Analizatorii

ANALIZATORII
 Analizatorii sunt structuri morfofunctionale integrate
sistemului nervos central alcatuite din organe specializate
in receptionarea stimulilor specifici din mediul extern si
intern denumite organe de simt. Fiecare analizator
cuprinde formatiuni receptoare, caile nervoase de
conducere a impulsului nervos specific si segmental central
cortical, de analiza .
 Rolul analizatorilor este acela de integrare functionala a
organismului in mediul inconjurator.
analizatorii au in componenta lor 3 segmente :
1. Segmentul periferic sau receptorii
2. Segmentul de conducere sau intermediar, prin
care impulsul sau influxul nervos specific, se
transmite de la receptorul periferic, la segmentul
central , reprezentat de cortexul cerebral. El este
format de un lant de neuroni intercalati intre
receptori si analizator.
3. Segmental central sau cortical primeste in sens
aferent, impulsurile si are rol de analiza, proces
in urma caruia apare senzatia .
 Analizatorii prin componentele sale au
capacitatea de a elabora senzatii
Dupa natura senzatiilor elaborate se descriu 5
analizatori:
 Analizatorul cutanat ( tactil);

 Analizatorul gustativ;

 Analizatorul olfactiv;

 Analizatorul optic sau vizual;

 Analizatorul auditiv sau acustic .

 Analizatorul vizual
 Segmet de receptie –
globul ocular
 Segment intermediar –
nervul optic
 Segment central –
scoarta cerebrala ariile
optice
 Globul ocular
 Segmentul periferic al
analizatorului vizual este
constituit din globul ocular, situat
in cavitatea orbitara. Aceasta
cavitate este delimitata de pereti
ososi la formarea ei participand
oasele frontal, etmoid, sfenoid,
temporal, zigomatic si lacrimal
 Globul ocular prezinta o serie de
formatiuni care au rolul de a-l
proteja, fixa, misca si umecta.
Toate acestea sunt denumite
anaxe ale globului ocular
 Anexele de protectie sunt
reprezentate de:
- Orbita
- Periorbita
- Capsula Tenon
 Anexele de fixare sunt
reprezentate de pleoape:
- pleoapa superioara
- pleoapa inferioara
- pleoapa a III-a
 Anexele secretorii sunt
reprezentate de:
- glanda lacrimala
- glandele tarsale
- glandele pleoapei a III-a
 Anexele de miscare sunt reprezentate de:
- muschii oblici mare si mic
- Muschii drepti ( lateral, medial, dorsal si
ventral
- Muschiul retractor bulbar

- Muschiul ridicator propriu al pleoapei

superioare
 Periorbita este formata de periostul regional
care captuseste orbita. Are forma conica,
varful conului este situat pe creasta orbitara ce
delimiteaza hiatusul orbitar iar baza conului
este situata anterolateral in jurul arcadei
orbitare pe care se si insera. O parte din fibrele
periorbitei se prelungesc de la marginea acadei
orbitare in grosimea pleoapelor inferioara si
superioara sub forma ligamentului tars.
 Portiunea din teaca orbitara, corespunzatoare
peretelui medial al orbitei este mai subtire si
aderenta la os. La acest nivel prezinta o brida
peste care aluneca tendonul muschiului oblic
dorsal al globului ocular. Sub teaca oculara se
gaseste capsula lui Tenon (Fascia orbitalis),
strat conjunctiv fin, putin distinct la animale.
Aceasta teaca acopera intim sclerotica si emite
septumuri foarte fine si teci pentru muschi
extrinseci ai globului ocular
 Pleoapele sunt in numar de 3:
- Pleoapa superioara
- Pleoapa inferioara
- Pleoapa a III-a
Pleoapa superioara si cea inferioara au forma unor pliuri
musculo tegumentare care se unesc la nivelul comisurilor
interna sau nazala si externa sau temporala. Prin marginile lor
libere delimiteaza fanta palpebrala.
Pleoapa a III-a este situata la unghiul intern al ochiului si este
reprezentata de un cartilaj aplatizat cu un contur neregulat
triunghiular acoperit pe ambele fete de conjunctiva. Este
lipsita de stratul cutanat si de muschi.
 Glanda lacrimala impreuna cu multitudinea de
canalicule care au rolul de a drena produsul de
secretie ( lacrimile) formeaza - aparatul lacrimal:
 Glanda lacrimala
 Canale higroftalmice
 Punctele lacrimale
 Carunculul lacrimal
 Canalicule lacrimale
 Sacul lacrimal
 Conductul lacrimonazal
 Glandele tarsale sunt glande diseminate asociate
ligamentului tars situate la nivelul pleoapei inferioare
respectiv superioare. Canaliculele acestora se descid
pe marginea libera a pleoapelor prin niste orificii cu
diametru redus, vizibile macroscopic, dispuse liniar
pe buza interna a marginii libere. Pe buza externa a
marginii libere se gasesc cilii ( genele).
 Pleoapa a III-a prezinta glande proprii si glanda
Harder.
 1. pielea
 2. m ridicator propriu al
pleoapei superioare
 3. pleoapa superioara
 4. marginea aderenta
 5. ligamentul tars
 6. marginea libera
 7. buza laterala
 8 buza mediala
 9. glande tarsale
 10. gene
 11. muschiul orbicular al
pleoapelor
 12. fascia
 Anexele de miscare
 M.oblic dorsal (M.obliquus dorsalis), numit si marele oblic, este situat pe fata mediala a
globului ocular. Se insera posterior, pe creasta hiatului orbital- creasta temporo-
sfenoidala. Portiunea sa carnoasa trece peste brida formata de periorbita (capsula
Tenon), situatie ce ii confera o directie oblica, pentru a se insera anterior, intre insertiile
muschilor drept dorsal si drept lateral. Rolul lui este de a roti globul ocular in sens
latero-medial.
 M .oblic ventral (M.obliquus ventralis), numit si micul oblic, este situat pe fata ventrala
a globului ocular, intr-o directie oblica medio-laterala. Are insertie fixa, pe planseul
orbitei, in apropierea sacului lacrimal, iar insertia mobila pe sclerotica, intre muschiul
drept ventral si drept lateral. Muschiul imprima globului ocular o miscare de rotatie ,
opusa miscarii determinata de muschiul oblic dorsal.
 M. retractor bulbar (M.retractir bulbi) este format din patru fascicule. Se insera fix, in
partea fundica a hiatului orbital, iar mobil, pe sclerotica, la nivelul polului caudal al
globului ocular. Dispozitia celor patru fascicule – dorsal, ventral , medial si lateral-
alcatuiesc o adevarata teaca in jurul nervului optic. Acest muschi este bine dezvoltat la
mamifere , iar prin contractia sa trage globul ocular spre fundul orbitei, determinand
astfel,acoperirea fetei anterioare a globului ocular de catre pleoapa a treia, pleoapa
situata la unghiul nazal al ochiului. Evidentierea pleoapei a treia se produce prin
comprimarea formatiunilor moi retrobulbare, astfel ca rolul muschiului retractor
asupra acestei pleoape este indirecta.
 Mm. drepti lateral, medial, dorsal si
ventral
Sunt fascicule musculare care au
insertia mobila pe fata externa a
scleroticii in portiunile
corespunzatoare denumirii fiecaruia
si au originea la nivelul orbitei.
Rolul este specific fiecarui muschi
in functie de pozitia lui: mobilizeaza
globul ocular in sens lateral sau
medial, dorsal, ventral.
 M ridicator al pleoapei superioare
Originea la nivelul orbitei si insertia
in grosimea pleoapei superioare pe
ligamentul tars. Rol ridicator al
pleoapei superioare.
 Anexele secretorii:
- Glandele tarsale – situate in grosimea
pleoapelor superioara si inferioara se deschid
prin niste canalicule pe marginea libera a
pleoapelor orificiile acestora fiind vizibile
macoecopic.
- Galanda pleoapei a – III a
- Glanda Harder
 Aparatul lacrimal
 Glanda lacrimala este
situata la nivelul pleoapei
superioare fiind adapostita
in fosa glandei lacrimale
( procesul zigomatic al osului frontal)
 Canalele higroftalmice
conduc lacrimile la nivelul
sacului conjunctival
superior de unde sunt
antrenate prin miscarea
pleoapei superioare in sacul
conjunctival inferior si catre
unghiul intern al ochiului.
 Carunculul lacrimal – se afla la unghiul intern
al ochiului si are aspectul unei proeminente
acoperita de conjunctiva.
 Punctele lacrimale – sunt doua orificii care se
gasesc de o parte si de alta a carunculului
lacrimal, acestea preiau lacrimile si le conduc
prin canaliculele lacrimale in sacul lacrimal de
unde sunt directionate prin canalul
lacrimonazal in vestibulul nazal unde se
deschide acesta.
 globului ocular prezinta doi
poli:
 pol anterior, corespunzator
centrului corneei transparente si
 pol posterior. Polul posterior
este situat putin mai lateral fata
de orificiul nervului optic.
 planul ecuatorial - un plan
perpendicular pe axul antero-
posterior al globului ocular, ce-l
desparte in doua jumatati –
anterioara si posterioara –
Infinitatea de planuri care trec
prin cei doi poli, poarta
denumirea de planuri
meridiane.
Membranele invelitoare ale globului
ocular
 Globul ocular este un organ cavitar. Cavitatile sale
sunt invelite de trei membrane sau tunici, suprapuse.
De la exterior spre interior, aceste teci sunt :
 I . Tunica externa, de natura fibroasa
 II . Tunica mijlocie, care este foarte vascularizata,
musculara si bogat pigmentata. Aceste particularitati
ii confera denumirea de tunica vasculara-musculara si
pigmentata ;
 III . Tunica interna este de origine nervoasa si se
numeste retina.
 Cele trei tunici suprapuse, formeaza peretele globului
ocular.
 Tunica fibroasa a globului ocular este foarte
rezistenta si inextensibila. Ea contrabalanseaza
presiunea interna a lichidelor intraoculare si confera
globului ocular un veritabil aparat de protectie.
Anatomic, tunicii externe i se descriu doua portiuni
inegale:
 o portiune posterioara, care ocupa cea mai mare parte
a supafetei globului ocular si care se numeste
sclerotica;
 o portiune anterioara, care ocupa o suprafata mai
reduse, numita corneea transparenta
 Sclerotica este o membrana fibroasa, care prezinta
2/3 posterioare ale tunicii externe. Forma scleroticii
este de segment de sfera. In partea ei anterioara
prezinta o larga deschidere, astupata de corneea
transparenta. In partea posterioara prezinta orificiul
nervului optic. Rezulta ca sclerotica are forma unui
segment de sfera cu doua orificii – anterior si
posterior. De asemenea, mai prezinta o fata interna si
o fata externa.
 1. cornea, 2. sclerotica, 3. inelul
scleral, 4. plexul venos scleral, 5.
santul scleral, 6. limbul
sclerocornean, 7. lama perforata a
scleroticii, 8. filetele nervului optic,
9. continuarea cu duramater, 10.
lamina fusca, 11. coroida, 12
vasele coroidiene, 13. baza
corpului ciliar, 14. procesele
ciliare, 16. muschiul ciliar, 17.
cristalinul, 18. muschiul
cristalinului, 19, 19. irisul, 20,
pupila, 21. unghiul iridicorneean,
22, spatiile fontana, 23, retina, 24.
canalul hialoid,
 Fata externa vine in raport intim cu planul conjunctiv
al capsulei lui Tenon, cu exceptia unor spatii reduse,
prin care circula limfa – spatiile supra-sclerale sau
spatiile Tenon. Fata externa confera locuri de insertie
pentru muschii extrinseci ai globului ocular. Pe
suprafata scleroticii se gasesc multiple orificii, prin
care patrund vasele si nervii globului ocular. Aceste
orificii sunt grupate dupa locul care il ocupa, in :
posterioare, mijlocii si anterioare. Orificiile
posterioare sunt situate in jurul nervului optic, fiind
destinate patrunderii vaselor ciliare scurte si lungi ,
precum si nervilor ciliari
 In vecinatatea planului ecuatorial se afla
orificiile mijlocii, prin care ies venele
coroidiene, cunoscute si sub denumirea de
vase vorticoase si vasele limfatice, prin care se
face legatura intre spatiile supracoroidiene si
spatiile suprasclerale. Orificiile anterioare sunt
dispuse in cerc, in jurul orificiului cornean al
scleroticii. Prin ele patrund arterele ciliare si
ies numeroase venule si canalicule limfatice.
 Fata externa a scleroticii are o culoare alb-sidefie, dar
cu varsta, poate capata o culoare alb-galbuie. La
ecvine , suine si la caine, are o culoare alb-albastruie,
iar la rumegatoare usor albastruie.
 Fata interna a scleroticii este concava si prezinta o
culoare bruna. Ea este atasata pe toata suprafata sa
fetei externe a tunicii medii (coroida). Legatura dintre
sclerotica (sau sclera) si coroida printr-un strat de
celule pigmentate, denumit lamina fusca.
 Deschiderea posterioara este destinata
patrunderii nervului optic. Ea nu
corespunde exact polului posterior al
globului ocular , ci este situata putin lateral.
Este inconjurata de orificiile vaselor si
nervilor ciliari, luand aspectul unei
suprafete ciuruite –lamina cribosa. La
nivelul orificiului nervului optic, sclerotica
se reflecta pe suprafata acestui nerv,
continuandu-se cu invelitoarea sa durala.
 Tunica mijlocie
 Coroida
 Corpul ciliar

