Porțiunea fundamentală a analizatorului vizual este

reprezentată de bulbul ocular, situat în cavitatea

orbitală. Tot aici mai există și anexele bulbului ocular
reprezentate de mușchii oculomotori (extrinseci),
glanda lacrimală și conjunctiva. În afara bulbului ocular
sunt anexele: pleoape și grasime.

1
2
3
4
 Bulbul ocular prezintă:
 2 poli ( anterior și posterior)
 1 ax optic ( linia ce unește polul anterior cu cel posterior)
 1 ecuator ( un cerc concentric perpendicular pe axul optic
și ce împarte bulbul ocular într-o jumătate anterioară și
una posterioară)
 Meridianele sunt cercuri concentrice care trec prin cei 2
poli
 Axele optice ale celor 2 bulbi oculari sunt ușor divergente
dinspre posterior spre anterior
 Punctul cel mai proeminent al bulbului ocular este
reprezentat de către vertexul cornean.
 Bulbul ocular este format dintr-un înveliș și un
conținut.

5
6
 Învelișurile: 3 tunici concentrice
 Tunica externă (fibroasă) reprezentată anterior de cornee și
posterior de sclerotică
 Tunica mijlocie (musculo-vasculară) reprezentată dinspre
posterior spre anterior de coroidă, corp ciliar și iris
 Tunica internă (nervoasă) reprezentată de retină.
 A.a. Corneea: este porțiunea anterioară a tunicii externe. Este
transparentă și permite razelor luminoase să pătrundă în bulbul
ocular. La nivelul corneei nu există vase sanguine; orice apariție de
vas pe cornee este de natură patologică. Hrănirea corneei se face
de către lacrimi și de către umoarea apoasă.
 A.b. Sclera reprezintă porțiunea posterioară a tunicii externe. Are
culoare albă la adult și poate devenii gălbuie la bătrâni. Are o față
externă pe care se inseră mușchii extrinseci și o suprafață internă
care prezintă o serie de orificii: unul posterior mare acoperit de
lamina cribrosa ( lama ciuruită) pe unde părăsesc bulbul ocular
fibrele nervului optic și alte orificii mai mici ( situate în jurul
orificiului mare), pe unde intră și ies din bulbul ocular nervii ciliari
și vasele ciliare. În apropierea ecuatorului mai există 4 orificii prin
care trec venele vorticoase.

7
8
 B.a. Coroida reprezintă porțiunea posterioară a
tunicii mijlocii și este formată din vasele care vin și
care pleacă de la bulbul ocular.
 B.b. Zona ciliară, situată între coroidă și iris, de
formă triunghiulară, cu vârful orientat la nivelul
coroidei. Ea prezintă 2 componenete: mușchiul
ciliar situat anterior și procesele ciliare situate
posterior. Mușchiul ciliar este format din 2 mușchi
netezi ai căror contracție reglează cantitatea de
lumină ce pătrunde spre retină. Procesele ciliare
sunt niște ghemuri vasculare, mai mult venoase,
care produc umoarea apoasă, ce umple camera
anterioară și posterioară a bulbului ocular.

9
10
 B.c. Irisul este porțiunea anterioară a tunicii
mijlocii și prezintă o față externă/ anterioară și
una internă/ posterioară, o circumferință mare
și o circumferință mică ce poartă numele de
pupilă. Fața anterioară a irisului este colorată
de obicei în culori închise la bruneți și deschise
la blonzi. Această colorație nu este uniformă,
există 2 inele colorate concentrice: unul intern
și unul extern. Irisul controlează prin contracție
dilatarea pupilei, respectiv cantitatea de lumină
ce pătrunde în retină.

11
12
 C. Retina este formată din 10 straturi, unul fiind
reprezentat de celulele cu conuri și bastonașe (
fotoreceptoare), apoi de celulele bipolare (
protoneuron) apoi de celulele multipolare (
deutoneuron). La examenul oftalmoscopic , la
nivelul polului posterior se observă macula lutea
delimitată de restul fundului de ochi de un reflex
perimacular. În centrul maculei lutea se găsește
fovea centralis ( acuitatea vizuală maximă).
Median față de macula lutea este discul optic, locul
pe unde nervul optic părăsește bulbul ocular.

13
14
 Conținutul bulbului ocular
 Este reprezentat de umoarea apoasă ce umple camera
anterioară și posterioară a bulbului ocular.
 Camera anterioară este limitată anterior de fața
posterioară a corneei și posterior de fața anterioară a
irisului și de porțiunea cristalinului situată la nivelul
pupilei.
 Camera posterioară este limitată anterior de fața
posterioară a irisului, lateral de zona ciliară, posterior de
zona lui Zinn și medial de cristalin.
 Cristalinul este o lentilă biconvexă situată în spatele
irisului care prin modelarea razei de curbură permite
acomodarea pentru vederea de aproape/ distanță.
 Cavitatea posterioară a bulbului ocular conține corpul
vitros, format în principal din acid hialuronic și a cărui
greutate reprezintă 75% din greutatea bulbului ocular.
15
16
 Calea optică
 Este formată din celulele fotoreceptoare,
protoneuron, deutoneuron și neuronul talamo-
cortical situat în corpii geniculați laterali. De la
acest nivel pornesc radiații optice ce se
proiectează la nivelul scizurii calcarine ( lob
occipital) ( aria 17 Brodmann care se
învecinează cu ariile 18 și 19, ariile gnoziei
vizuale).

