatoare in utricula, o dilatatie numita ampula. Deschiderile comune nu prezinta dilatatii ampulare dupa cum nu prezinta nici canalele independente la unul din capete. Fiecare ampula prezinta pe fata interna, un mic pliu transversal denumit creasta acustica. Crestele acustice au forma semilunara si sunt acustica. dispuse perpendicular pe axul ampulei.

 

Structura crestelor Asemanator maculelor utriculara si saculara, in cazul crestelor ampulare, le-a fost atribuita denumirea de creste acustice, desi rolul lor functional lenu are legatura cu simtul auzului. Prin structura lor, crestele se aseamana cu aceea a maculelor, cu deosebirea ca stratul conjunctiv elastic subepitelial este mai gros, el permitand o creasta proeminenta, care patrunde in cavitatea ampulei. Epiteliul este mai inalt decat cel din macule , iar celulele senzoriale au la polul lor apical un cil mai lung. Celulele epiteliale senzoriale sunt acoperite de o formatiune gelatinoasa, moale si transparenta, care se numeste cupola. Cupola gelatinoasa are un aspect fibrilar si nu contine otolite. Cilii celulelor senzoriale patrund in niste canalicule fine ce strabat lungul cupolei gelatinoase. Inclinarea cupolei in functie de pozitia corpului constituie factor excitant asupra celuleor senzoriale din epiteliul crestelor. Asemenea situatiei descrise la maculele vestibulare, la nivelul crestelor ajung dendritele neuronilor din ganglionul Scarpa, intrand in sistemul functional al echilibrului.

Melcul membranos denumit si canal cochlear este situat in interiorul melcului osos . Precizam faptul ca, melcul membranos ocupa numai o parte din lumenul melcului osos. In aceasta situatie, pentru a descrie melcul membranos este necesar a reveni asupra melcului osos. Retinem ca melcul osos este dispus in spirale, in jurul modiolului. Partea din melc care se sprijina pe modiol se numeste perete intern. De la acest nivel spre lumenul melcului osos se gaseste o lama osoasa spirala. orizontala ce urmareste turele melcului, fiind denumita lama spirala. Baza lamei spirala se gaseste deci , pe peretel intern al melcului, iar varful ei ajunge numai pana la jumatatea lumenului acestuia. De la varful lamei spirale pana la peretele opus al melcului se gaseste o formatiune membranoasa , spirala. numita membrana spirala. Lama spirala osoasa impreuna cu membrana spirala traversand de la peretele intern la cel extern al melcului, separa lumenul acestuia in doua etaje numite rampe. Etajul superior este reprezentat de rampa vestibulara, iar etajul inferior este ocupat de rampa timpanica. Cele doua rampe separate vestibulara, timpanica. complet in lungul melcului , comunica intre ele la varful acestuia, orificiul de comunicare fiind denumit helicotrema. De la varful lamei osoase spirale, pe langa membrana spirala mai porneste o membrana care are o directie oblica medio-lateral, in unghi de aproximativ 45o in sens dorsal , ajungand pe peretele medioosos al rampei vestibulare. Aceasta membrana se numeste membrana Reissner (membrana vestibulara).

 

Din cele descrise rezulta ca, in interiorul rampei vestibulare se gaseste un canal ai carui pereti sunt formati din lama spirala membranoasa ,membrana Reissner si peretele osos lateral al rampei vestibulare. Pe sectiune transversala canalul are forma triunghiulara , cu varful situat la extremitatea libera a lamei spirale osoase. El poarta denumirea de canal cochlear. cochlear. In interiorul acestuia se gaseste endolimfa, iar pe lama spirala membranoasa este situat organul lui Corti. Corti. Organul lui Corti este alcatuit din formatiunile receptoare ale excitatiilor produse de vibratiile sonore. Peretii interni ai rampelor vestibulara si timpanica sunt captusiti cu periost, iar in interiorul lor se gaseste perilimfa. Rampa vestibulara comunica la baza melcului cu spatiul perilimfatic din jurul sacului. Rampa timpanica corespunde la baza melcului , cu fereastra rotunda. S-a aratat mai sus ca cele Sdoua rampe comunica intre ele la varful melcului prin orificiul numit helicotrema.

   

Urechea la pasari La pasari lipseste pavilionul urechii. In jurul deschiderii conductului auditiv extern se gaseste o coroana de pene fine sau la unele specii o cuta a pielii redusa. Conductul auditiv extern este scurt si lat, captusit de piele cecontine glande sebacee. Cavitatea urechii medii are forma neregulata. Conductele faringo-timpanice prezinta faringodeschiderea faringiana comuna , printr-un singur orificiu cu aspecul unei fante. In printrurechea medie exista un singur oscior de forma unui bastonas, numit columela. Acest oscior prezinta un capat timpanal fixat pe membrana timpanica si un capat vestibular, in contact cu fereastra ovala. Urechea interna prezinta un vestibul membranos redus, in care se deschid canalele semicirculare voluminoase si cu pereti ingrosati. Melcul osos este reprezentat printr-un printrtub de forma unei sfere turtite si este usor rasucit. Capatul inchis al canalului cochlear este in forma de ampula (corespunde lagenei vertebratelor inferioare).

Analizatotorul cutanat


Sensibilitatea cutanata este cunoscuta si sub denumirea de sensibilitate tactila. Tegumentul sau pielea reprezinta organul cu cea mai mare intindere deoarece imbraca toata suprafata corpului. Pielea este in contact direct cu mediul extern iar prin inermediul receptorilor dispusi in grosimea ei este capabila sa reactioneze direct la stimulii excitanti din mediu, asigurand realizarea impresiilor termice, dureroase si tactile. La nivelul orificiilor termice, tactile. naturale pielea se continua cu mucoasa.

 

  

STRUCTURA ANATOMICA A PIELII Din punct de vedere anatomic pielea este constituita din 3 straturi suprapuse: un plan profund - hipoderm un plan mijlociu - derm Un plan superficial - epiderm

  -

Epidermul este planul superficial avand un epiteliu pluristratificat, cheratinizat, care se regenereaza permanent, nu prezinta vase de sange si nici limfatice, in schimb se gasesc numeroase terminatiuni nervoase libere Prezinta o fata interna si o fata externa. Structural prezinta: stratul bazal (generator) stratul celulelor poliedrice stratul granular stratul lucid stratul cornos

Straturile epidermului sunt strabatute din profunzime spre suprafata, de numeroase canalicule, fie ale glandelor sudoripare si sebacee, fie cele de trecere ale firelor de par.

stratul superficial cornos exfoliator, este prevazut cu o serie de santuri si pliuri, Reprezinta planul care se cornifica in anumite portiuni generand productiile cornoase ale pielii

Fata profunda este in raport direct cu dermul, acoperind papilele dermice, ale caror forme le urmareste fidel.

 

DERMUL Dermul constituie planul mijlociu al pielii. El confera rezistenta si elasticitatea pielii, reprezentand totodata membrana sensibila principala, in ea fiind diseminate aparatele terminatiunilor tactile. Dermul prezinta 2 fete: una profunda si alta superficiala. Fata profunda vine in contact cu hipodermul, plan care este prevazut cu hipodermul, bogate depozite adipoase. Tot in planul profund al dermului, mai mult sau mai putin adanc, se gasesc bulbii firelor de par si galndele sudoripare cu canalele lor excretoare. Dermul este foarte bogat irigat si inervat Fata superficila corespunde epidermului. Aceasta fata prezinta pe cea mai mare parte a sa , numeroase eminente conice, cunoscute sub denumirea de papile dermice. dermice.

 

HIPODERMUL HIPODERMUL In acest strat se gasesc numeroase depozite adipoase, el face legatura intre derm si starturile conjunctive subcutanate.

ANEXELE PIELII
Anexele pielii sunt reprezentate de glande sudoripare, glandele sebacee, unghii si firele de par (penele) Glandele sudoripare si sebacee sunt situate in derm, putand fi gasite chiar si in straturile profunde subdermice (gl.sudoripare)  Unghiile si parul sunt alcatuite din elemente de provenienta epidermica. Aceste anexe ale pielii fac parte din formatiuni denumite fanere. fanere.