- muschiul ciliar
- procesele ciliare
 irisul
 coroida
 coroida, este reprezentata de portiunea
posterioara a tunicii mijlocii
 Fata externa a coroidei corespunde scleroticii,
la care este atasata prin vase, nervi si o lama
fina de tesut conjunctiv lax si pigmentat –
lamina fusca
 Fata interna a coroidei este concava si vine in raport cu tunica interna a globului
ocular – tunica nervoasa, reprezentata de retina (Fig.136,137). Intre coroida si
retina nu este aderenta , ele separandu-se usor una de alta. Fata interna a coroidei
propriu-zise prezinta la unele specii de animale , o zona pigmentata , numita tapet
stralucitor (Tapetum lucidum), cu reflexe irizante , ceea ce face orificiul de oglinda
a acestui tapet. Culorile tapetului stralucitor sunt diferite, de la specie la specie,
astfel :la ecvine este albastru-argintiuv, la rumegatoare este verde-auriu si se afla pe
o suprafata mai intinsa decat la cal , la carnivore este de culoare galben-aurie (mai
oala la pisica decat la caine). Tapetul lipseste la suine.
 In partea posterioara, coroida prezinta un orificiu prin care trece nervul optic,
orificiu care corespunde celui al sclerei
 In partea anterioara, coroida propriu-zisa
prezinta o zona festonata, numita ora serrata,
situata putin mai inainte fata de planul
ecuatorial al globului ocular. Ora serrata
marcheza linia de la care se continua spre
inainte coroida propriu-zisa, cu zona ciliara
(corpul ciliar)
 Corpul ciliar
 Zona ciliara sau corpul ciliar, este situata la limita dintre coroida propriu-zisa si
iris. Corpul ciliar adera prin fata sa externa , la sclerotica, iar prin fata interna, la
retina si prin intermediul acesteia, la corpul vitros. Fata sa posterioara este subtire si
se prinde de circumferinta ecuatoriala a cristalinului (Fig.133).
 Corpul ciliar la ran dul sau , prezinta doua zone : muschiul ciliar, situat inainte si
procesele ciliare, situate inapoi. Aceste formatiuni sunt cuprinse intre unghiul cilio-
irian inainte, pana la ora serrata , inapoi. Pe sectiune transversala, corpul ciliar are
forma triunghiulara. Fata posterioara a sa este tapetata de portiunea ciliara a retinei.
Ea apare foaret cutata (cute dispuse neregulat), corespunzand proceselor ciliare,
delimitate posterior de ora serrata (zona festonata de culoare inchisa-neagra). Fata
anterioara a zonei proceselor ciliare vine in raport cu muschiul ciliar, la care adera
intim.
 Procesele ciliare prin epiteliu secretor propriu, au
rolul de a elabora umoarea apoasa, care se varsa in
camera posterioara, la nivelul unghiului cilio-irian
sau retro-irian. In structura proceselor ciliare intra un
plex vascular extrem de fin si de bogat, avand
numeroase flexuozitati.
 Muschiul ciliar , numit si muschi tensor al coroidei, este situat
in partea anterioara a zonei proceselor ciliare. Astfel, partea lui
anterioara corespunde sclerei, iar partea posterioara,
proceselor ciliare. Este constituit din fibre netede. Partea
anterioara a muschiului este dispusa radiar (muschiul Brücke),
iar partea posterioara este dispusa circular (muschiul Rouget).
 Muschiul ciliar actioneaza asupra cristalinului prin zonula
Zinn.
 Zonula Zinn este formata din fibre elastice si conjunctive, divergente, care
se intind de la zona ciliara , la circumferinta ecuatoriala a cristalinului
(Fig.133). Actionand prin intermediul zonulei Zinn asupra cristalinului,
muschii ciliari intervin in procesul de acomodare a vederii la distanta. La
pasari , muschiul ciliar este striat si este situat in grosimea sclerei, la
nivelul unghiului sclero-corneean. Aici prezinta un inel osificat, care
serveste ca punct de insertie pentru muschi. Rezulta deci, o putere de
acomodare rapida, la vederea la distanta.
 irisul
 Irisul reprezinta segmentul cel mai anterior al membranei vasculare
 Forma irisului este de membrana discoidala , dispusa perpendicular pe axul antero-posterior
al globului ocular. Prin forma sa si in mod deosebit, prin rolul sau, irisul poate fi asemuit unei
diafragme de la aparatul de fotografiat, care prin orificiul sau , situat central si numit pupila,
de forma si dimensiuni variabile, dozeaza cantitatea de raze luminoase care patrund in globul
ocular. Circumferinta irisului este situata la nivelul jonctiunii dintre sclerotica si cornee.
Aceasta este circumferinta mare, iar circumferinta mica este reprezentata de marginile
orificiului pupilar. Circumferinta irisului corepsunde zonei de trecere de la sclerotica, la
cornee – limbul sclero-corneean. La acest nivel fibrele membranei bazale posterioare ale
corneei se disociaza. O parte din fibre vor patrunde in sclerotica si in muschii ciliari, iar alte
fascicule de fibre se arcuiesc si intra in structura irisului, formand ligamentul pectinat. Intre
fasciculele acestui ligament se delimiteaza o serie de spatii lacunare, neregulate, numite
spatiile Fontana.
 Pupila are si ea, forme diferite de la o specie la alta (Fig.139,140). Astfel,
la cal are o forma eliptica, cu axul mare dispus transversal. Aceeasi forma
eliptica o are pupila si la rumegatoare si porc. La caine este rotunda, iar la
pisica se prezinta sub forma unei fante verticale.(Fanta pupilara la pisica
este foarte ingusta si verticala atunci cand lumina este puternica si devine
rotunda si mare in mediu intunecos). De mentionat este faptul ca, la ecvine,
pe marginea superioara a orificiului pupilar se pot observa mici depozite
de pigmetn (aglomerari sub aspect de grauncioare pigmentare), numite
funguus. Aceste formatiuni se pot observa si la rumegatoare, pe ambele
margini ale pupilei.
 Marirea sau micsorarea orificiului pupilar este determinata de muschii
netezi, care intra in structura irisului. Am aratat m ai sus ca fibrele
musculare iriene sunt dispuse in doua sensuri: radial si circular. Fibrele
musculare radiale, prin contractia lor, vor mari pupila, efect cunoscut sub
denumirea de midriaza, iar contractia fibrelor circulare au efect invers, de
micsorarea a pupilei- mioza. Inervatia muschilor irieni este asigurata de
componenta vegetativa – orto- si parasimpatica- a sistemului nervos.
Ortosimpaticul determina marirea (dilatarea) orificiului pupilar, iar
parasimpaticul are efect de micsorare a pupilei.
 retina
 Retina este membrana cea mai interna a globului
ocular. Rolul sau esential in simtul vederii, rezulta din
structura ei nervoasa, fiind excitata de undele
luminoase. Astfel, retina are rolul important de
receptor al organului vederii, transmitand prin
intermediul nervului optic, influxul nervos , la creier.
 Retina captuseste in intregime globul ocular, de la orificiul nervului optic , pana la
pupila. Cu toate acestea, din punct de vedere functional, aceasta membrana este
functionala , complet dezvoltata si sensibila la excitatia produsa de catre razele
luminoase, numai in segmentul sau posterior. In segmentul anterior, dezvoltarea sa
ramane la stadiul embrionar, neavand rol in receptia razelor luminoase. Din punct
de vedere descriptiv, retina se imprate in trei portiuni :
 portiunea posterioara, care corespunde coroidei, reprezinta retina propriu-zisa ;
 portiunea mijlocie, corespunde zonei ciliare a coroidei, se mai numeste retina
ciliara ;
 portiunea anterioara, situata pe fata posterioara a irisului, motiv pentru care se
numeste retina iriana
 Aceasta portiune a retinei se intinde de la nivelul emergentei nervului optic, pana la
ora serrata, linie cu aspect festonat , situata putin anterior planului ecuatorial al
globului ocular.
 Aspectul retinei propriu-zise este de membrana perfect neteda. Vine in raport la
coroida, prin fata sa externa, iar fata interna corespunde corpului vitros. Culoarea
retinei este alba si perfect transparenta, facamd abstractie de stratul sau extern, care
are o culoarea inchisa, datorita pigmentului continut. Dupa moarte, la foarte scurt
timp, retina sufera un proces de degradare, luand un aspect opac, de culoare alb-
cenusie. Retina se detaseaza foarte usor de la fata interna a coroidei, la care nu
adera. Rezistenta sa este de asemenea, foarte redusa, desirandu-se extrem de usor,
putandu-i-se atribui denumirea de membrana fragila.
 In partea posterioara se gaseste papila optica (Discus n.optici), nivel dela
care se detaseaza nervul optic (Fig.144). Aceasta formatiune este mica si
de forma ovala, la cal si bou, rotunda si mai bine conturata la oaie si porc,
usor triunghiulara la carnivore. In centrul papilei optice se gaseste o mica
adancitura , ce corespunde locului pe unde patrund in globul ocular, vasele
retinei. Mentionam faptul ca, papila optica mai este denumita si pata oarba
(Punctum coecum), intrucat la acest nivel nu se gasesc celule fotosensibile
(zona nu este acoperita de retina).
 Mediile refringente
 Globul ocular este un organ cavitar. Cavitatea globului ocular
este circumscrisa de catre cele trei membranei descrise mai sus
: sclerotica sau sclera , coroida sau tractusul uveal si retina
sau membrana fotosensibila.
 In cavitatea globului ocular se gasesc mediile , care au
particularitatea de a fi perfect trasnparente si rolul de a refracta
razele de lumina care patrund in globul ocular.
 Umoarea apoasa
 Umoarea apoasa este un lichid incolor, perfect limpede, produs al unui
proces de filtratie a vaselor din procesele ciliare. Umoarea apoasa se
gaseste intr-un proces de continua improspatare , pe masura ce ea se
formeaza, se si elimina. O parte din umoarea apoasa patrunde in canalul
Schlemm, trece apoi in venele sclerale , care se deschidin venele
musculare. O alta cale de resorbtie a umorii apoase este prin spatiile
lacunare ale irisului, de unde trece in tecile perivasculare ale venelor
vorticoase si apoi in spatiile limfatice ale lui Tenon. Umoarea apoasa se
gaseste in camera anterioara si in camera posterioara a globului ocular,
camere ce comunica intre ele prin orificiul irian central – pupila .
 Cristalinul
 Cristalinul este cel mai important mediu transparent si refringent al globului
ocular. Acesta se prezinta sub aspectul unei lentile biconvexe si este situat inapoia
pupilei, intre iris si corpul vitros (Fig.154). Fata sa anterioara constituie peretele
posterior al camerei posterioare a ochiului si este in contact direct cu umoarea
aposa. Fata posterioara vine in raport cu umoarea sticloasa (corp vitros).
 Pozitia cristalinului este verticala, cu linia de curbura maxima pe axul antero-
posterior al globului ocular. In functie de acomodarea la vederea la distanta,
curbura lentilei cristalinului este variabila. Cristalinul este mentinut in pozitia
normala printr-o formatiune membranoasa , elastica, denumita ligament suspensor
al cristalinului, zona Zinn, sau zonula. Zonula se insera pe linia ecuatoriala a
cristalinului , in raport intim cu fata posterioara a regiunii ciliare.
 Fetele cristalinului apar sub aspectul de segmente de sfera, cu mentiunea ca linia de curbura a
fetei posterioare este mai mare, comparativ cu cea anterioara (Fig.154).
 Dintre proprietatile fizice ale cristalinului subliniem elasticitatea, fiind cunoscut ca un corp
care ceda usor tuturor cauzelor deformante , pentru a-si reveni la forma initiala.
 Culoarea cristalinului variaza in functie de specie si de varsta. In general si in mod normal,
cristalinul este perfect transparent si are aspectul unui bloc de cristal.
 Consistenta cristalinului variaza in functie de varsta. Este mai moale la fetus si la tineret,
pentru a primi o consistenta mai ferma la adult. In general, cristalinul prezinta trei straturi de
consistenta : un strat superficial relativ moale, un strat mijlociu, mai consistent, un strat
central, cu o consistenta mai ferma, zona careia i se atribuie denumirea de nucleu cristalinian.
 Ochiul la pasari
 La pasarile domestice , globii oculari sunt in general mari si
situati pe partile laterale ale capului. Orbitele sunt cu arcade
incomplete.
 Sclerotica prezinta in apropierea circumferintei corneei un
inel cartilaginos anterior, care este osificat la pasarile
rapitoare. Acest inel este alcatuit din placute ce se acopera una
pe alta. Inelul cartilaginos (sau osificat) are functia de
completare a orbitei si de protectie a globului ocular.
 Coroida este puternic pigmentata, dar tapetul lucid lipseste
 In camera interna a globului ocular se gaseste o membrana
vasculara pigmentata, numite pieptene (Pecten). Baza acestei
formatiuni este situata pe un plan ce trece pe deasupea
patrunderii nervului optic.
 In structura pieptenului ocular, pe langa structuri
fotosensibile, se gasesc celule nevroglice.
 Pieptenele are aspectul unei pense cu o lama centrala si o
serie de pliuri laterale secundare. Formatiunea este mai
dezvoltata la gasca si la pasarile rapitoare diurne, la care avrful
pieptenului ajunge pana in apropierea fetei posterioare a
cristalinului.
 O alta particularitate este conferita de faptul ca, in structura
irisului exista si fibre musculare striate.
 Pleoapa superioara este mult mai dezvoltata decat cea
inferioara. De asemenea, pleoapa superioara este mult mai
mobila. Pleoapele sunt lipsite de ligamentul tars. De asemenea
in structura pleapelor nu exista glande.
 Genele sunt inlocuite de niste pene foarte fine si scurte.
Glanda Harder este mult mai dezvoltata decat glanda lacrimala
 Analizatorul auditiv
 receptorul
 segmentul intermediar
 segmentul central sau
analizatorul propriu-zis,
situat in cortexul cerebral.