17
18
19
20
Analizatorul acustico-vestibular prezintă:
 2 aparate receptoare: aparatul acustic pentru auz și
aparatul vestibular sau al echilibrului pentru poziția
spațială a corpului ( în repaus și în mișcare)
 2 nervi speciali pentru conducerea excitațiilor:
nervul cohlear( auditiv) pentru auz și nevul
vestibular pentru echilibru și mișcare.
Ansamblul acestor elemente anatomice se află
grupate la nivelul unor cavități săpate în stânca
temporalului și care formează împreună, urechea.
 Urechea cuprinde 3 mari componenete:
 1.Externă
 2.Mijlocie
 3.Internă.
 Primele două ( externă și mijlocie) au funcție
exclusiv auditivă iar cea internă prezintă și
elemente specializate în realizarea funcției de
echilibru.
 Analizatorul acustico-vestibular are 3 segmente:
 Periferic = de recepție
 De conducere = calea cohleară și vestibulară
 Central ( cortical sau de proiecție).
Segmentul periferic
 Urechea externă are 2 segmente : pavilionul
urechii și meatul acustic extern.
 Pavilionul urechii : situat lângă articulația temporo-mandibulară, de
forma unei pâlnii neregulate, puțin adâncă și orientată antero-medial, reprezintă un
repliu cutanat pe un schelet fibrocartilaginos, cu rol de recepție și orientare sonoră.
Prezintă de studiat : o față antero-laterală, o față postero-medială, o margine liberă și
una aderentă, fixă. Pe suprafața lui se văd o serie de neregularități ( mai ales la
nivelul feței antero-laterale și care sunt dispuse în jurul unei adâncituri denumită
conchă și care conduce în meatul acustic extern). Aceste neregularități sunt: helixul,
antehelixul, șanțul helixului, foseta naviculară ( sau triunghiulară), tubercului lui
Darwin, vârful urechii, tragus, antitragus, un șanț auricular anterior și unul posterior.
În porțiunea inferioară se află lobul urechii. Este legat de structurile învecinate prin
ligamente și mușchi.
 Meatul acustic extern : este un canal ondulat,
de forma literei "S", ușor turtit antero-posterior
și care se întinde între porul acustic extern (
orificiul extern sau lateral) și membrana
timpanică ( orificiul intern sau medial).
Prezintă 2 porțiuni:
 Poțiunea externă sau fibrocartilaginoasă este 1/3 laterală și este formată prin unirea
unui jgheab cartilaginos ( ce reprezintă peretele antero-inferior) cu un jgheab fibros (
ce reprezintă peretele postero-superior).
 Porțiunea internă sau osoasă sunt cele 2/3 mediale și are 4 pereți ( superior, inferior,
anterior și posterior).
 Urechea medie este o cavitate plină cu aer formată din cavitatea
timpanului cu oscioarele auzului, cavitățile mastoidiene și tuba
auditivă.
 Cavitatea timpanică sau casa timpanului: conține aer provenit din
nazofaringe ( pe calea tubei auditive) și are 6 pereți:
 Extern, lateral sau membranos reprezentat de membrana timpanică
 Intern, medial sau labirintic unde se află: fereastra ovală ( vestibulară) pe care se
aplică baza scăriței și fereastra rotundă ( cohleară) acoperită de o membrană
denumită timpan secundar
 Anterior ( carotidian sau tubocarotidian)
 Posterior ( mastoidian)
 Superior ( tegmental)
 Inferior ( jugular).
 Membrana timpanică are formă circulară, elastică, rezistentă, de culoare discret
cenușie, translucidă, strălucitoare și care se inseră în șanțul timpanal printr-un
inel fibrocartilaginos ( Gerlach). Pe suprafața externă prezintă o zonă puțin
adâncă denumită umbo. În porțiunea superioară acesteia, vertical, se profilează
mânerul ciocanului. Lateral și superior, de o parte și de alta a mânerului
ciocanului se observă ligamentele maleolare laterale așa încât porțiunea
superioară acestor ligamente reprezintă pars flaccida ( membrana lui Shrapnel)
( mai mică), iar porțiunea inferioară, mai mare reprezintă pars tensa.
 Studiul practic al acestor elemente descriptive de pe suprafața membranei
timpanice poartă denumirea de timpanoscopie și se efectuează cu otoscopul sau
microscopul.
 Oscioarele auzului alcătuiesc un lanț de piese osoase, care transmit
vibrațiile membranei timpanice la lichidul perilimfatic din urechea
internă prin intermediul ferestrei vestibulare ( ovale). După forma lor
sunt denumite astfel: ciocanul, nicovala și scărița. Oscioarele auzului sunt
menținute în poziție fiziologică atât prin intermediul articulațiilor dintre
ele cât și prin formațiuni fibromusculare ( ligamente și mușchi).