Glandele sudoripare


prin functia lor secretorie au rolul de a produce si de excreta la suprafata pielii sudoarea (transpiratia). Glanda sudoripara este alcatuita dintr-un tub terminat in profunzimea dermului sub dintraspect de fund de sac. Portiunea initiala a tubului se flexeaza pe el insusi formand corpul propiu zis al glandei glomerul glandular Acesta are o forma mai mult sau mai putin sferoida. Glomerulul glandular se continua cu o portiune dreapta a tubului, care strabate din profunzime spre suprafata, dermul si epidermul. Tubul excretor poarta denumirea de canal sudoripar, sudoripar, iar orificiul de deschidere la suprafata pielii constituie porul sudoripar. sudoripar. Glandele sudoripare sunt foarte numeroase, dar inegal repartizate pe suprafat pielii.

Glandele ceruminoase


se gasesc in structurile epiteliului ce captuseste conductul auditiv extern fac parte dupa unii autori, din categoria glandelor sudoripare (glande sudoripare speciale). Produsul de secretie este cerumenul, un produs de consistenta moale, semifluid, care in contact cu aerul primeste consistenta si aspectul cerii, de culoare brunbrungalbui si cu gust amar.

Glandele sebacee
  

Sunt glande de grup situate in planul superficial al dermului. ele sunt mai putin numeroase decat glandele sudoripare si secreta o materie grasa numita sebum sau materie sebacee, care este deversata fie intr-un folicul pilos, fie direct la suprafata epidermei. intrGlanda Glanda sebacee are doua parti : partea secretorie si canalul excretor. Partea secretorie poate avea are excretor. forma de fund de sac simplu, sau ramificat. Canalul excretor este scurt. La animale, pe langa glandele sebacee diseminate in pielea corporala -foarte numeroase la ovine, se gasesc unele zone particulare in care se intalnesc aglomerari de astfel de formatiuni glandulare. infraorbitar, ovineAstfel, sunt glande sinusului infraorbitar, la ovine- provenite atat din glande sebacee, cat si sudoripare; glandele sinusului interdigital din canalul biflex, de la ovine; glandele sinusului inghinal , la rumegatoare mici; glandele carpale situate pe fata mediala a carpului, la porc; glandele perianale ca , intalnite la carnivore si la iepure; glandele mamare , care sunt glande cutanate aflate intr-un stadiu intrfoarte avansat de modificare si specializare.

Perii


Perii sunt productii epidermice cornoase, filiforme si flexibile. La conformatia unui fir de par se disting: firul de par propiu-zis si folicul pilos propiuFoliculul pilos este reprezentat de o cavitate a dermului, in care firul de par este implantat. Parul propiu-zis are doua segmente: partea libera sau tija si partea infipta in propiupar. folicul pilos, care este reprezentata de radacina firului de par. Radacina se termina printr-o ingrosare cu aspect ovoid sau piriform ce constituie printrbulbul pilos. In procesul de crestere a parului, la animale se remarca o pilos. periodicitate, in functie de anotimp. inlocuirea periodica a parului la animale, este cunoscuta sub denumirea de naparlire .

Unghiile


Unghiile sunt productii epidermice. Ele sunt bine dezvoltate la animale domestice -mamifere si pasari, constituind cutia de corn a copitei la solipede, ongloanele la rumegatoare si suine, ghearele la carnivore si pasari si cutia de corn al coarnelor la rumegatoare .

Copita


Sub denumirea de copita se intelege un complex anatomic - un ansamblu de formatiuni dure si moi, acoperite si protejate de cutia de corn (de unghie).

 

Formatiunile moi ale copitei sunt reprezentate de : membrana cheratogena formatiuni de amortizare ale copitei fibrocartilajele complementare, cuzinetul palmar sau plantar

Membrana cheratogena


Membrana cheratogena este reprezentata de derm si de stratul bazal sau generator Malpighi al epidermei

MEMBRANA CHERATOGENA: CHERATOGENA: Bureletul perioplic este situat la marginea superioara a copitei, respectiv in subregiunea coroanei, cu o latime de 3-4 coroanei, 3mm. La acest nivel papilele dermice sufera un proces de alungire, iar stratul generator epidermic, care le acopera, produce un corn particular, lucios si rezistent. Acesta acopera ca o membrana protectoare, cornul propiu-zis al unghiei, propiunumindunumindu-se glazura cutiei de corn sau periopla. periopla are periopla. rolul de a proteja cornul unghiei impotriva agentilor fizici de umiditate sau uscaciune exagerata.

Bureletul cutidural este reprezentat de a doua ingrosare puternica a dermului, ajungand la o latime de 1-1,5cm. Aceasta formatiune se 1prezinta ca un guler circular in regiunea coroanei copitei si este situat intre bureletul perioplic (superior) si dermul parietal ce acopera falanga a -a (inferior). (inferior). La nivelul bureletului cutidural, dermul prezinta papile dermice extrem de lungi. Papilele dermice ale cuzinetului cutidural sunt orientate ventroventrocranial si patrund in niste canalicule ce strabat in lungime, peretele cutiei de corn. Aceste canalicule longitudinale poarta denumirea de tubi de corn . (Papilele dermice patrund in tubii de corn asemanator degetelor de manusa). Stratul generator epidermic de la nivelul papilelor genereaza cornul (proces de cheratinizare), astfel ca prin acest proces fiziologic, unghia creste in lungime.

Tesutul podofilos este ciorapul de carne propiu-zis El este propiureprezentat de continuarea dermelui in sens distal, de la continuarea bureletul cutidural pe fata parietala a falangei a -a. Particulariti: spre deosebire de cele doua burelete descrise mai sus, tesutul podofilos dermic se prezinta ca o panza subtire, foate aderenta la retinaculul periostal al falangei ; papilele dermice corespunzatoare sunt transformate in lame lame podofiloase in numar de 500-600. Lamele sunt 500paralele intre ele si au directia planului de inclinare al peretelui unghiei.

  

Tesutul velutos reprezinta membrana cheratogena pe fata inferioara (soleara) a falangei a -a si a furcutei (la cabaline). Cu alte cuvinte, tesutul velutos reprezinta portiunea de talpa a ciorapului de carne, fiind continuarea directa a portiunii parietale a acestei formatiuni. Tesutul velutos are doua zone: - tesutul velutos al talpii; talpii; tesutul velutos al furcutei la cal; in aceste zone, dermul prezinta papile multiple si scurte astfel ca tesutul velutos se aseama cu o catifea, de unde si denumirea mai larg uzitata de tesut catifelat al talpii .

Copita


Sub denumirea de copita se intelege un complex anatomic - un ansamblu de formatiuni dure si moi, acoperite si protejate de cutia de corn(de unghie).

Formatiunile dure sunt reprezentate de scheletul copitei sau baza anatomica a ansamblului. Astfel , in scheletul copitei intra jumatatea distala a falangei a a, falanga a -a si osul mic sesamoid

 

Formatiunile moi ale copitei sunt reprezentate de membrana cheratogena formatiunile de amortizare a socurilor, cunoscute sub denumirea de formatiuni de amortizare ale copitei .

Cuzinetul


Cuzinetul, Cuzinetul, cunoscut si sub denumirea de furcuta de carne, este carne, reprezentat de hipodermul cutanat, care in urma solicitarilor si-a siinsusit o structura fibroasa-elastica El este situat pe fata soleara, fibroasade sprijin a copitei. Fata ventrala a cuzinetului este acoperita de membrana cheratogena, respectiv de zona corepsunzatoare a tesutului velutos si are forma negativului fetei superioare a furcutei de corn. In consecinta, ii vom descrie un varf, un relief varf, median si doi bulbi orientati caudal.

Fibrocartilajele complementare


Fibrocartilajele complementare - aceste formatiuni sunt specifice ecvinelor. Se prezinta sub aspectul a doua placi fibrocartilaginoase si au forma aproximativ patrulatera. Ele sunt situate pe partile laterale ale falangei a -a (medial si lateral), fiind acoperite de membrana cheratogena. Intre fata profunda a fibrocartilajelor si falanga a -a se gasesc ligamentele articulare, precum si gasesc articulare, fundurile de sac laterale ale sinovialei articulare F2-F3 si sinoviala micii teci F2sesamoidiene. Partea posterioara a fibrocartilajelor, in jumatatea distala a fetei lor profunde, adera la fetele laterale ale cuzinetului. Intrucat fibrocartilajele depasesc cu 1-2 cm, marginea coronara a cutiei de corn, in aceasta zona sunt 1acoperite de piele. Rolul fibrocartilajelor complementare este de a proteja formatiunilor moi articulare profunde, se opun unei indepartari exagerate a calcaielor in timpul sprijinului piciorului pe sol si de asemenea, hernierii fundurilor de sac al sinovialei articulare F2-F3. F2-

CUTIA DE CORN


   

Cutia de corn sau unghia propiu-zisa este o productie propiuepidermica rezultata in urma cheratinizarii (cornificarii) materialului precornos elaborat de catre stratul bazal Malpighi, al membranei cheratogene. La cal : cutiei de corn i se descriu urmatoarle parti componente : -zona parietala sau peretele propiu-zis; propiu-talpa; -furcuta;

Zona parietala a cutiei de corn este reprezentata de partea din cutia de corn care se observa atunci cand piciorul este in sprijin pe sol. Acest perete se prezinta incurbat bilateral in sens craniocraniocaudal, astfel ca ia aspectul de trunchi de con sectionat oblic in directia ventro-caudala. Grosimea peretelui de corn este de 1-1,3 ventro1cm in portiunea fruntii copitei si de 0,5-0,7 cm in segmentul 0,5calcaielor.