 functia statica, de informare asupra pozitiei
spatiale a organismului in diferitele sale
ipostaze dinamice in vederea mentinerii
echilibrului
 functia auditiva sau simtul auzului.
 Pentru ambele functii, structurile receptoare
ale factorilor excitanti specifici se gasesc in
ureche.
 URECHEA
 Urechea este un organ
complex, impartita in
trei segmente:
 urechea externa
 urechea medie
 urechea interna
 Urechea externa
 In alcatuirea urechii externe intra urmatoarele segmente anatomice : pavilionul
urechii, conductul auditiv extern, membrana timpanica.
 Pavilionul urechii In structura anatomica a pavilionului urechii sunt cuprinse
urmatoarele formatiuni:
- lama fibro-cartilaginoasa sau scheletul pavilionului, muschii, care misca
pavilionul si pielea.
 Cartilajul (cartilaj fibroelastic) este o lama mai subtire , rulata, care constituie baza
anatomica a pavilionului. Acesta are o fata externa convexa o fata interna concava,
doua margini , un varf si o baza care se articuleaza cu cartilajul inelar
 Cartilaj inelar formatiune cartilaginoasa cu aspect unei lame rulate incomplet
este dispusa intre baza pavilionului si buza meatului osos al conductului auditiv
extern.
 Cartilaj scutiform sau scutular. Acest cartilaj este situat in fata pavilionului urechii
si plasat pe muschiul temporal. Forma cartilajului scutular este aplatizata si cu un
contur aproximativ triunghiular, cu baza spre inapoi. Rolul cartilajului scutular este
auxiliar, servind ca punct de insertie pentru o parte din muschii care misca
pavilionul.
 Pavilionul prezinta:
- Fata externa convexa acoperita de piele
- Fata interna concava acoperita de piele
- Margini care se continua cu varvul urechii iar catre
baza prezinta cutele tragica si antitragica. Intre cele
doua cute se afla incizura intertragica. Pielea de la
fata interna a urechii se continua si pe fata externa a
timpanului. La acest nivel pielea prezinta fire de par
si glande ceruminoase.
- Conductul auditiv extern este un conduct osos
apartine osului temporal
 Structura:
 Piele ( n. auricular mare la exterior)
 Cartilaj auricular
 Muschi ( extrinseci ai intrinseci)
 Piele ( n. auricular intern la interior)
 Urechea medie
 Urechea medie este o
camera umpluta cu aer,
sapata in grosimea osului
temporal. Aceasta
cavitate este situata intre
conductul auditiv extern
si urechea interna.
Prezinta un perete lateral,
un perete medial si o
circumferinta.
 Peretele lateral este format de membrana timpanica
si inelul timpanal. In jurul inelului timpanic, osul este
compartimentat in mai multe spatii dispuse radiar (la
cal, bou si porc) constituind ceea ce este cunoscut sub
denumirea de celule timpanice. La celelalte specii de
animale domestice se descrie un spatiu nedivizat (o
singura camera) in comunicare libera cu spatiul
urechii medii. Aceasta cavitate reprezinta bula
timpanica.
 1 inelul osos
 2. inelul timpanal
 3. membrana
timpanica
 4. centrul membranei
timpanice
 Peretele intern este format de catre portiunea pietroasa a osului temporal.
Pe acest perete se afla trei formatiuni anatomice : fereastra ovala, fereastra
rotunda si promontoriul.
 Fereastra ovala sau fereastra vestibulara este un orificiu usor alungit situat
dorsal fata de promontoriu. Aceasta fereastra este astupata de talpa scaritei.
 Fereastra rotunda sau fereastra cochleara , este un orificiu al carui contur
este aproape circular, situat ventral fata de promonoriu. Aceasta fereastra
este acoperita de o membrana subtire denumita timpan secundar.
Membrana ferestrei rotunde separa cavitatea urechii medii de rampa
timpanica a melcului.
 Promontoriul este o eminenta osoasa alungita, care separa fereastra ovala
de fereastra rotunda
 In partea infero-anterioara , cavitatea timpanica
prezinta deschiderea Conductului faringo-timpanic si
deschiderea ventro-laterala a conductului lui Fallope,
prin care patrunde nervul coarda timpanului.
 Caudal, cavitatea timpanica este inchisa de un perete
ingust dat de portiunea mastoidiana a piramidei
temporalului.
 Cavitatea timpanica este captusita de mucoasa care se
gaseste in continuarea mucoasei faringelui – prin
intermediul conductului farigotimpanic
Oscioarele acustice (Osicula tympani)
 In cavitatea timpanica se gasesc patru oscioare articulate intre ele, constiuind un
sistem inlantuit, cu rolul de a transmite vibratiile membranei timpanice la fereastra
ovala (fereastra vestibulara).
 Ciocanasul (Malleus) este prima piesa osoasa. Vine in raport cu membrana
timpanica si prezinta o coada lunga si subtire fixata in pozitie verticala la fata
interna a timpanului si un gat indoit in unghi drept. De la gat se evidentiaza doua
prelungiri inegale (superioara si inferioara) si un cap gros si rotunjit, prevazut cu o
suprafata de articulare cu cel de-al doilea oscior, care este nicovala.
 Nicovala (Incus) este situata postero-medial fata de ciocanas. Forma sa se
aseamana cu un dinte molar prezentand un corp si doua ramuri. Corpul se
articuleaza printr-un ligament la peretele cavitatii timpanice, iar portiunea ventro-
mediala se articuleaza cu scarita prin intermediul unui nucleu osos redus- al
patrulea oscior – denumit osul lenticular.
 Scarita (Stapes) dupa cum ii este si denumirea, se aseamana cu scarita de la sa.
Scarita prezinta un cap articulat prin intermediul osului lenticular la ramura ventro
–mediala a nicovalei, doua ramuri reunite la o placuta ovala – baza sau talpa
scaritei- care este infundata in fereastra ovala, acoperind-o. Oscioarele urechii
medii sunt articulate inter ele prin mici artrodii legate prin ligamente periferice
capsulare. Fixarea cozii ciocanasului la membrana timpanica, a ramurii superioare
a nicovalei la peretele cavitatii timpanice (pe spina timpanica) si talpa scaritei la
fereastra ovala se face prin articulatii fibroase.
 Muschii oscioarelor - asupra oscioarelor acustice actioneza doi
muschi, care prin contractia lor determina in special,
modificari ale pozitiei membranei timpanice sau a lamei
scaritei.
 Muschiul tensor al timpanului sau m.ciocanasului, se insera cu
un capat in partea supero-anterioara a cavitatii timpanice, iar
cu celalalt capat (insertia mobila) se fixeaza pe prelungirea
inferioara (apofiza ventrala) a ciocanasului. Prin contractia sa
trage spre inauntru coada ciocanasului, iar acesta intinde
membrana timpanica bomband-o spre cavitate. In acelasi timp,
lama scaritei este presata in orificiul ferestrei ovale. Rezulta
astfel, o crestere a presiunii in urechea interna si in acelasi
timp o blocare a sistemului vibrator timpan-oscioare.
 Muschiul scaritei se insera cu un capat intr-o depresiune
situata supero-posterior de fereastra rotunda , iar cu insertia
mobila pe corpul scaritei. In timpul contractiei acestui muschi,
talpa scaritei este trasa inspre camera timpanica (basculare in
afara) rezultand astfel o scadere a presiunii in urechea interna.
 Conductul faringo –timpanic, numit si trompa lui Eustache,
este un conduct ce face legatura intre cavitatea faringiana si
camera timpanica. Prin acest conduct, aerul din mediu exterior
patrunde in urechea medie si se realizeaza o echilibrare a
presiunii atmosferice de o parte si de alta a membranei
timpanice. Pe de alta parte, prin conductul faringo-timpanic se
asigura o ventilatie permanenta a cavitatii timpanice si o
scurgere a secretiilor din urechea medie, in faringe.
Deschiderea conductului faringo-timpanic se face alternativ
prin contractia muschilor peristafilini, in timpul actului
deglutitiei.
 la cal, conductul nu are peretii complet inchisi, ci
aproape pe toata lungimea portiunii cartilaginoase
prezinta o fisura infero-posterioara. Prin aceasta
fisura, mucoasa care captuseste conductul herniaza
formand un fund de sac, cunoscut sub denumirea de
punga guturala.
 Punga guturala este o formatiune mucoasa
caracteristica solipedelor (exista si la camila si lama).
 In pungile guturale, in mod normal, se gaseste aer,
dar in unele situatii patologice cauzate de afectiuni
inflamatorii ale faringelui si mai grav, ale urechii
medii, aceste pungi se transforma in adevarate
buzunare pline cu secretii mucoase, purulente etc.,
foarte dificil de evacuat. Pentru drenarea colectiilor
din pungile guturale se recurge la punctia „fundurilor
de sac” inferioare acestora, operatie ce se efectueaza
prin spatiul anatomo-topografic cunoscut sub
denumirea de triumghi al lui Viborg. Reamintim ca,
triunghiul anatomic Viborg este delimitat de
urmatoarele formatiuni : marginea aborala a ramurei
recurbate a mandibulei, tendonul cranial al
muschiului sternomandibular si vena linguofaciala
 Urechea interna (Auris interna)
 Urechea interna constituie prin formatiunile pe care le adaposteste, segmentul
esential al organului auzului. Aceasta parte a urechii se gaseste profund si medial
fata de cavitatea timpanica si este constituita din cavitati foarte complexe sapate in
portiunea pietroasa a osului temporal. La acest nivel se gasesc formatiunile
receptoare ale functiei auzului si ale informarii asupra pozitiei spatiale a corpului,
cu implicatii in functia echilibrului.
 Cavitatile urechii interne sunt foarte complexe, fapt ce justifica denumirea generala
de labirint, conferita acestui segment.
 In alcatuirea labirintului sunt curpinse doua componente : labirintul osos si
labirintul membranos. (labirintul membranos este situat in interiorul labirintului
osos).
 Cele doua componente ale urechii interne contin un lichid cunoscut sub denumirea
de limfa auriculara.
 In functie de topografie, acesteia i-au fost atribuite denumirile de perilimfa si
endolimfa. Perilimfa se gaseste in afara labirintului membranos ocupand spatiul
dintre peretii labirintului membranos si labirintul osos. Endolimfa este acea parte a
lichidului urechii interne, care umple cavitatile labirintului membranos.
 Labirintul osos
 Labirintul osos este alcatuit dintr-