 Mucoasa cavității timpanice este plicaturată, subțire și aderentă la
pereți. Existența plicilor mucoase duce la subdivizarea cavității
timpanice în 3 compartimente, astfel: recesul superior (
epitimpanic), recesul mijlociu sau cavitatea timpanică propriu-
zisă ( atrium) și recesul inferior ( hipotimpanic).
 Cavitățile mastoidiene sunt cavități pneumatizate în grosimea
mastoidei. Aceste cavități comunică cu cavitatea timpanică
printr-un canal îngust numit aditus ad antrum și sunt tapetate
de o mucoasă ce reprezintă continuarea celei din urechea medie.
Constant, există o cavitate mai mare denumită antrum
mastoidian, de forma unui cub și care comunică cu celelalte
celule mastoidiene grupate în jurul ei.
 Tuba auditiva, nazofaringiană sau tuba lui Eustachio este un
conduct care leagă casa timpanului ( peretele anterior) de
porțiunea superioară a faringelui ( nazofaringele) și are 2
porțiuni: una internă, osoasă și una externă, cartilaginoasă. Are
3,5-4 cm lungime și rolul de egalizare a presiunilor la nivelul
ambelor suprafețe ale membranei timpanice.
 Urechea internă este formată din o serie de cavități osoase săpate în
stânca temporalului și care reprezintă locul în care se află elementele
de recepție ale aparatului cohlear și a celui vestibular.
 Aparatul cohlear este reprezentat de labirintul osos în interiorul
căruia se găsește labirintul membranos. Comunicarea dintre cele 2
labirinte se face printr-un spațiu nimit perilimfatic, umplut cu un
lichid clar, perilimfă. Lumenul labirintului membranos, complet
închis, este plin cu un alt lichid, numit endolimfă.
 Cavitățile labirintului osos sunt delimitate la exterior de o componentă
subțire denumită capsula labirintică. Porțiunea labirintului care aparține
aparatului auditiv ( cochlea) are spirale încolăcite de 2 ori și ½, asemenea
unui melc și poartă denumirea de cochlee osoasă. În interiorul ei se află
cochlea membranoasă, locul unde sunt receptorii auzului, reprezentați de
celule senzoriale auditive. Nervii senzoriali care conduc excitațile culese
de celulele senzoriale receptoare aparțin nervului cohlear. Ganglionul
conex acestui nerv este ggl. lui Corti și este alcătuit din celule bipolare.
 Aparatul vestibular: cuprinde o serie de cavități osoase reprezentate de
vestibulul osos ( de formă cubică, cu 6 pereți) și 3 canale semicirculare (
anterior/superior, posterior și lateral sau orizontal). În interiorul
acestuia există alte tuburi și cavități: vestibulul membranos cuprinde 2
mici vezicule: utricula și sacula care comunică între ele prin
intermediul unui conduct denumit canal endolimfatic și 3 canale
semicirculare membranoase ( anterior, posterior, lateral).
 La nivelul utriculei și saculei se află receptorii vestibulari reprezentați la
suprafața receptivă de "pete" sau "macule" și ce conțin celule senzoriale
prevăzute cu cili. Nervii senzoriali care conduc impulsurile aparțin
nervului vestibular. Ganglionul anexat acestui nerv este ggl. lui Scarpa,
fiind alcătuit din celule bipolare .
Segmentul de conducere
Impulsurile culese la nivelul celulelor senzoriale sunt transmise spre cortex prin
cei 2 nervi: cohlear și vestibular, fiecare având o cale specifică.
 Calea cohleară: protoneuronul sau primul neuron este reprezentat de celula
bipolară care are corpul celular în ggl. spiral al lui Corti. Deutoneuronul sau
al doilea neuron are corpul celular în nucleul anterior și posterior al
trunchiului cerebral. Al treilea neuron sau talamocortical se află la nivelul
corpului geniculat medial.
 Calea vestibulară: protoneuronul este reprezentat de celulele bipolare din
ggl. lui Scarpa. Deutoneuronul se află în nucleii vestibulari de la nivelul
planșeului ventriculului IV din trunchiul cerebral.
 Calea
vestib
ulară:
proton
euronu
l este
repreze
ntat de
celulele
bipolar
e din
Segmentul central
Informațiile culese de la periferie și transmise la nivel cortical se
proiectează diferit, astfel:
 Cele care corespund căii cohleare ajung în principal în aria auditivă
senzorială 41 ( primară) a lui Brodmann, la care se adaugă aria 42 (
psihosenzorială) și aria 22 cu rol gnozic ( prelucrarea integrativă și
interpretativă a sunetelor).
 Cele care aparțin căii vestibulare se proiectează pe suprafața
cerebrală la nivelul girusului temporal superior și secundar la nivelul
girusului frontal superior și mijlociu.