    

Zonei parietale a cutiei de corn i se descriu urmatoarele: o fata externa; o fata interna; o margine coronara (superioara); o margine de sprijin soleara (inferioara).

Peretele exterior al cutiei de corn se sistematizeaza in urmatoarele portiuni:  fruntea cutiei de corn este portiunea anterioara si cea mai inalta si masoara 2,5-3 cm de cutiei 2,5fiecare parte a planului median. Partea inferioara a fruntii se numeste pensa. pensa.  de o parte si de alta a fruntii se gasesc sferturile anterioare, numite si mamele anterioare, Acestea au o latime de cca 2 cm;  sferturile posterioare urmeaza in sens caudal si se mai numesc si sferturi propiu-zise. propiuAu o latime de cca 4-5 cm 4 calcaiele se gasesc in continuarea sferturilor posterioare si reprezinta partea cea mai putin inalta a peretelui;  barele reprezinta portiunea in care peretele calcaielor se recurbeaza si se continua in sens medial. Prin incurbarea peretelui parietal in zona calcaielor, barele patrund medial medial. in zona talpii, pe o lungime de cca 5-5 cm 5-

Marginea inferioara este data de zona de atingere a copitei cu solul , in timpul stationarii sau al deplasarii animalului. Din acest motiv mai poarta denumirea de margine de sprijin. sprijin. Fata interna a marginei inferioare vine in raport de angrenaj cu circumferinta talpii

Talpa Talpa este partea din cutia de corn care este indreptata spre sol. Forma talpii este semilunara, prezentand o circumferinta convexa si o concavitate situata caudal (la ecvine). De asemenea, cornul talpii prezinta o fata superioara acoperita de tesutul velutos al membranei cheratogene si o fata inferioara, externa. Circumferinta talpii este zimtata sub aspect de lame radiare. Aceste lame intra in angrenaj cu extremitatile inferioare ale lamelor cherafiloase de pe fata interna a peretelui parietal al cutiei de corn. De retinut este faptul ca, se realizeaza astfel o fixare extrem de solida intre cele doua zone ale cutie de corn - perete parietal + talpa - linia alba . Zona alba se intinde pe tot conturul talpii, corespunde deci si zonei calcaielor si a barelor.

  

Furcuta este o formatiune din corn, specifica copitei de ecvine, situata in concavitatea talpii. Cornul care formeaza furcuta are peretele subtire si moale. Fata ei dorsala (interna) corespunde cuzinetului palmar (plantar). Furcuta de corn are forma de pivot triunghiular, caruia i se descriu un varf , un corp , care se bifurca in sens caudal , in doua brate (Crura cunei) terminate bulb. cu cate un bulb. Pe langa aceste formatiuni se disting trei santuri, denumite lacune. Doua dinte santuri, lacune. lacune (laterala si mediala) sunt situate intre bratele furcutei si bare, iar a treia lacuna este situata median, intre bratele furcutei.

PINTENII  Ca si cornul unghiei , pintenii sunt productii epidermice, intalniti la unele specii de animale domestice. La ecvine, pintenii apar ca mici formatiuni cornoase situati la nivelul smocului de par de pe fata palmara (plantara) a regiunii bureletului. Dimensiunile pintenului sunt de 1-2 cm. Sunt considerati 1a fi vestigii ale degetelor si V. Cornul ce formeaza pintenii are o slaba rezistenta. La rumegatoare, pintenii reprezinta degetele si V Cornul pintenilor, la aceste specii de animale se prezinta sub forma de capsula cornoasa conica, fara baza anatomica osoasa.

CASTANELE  Castanele sunt formatiuni epidermice vestigiale, specifice ecvinelor (se considera a fi vestigii ale degetului ). Ele apar sub aspectul unor excrescente cornoase de forma ovala, aplatizata, cu lungimea de cca 5 cm si latimea de 111,5 cm (difera de la un individ la altul). Castanele se gasesc atat la membru toracic, cat si la cel pelvin. La membru toracic castana este situata la extremitatea distala a subregiunii mediale ale antebratului, la cca 10 cm proximal de regiunea carpiana. La membru pelvin se gaseste pe fata mediala a regiunii tarsiene.

ONGLOANELE  Sub denumirea de onglon este cunoscuta cutia de corn la speciile de animale care se sprijina pe sol prin doua degete la fiecare picior (biongulate) (biongulate) rumegatoarele mari, mici si suine .  Fata de cutia de corn de la ecvine, onglonul prezinta unele particularitati de forma, dupa cum urmeaza:  peretele parietal prezinta o portiunea laterala (abaxiala) , care este convexa si o portiune medial sau concentrica (axiala), care este concava. Lipsesc barele si furcuta  fata soleara este reprezentata de talpa, formatiune ascutita spre inainte si latita inapoi. Fata de planul orizontal, talpa este usor adancita dorsal (concava);  lipsa furcutei si a cartilajelor complementare, ca sisteme de amortizare, este suplinita de o foarte buna dezvoltare a cuzinetului, ceea ce confera cea mai mare parte a suprafetei soleare a copitei.

COARNELE Coarnele reprezinta formatiuni specifice unor specii de animale la unele rase sunt dependente de sex si au ca baza anatomica osul frontal. Cornul prezinta si el, o baza anatomica osoasa, o membrana cheratogena si cutia de corn. Baza anatomica a cornului este reprezentatat de apofiza cornuala a osului frontal. Aceasta apofiza are in general, o froma conica, cunoscuta sub denumirea uzuala de cep osos al cornului. Apofiza cornuala are directii si lungimi variabile determinand directia si lungimea coarnelor .

 

 

GHEARELE Denumirea de gheare este atribuita formatiunilor cornoase corespunzatoare unghiilor si sunt specifice carnivorelor (cainepisica) si iepurilor . Tot sub denumirea de gheare sunt cunoscute si unghiile membrelor pelvine, la pasari. Ghearele au forma unor capsule cornoase, conoide, recurbate in sens ventral , turtite pe laturi si cu varful foarte ascutit si taios . Ele acopera extremitatile distale ale degetelor, dar in timpul sprijinului nu iau contact cu solul . Aceasta situatie este conferita de faptul ca este foarte dezvoltat cuzinetul palmar (plantar) mai ales la carnivore. Cuzinetul fiecarui deget este prezent si ia aspectul de perinita palmara (plantara), (Torus digitalis) . Pe (Torus digitalis) langa sprijinul pe perinitele digitale , un rol foarte important in aceasta functie il are perinita metacarpiana metacarpeus) (Torus metacarpeus) , de aspect triunghiular si deosebit de dezvoltata, care este situata caudal de perinitele digitale . Tegumentul care acopera perinitele este foarte bogat in glande sudoripare. Este de retinut faptul ca fiecare gheara este adapostita intr-o indoitura a pielii regionale, realizandu-se adevarate intrrealizanduteci in care ghearele sunt trase in sens dorso-caudal, de catre un ligament elastic. Aceasta particularitate este dorsomarcanta indeosebi la pisica.

      

La pasari , comparativ cu mamiferele, pielea prezinta unele particularitati de structura . la pasari pielea nu prezinta in structura sa glande sudoripare si sebacee. Tesutul hipodermic subcutanat este foarte abundent si lax , fapt ce confera o mare mobilitate si detasabilitate a pielii de tesuturile subiacente . Hipodermul are in structura sa fibre musculare netede inserate cu o extremitate pe bulbii plumiferi, iar cu cealalta pe stratul fibrelor elastice ale dermului . Stratul celular granular al dermului lipseste . gr Cornificarea se face direct , prin ingrosarea continua a invelisului celular malpighian. Aceasta ingrosare este mai intensa in regiunile corporale care nu sunt acoperite cu pene , in special epidermul ciocului , unde formeaza cuticula cornoasa a valvelor rostrale , in zona crestei, a solzilorde pe membrele pelvine si a pintenilor , la cocos . Pe fata plantara a degetelor , in planul hipodermic se formeaza ingrosari fibroadipoase cu rol in sprijin .