un ansamblu de cavitati delimitate
de tesut osos compact, foarte
rezistent, apartinand segementului
pietros al piramidei temporale.
 Cavitatile labirintului osos sunt :
vestibul, canale semicirculare
osoase, melcul osos
 Vestibulul este o cavitate osoasa, care ocupa prin pozitia sa, un loc
intermediar intre canalele semicirculare osoase, situate in partea superioara
si melcul osos, situat in partea inferioara a vestibulului.
 Se prezinta sub aspectul unei cavitati osoase, usor aplatizata in sens medio-
lateral. Peretii vestibulului sunt: lateral, medial, superior si inferior.
Peretele lateral corespunde camerei timpanice (cavitatea urechii medii).
Prin pozitia oblica pe care o are cavitatea vestibulara, peretele lateral are o
pozitie aproape ventrala. In acest perete sunt situate fereastra ovala,
deschierea bazei melcului osos si fereastra rotunda.
 Peretele medial este perforat de numeroase orificii vasculo-nervoase prin
care trec vasele de sange proprii, precum si formatiuniele nervoase de
dendritele neuronilor vestibulari din ganglionul lui Scarpa, in pasajul lor
spre formatiunile receptoare, situate in segmentele corespunzatoare ale
labirintului membranos. Peretele superior corepsunde deschiderilor
canalelor semicirculare osoase .
 Canalele semicirculare osoase (Canales semicirculares ossei)
in numar de trei, se prezinat sub aspectul unor cavitati tubulare
ale caror denumiri deriva din forma lor conturata in semicerc.
Directia acestor canale, preucm si pozitia lor anatomica le
confera urmatoarele denumiri : vertical in sens antero-
posterior, numit si canal superior, canalul posterior dispus in
sens transversal si canalul extern dispus in sens orizontal.
 Canalele semicirculare osoase se deschid prin extremitatile lor
in vestibul. Deschiderile vestibulare sunt in numar de patru la
animale. Numarul mai mic de orificii vestibulare decat
numarul real al extremitatilor canalelor (sase) este determinat
de faptul ca unele extremitati ale canalelor se deschid in
comun.
 Melcul osos (Cochlea)
 Melcul osos, parte componenta a labirintului osos este un canal conturat
asemanator cochiliei unui melc, situatie de unde, prin comparatie i-a fost atribuita
denumirea. In ceea ce priveste directia de spiralare a canalului melcului se retine
faptul ca aceasta este inversa la urechea stanga fata de cea dreapta. De asemenea,
numarul spirelor este variabil de la o specie la alta. Astfel, la cal melcul are doua
ture si jumatate. La bou melcul are trei ture si jumatate, la porc are patru ture, la
caine are trei ture, iar la oaie si capra o tura si jumatate.
 Lumenul melcului este despartit in sens orizontal si incomplet de catre o lama
osoasa ce are baza de fixare pe peretele intern al canalului osos, iar varful ajunge
aproximativ pana la jumatatea lumenului melcului. Intrucat aceasta lama osoasa
urmareste spirele descrise de melc, se va numi lama spirala (Lamina spiralis ossea).
Lama spirala osoasa tine de la baza melcului, pana la extremitatea lui superioara ,
nivel la care varful melcului se termina in forma de infundibul, numit cupola.
 Peretii melcului sunt formati din tesut osos compact, foarte dur.
El are rolul de a proteja melcul membranos – Canalul cohlear,
situat in interior. In partea sa posteriora , peretele osos prezinta
un orificiu vasculo-nervos prin care patrund vasele de sange si
filetele nervoase ce abordeaza formatiunile proprii din interiorul
melcului. La randul ei, lama spirala osoasa este perforata la baza
de numeroase orificii, constituind o adevarata lama ciuruita
spirala. Spiralele melcului osos se afla pe o formatiune axiala
numita modiol sau columela.
 Modiolul sau columela, este alcatuit din os poros, cu lamele
foarte delicate. Forma columelei este conica , cu baza fixata
intre fereastra ovala si fereastra rotunda. Baza columelei precum
si prima tura a melcului proemina in cavitatea timpanica sub
forma unei eminente denumita promontoriu. Varful columelei
este ascutit, sub forma de carlig numit hamulus.
 In interiorul columelei se gaseste un canal spiral – Canalul
spiral a lui Rosenthal – in care este adapostit ganglionul spiralat
a lui Corti.
 Daca facem o corelatie intre formatiunile descrise mai sus si
rolul lor, ne referim in primul rand la ganglionul lui Corti.
Acest ganglion adapostit in canalul spiral a lui Rosenthal din
interiorul columelei este alcatuit din protoneuronii caii
auditive. Dendritele neuronilor din ganglionul Corti patrund
prin lama ciuruita spirala in baza lamei spirale osoase, pentru a
ajunge la epiteliul senzorial din canalul cochlear (aceste
formatiuni vor fi descrise odata cu descrierea labirintului
membranos). Axonii neuronilor din ganglionul Corti parasesc
melcul pe la baza columelei si prin gaurile fosetei cochleare si
ajung in conductul auditiv intern unde formeaza nervul
cochlear (N.acustic.).
 Labirintul membranos (Labyrinthus
membranaceus)
In interiorul labirintului membranos se gaseste
endolimfa.
 Componentele labirintului membranos sunt
reprezentate de pungi si canale, dupa cum
urmeaza: utricula , sacula , canalele
semicirculare membranoase si melcul
membranos (canalul cochlear).
 Utricula se gaseste in partea superioara a vestibulului
osos. Se prezinta sub forma unei vezicule alungita si
usor aplatizata , ale carei dimensiuni sunt de 3-4
mm/2 mm. Fata externa este detasata de la peretele
osos, cu exceptia unui tract fibros, care o mentine in
pozitie normala. Prin acest tract fibros, utricula
primeste vasele de sange proprii. Aceasta formatiune,
cu diametrul de 1-2 mm la cal se numeste pata sau
macula utriculara (Macula utriculi ). Pe peretele
superior al utriculei se gasesc deschiderile ampulare
sau neampulare ale canalelor semicirculare
membranoase, iar pe partea sa inferioara se gasest
canaliculul de comunicare dintre utricula si sacula.
 Sacula (Sacculus) , este cea de-a doua vezicula situata in
vestibulul osos. Aspectul saculei este rotund si este mai
mica decat utricula. Fata de utricula, sacula este situata
ventral. Intre utricula si sacula exist o comunicare realizata
printr-un canalicul in forma de „V”. Din unghiul descris de
acest canalicul utriculo-vestibular se detaseaza un alt
canalicul numit canal endolimfatic. Canalul endolimfatic
strabate canalul osos al apeductului vestibular si se termina
cu aspectul unui fund de sac, ce ajunge pana sub
duramater. Asemanator utriculei, sacula prezinta si ea pe
peretele medial o proeminenta numita pata sau macula
saculara. In partea inferioara sacula comunica cu melcul
membranos printr-un canalicul numit ductus reuniens –
sau canalul Hensen.
 Structura maculelor
 Inainte de a descrie strucutra maculelor utriculara si saculara este necesar de a preciza faptul ca aceste
formatiuni sunt cunoscute si sub denumirea improprie de pete acustice. Ele nu au nici un rol in functia
auditiva, ci in exclusivitate au rol de informare, in complexul sistem de mentinere al echilibrului spatial al
corpului(sistemul vestibular). Prezentarea structurii maculelor evidentiaza functia lor. Intre structura
maculei utriculara si cea saculara exista o identitate perfecta. Componentele structurala ale maculelor sunt :
epiteliul si membrana otolitica.
 Epiteliul maculelor este separat de peretele fibroelastic al utricule, respectiv al saculei, printr-o membrana
bazala proprie. Pe membrana bazala sunt dispuse celulele epiteliale, de doua tipuri, celule senzoriale si
celule de sustinere.
 Celulele senzoriale sunt celule stato si rotatoreceptoare dispuse in stratul superficial al epiteliului. Ele sunt
dispuse pe celulele de sustinere, nu ating membrana bazala. Intre celulele senzoriale sunt spatii prin care se
strecoara prelungirile externe ale celulelor de sustinere. Polul apical al celulelor senzoriale este prevazut cu
cili.
 Membrana otolitica este formata dintr-un strat de mucus, produs de secretia celulelor maculei. In acest
strat de mucus care pare a fi o densificare a endolimfei se gasesc infipte prelungirile ciliare ale celulelor
senzoriale. Tot in patura de mucus se gasesc cristale prismatice , lungi de 1-5 microni, in structura carora
intra carbonat dublu de calciu si de magneziu (aragonit). Aceste cristale se numesc otolite, sau nisip
auditiv. Otolitele se misca in patura de mucus , in functie de pozitia spatiala a capului sau corpului. Astfel
ele ating cilii celulelor senzoriale, constituind factorul excitant al acestor celule.
 1 celule cu cili
 2. otolite
 Prin membrana bazala a epiteliului
maculelor patrund prelungirile dendritice
ale neuronilor din ganglionul vestibular al
lui Scarpa. Terminatiile butonate ale
dendritelor vin in raport de contiguitate cu
membrana celulelor senzoriale, de unde
preiau potentialul bioelectric si il conduc
centripet spre ganglionul de origine
 Canalele semicirculare membranoase (Ductus semicirculares membranaceus)
 Sub denumirea de canale semicirculare membranoase se intelege partea din
labiritul membranos care captuseste canalele semicirculare osoase. In aceasta
situatie si ele sunt in numar de trei si au aceeasi pozitie cu a canalelor osoase :
superior,posterior,si extern sau orizontal.
 Canalele semicirculare membranoase se deschid pe partea superioara a utriculei.
Deschiderile utriculei sunt in numar de patru la animale. O alta particularitate a
canalelor semicirculare membranoase consta in faptul ca, fiecare canal prezinta la
unul din capete, la deschiderea corespunzatoare in utricula, o dilatatie numita
ampula. Deschiderile comune nu prezinta dilatatii ampulare dupa cum nu prezinta
nici canalele independente la unul din capete. Fiecare ampula prezinta pe fata
interna, un mic pliu transversal denumit creasta acustica. Crestele acustice au forma
semilunara si sunt dispuse perpendicular pe axul ampulei.
 Structura crestelor