 

      

Ghearele sunt formatiuni cornoase situate la extremitatile distale ale degetelor membrelor pelvine . Aceste formatiuni sunt foarte dezvoltate si ascutite la unele specii de pasari rapitoare , servind asemeni celor de la feline, indeosebi in prehensiunea hranei. Penele sunt tot productii epidermice cornoase . Ele acopera corpul pasarilor , avand un important rol in termoreglare si in zbor . Pana este formata dintr-o tija (scapus) si o lama (Vexillum) dispusa pe cele doua laturi dintrale tijei. Fiecare parte a lamei este alcatuita la randul ei, din tije secundare (Rami). Pe tijele secundare sunt fixate ramificatiile fine numite barbule . Tija penelor are un segment proximal numit calamus, care este cilindric si gol la interior. Calamusul patrunde in piele , avand extremitatea ascutita si se fixeaza in folicul plumos . dintrExtremitatea distala a calumusului , numita rahis este plina , fiind alcatuita dintr-un corn opac si flexibil . Bulbii plumiferi din pielea pasarilor , nu au glande anexe. Dupa forma si rolul lor se disting trei categorii de pene : Pene paroase au forma de fire cu lama atrofiata si tija filiforma . Aceasta categorie de pene se afla in regiunea capului , mai ales in jurul bazei ciocului ; Puful constituit din rahis si lame moi, este dispus la baza penelor lungi propiu-zise , care propiuil si acopera . Puful este mai abundent pe partile ventrale ale corpului Penele de acoperire lungi, cu tija si lama dezvoltate, se impart la randul lor, dupa regiunea in care se afla , in urmatoarele categorii: - remige , pe aripi ; - tectrice , pe corp ; - rectrice , pe coada ;

Glanda uropigiana este o glanda cutanata specifica pasarilor. Ea este situata dorsal de vertebra a -a coccigiana si este formata din 2 saci ovoizi reuniti la extremitatile lor craniale, acoperiti de tesut conjuctiv elastic. Fiecare sac are numeroase infundaturi glandulare, mai dezvoltate la pasarile palmipede. Formatiunile infundibulare glandulare prezinta canalicule de excretie care converg spre unul, doua sau mai multe canale, ale caror orificii externe se gasesc la nivelul unui mamelon uropigian. Glanda uropigiana produce o secretie grasoasa, pe care pasarea o recolteaza prin comprimarea glandei cu ciocul , pe care o intinde pe pene, pe care le unge si le protejeaza astfel, impotriva umezelii .

SIMTUL GUSTULUI
 

Gustul este unul din cele cinci simturi, prin care se fac cunoscute calitatile sapide ale corpurilor Terminatiile nervoase care sunt impresionate de substantele sapide sunt situate in adevarate aparate diseminate pe suprafata limbii pe fata dorsala a limbii, fapt pentru care i se atribuie acesteia denumirea de organ principal al gustului

terminatiile nervoase snzoriale si formatiuni specializate in functia de receptie a a excitatiilor gustative , se gasesc si in alte zone , respectiv in mucoasa valului stafilin(palatin), in mucoasa faringelui , in mucoasa epiglotei, in mucoasa esofagului si chiar in mucoasa gingiilor si a buzelor .

RECEPTORUL gustativ este reprezentat de asa-zisii mugurii asagustativi. Mugurii gustativi se gasesc in epiteliu limbii. Mai precis ei sunt situati in structura unor papile ale mucoasei de pe fata dorsala a limbii. Papilele cu rol gustativ sunt cele fungiforme, fungiforme, caliciforme si foliate. Celelalte categorii de papile linguale au doar rol mecanic. Mugurii gustativi luand nastere din structurile epiteliale si fiind sensibili la excitatiile provocate de substantele sapide, se vor numi epitelii senzoriale ale gustului.

Papilele fungiforme (Papillae fungiformes) au aspect de fungii(ciuperca). Acestora li se descrie o parte superioara mai dezvoltata sau capul papilei si o parte bazala mai ingusta, pediculul papilei. papilei. In structura capului papilei se gasesc mugurii gustativi.

Papilele caliciforme, denumite si circumvalate sunt cele mai mari papile gustative si cu rol principal in receptia excitatiilor gustative. Ele sunt alcatuite dintrdintr-un mamelon central inconjurat de un sant circular (Sulcus papillae) si de papillae) un cadru periferic (Vallum papillae). In ansamblu,papila caliciforma apare ca o (Vallum papillae). mare papila fungiforma infundata in epiteliu mucoasei linguale. Mugurii gustativi sunt situati in mamelonul papilei, dar si pe fata interna a cadrului papilar. Datorita existentei santului perimamelonar, substantele sapide dizolvate in saliva, sau in alte lichide, raman mai mult timp in cntact cu celulele senzoriale ale mugurelui gustativ.

Papilele foliate - dupa cum le arata si numele au aspectul unor pliuri (foi) separate de santulete. Numarul pliurilor este variabil (6-8), in structura carora se gasesc (6mugurii gustativi. A fost mentionat la descrierea mucoasei linguale ca papilele foliate nu sunt prezente la toate speciile de animale, ele lipsind la rumegatoare

Mugurele gustativ reprezinta unitatea histo-anatomica a receptorului gustativ. histoSituati la nivelul papilelor gustative ale mucoasei linguale, acestia au urmatoarea structura: membrana bazala a epiteliului, celulele senzoriale si celulele de sustinere. In ansamblu, aceste formatiuni epiteliale iau aspectul sustinere. butoias. unui mugure sau butoias. Celulele senzoriale alungite,fusiforme, au la polul apical , un bastonas. Extremitatile apicale ale celulelor senzoriale, cu bastonase, sunt adunate in manunchi, in dreptul unei deschideri a mugurelui, gustativ. deschidere numita por gustativ. Prin porul gustativ, substantele sapide dizolvate vin in contact cu bastonasele celulelor gustative, determinand excitatia acestora.

 

SEGMENTUL INTERMEDIAR Potentialul bioelectric rezultat ca urmare a excitatiilor produse de substantele chimice sapide,la nivelul celulelor senzoriale gustative din mugurii gustativi, este preluat de catre terminatiile dendritice ale unor nervi cranieni si conduse centripet, sub denumirea de influx nervos spre analizatorul cortica . Dendritele nervilor senzoriali, ajunse la nervilor nivelul mugurilor gustativi,dau nastere la adevarate tesaturi (plexuri subgemale), situate sub membrana bazala a epiteliului. De aici, filetele nervoase strabat membrana bazala si se termina in jurul celulelor senzoriale, cu ale caror membrane realizeaza raporturi de contiguitate (de atingere). Acestea sunt terminatiunile nervoase numite intragemale, iar intragemale, alte terminatiuni nervoase sunt dispuse in jurul mugurelui gustativ(fibre extragemale). Aceste filete preiau potentialul bioelectric si il conduc spre segmentul central-analizator central-

Nervii care ajung la nivelul structurilor limbii sunt nervi cranieni. sunt Componenta senzitiva este reprezentatat de nervul lingual (ramura a nervului trigemen), care contine si o componenta senzoriala gustativa provenita din ganglionul geniculat , prin nervul coarda timpanului (IX). Aceste filete se (IX). distribuie in cele doua treimi anterioare , ale limbii. Un alt nerv apartinator caii intermediare este nervul glosofaringian, care contine pe langa componenta motorie si fibre senzoriale, provenite din ganglionii pietrosu , filete ce se distribuie cu deosebire la papilele situate la baza limbii.

PROIECTIA CORTICALA are loc in partea inferioara a girusului postcentral din lobul temporal al telencefalului. La acest nivel ,impulsul nevos- informatia, este decodificat si comparat cu nevosalte impulsuri , sosite anterior, aparand astfel , senzatia de gust . Animalele exprima senzatia de gust prin optiunea comportamentala : de acceptare, de indiferenta, cu satisfactie sau respingere, a anumitor alimente cu proprietati gustative diferite . Receptorii gustativi par a fi specializati intr-un anumit grad, intrpentru anumite gusturi astfel: gustul amar este mai bine simtit la baza limbii si ar corespunde papilelor inervate de n.glosofaringian . Gustul dulce este mai bine simtit la varful limbii, iar cel sarat si acru, pe marginile limbii.

SIMTUL MIROSULUI


Terminatiunile nervoase destinate receptionarii senzatiei mirosului se gasesc diseminate, pe peretele a doua cavitati, numite cavitati nazale nazale Aceste cavitati sunt captusite de mucoasa de tip respirator si mucoasa de tip olfactiv numita mucoasa pituitara. pituitara.

    

Mucoasa olfactiva Mucoasa olfactiva este formata dintr-un epiteliu special, denumit neuroepiteliu, prismatic si dintrstratificat. Acesta este compus din doua tipuri de celule : senzoriale, bipolare sau olfactive; celule de sustinere; Celulele olfactive sunt celule senzoriale bipolare. Ele sunt celule nervoase a caror prelungire dendritica se gaseste la polul apical al celulelor, venind in raport direct cu mediul extern (cu aerul inspirat), iar axonul sau prelungirea nevraxiala, se continua spre organele nervoase centrale, ca filet nervos olfactiv. Prelungirea dendritica sau periferica, este groasa. Ea depaseste polul apical al celulelor de sustinere si se termina printr-o ingrosare globuloasa, cu printraspect de gamalie de ac. Aceasta ingrosare poarta denumirea de bold olfactiv sau vezicula olfactiva si prezinta pe ea 6 8 cili sau peri olfactivi, cu o lungime de 3 4 microni. In prelungirile periferice se gasesc granulatii osmofile, carora pare sa li se datoreze culoarea galbengalben-cafenie a mucoasei olfactive. Prelungirea axonica, prezenta la polul bazal al celulelor olfactive, traverseaza membrana bazala a epiteliului olfactiv si , trecand in corionul mucoasei, va forma- dupa cum s-a mentionat si mai sus filetul nervului olfactiv. formas-

Segmentul periferic sau receptorul analizatorului olfactiv este situat in fosele nazale si este reprezentat de portiunea olfactiva a mucoasei pituitare. In functie de specie, aceasta portiune a mucoasei nazale acopera o suprafata mai mult sau mai putin intinsa, din partea fundica a foselor nazale, corespunzator volutelor etmoidale (labirintul olfactiv etmoidal), portiunea aborala a septumului nazal si a cornetului nazal superior. In plus, la rumegatoare, suine, carnivore si rozatoare , organul vomeronazal prezinta mucoasa olfactorie bine dezvoltata. (La aceste specii de animale canalul Stenson comunica atat cu cavitatea bucala, cat si cu cea nazala).

pituitara olfactiva este un neuroepiteliu in care celulele senzoriale receptive constituie protoneuronii analizatorului olfactiv sau originea reala a perechii I de nervi cranieni (Nn.olfactivi).

Prelungirea periferica, apicala, a celulei olfactive este dendrita, iar prelungirea bazala este axonul, de unde rezulta ca acesti neuroni sunt bipolari. Dendritele proemina prin deschiderile membranei limitante si vin in raport direct cu mediul extern, reprezentat de aerul patruns in fosele nazale. Mai precis, prelungirile dendritice sunt acoperite de o pelicula subtire de lichid secretat de glandele Bowmann, situate in corionul mucoase pituitare. Analizatorul olfactiv fiind un chemoreceptor , se intelege ca substantele mirositoare patrunse cu aerul in fosele nazale, vor fi dizolvate in lichidul ce acopera mucoasa olfactiva. Datorita reactiilor chimice care au loc la acest nivel, vor fi excitate terminatiunile dendritice ale neuronilor olfactivi. In consecinta, substantele din aer, nesolvabile, nu vor avea efect osmatic. In urma excitatiilor specifice ia nastere un potential bioelectric, care va fi bioelectric transmis pe cale centripeta, sub denumirea de influx nervos, pe calea segmentului intermediar.

Segmentul intermediar - de conducere, este reprezentat de axonii neuronilor olfactivi (protoneuronilor). Acestia pornesc de la polul bazal al celulelor olfactive, traverseaza membrana bazala si trec in corionul mucoasei, unde formeaza filetele nervilor olfactivi. La nivelul corionului, axonii se acopera cu o teaca Schwann fina si apoi strabat lama ciuruita a etmoidului, ajung in cavitatea cranianasi se indreapta catre bulbul olfactiv. (Intrucat axonii raman dispersati si nu se asociaza intr-un singur trunchi nervos, se foloseste in cazul intracesta, termenul de filete ale nervilor olfactivi si nu acela de nervi olfactivi).

In cavitatea craniana (in scurtul lor traiect de la lama ciuruita, la suprafata bulbului olfactiv) filetele olfactive primesc invelitori meningeene. La suprafata bulbului olfactiv se afla originea aparenta a filetelor olfactive perechea I de nervi cranieni. Filetelor olfactive sosite de la mucoasa olfactiva, li se alatura nervul vomeronazal (N.vomeronasalis) si nervul terminal (N.terminalis).

Nervul vomeronazal este reprezentat de cateva filete nervoase (axonice), cu origine in neuronii mucoasei organului vomeronazal, care prezinta cateva schimburi de fibre cu nervul nazal, provenit din trigemen (nervul maxilar), dupa care traverseaza lama ciuruita a etmoidului prin orificii proprii, situate pe versantii cristei galli si patrund pe partea dorso- mediala, in lobii olfactivi. dorsoNervul terminal numit si nervul Jacobson, este foarte fin. El are originea in mucoasa ce captuseste portiunea aborala a infundibulului canalicular Jacobson. Strabate lama ciuruita a etmoidului si se ataseaza la originea aparenta a nervului vomeronazal.

Lobii olfactivi sunt organe care se intercaleaza in caile conducatoare ale impulsurilor nervoase olfactive. In structura acestora se gasesc celulele mitrale, mitrale, care sunt neuroni ce fac prima sinapsa cu axonii protoneuronilor din mucoasa olfactiva. In acest mod, celulele mitrale constituie deutoneuronii caii olfactive. Modul in care se realizeaza raporturile sinaptice dintre protoneuronii olfactivi si deutoneuronii, explica diferentierea pe specii a acuitatii olfactive, astfel macrosmatice, microsmatice deosebind Animalele macrosmatice, microsmatice si anosmatice (ex. cetaceele).

Anatomie topografica


Reprezinta capitolul de anatomie care se ocupa cu studiul morfologiei organismului pe regiuni. Studiul se bazeaza pe ansamblul de cunostinte dobandite de studenti pe parcursul celor trei semestre de stidiu anatomiei descriptive.

Regiunile capului
     

Sunt clasificate in regiuni: rostrale; dorsale; laterale; ventrale; aborale

Regiunile rostrale
 

Regiunea varful nasului Delimitare: doua linii transversale ce unesc comisurile superioare si comisurile inferioare ale narilor. Baza antomica - cartilajele alare

    

Straturi anatomice: Piele, tesut conjunctiv, (a.v.n. nazal lateral) aponevraoza muschiului ridicator propriu al buzei superioare, muschiul transvers al nasului, cartilajele alare ( lama)

Regiunea narilor


Delimitare: o linie ce inconjoara nara la 1- 1,5 1cm de orificiul nazal. Planul anatomic este reprezentat de cornul cartilajului alar si de fibroasa ce delimiteaza nara falsa.

     

Planuri anatomice: Pilea fina si aderenta Tesutul conjunctiv subcutanat Planul musculo-aponevrotic musculoMucoasa vestibulului nazal ( pe planseul vestibulului la
limita dintre piele si mucoasa se deschide conductul lacrimo-nazal) lacrimo-

Inervatia a.v.n. nazal lateral

Regiunea nazala laterala



Are ca baza anatomica diverticulul nazal fiind situata la nivelul incizurii nazoincisive. Regiunea are forma triunghiulara baza triunghilui fiind formata de linia ce uneste comisurile superioara si ventrala a narii iar varful este situat in unghiul delimitat de procesul nazal al osului nazal si procesul nazal al osului incisiv.

    

Planurile anatomice sunt reprezentate de: Piele Tes. Conjunctiv M. nazal lateral superior, aboral si ventral Tegumentul ce delimiteaza nara falsa.

Regiunea buzelor


Delimitare: o linie ce inconjoara orificiul bucal la 2-3 2cm. Baza anatomica este reprezentata de m. orbicular al buzelor. Descoperiri: trunchiul arterial incisiv o linie verticala ridicata dintre incisivii clesti. Se sectioneaza planul mucos si submucos.