 Asemanator maculelor utriculara si saculara, in cazul crestelor
ampulare, le-a fost atribuita denumirea de creste acustice, desi rolul lor
functional nu are legatura cu simtul auzului. Prin structura lor, crestele
se aseamana cu aceea a maculelor, cu deosebirea ca stratul conjunctiv
elastic subepitelial este mai gros, el permitand o creasta proeminenta,
care patrunde in cavitatea ampulei.
 Epiteliul este mai inalt decat cel din macule , iar celulele senzoriale au
la polul lor apical un cil mai lung. Celulele epiteliale senzoriale sunt
acoperite de o formatiune gelatinoasa, moale si transparenta, care se
numeste cupola. Cupola gelatinoasa are un aspect fibrilar si nu contine
otolite. Cilii celulelor senzoriale patrund in niste canalicule fine ce
strabat lungul cupolei gelatinoase. Inclinarea cupolei in functie de
pozitia corpului constituie factor excitant asupra celuleor senzoriale
din epiteliul crestelor. Asemenea situatiei descrise la maculele
vestibulare, la nivelul crestelor ajung dendritele neuronilor din
ganglionul Scarpa, intrand in sistemul functional al echilibrului.
 Melcul membranos denumit si canal cochlear este situat in interiorul melcului osos .
Precizam faptul ca, melcul membranos ocupa numai o parte din lumenul melcului osos. In
aceasta situatie, pentru a descrie melcul membranos este necesar a reveni asupra melcului
osos. Retinem ca melcul osos este dispus in spirale, in jurul modiolului. Partea din melc care
se sprijina pe modiol se numeste perete intern. De la acest nivel spre lumenul melcului osos se
gaseste o lama osoasa orizontala ce urmareste turele melcului, fiind denumita lama spirala.
Baza lamei spirala se gaseste deci , pe peretel intern al melcului, iar varful ei ajunge numai
pana la jumatatea lumenului acestuia. De la varful lamei spirale pana la peretele opus al
melcului se gaseste o formatiune membranoasa , numita membrana spirala.
 Lama spirala osoasa impreuna cu membrana spirala traversand de la peretele intern la cel
extern al melcului, separa lumenul acestuia in doua etaje numite rampe. Etajul superior este
reprezentat de rampa vestibulara, iar etajul inferior este ocupat de rampa timpanica. Cele doua
rampe separate complet in lungul melcului , comunica intre ele la varful acestuia, orificiul de
comunicare fiind denumit helicotrema.
 De la varful lamei osoase spirale, pe langa membrana spirala mai porneste o membrana care
are o directie oblica medio-lateral, in unghi de aproximativ 45o in sens dorsal , ajungand pe
peretele osos al rampei vestibulare. Aceasta membrana se numeste membrana Reissner
(membrana vestibulara).
 Din cele descrise rezulta ca, in interiorul rampei vestibulare
se gaseste un canal ai carui pereti sunt formati din lama
spirala membranoasa ,membrana Reissner si peretele osos
lateral al rampei vestibulare. Pe sectiune transversala canalul
are forma triunghiulara , cu varful situat la extremitatea
libera a lamei spirale osoase. El poarta denumirea de canal
cochlear. In interiorul acestuia se gaseste endolimfa, iar pe
lama spirala membranoasa este situat organul lui Corti.
 Organul lui Corti este alcatuit din formatiunile receptoare
ale excitatiilor produse de vibratiile sonore.
 Peretii interni ai rampelor vestibulara si timpanica sunt
captusiti cu periost, iar in interiorul lor se gaseste perilimfa.
Rampa vestibulara comunica la baza melcului cu spatiul
perilimfatic din jurul sacului. Rampa timpanica corespunde
la baza melcului , cu fereastra rotunda. S-a aratat mai sus ca
cele doua rampe comunica intre ele la varful melcului prin
orificiul numit helicotrema.
 Urechea la pasari
 La pasari lipseste pavilionul urechii. In jurul deschiderii conductului auditiv extern
se gaseste o coroana de pene fine sau la unele specii o cuta a pielii redusa.
 Conductul auditiv extern este scurt si lat, captusit de piele cecontine glande
sebacee.
 Cavitatea urechii medii are forma neregulata. Conductele faringo-timpanice
prezinta deschiderea faringiana comuna , printr-un singur orificiu cu aspecul unei
fante. In urechea medie exista un singur oscior de forma unui bastonas, numit
columela. Acest oscior prezinta un capat timpanal fixat pe membrana timpanica si
un capat vestibular, in contact cu fereastra ovala.
 Urechea interna prezinta un vestibul membranos redus, in care se deschid canalele
semicirculare voluminoase si cu pereti ingrosati. Melcul osos este reprezentat
printr-un tub de forma unei sfere turtite si este usor rasucit. Capatul inchis al
canalului cochlear este in forma de ampula (corespunde lagenei vertebratelor
inferioare).
 Analizatotorul cutanat
 Sensibilitatea cutanata este cunoscuta si sub denumirea de
sensibilitate tactila. Tegumentul sau pielea reprezinta organul
cu cea mai mare intindere deoarece imbraca toata suprafata
corpului.
 Pielea este in contact direct cu mediul extern iar prin
inermediul receptorilor dispusi in grosimea ei este capabila sa
reactioneze direct la stimulii excitanti din mediu, asigurand
realizarea impresiilor termice, dureroase si tactile. La nivelul
orificiilor naturale pielea se continua cu mucoasa.
 STRUCTURA ANATOMICA A
PIELII
 Din punct de vedere anatomic
pielea este constituita din 3
straturi suprapuse:
 un plan profund - hipoderm
 un plan mijlociu - derm
 Un plan superficial - epiderm
 Epidermul – este planul superficial avand un epiteliu
pluristratificat, cheratinizat, care se regenereaza
permanent, nu prezinta vase de sange si nici limfatice, in
schimb se gasesc numeroase terminatiuni nervoase libere
 Prezinta o fata interna si o fata externa.
 Structural prezinta:
- stratul bazal (generator)
- stratul celulelor poliedrice
- stratul granular
- stratul lucid
- stratul cornos
 Straturile epidermului sunt strabatute din
profunzime spre suprafata, de numeroase
canalicule, fie ale glandelor sudoripare si
sebacee, fie cele de trecere ale firelor de
par.
 stratul superficial cornos – exfoliator, este
prevazut cu o serie de santuri si pliuri,
Reprezinta planul care se cornifica in
anumite portiuni generand productiile
cornoase ale pielii
 Fata profunda este in raport direct cu dermul,
acoperind papilele dermice, ale caror forme le
urmareste fidel.
 DERMUL
 Dermul constituie planul mijlociu al pielii. El confera rezistenta si
elasticitatea pielii, reprezentand totodata membrana sensibila
principala, in ea fiind diseminate aparatele terminatiunilor tactile.
Dermul prezinta 2 fete: una profunda si alta superficiala.
 Fata profunda vine in contact cu hipodermul, plan care este prevazut
cu bogate depozite adipoase. Tot in planul profund al dermului, mai
mult sau mai putin adanc, se gasesc bulbii firelor de par si galndele
sudoripare cu canalele lor excretoare. Dermul este foarte bogat irigat si
inervat
 Fata superficila corespunde epidermului. Aceasta fata prezinta pe cea
mai mare parte a sa , numeroase eminente conice, cunoscute sub
denumirea de papile dermice.
 HIPODERMUL
 In acest strat se gasesc numeroase depozite
adipoase, el face legatura intre derm si
starturile conjunctive subcutanate.
 ANEXELE PIELII
 Anexele pielii sunt reprezentate de glande sudoripare, glandele sebacee,
unghii si firele de par
(penele)
Glandele sudoripare si sebacee sunt situate in derm, putand fi gasite chiar si
in straturile profunde subdermice (gl.sudoripare)
 Unghiile si parul sunt alcatuite din elemente de provenienta epidermica.
Aceste anexe ale pielii fac parte din formatiuni denumite fanere.
 Glandele sudoripare
 prin functia lor secretorie au rolul de a produce si de excreta
la suprafata pielii sudoarea (transpiratia). Glanda sudoripara
este alcatuita dintr-un tub terminat in profunzimea dermului
sub aspect de fund de sac. Portiunea initiala a tubului se
flexeaza pe el insusi formand corpul propiu zis al glandei –
glomerul glandular Acesta are o forma mai mult sau mai putin
sferoida. Glomerulul glandular se continua cu o portiune
dreapta a tubului, care strabate din profunzime spre suprafata,
dermul si epidermul. Tubul excretor poarta denumirea de
canal sudoripar, iar orificiul de deschidere la suprafata pielii
constituie porul sudoripar. Glandele sudoripare sunt foarte
numeroase, dar inegal repartizate pe suprafat pielii.
 Glandele ceruminoase
 se gasesc in structurile epiteliului ce captuseste
conductul auditiv extern fac parte dupa unii autori,
din categoria glandelor sudoripare (glande sudoripare
speciale).
 Produsul de secretie este cerumenul, un produs de
consistenta moale, semifluid, care in contact cu aerul
primeste consistenta si aspectul cerii, de culoare brun-
galbui si cu gust amar.
 Glandele sebacee
 Sunt glande de grup situate in planul superficial al dermului. ele sunt mai putin numeroase
decat glandele sudoripare si secreta o materie grasa numita sebum sau materie sebacee, care
este deversata fie intr-un folicul pilos, fie direct la suprafata epidermei.
 Glanda sebacee are doua parti : partea secretorie si canalul excretor. Partea secretorie poate
avea forma de fund de sac simplu, sau ramificat. Canalul excretor este scurt.
 La animale, pe langa glandele sebacee diseminate in pielea corporala -foarte numeroase la
ovine, se gasesc unele zone particulare in care se intalnesc aglomerari de astfel de formatiuni
glandulare. Astfel, sunt glande sinusului infraorbitar, la ovine- provenite atat din glande
sebacee, cat si sudoripare; glandele sinusului interdigital din canalul biflex, de la ovine;
glandele sinusului inghinal , la rumegatoare mici; glandele carpale situate pe fata mediala a
carpului, la porc; glandele perianale , intalnite la carnivore si la iepure; glandele mamare , care
sunt glande cutanate aflate intr-un stadiu foarte avansat de modificare si specializare.
 Perii
 Perii sunt productii epidermice cornoase, filiforme si flexibile. La conformatia
unui fir de par se disting: firul de par propiu-zis si folicul pilos