      

Planuri anatomice: Piele subtire si aderenta prevazuta cu peri fini si peri tactili Tes.conjunctiv subcutanat Planul musculoaponevrotic m. orbicular al buzelor, si insertia pe acesta a: m. pielos al capului, m. zigomatic, m. ridicator nazolabial, m. coborator al buzei inferioare, m. ridicator propriu al buzei superioare Planul submucos in care se gasesc glande labiale Planul mucos care se continua pana la nivelul gingiei formand santurile gingivolabiale superior si inferior.

Regiunile dorsale ale

 

capului

Regiunea dorsala a nasului Delimitare: rostral o linie ce uneste comisurile dorsale ale narii, lateral o linie ce uneste comisura dorsala de comisura nazala a ochiului, aboral o linie ce uneste comisurile nazale intre ele.

       

Straturi anatolmice: Pielea putin mobila si aderenta Tesutul conjunctiv subcutanat Muschiul ridicator nazolabial Fascia superficiala a capului; Planul osos al aselor nazale. Inervatia: n. infratrohlear, n. frontal, n. infraorbital Irigatia artera laterala a nasului si a si v dorsala a nasului.

Regiunea fruntii


Delimitare rostral de o line ce uneste unghiurile nazale ale ochiului lateral o linie ce uneste unghiul temporal al ochiului cu creasta sagitala externa si protuberanta occipitala. Baza anatomica este reprezentata de oasele frontale si de oasele interparietale.

  

  

Straturi anatomice: Pilea groasa si putin mobila Tesutul conjunctiv subcutanat ce include filete din nervul frontal si din nervul auricular anterior care participa la formarea plexului preauricular si a si v frontala; Muschiul frontal; Fascia epicraniana; Osul frontal.

Regiunea parietoparieto-temporala


Este delimitata de o linie ce uneste protuberanta occipitala externa creasta parietotemporala baza procesului zigomatic al osului frontal , procesul zigomatic, creasta superioara a arcadei zigomatice si baza urechii.

   

  

Descoperiri n. zigomatotemporal Straturi anatomice Pilea Tesutul conjunctiv subcutanat in care se gasesc filete nervoase ale plexului preauricular; Cartilajul scutular si musculatura auriculara; Muschiul temporal Tes. adipos retrobulbar

Regiunea auriculara
       

Se delimiteaza printr-o linie circulara ce inconjoara baza printrcartilajului auricular la 1- 2 cm. 1Planuri anatomice: Pilea inveleste cartilajul auricular si pe fata externa si pe fata interna si prezinta peri de diferite lungimi; Musculatura extrinseca a urechii; Cartilajul auricular; Musculatura intrinseca Pielea de pe fata interna a urechii.; Cartilajul inelar, conductul auditiv extern

Regiunea palpebrala


Delimitarea regiunii se realizeaza prin intermediul unei linii circulare imaginare ce inconjoara fanta palpebrala; Cuprinde pleoapele si toate componentele analizatorului vizual Descoperiri: n. zigomatic; n infratroclear

 

   

Planuri anatomice: Pielea fina cu gene pe marginea libera a pleoapelor Tesut conjunctiv prezent numai in regiunea periorbitara Muschiul orbicular al pleoapelor Ligamentul tars Glandele tarsale Conjunctiva

Regiunile infraorbitala si maxilara



Delimitare: dorsal o linie ce uneste comisura dorsala a narii cu comisura nazala a ochiului, ventral o linie ce uneste unghiul temporal al ochiului spina maxilara cu comisura ventrala a narii. Verticala ridicata din spina maxilara pe fata dorsala a capului delimiteaza regiunea maxilara dispusa rostral de regiunea infraorbitala dispusa aboral.

 

Descoperiri: A si v angulara a ochiului incizia pielii pe o line oblica ce uneste spina maxilara cu unghiul nazal al ochiului N. infraorbital incizie a pielii la jumatatea distantei pe linia verticala ridicata din spina maxilara pe fata dorsala a nasului

Regiunea maxilara
     

Straturi anatomice Pielea, tesut conunctiv subcutanat avand fibre din plexul infraorbital si ramuri din nervul bucal mijlociu A si v nazala laterala M.ridicator nazolabial, m. canin, m. ridicator propriu al buzei superioare, Plexul infraorbital, a si v. infraorbitala Planul osos format de osul maxilar

Regiunea infraorbitala
       

Straturi anatomice: Pielea Tesut conjunctiv subcutanat avand filete din nervul bucal dorsal si din nervul infratrohlear M. lacrimal A si V angulara a ochiului M. ridicator propriu al buzei superioare Planul osos al maxilei Sinusul paranazal maxilar

Regiunea buccinatorie


Delimitare: comisura buzelor comisura ventrala a narii, spina maxilara si creasta maxilofaciala, depresiunea rostrala a muschiului maseter si marginea ventrala a muschiului coborator al buzei inferioare

        

Planuri anatomice: Pielea foarte aderenta Tes.conj s.c cu fibre din nervii bucal dorsal si mijlociu M. pielos al capului A.v. labiala superioara A. v. labiala inferioara N. bucal Glandele bucale superioare si inferioare Muschiul buccinator

Regiunea maseterina


Delimitare: linie ce pleaca de la baza urechii, urmareste ramura recurbata a madibulei ajunge la incizura vaselor faciale urmarind apoi depresiunea rostrala a muschiului maseter pana la spina maxilara apoi de-a lungul crestei demaxilofaciale si a arcadei zigomatice pana la baza urechii.

     

Descoperiri: A.V.faciala Canalul glandei parotide Plexul suzigomatic Nervul maseterin V. profunda a fetei A.v. maseterina aborala

           

Planuri anatomice Pielea Tes conj. Sc cu fibre din plexul subzigomatic M. pilos al capului, M. zigomatic M. maseter A.V. faciala Vena profunda a fetei N. maseterin Planul osos al mandibulei M. pterigoidian medial Formatiuni vasculare ale arterei maxilare si nervii ramurei mandibulare a n. trigemen

Regiunea intermandibulara
        

Delimitare: intre cele doua ramuri ale mandibulei Planuri anatomice: Pielea mobila Tesut conjunctiv sc cu ramuri din n. jgheabului M. milohioidian M geniohioidian Glanda mandibulara A,v,faciala,canal parotidian Limfocentrul mandibular

Regiunea parotidiana
 

Delimitare O linie ce uneste baza urechii aripa atlasului confluenta venei liguofaciale cu tendonul muschiului sternomandibular ramura recurbata a mandibulei condilul mandibulei si baza urechii.

  

Straturi anatomice: Piele Tesut conjunctiv subcutanat care include filetele nervului cutanat al gatului, nervul jegheabului, nervul C2 ramura ventrala;

    

Glanda parotida prin care trece vena lugulara, vena linguofaciala si vena maxilara; limfocentrul parotidian ( a,v transversa a fetei) Nervul bucal dorsal si ventral, nervul temporal superficial Nervul facial, nervul auricular anterior, nervul auricular mijlociu, nervul auricular posterior; Artera temporala supericiala, artera transversa a fetei, artera auriculara anterioara, artera auriculara posterioara

 

   

Glanda mandiblara Nervul omohioidian, ramura sternomandibulara a nervului accesoriu, nervul hipoglos, ansa hipoglosocervicala; nervul C1; artera carotida comuna, artera carotida externa, artera carotida interna, artera occipitala, artera linguofaciala; Nervul vag; conctivul cervical; nervul accesoriu al vagului; nervul laringian cranial; Muschiul occipitomandibular, muschiul digastric; Nervul glosofaringian; Punga guturala

Regiunile gatului
       

Regiunea cefei Regiunea dorsala a gatului Regiunea laterala a gatului regiunea brahiocefalica Regiunea jgheabului jugular Regiunea sternocefalica Regiunea traheala Regiunea prescapulara

Regiunea cefei


Delimitare anterior o linie ce uneste transversal marginile craniale ale aripilor atlasului trecand prin protuberanta occipitala externa, lateral o line ce urmareste aripile atlasului, posterior o line ce uneste transversal marginile caudale ale aripilor atlasului.