 Foliculul pilos este reprezentat de o cavitate a dermului, in care firul de par

este implantat.

 Parul propiu-zis are doua segmente: partea libera sau tija si partea infipta in
folicul pilos, care este reprezentata de radacina firului de par.

 Radacina se termina printr-o ingrosare cu aspect ovoid sau piriform ce

constituie bulbul pilos. In procesul de crestere a parului, la animale se remarca
o periodicitate, in functie de anotimp. inlocuirea periodica a parului la
animale, este cunoscuta sub denumirea de naparlire .
 Unghiile

 Unghiile sunt productii epidermice. Ele sunt bine

dezvoltate la animale domestice -mamifere si pasari,
constituind cutia de corn a copitei la solipede,
ongloanele la rumegatoare si suine, ghearele la
carnivore si pasari si cutia de corn al coarnelor la
rumegatoare .
 Copita

 Sub denumirea de copita se

intelege un complex
anatomic - un ansamblu de
formatiuni dure si moi,
acoperite si protejate de
cutia de corn (de unghie).
 Formatiunile moi ale copitei sunt reprezentate
de : membrana cheratogena
 formatiuni de amortizare ale copitei -
fibrocartilajele complementare, cuzinetul
palmar sau plantar
 Membrana cheratogena
 Membrana cheratogena este reprezentata de
derm si de stratul bazal sau generator Malpighi
al epidermei
 MEMBRANA CHERATOGENA:
 Bureletul perioplic este situat la marginea superioara a
copitei, respectiv in subregiunea coroanei, cu o latime de
3-4 mm. La acest nivel papilele dermice sufera un proces
de alungire, iar stratul generator epidermic, care le
acopera, produce un corn particular, lucios si rezistent.
Acesta acopera ca o membrana protectoare, cornul propiu-
zis al unghiei, numindu-se glazura cutiei de corn sau
periopla. periopla are rolul de a proteja cornul unghiei
impotriva agentilor fizici de umiditate sau uscaciune
exagerata.
 Bureletul cutidural este reprezentat de a doua ingrosare puternica a
dermului, ajungand la o latime de 1-1,5cm. Aceasta formatiune se
prezinta ca un guler circular in regiunea coroanei copitei si este situat
intre bureletul perioplic (superior) si dermul parietal ce acopera
falanga a ІІІ-a (inferior).
 La nivelul bureletului cutidural, dermul prezinta papile dermice
extrem de lungi. Papilele dermice ale cuzinetului cutidural sunt
orientate ventro-cranial si patrund in niste canalicule ce strabat in
lungime, peretele cutiei de corn. Aceste canalicule longitudinale poarta
denumirea de tubi de corn . (Papilele dermice patrund in tubii de corn
asemanator degetelor de manusa). Stratul generator epidermic de la
nivelul papilelor genereaza cornul (proces de cheratinizare), astfel ca
prin acest proces fiziologic, unghia creste in lungime.
 Tesutul podofilos este ciorapul de carne propiu-zis El este
reprezentat de continuarea dermelui in sens distal, de la
bureletul cutidural pe fata parietala a falangei a ІІІ-a.
 Particulariti: spre deosebire de cele doua burelete descrise
mai sus, tesutul podofilos dermic se prezinta ca o panza
subtire, foate aderenta la retinaculul periostal al falangei
ІІІ ; papilele dermice corespunzatoare sunt transformate in
lame lame podofiloase – in numar de 500-600. Lamele
sunt paralele intre ele si au directia planului de inclinare al
peretelui unghiei.
 Tesutul velutos reprezinta membrana cheratogena pe fata
inferioara (soleara) a falangei a ІІІ-a si a furcutei (la
cabaline). Cu alte cuvinte, tesutul velutos reprezinta
portiunea de talpa a ciorapului de carne, fiind continuarea
directa a portiunii parietale a acestei formatiuni.
 Tesutul velutos are doua zone: - tesutul velutos al talpii;
 tesutul velutos al furcutei – la cal;
 in aceste zone, dermul prezinta papile multiple si scurte
astfel ca tesutul velutos se aseama cu o catifea, de unde si
denumirea mai larg uzitata de tesut catifelat al talpii .
 Copita
 Sub denumirea de copita se intelege un
complex anatomic - un ansamblu de
formatiuni dure si moi, acoperite si protejate
de cutia de corn(de unghie).
 Formatiunile dure sunt reprezentate de
scheletul copitei sau baza anatomica a
ansamblului. Astfel , in scheletul copitei intra
jumatatea distala a falangei a ІІ –a, falanga a
ІІІ-a si osul mic sesamoid
 Formatiunile moi ale copitei sunt reprezentate de
membrana cheratogena
 formatiunile de amortizare a socurilor, cunoscute sub
denumirea de formatiuni de amortizare ale copitei .
 Cuzinetul
 Cuzinetul, cunoscut si sub denumirea de „furcuta de carne”,
este reprezentat de hipodermul cutanat, care in urma
solicitarilor si-a insusit o structura fibroasa-elastica El este
situat pe fata soleara, de sprijin a copitei. Fata ventrala a
cuzinetului este acoperita de membrana cheratogena, respectiv
de zona corepsunzatoare a tesutului velutos si are forma
negativului fetei superioare a furcutei de corn. In consecinta, ii
vom descrie un varf, un relief median si doi bulbi orientati
caudal.
 Fibrocartilajele complementare
 Fibrocartilajele complementare - aceste formatiuni sunt specifice ecvinelor.
Se prezinta sub aspectul a doua placi fibrocartilaginoase si au forma
aproximativ patrulatera. Ele sunt situate pe partile laterale ale falangei a
ІІІ-a (medial si lateral), fiind acoperite de membrana cheratogena. Intre
fata profunda a fibrocartilajelor si falanga a ІІІ-a se gasesc ligamentele
articulare, precum si fundurile de sac laterale ale sinovialei articulare F2-
F3 si sinoviala micii teci sesamoidiene. Partea posterioara a
fibrocartilajelor, in jumatatea distala a fetei lor profunde, adera la fetele
laterale ale cuzinetului. Intrucat fibrocartilajele depasesc cu 1-2 cm,
marginea coronara a cutiei de corn, in aceasta zona sunt acoperite de piele.
 Rolul fibrocartilajelor complementare este de a proteja formatiunilor moi
articulare profunde, se opun unei indepartari exagerate a calcaielor in
timpul sprijinului piciorului pe sol si de asemenea, hernierii fundurilor de
sac al sinovialei articulare F2-F3.
 CUTIA DE CORN
 Cutia de corn sau unghia propiu-zisa este o productie
epidermica rezultata in urma cheratinizarii (cornificarii)
materialului precornos elaborat de catre stratul bazal
Malpighi, al membranei cheratogene.
 La cal : cutiei de corn i se descriu urmatoarle parti
componente :
 -zona parietala sau peretele propiu-zis;
 -talpa;
 -furcuta;
 Zona parietala a cutiei de corn este reprezentata de partea din
cutia de corn care se observa atunci cand piciorul este in
sprijin pe sol. Acest perete se prezinta incurbat bilateral in
sens cranio-caudal, astfel ca ia aspectul de trunchi de con
sectionat oblic in directia ventro-caudala. Grosimea peretelui
de corn este de 1-1,3 cm in portiunea fruntii copitei si de 0,5-
0,7 cm in segmentul calcaielor.
 Zonei parietale a cutiei de corn i se descriu
urmatoarele:
 o fata externa;
 o fata interna;
 o margine coronara (superioara);
 o margine de sprijin –soleara (inferioara).
Peretele exterior al cutiei de corn se sistematizeaza in urmatoarele portiuni:
 fruntea cutiei de corn este portiunea anterioara si cea mai inalta si masoara 2,5-3
cm de fiecare parte a planului median. Partea inferioara a fruntii se numeste pensa.
 de o parte si de alta a fruntii se gasesc sferturile anterioare, numite si „mamele”
Acestea au o latime de cca 2 cm;
 sferturile posterioare urmeaza in sens caudal si se mai numesc si sferturi propiu-
zise. Au o latime de cca 4-5 cm
 calcaiele se gasesc in continuarea sferturilor posterioare si reprezinta partea cea mai
putin inalta a peretelui;
 barele reprezinta portiunea in care peretele calcaielor se recurbeaza si se continua
in sens medial. Prin incurbarea peretelui parietal in zona calcaielor, barele patrund
medial in zona talpii, pe o lungime de cca 5-5 cm
 Marginea inferioara este data de zona de atingere a
copitei cu solul , in timpul stationarii sau al deplasarii
animalului. Din acest motiv mai poarta denumirea de
margine de sprijin.
 Fata interna a marginei inferioare vine in raport de
angrenaj cu circumferinta talpii
 Talpa
 Talpa este partea din cutia de corn care este indreptata spre sol. Forma talpii
este semilunara, prezentand o circumferinta convexa si o concavitate situata
caudal (la ecvine). De asemenea, cornul talpii prezinta o fata superioara
acoperita de tesutul velutos al membranei cheratogene si o fata inferioara,
externa.
 Circumferinta talpii este zimtata sub aspect de lame radiare. Aceste lame intra in
angrenaj cu extremitatile inferioare ale lamelor cherafiloase de pe fata interna a
peretelui parietal al cutiei de corn. De retinut este faptul ca, se realizeaza astfel o
fixare extrem de solida intre cele doua zone ale cutie de corn - perete parietal +
talpa - linia alba . Zona alba se intinde pe tot conturul talpii, corespunde deci si
zonei calcaielor si a barelor.
 Furcuta este o formatiune din corn, specifica copitei de ecvine, situata in
concavitatea talpii.
 Cornul care formeaza furcuta are peretele subtire si moale. Fata ei dorsala
(interna) corespunde cuzinetului palmar (plantar).
 Furcuta de corn are forma de pivot triunghiular, caruia i se descriu un varf ,
un corp , care se bifurca in sens caudal , in doua brate (Crura cunei)
terminate cu cate un bulb.
 Pe langa aceste formatiuni se disting trei santuri, denumite lacune. Doua
dinte lacune (laterala si mediala) sunt situate intre bratele furcutei si bare,
iar a treia lacuna este situata median, intre bratele furcutei.
PINTENII
 Ca si cornul unghiei , pintenii sunt productii epidermice, intalniti la unele
specii de animale domestice. La ecvine, pintenii apar ca mici formatiuni
cornoase situati la nivelul smocului de par de pe fata palmara (plantara) a
regiunii bureletului. Dimensiunile pintenului sunt de 1-2 cm. Sunt
considerati a fi vestigii ale degetelor ІІ si ІV. Cornul ce formeaza pintenii
are o slaba rezistenta. La rumegatoare, pintenii reprezinta degetele ІІ si V
Cornul pintenilor, la aceste specii de animale se prezinta sub forma de
capsula cornoasa conica, fara baza anatomica osoasa.
CASTANELE
 Castanele sunt formatiuni epidermice vestigiale, specifice ecvinelor (se
considera a fi vestigii ale degetului І). Ele apar sub aspectul unor
excrescente cornoase de forma ovala, aplatizata, cu lungimea de cca 5 cm
si latimea de 1-1,5 cm (difera de la un individ la altul). Castanele se gasesc
atat la membru toracic, cat si la cel pelvin. La membru toracic castana este
situata la extremitatea distala a subregiunii mediale ale antebratului, la cca
10 cm proximal de regiunea carpiana. La membru pelvin se gaseste pe fata
mediala a regiunii tarsiene.
ONGLOANELE
 Sub denumirea de onglon este cunoscuta cutia de corn la speciile de
animale care se sprijina pe sol prin doua degete la fiecare picior
(biongulate) -rumegatoarele mari, mici si suine .
 Fata de cutia de corn de la ecvine, onglonul prezinta unele particularitati de
forma, dupa cum urmeaza:
 peretele parietal prezinta o portiunea laterala (abaxiala) , care este convexa
si o portiune medial sau concentrica (axiala), care este concava. Lipsesc
barele si furcuta
 fata soleara este reprezentata de talpa, formatiune ascutita spre inainte si
latita inapoi. Fata de planul orizontal, talpa este usor adancita dorsal
(concava);
 lipsa furcutei si a cartilajelor complementare, ca sisteme de amortizare,
este suplinita de o foarte buna dezvoltare a cuzinetului, ceea ce confera cea
mai mare parte a suprafetei soleare a copitei.
 COARNELE
 Coarnele reprezinta formatiuni specifice unor specii de animale – la unele
rase sunt dependente de sex si au ca baza anatomica osul frontal. Cornul
prezinta si el, o baza anatomica osoasa, o membrana cheratogena si cutia
de corn. Baza anatomica a cornului este reprezentatat de apofiza cornuala
a osului frontal. Aceasta apofiza are in general, o froma conica, cunoscuta
sub denumirea uzuala de cep osos al cornului. Apofiza cornuala are directii
si lungimi variabile determinand directia si lungimea coarnelor .
 GHEARELE
 Denumirea de gheare este atribuita formatiunilor cornoase corespunzatoare unghiilor si sunt specifice
carnivorelor (cainepisica) si iepurilor . Tot sub denumirea de gheare sunt cunoscute si unghiile membrelor
pelvine, la pasari.
 Ghearele au forma unor capsule cornoase, conoide, recurbate in sens ventral , turtite pe laturi si cu varful
foarte ascutit si taios . Ele acopera extremitatile distale ale degetelor, dar in timpul sprijinului nu iau
contact cu solul . Aceasta situatie este conferita de faptul ca este foarte dezvoltat cuzinetul palmar (plantar)
–mai ales la carnivore. Cuzinetul fiecarui deget este prezent si ia aspectul de perinita palmara (plantara),
(Torus digitalis) . Pe langa sprijinul pe perinitele digitale , un rol foarte important in aceasta functie il are
perinita metacarpiana (Torus metacarpeus) , de aspect triunghiular si deosebit de dezvoltata, care este
situata caudal de perinitele digitale .
 Tegumentul care acopera perinitele este foarte bogat in glande sudoripare.
 Este de retinut faptul ca fiecare gheara este adapostita intr-o indoitura a pielii regionale, realizandu-se
adevarate teci in care ghearele sunt trase in sens dorso-caudal, de catre un ligament elastic. Aceasta
particularitate este marcanta indeosebi la pisica.
 La pasari , comparativ cu mamiferele, pielea prezinta unele particularitati de
structura .
 la pasari pielea nu prezinta in structura sa glande sudoripare si sebacee.
 Tesutul hipodermic subcutanat este foarte abundent si lax , fapt ce confera o
mare mobilitate si detasabilitate a pielii de tesuturile subiacente .
 Hipodermul are in structura sa fibre musculare netede inserate cu o extremitate
pe bulbii plumiferi, iar cu cealalta pe stratul fibrelor elastice ale dermului .
 Stratul celular granular al dermului lipseste .
 Cornificarea se face direct , prin ingrosarea continua a invelisului celular
malpighian.
 Aceasta ingrosare este mai intensa in regiunile corporale care nu sunt
acoperite cu pene , in special epidermul ciocului , unde formeaza cuticula
cornoasa a valvelor rostrale , in zona crestei, a solzilorde pe membrele pelvine
si a pintenilor , la cocos . Pe fata plantara a degetelor , in planul hipodermic se
formeaza ingrosari fibroadipoase cu rol in sprijin .
 Ghearele sunt formatiuni cornoase situate la extremitatile distale ale degetelor
membrelor pelvine . Aceste formatiuni sunt foarte dezvoltate si ascutite la unele
specii de pasari rapitoare , servind asemeni celor de la feline, indeosebi in
prehensiunea hranei.
 Penele sunt tot productii epidermice cornoase . Ele acopera corpul pasarilor , avand
un important rol in termoreglare si in zbor .
 Pana este formata dintr-o tija (scapus) si o lama (Vexillum) dispusa pe cele doua
laturi ale tijei. Fiecare parte a lamei este alcatuita la randul ei, din tije secundare
(Rami). Pe tijele secundare sunt fixate ramificatiile fine numite barbule . Tija penelor
are un segment proximal numit calamus, care este cilindric si gol la interior.
Calamusul patrunde in piele , avand extremitatea ascutita si se fixeaza in folicul
plumos . Extremitatea distala a calumusului , numita rahis este plina , fiind alcatuita
dintr-un corn opac si flexibil . Bulbii plumiferi din pielea pasarilor , nu au glande
anexe.
 Dupa forma si rolul lor se disting trei categorii de pene :
 Pene paroase au forma de fire cu lama atrofiata si tija filiforma . Aceasta categorie
de pene se afla in regiunea capului , mai ales in jurul bazei ciocului ;
 Puful constituit din rahis si lame moi, este dispus la baza penelor lungi propiu-zise ,
care il si acopera . Puful este mai abundent pe partile ventrale ale corpului
 Penele de acoperire lungi, cu tija si lama dezvoltate, se impart la randul lor, dupa
regiunea in care se afla , in urmatoarele categorii:
 - remige , pe aripi ;
 - tectrice , pe corp ;
 - rectrice , pe coada ;
 Glanda uropigiana este o glanda cutanata specifica pasarilor. Ea este
situata dorsal de vertebra a ІІ-a coccigiana si este formata din 2 saci
ovoizi reuniti la extremitatile lor craniale, acoperiti de tesut conjuctiv
elastic. Fiecare sac are numeroase infundaturi glandulare, mai dezvoltate
la pasarile palmipede. Formatiunile infundibulare glandulare prezinta
canalicule de excretie care converg spre unul, doua sau mai multe
canale, ale caror orificii externe se gasesc la nivelul unui mamelon
uropigian. Glanda uropigiana produce o secretie grasoasa, pe care
pasarea o recolteaza prin comprimarea glandei cu ciocul , pe care o
intinde pe pene, pe care le unge si le protejeaza astfel, impotriva
umezelii .
 SIMTUL GUSTULUI
 Gustul este unul din cele cinci simturi, prin care se
fac cunoscute calitatile sapide ale corpurilor
 Terminatiile nervoase care sunt impresionate de
substantele sapide sunt situate in adevarate aparate
diseminate pe suprafata limbii – pe fata dorsala a
limbii, fapt pentru care i se atribuie acesteia
denumirea de organ principal al gustului
 terminatiile nervoase snzoriale si formatiuni
specializate in functia de receptie a a excitatiilor
gustative , se gasesc si in alte zone , respectiv in
mucoasa valului stafilin(palatin), in mucoasa
faringelui , in mucoasa epiglotei, in mucoasa
esofagului si chiar in mucoasa gingiilor si a buzelor .
 RECEPTORUL gustativ este reprezentat de asa-zisii mugurii
gustativi. Mugurii gustativi se gasesc in epiteliu limbii. Mai
precis ei sunt situati in structura unor papile ale mucoasei de
pe fata dorsala a limbii. Papilele cu rol gustativ sunt cele
fungiforme, caliciforme si foliate. Celelalte categorii de papile
linguale au doar rol mecanic. Mugurii gustativi luand nastere
din structurile epiteliale si fiind sensibili la excitatiile
provocate de substantele sapide, se vor numi epitelii senzoriale
ale gustului.
 Papilele fungiforme (Papillae fungiformes) au
aspect de fungii(ciuperca). Acestora li se
descrie o parte superioara mai dezvoltata sau
capul papilei si o parte bazala mai ingusta,
pediculul papilei. In structura capului papilei
se gasesc mugurii gustativi.
 Papilele caliciforme, denumite si circumvalate sunt cele mai mari papile
gustative si cu rol principal in receptia excitatiilor gustative. Ele sunt
alcatuite dintr-un mamelon central inconjurat de un sant circular (Sulcus
papillae) si de un cadru periferic (Vallum papillae). In ansamblu,papila
caliciforma apare ca o mare papila fungiforma infundata in epiteliu
mucoasei linguale. Mugurii gustativi sunt situati in mamelonul papilei, dar
si pe fata interna a cadrului papilar. Datorita existentei santului
perimamelonar, substantele sapide dizolvate in saliva, sau in alte lichide,
raman mai mult timp in cntact cu celulele senzoriale ale mugurelui
gustativ.
 Papilele foliate - dupa cum le arata si numele – au
aspectul unor pliuri (foi) separate de santulete.
Numarul pliurilor este variabil (6-8), in structura
carora se gasesc mugurii gustativi. A fost mentionat
la descrierea mucoasei linguale ca papilele foliate nu
sunt prezente la toate speciile de animale, ele lipsind
la rumegatoare
 Mugurele gustativ reprezinta unitatea histo-anatomica a receptorului
gustativ. Situati la nivelul papilelor gustative ale mucoasei linguale, acestia
au urmatoarea structura: membrana bazala a epiteliului, celulele senzoriale
si celulele de sustinere. In ansamblu, aceste formatiuni epiteliale iau
aspectul unui mugure sau butoias. Celulele senzoriale alungite,fusiforme,
au la polul apical , un bastonas. Extremitatile apicale ale celulelor
senzoriale, cu bastonase, sunt adunate in manunchi, in dreptul unei
deschideri a mugurelui, deschidere numita por gustativ. Prin porul gustativ,
substantele sapide dizolvate vin in contact cu bastonasele celulelor
gustative, determinand excitatia acestora.
 SEGMENTUL INTERMEDIAR
 Potentialul bioelectric rezultat ca urmare a excitatiilor produse de substantele
chimice sapide,la nivelul celulelor senzoriale gustative din mugurii gustativi, este
preluat de catre terminatiile dendritice ale unor nervi cranieni si conduse centripet,
sub denumirea de influx nervos spre analizatorul cortica . Dendritele n ervilor
senzoriali, ajunse la nivelul mugurilor gustativi,dau nastere la adevarate tesaturi
(plexuri subgemale), situate sub membrana bazala a epiteliului. De aici, filetele
nervoase strabat membrana bazala si se termina in jurul celulelor senzoriale, cu ale
caror membrane realizeaza raporturi de contiguitate (de atingere). Acestea sunt
terminatiunile nervoase numite intragemale, iar alte terminatiuni nervoase sunt
dispuse in jurul mugurelui gustativ(fibre extragemale). Aceste filete preiau
potentialul bioelectric si il conduc spre segmentul central-analizator
 Nervii care ajung la nivelul structurilor limbii sunt nervi cranieni.
Componenta senzitiva este reprezentatat de nervul lingual (ramura a
nervului trigemen), care contine si o componenta senzoriala gustativa
provenita din ganglionul geniculat , prin nervul coarda timpanului (IX).
Aceste filete se distribuie in cele doua treimi anterioare , ale limbii. Un alt
nerv apartinator caii intermediare este nervul glosofaringian, care contine
pe langa componenta motorie si fibre senzoriale, provenite din ganglionii
pietrosu , filete ce se distribuie cu deosebire la papilele situate la baza
limbii.
 PROIECTIA CORTICALA are loc in partea inferioara a
girusului postcentral din lobul temporal al telencefalului. La
acest nivel ,impulsul nevos- informatia, este decodificat si
comparat cu alte impulsuri , sosite anterior, aparand astfel ,
senzatia de gust .
 Animalele exprima senzatia de gust prin optiunea
comportamentala : de acceptare, de indiferenta, cu satisfactie
sau respingere, a anumitor alimente cu proprietati gustative
diferite . Receptorii gustativi par a fi specializati intr-un
anumit grad, pentru anumite gusturi astfel: gustul amar este
mai bine simtit la baza limbii si ar corespunde papilelor
inervate de n.glosofaringian . Gustul dulce este mai bine simtit
la varful limbii, iar cel sarat si acru, pe marginile limbii.
 SIMTUL MIROSULUI