         

Straturi anatomice: Pielea Tesut conjunctiv subcutanat Fascia cervicala superficiala Aponevraoza muschiului brahiocefalic Muschiul scalen Muschii marele lung al capului si marele lung al atlasului Muschii oblic caudal si oblic cranial al capului A. si v. occipitomusculara Nervul auricular mare

Regiunea cervicala dorsala

 

Delimitare Lateral o linie ce uneste aripa atlasului cu unghiul cervical al spetei, caudal o linie ce uneste transversal unghiurile cervicale ale spetelor, cranial o linie ce uneste transversal aripile atlasului

  

 

Straturi anatomice: anatomice: Pielea; Tes. Conjunctiv care include filete ale ramurilor dorsale senzitive ale nervilor cervicali; Fascia cervicala superficiala Muschiul trapez cervical

    

M. romboid M. splenius Plexul cervical profund M.semispinal Ligamentul cervical portiunea lamelara

Regiunea cefalica laterala

 

Delimitare: Delimitare: Ventral o linie ce uneste aripa atlasului cu tuberozitatea olecranului, caudal santul prescapular, dorsal o linie ce uneste aripa atlasului cu unghiul cervical al spetei

        

Straturi anatomice Pielea Tes. Conjunctiv subcutanat cu fibre senzitive din plexul cervical dorsal Fascia cervicala superficiala M. trapez M. cleidotransvers N. spinal ( XI) M. dintat ventral cervical M. marele lung al capului si al atlasului

Regiunea brahiocefalica
 

Delimitare: dorsal linia ce uneste aripa atlasului cu olecranul, ventral marginea ventrala a muschiului brahiocefalic intre articulatia scapulohumerala si confluenta venei maxilare cu vena linguofaciala.

        

Straturi anatomice: Pielea Tes. Conjunctv subcutanat incluzand ramuri din plexul cervical ventral Fascia cervicala superficiala Muschiul brahiocefalic M. scalen si m. omohioidian cuprinsi in fascia cervicala mijlocie; Nervul frenic Formatiuni nervoase ale plexului cervical profund si ramuri vasculare musculare Musculatura profunda grupata in jurul vertebrelor cervicale inveliti in fascia cervicala profunda

Regiunea jgheabului jugular

 

Delimitare: Este o regiune cuprinsa intre marginea ventrala a muschiului brahiocefalic si marginea dorsala a muschiului sternocefalic Este regiunea cea mai importanta din punct de vedere clinic deoarece la acest nivel poate fi abordata vena jugulara

        

Straturi anatomice: anatomice: Pielea Tesutul conjunctiv subcutanat care cuprinde filete senzitive fascia cervicala superficiala Vena jugulara acompaniata dorsal de nervul cutanat al gatului ( VII) Muschiul omohioidian Artera carotida acompaniata dorsal de cordonul vagosimpatic si ventral de nervul recurent Esofagul trahea

( ram. ventrale ale nervilor cervicali ventrali)

Regiunea sternocefalica
       

Delimitare: Corespunde culmii musculare a muschiului sternocefalic Starturi anatomice: Pielea Tesutul conjunctiv cuprinzand filete senzitive; Muschiul pielos al gatului Fascia cervicala mijlocie Trahea insotita de trunchiurile limfatice traheale

Regiunea traheala


Este o regiune situata pe fata ventrala a gatului intre cei doi muschi sternocefalici fiind cuprinsa intre apedincele traheal si confluentul radacinilor venei jugulare

      

Straturi anatomice: Pielea Tesutul conjunctiv subcutanat Muschiul pielos Muschii sternotiroidieni si sternohioidieni trahea Muschiul lungul gatului

Regiunile trunchiului
          

Regiunea grebanului Regiunea dorsocostala Regiunea lombara Regiunea costala Regiunea hipocondrului Regiunea axilara Regiunea epigastrica Regiunea mezogastrica Regiunea hipogastrica Regiunea flancului Regiunea inghinala

Regiunea grebanului
 

Este situata pe partea dorsala a trunchiului intre cele doua spete. Limata craniala este reprezentata de linia ce uneste transversal unghiurile craniale ale spetelor iar cea caudala este data de linia ce uneste transversal unghiurile caudale ale spetelor

         

Straturi anatomice Pielea Tesut conj. Sc M. trapez Lama elastica a m. romboid M. romboid M. marele lung dorsolombar M. multifizi Vertebrele toracale Filete nervoase ale nervilor spinali toracali

Regiunea dorsocostala
 

Delimitare: Cranial o line ce uneste transversal unghiurile caudale ale spetelor, Caudal o linie ce uneste transversal unghiurile craniale ale foselor paralombare

         

Straturi anatomice Pielea Tes conj subcutanat M. trapez M. marele dorsal Fascia toracolombara M. dintat dorsal M marele lung M ridicator al coastelor M. multifid

Regiunea lombara
 

Delimitare Cranial o linie ce uneste transversal ungiurile craniale ale foselor paralombare, caudal o linie ce uneste unghiurile soldurilor intre ele.

       

Straturi anatomice Pielea Tes.conj.sc M. marele dorsal Fascia toracolombara Masa comuna Vetrtebrele lombare Filete nervoase ale nervilor spinali lombari

Regiunea flancului


Este regiunea delimitata intre ultima coasta si linia ce uneste unghiul soldului cu rotula.

            

Straturi anatomice Pielea Tes.conj.subcutanat Filete senzitive ale nn.iliohipogastric si ilioinghinal M.pielos Fascia superficiala Tunica elastica M. oblic extern al abdomenului M. oblic intern al abdomenului M drept abdominal M. transvers al abdomenului Fascia endoabdominala peritoneul

Regiunea costala
 

Delimitare Cranial o linie ce uneste tuberozitatea olecranului cu unghiul caudal al spetei caudal o linie ce urmareste ultima coasta dorsal o linie ce uneste unghiul caudal al spetei cu unghiul cranial al fosei paralombare.

       

Straturi anatomice Piele Tes.conj M. pielos Fascia superficiala M. marele dorsal M.dintat ventral toracal M.intercostali

Regiunea axilara


Este delimitata anterior de o linie ce uneste tuberculul mare al humerusului cu apendicele traheal al sternului si caudal printr-o linie ce printruneste tuberozitatea olecranului cu apendicele xifoidian.

      

Straturi anatomice: Pielea Tes conjunctiv sc Fascia antebrahiala mediala Musculatura pectorala Plexul brahial Artera si vena axilara

Regiunile abdominale ventrale

   

Regiunea epigastrica Regiunea mezogastrica Regiunea hipogastrica Regiunea inghinala

Regiunea epigastrica
  

Se mai numeste si regiunea xifoidiana Delimitare: Caudal este delimitata cu ajutorul unei linii transversale situata la jumatatea distantei dintre apendicele xifoidian si cicatricea ombilicala Cranial se delimiteaza cu ajutorul unei linii ce trece tangent la apendicele xifoidian

Regiunea mezogastrica


Este delimitata cranial de linia caudala a regiunii epigastrice si caudal de o linie transversala c\situata la jumatatea distantei intre cicatricea ombilicala si pubis

Regiunea hipogastrica


Este situata intre linia transversala ce delimiteaza regiunea mezogastrica caudal si linia transversala tangenta la pubis; Cuprinde 3 subregiuni: pubiana si doua regiuni simetrice inghinale

Regiunea pubiana


Este situata pe linia mediana a abdomenului de o parte si de alta a liniei albe intre limita caudala a regiunii mezogastrice si pubis

Regiunile inghinale


Sunt situate de o parte si de alta a regiunii pubiene intre aceasta si fata mediala a coapsei

  

     

Straturi anatomice: anatomice: Piele Tes conjunctiv filete din perforantele distale ale nervilor intercostali precum si nervii iliohipogastric si ilionghinal A. si v. subcutanata abdominala Tunica abdominala Aponevrozele mm oblici extern si intern M. drept abdominal Aponevroza m. transvers al abdomenului Fascia transversa a abdomenului ( endoabdominala)

Cavitatea toracica


are ca baza anatomica cusca toracica aceasta este delimitata de coaste, stern si vertebrele toracale Cusca toracica este completat de formatiuni moi care completeaza peretii acesteia: muschii intercostali, muschiul lungul gatului, mm. psoasi, m. transvers al toracelui, muschiul diafragm

Peretele cavitatii toracice este captusit de o foita fibroasa care adera la peretii acesteia fascia endotoracica. In dreptul portiunii endotoracica. carnoase a diafragmei contine fibre elastice. De la nivelul aperturii toracale craniale fascia este in directa continuare cu lama pretraheala a fasciei cervicale.

O parte din fibrele fasciei endotaoracice formeaza in planul median al cavitatii toracale un perete fibros in care sunt suspendate organele din cavitate si formatiuni care traverseaza prin aceasta formand MEDIASTINUL Peretele mediastinal separa cele doua jumatati ale toracelui: hemitoracele drept si hemitoracele stang
nervi),

( cordul, trahea, esofagul, timusul, limfocentri, aorta, venele cave,

Fiecare hemitorace adaposteste plamanul corespunzator care este invelit in sacul seros pleural. pleural. Pleura prezinta o foita viscerala sau pulmonara si o foita parietala care este denumita in functie de peretele pe care il captuseste ( medistinala, costala, diafragmatica). Locul de continuitat dintre pleura viscerala si cea parietala formeaza ligamnetul pulmonar care impreuna cu bifurcatia traheala si cele doua bronhii formeaza radicinile pulmonului

  

La locurile de rasfrangere a pleurei paritale de pe un perete pe altul al hemitoracelui se formeaza fundurile de sac seroase recesuri pleurale: Cupola pleurei ( care adaposteste varful plamanului) Recesul costodiafragmatic Recesul costomediastinal Recesul lombodiafragmatic

Intre foitele viscerala si parietala se formeaza o cavitate inchisa denumita cavitate pleurala in care se gaseste lichid pleural In dreptul mediastinului caudal seroasa pleurala formeaza mezoul venei cave caudale

  

In functie de prezenta cordului MEDIASTINUL este sistematizat in trei portiuni: MEDIASTINUL PRECARDIAL- CRANIAL PRECARDIALMEDIASTINUL CARDIAL - MIJLOCIU MEDIASTINUL POSTCARDIAL - CAUDAL

MEDIASTINUL PRECARDIAL


Cuprinde: originea marilor vase, vena cava craniala, trunchiul brahiocefalic, timusul, esofagul, trahea, nervii vagi, plexurile vegetative cervico toracale, conductul toracic, limfocentri mediastinali craniali

MEDIASTINUL CARDIAL


INIMA ocupa compartimentul mijlociu al mediastinului fascia endotoracala formand la acest nivel sacul fibros pericardic, care se rasfrange pe stern unde formeaza ligamentul sternopericardic Alte formatiuni: trunchiul pulmonar, carja aortica, bifurcatia traheala, esofagul, radacinile plamanilor, nn vagi, n frenici

MEDIASTINUL POSTCARDIAL


ADAPOSTESTE: aorta toracica, vena cava caudala, esofagul, nn frenici, nn vagi, canalul toracic

REGIUNILE MEMBRULUI TORACIC

        

REGIUNEA SPETEI REGIUNILE BRATULUI REGIUNILE ANTEBRATULUI REGIUNILE CARPIENE REGIUNILE METACARPIENE REGIUNEA BULETULUI REGIUNEA CHISITEI REGIUNEA COROANEI REGIUNEA COPITEI

REGIUNEA SPETEI
 Delimitare:

PrintrPrintr-o linie ce uneste unghiul cranial al spetrei cu unghiul caudal al spetei si cu varful marelui tubercul al humerusului.

Straturi anatomice: anatomice: - pielea - tes conj.( n. din plexul intercostobrahial) - m. pielos omobrahial - fascia scapulara laterala - m. deltoid - m. supraspinos - m. infraspinos - m. mic rotund - spata - m. subscapular - fascia scapulara mediala

REGIUNILE BRATULUI
  

REGIUNEA CRANIALA A BRATULUI REGIUNEA CAUDALA A BRATULUI REGIUNEA LATERALA A BRATULUI

Regiunea craniala abratului



Delimitare: o linie care uneste tuberculul cranial al humerusului, tuberozitatea deltoidiana si tuberozitatea olecranului si o linie ce urmareste santul deltopectoral Baza anatomica a regiunii este reprezentata de muschiul biceps care ocupa fata craniala a humerusului Profilul cranial al bratului este dat de muschiul cleidobrahial Pielea este inervata de nervul preclavicular

Regiunea laterala a bratului

Delimitare: linia ce uneste tuberculul cranial al humerusului, tuberozitatea deltoidiana si tuberozitatea olecraniana si o linie cinvexa in sens proximal care uneste tuberculul cranial al humerusului si tuberozitatea olecraniana.  Baza anatomica a regiunii este reprezentata de muschiul triceps portiunea laterala  Sesibilitatea regionala este asigurata de nervul radial ( ramura proximala a n. cutanat cranial al antebratului)


Regiunea caudala a bratului



Delimitare: o linie ce uneste unghiul caudal al spetei cu tuberozitatea olecraniana si tuberculul cranial al humerusului Baza anatomica a regiunii este reprezentata de muschiul triceps portiunea lunga Sensibilitatea cutanata este asigurata de plexul intercostobrahial

REGIUNILE ANTEBRATULUI
Delimitare: - Proximal santul brahioantebrahial - Distal linia orizontala tangenta la pisiform
   

Subregiunea cranio-laterala cranioSubregiunea caudo-laterala caudoSubregiunea mediala

REGIUNEA CARPIANA

REGIUNEA METACARPIANA

Regiunea buletului


Delimitare: proximal o linie orizontala la 2 cm proximal de marii sesamoizi iar distal o linie orizontala care trece la 2 cm sub marii sesamoizi Baza anatomica a regiunii este constituita de articulatia metacarpo - sesamo - falangiana

 

Straturi anatomice Pielea, tes conjunctiv subcutanat cu filete din nervii digitali, arterele si venele digitale proprii II si III M. extensor digital comun, m. flexorul digital superficial, m flexor digital profund, m. interosos median, brida m. interosos median, articulatia buletului

Regiunea chisitei
Delimitare: o linie orizontala care trece la 2 cm sub marii sesamoizi iar distal o linie orizontala care urmareste la 1 cm proximal marginea coronara a copitei Baza anatomica este reprezentata de falanga proximala (I)

 

Straturi anatomice Pielea, tes conjunctiv subcutanat cu filete din nervii digitali, arterele si venele digitale proprii II si III M. extensor digital comun, m. flexorul digital superficial, m flexor digital profund, bridele m. interosos median, ligamentele sesamoidiene, marele burelet glenoidal

Regiunea coroanei si copitei

 

Baza anatomica - articulatia interfalango sesamoidiana Straturi anatomice pielea, tes conjunctiv cu filete din nervul digital posterior, tendonul m. extensor digital comun, tendonul m. flexor digital profund, lama transversa, fascia de intarire a aponevrozei palmare, aponevroza palmara, ligamnetul pntenului, cuzinetul plamar si fibrocartilajele complementare, ligamentul capsular, ligamnetele colaterale, micul burelet glenoidal, artera si vena digitala proprie II si III, plexurile venoase cavernoase si velutoase

Regiunea chisitei

Regiunea coroanei si copitei

Regiunile membrului pelvin

     

Regiunea gluteana Regiunea coapsei Regiunea genunchiului Regiunea gambei Regiunea tarsiana Regiunea metatarsiana

Regiunea gluteana


Delimitare: o linie care uneste unghiul lateral al iliului ( unghiul soldului) cu trohanterul III cu unghiul lateral al ischiului, baza cozii, unghiul intern al iliului Baza anatomica este reprezentata de musculatura gluteana impreuna cu osul coxal si ligamentul sciatic

Regiunea coapsei


 

Delimitare; proximal o linie care uneste unghiul lateral al iliului cu trohanterul al III-lea si IIItuberozitatea ischiului iar distal printr-o linie printrorizontala ce trece tangent la baza corzii jaretului Baza anatomica este reprezentata de osul femur Subregiunile: Subregiunile: femurala craniolaterala, femurala caudolaterala si femurala mediala

Regiunea grasetului


Delimitare: o linie orizontala ce trece tangent la extremitatea proximala a rotulei si o linie paralela cu aceasta ce trece tangent de extremitatea distala a rotulei Baza anatomica este reprezentata de articulatia grasetului ( femuro-tibio-rotuliana) femuro-tibio-

Regiunea gambei


Delimitare: proximal prin intermediul unei linii orizontale ce trece prin tuberozitatea proximolaterala a tibiei si distal pritr-o linie pritrorizontala ce trece tangent la tuberozitatea calcaneului Baza anatomica este reprezentata de oasele gambei ( tibia si fibula)

Regiunea tarsiana


Baza anatomica este reprezentata de articulatia tibio-tarsotibio-tarso-metatarsiana

Regiunea metatarsiana


Baza anatomica este constituita de oasele metatarsiene