 Terminatiunile nervoase destinate receptionarii

senzatiei mirosului se gasesc diseminate, pe peretele a
doua cavitati, numite cavitati nazale
 Aceste cavitati sunt captusite de mucoasa de tip
respirator si mucoasa de tip olfactiv numita mucoasa
pituitara.
 Mucoasa olfactiva
 Mucoasa olfactiva este formata dintr-un epiteliu special, denumit neuroepiteliu,
prismatic si stratificat. Acesta este compus din doua tipuri de celule :
 senzoriale, bipolare sau olfactive;
 celule de sustinere;
 Celulele olfactive sunt celule senzoriale bipolare. Ele sunt celule nervoase a caror
prelungire dendritica se gaseste la polul apical al celulelor, venind in raport direct cu
mediul extern (cu aerul inspirat), iar axonul sau prelungirea nevraxiala, se continua spre
organele nervoase centrale, ca filet nervos olfactiv. Prelungirea dendritica sau periferica,
este groasa. Ea depaseste polul apical al celulelor de sustinere si se termina printr-o
ingrosare globuloasa, cu aspect de gamalie de ac. Aceasta ingrosare poarta denumirea de
bold olfactiv sau vezicula olfactiva si prezinta pe ea 6 – 8 cili sau peri olfactivi, cu o
lungime de 3 – 4 microni. In prelungirile periferice se gasesc granulatii osmofile, carora
pare sa li se datoreze culoarea galben-cafenie a mucoasei olfactive. Prelungirea axonica,
prezenta la polul bazal al celulelor olfactive, traverseaza membrana bazala a epiteliului
olfactiv si , trecand in corionul mucoasei, va forma- dupa cum s-a mentionat si mai sus –
filetul nervului olfactiv.
 Segmentul periferic sau receptorul analizatorului olfactiv este situat in
fosele nazale si este reprezentat de portiunea olfactiva a mucoasei pituitare.
In functie de specie, aceasta portiune a mucoasei nazale acopera o
suprafata mai mult sau mai putin intinsa, din partea fundica a foselor
nazale, corespunzator volutelor etmoidale (labirintul olfactiv etmoidal),
portiunea aborala a septumului nazal si a cornetului nazal superior. In plus,
la rumegatoare, suine, carnivore si rozatoare , organul vomeronazal
prezinta mucoasa olfactorie bine dezvoltata. (La aceste specii de animale
canalul Stenson comunica atat cu cavitatea bucala, cat si cu cea nazala).
 pituitara olfactiva este un neuroepiteliu in care
celulele senzoriale receptive constituie
protoneuronii analizatorului olfactiv sau
originea reala a perechii I de nervi cranieni
(Nn.olfactivi).
 Prelungirea periferica, apicala, a celulei olfactive este dendrita, iar prelungirea bazala este
axonul, de unde rezulta ca acesti neuroni sunt bipolari. Dendritele proemina prin deschiderile
membranei limitante si vin in raport direct cu mediul extern, reprezentat de aerul patruns in
fosele nazale. Mai precis, prelungirile dendritice sunt acoperite de o pelicula subtire de lichid
secretat de glandele Bowmann, situate in corionul mucoase pituitare. Analizatorul olfactiv
fiind un chemoreceptor , se intelege ca substantele mirositoare patrunse cu aerul in fosele
nazale, vor fi dizolvate in lichidul ce acopera mucoasa olfactiva. Datorita reactiilor chimice
care au loc la acest nivel, vor fi excitate terminatiunile dendritice ale neuronilor olfactivi. In
consecinta, substantele din aer, nesolvabile, nu vor avea efect osmatic. In urma excitatiilor
specifice ia nastere un potential bioelectri c, care va fi transmis pe cale centripeta, sub
denumirea de influx nervos, pe calea segmentului intermediar.
 Segmentul intermediar - de conducere, este reprezentat de axonii
neuronilor olfactivi (protoneuronilor). Acestia pornesc de la polul bazal al
celulelor olfactive, traverseaza membrana bazala si trec in corionul
mucoasei, unde formeaza filetele nervilor olfactivi. La nivelul corionului,
axonii se acopera cu o teaca Schwann fina si apoi strabat lama ciuruita a
etmoidului, ajung in cavitatea cranianasi se indreapta catre bulbul olfactiv.
(Intrucat axonii raman dispersati si nu se asociaza intr-un singur trunchi
nervos, se foloseste in cazul acesta, termenul de filete ale nervilor olfactivi
si nu acela de nervi olfactivi).
 In cavitatea craniana (in scurtul lor traiect de la lama ciuruita,
la suprafata bulbului olfactiv) filetele olfactive primesc
invelitori meningeene. La suprafata bulbului olfactiv se afla
originea aparenta a filetelor olfactive – perechea I de nervi
cranieni. Filetelor olfactive sosite de la mucoasa olfactiva, li se
alatura nervul vomeronazal (N.vomeronasalis) si nervul
terminal (N.terminalis).
 Nervul vomeronazal este reprezentat de cateva filete nervoase (axonice),
cu origine in neuronii mucoasei organului vomeronazal, care prezinta
cateva schimburi de fibre cu nervul nazal, provenit din trigemen (nervul
maxilar), dupa care traverseaza lama ciuruita a etmoidului prin orificii
proprii, situate pe versantii cristei galli si patrund pe partea dorso- mediala,
in lobii olfactivi.
 Nervul terminal numit si nervul Jacobson, este foarte fin. El are originea in
mucoasa ce captuseste portiunea aborala a infundibulului canalicular
Jacobson. Strabate lama ciuruita a etmoidului si se ataseaza la originea
aparenta a nervului vomeronazal.
 Lobii olfactivi sunt organe care se intercaleaza in caile conducatoare ale
impulsurilor nervoase olfactive. In structura acestora se gasesc celulele
mitrale, care sunt neuroni ce fac prima sinapsa cu axonii protoneuronilor
din mucoasa olfactiva. In acest mod, celulele mitrale constituie
deutoneuronii caii olfactive. Modul in care se realizeaza raporturile
sinaptice dintre protoneuronii olfactivi si deutoneuronii, explica
diferentierea pe specii a acuitatii olfactive, astfel deosebind Animalele
macrosmatice, microsmatice si anosmatice (ex. cetaceele).
 Anatomie topografica
 Reprezinta capitolul de anatomie care se ocupa
cu studiul morfologiei organismului pe
regiuni. Studiul se bazeaza pe ansamblul de
cunostinte dobandite de studenti pe parcursul
celor trei semestre de stidiu anatomiei
descriptive.
 Regiunile capului
 Sunt clasificate in regiuni:
 rostrale;
 dorsale;
 laterale;
 ventrale;
 aborale
 Regiunile rostrale
 Regiunea varful nasului
 Delimitare: doua linii transversale ce unesc
comisurile superioare si comisurile inferioare
ale narilor.
 Baza antomica - cartilajele alare
 Straturi anatomice:
 Piele,
 tesut conjunctiv, (a.v.n. nazal lateral)
 aponevraoza muschiului ridicator propriu al
buzei superioare,
 muschiul transvers al nasului,
 cartilajele alare ( lama)
 Regiunea narilor
 Delimitare: o linie ce inconjoara nara la 1- 1,5
cm de orificiul nazal.
 Planul anatomic este reprezentat de cornul
cartilajului alar si de fibroasa ce delimiteaza
nara falsa.
 Planuri anatomice:
 Pilea – fina si aderenta
 Tesutul conjunctiv subcutanat
 Planul musculo-aponevrotic
 Mucoasa vestibulului nazal ( pe planseul vestibulului
la limita dintre piele si mucoasa se deschide conductul lacrimo-nazal)
 Inervatia – a.v.n. nazal lateral
 Regiunea nazala laterala
 Are ca baza anatomica diverticulul nazal fiind situata
la nivelul incizurii nazoincisive. Regiunea are forma
triunghiulara baza triunghilui fiind formata de linia ce
uneste comisurile superioara si ventrala a narii iar
varful este situat in unghiul delimitat de procesul
nazal al osului nazal si procesul nazal al osului
incisiv.
 Planurile anatomice sunt reprezentate de:
 Piele
 Tes. Conjunctiv
 M. nazal lateral – superior, aboral si ventral
 Tegumentul ce delimiteaza nara falsa.
 Regiunea buzelor
 Delimitare: o linie ce inconjoara orificiul bucal la 2-3
cm.
 Baza anatomica este reprezentata de m. orbicular al
buzelor.
 Descoperiri: trunchiul arterial incisiv – o linie
verticala ridicata dintre incisivii clesti. Se sectioneaza
planul mucos si submucos.
 Planuri anatomice:
 Piele subtire si aderenta prevazuta cu peri fini si peri tactili
 Tes.conjunctiv subcutanat
 Planul musculoaponevrotic – m. orbicular al buzelor, si insertia pe acesta a:
 m. pielos al capului, m. zigomatic, m. ridicator nazolabial, m. coborator al
buzei inferioare, m. ridicator propriu al buzei superioare
 Planul submucos in care se gasesc glande labiale
 Planul mucos care se continua pana la nivelul gingiei formand santurile
gingivolabiale superior si inferior.
 Regiunile dorsale ale capului
 Regiunea dorsala a nasului
 Delimitare: rostral o linie ce uneste comisurile
dorsale ale narii, lateral o linie ce uneste
comisura dorsala de comisura nazala a
ochiului, aboral o linie ce uneste comisurile
nazale intre ele.
 Straturi anatolmice:
 Pielea putin mobila si aderenta
 Tesutul conjunctiv subcutanat
 Muschiul ridicator nazolabial
 Fascia superficiala a capului;
 Planul osos al aselor nazale.
 Inervatia: n. infratrohlear, n. frontal, n. infraorbital
 Irigatia – artera laterala a nasului si a si v dorsala a
nasului.
 Regiunea fruntii
 Delimitare – rostral de o line ce uneste
unghiurile nazale ale ochiului lateral o linie ce
uneste unghiul temporal al ochiului cu creasta
sagitala externa si protuberanta occipitala.
Baza anatomica este reprezentata de oasele
frontale si de oasele interparietale.
 Straturi anatomice:
 Pilea groasa si putin mobila
 Tesutul conjunctiv subcutanat ce include filete din
nervul frontal si din nervul auricular anterior care
participa la formarea plexului preauricular si a si v
frontala;
 Muschiul frontal;
 Fascia epicraniana;
 Osul frontal.
 Regiunea
parieto-temporala
 Este delimitata de o linie ce uneste
protuberanta occipitala externa creasta
parietotemporala baza procesului zigomatic al
osului frontal , procesul zigomatic, creasta
superioara a arcadei zigomatice si baza
urechii.
 Descoperiri – n. zigomatotemporal
 Straturi anatomice
 Pilea
 Tesutul conjunctiv subcutanat in care se gasesc
filete nervoase ale plexului preauricular;
 Cartilajul scutular si musculatura auriculara;
 Muschiul temporal
 Tes. adipos retrobulbar
 Regiunea auriculara
 Se delimiteaza printr-o linie circulara ce inconjoara baza
cartilajului auricular la 1- 2 cm.
 Planuri anatomice:
 Pilea inveleste cartilajul auricular si pe fata externa si pe fata
interna si prezinta peri de diferite lungimi;
 Musculatura extrinseca a urechii;
 Cartilajul auricular;
 Musculatura intrinseca
 Pielea de pe fata interna a urechii.;
 Cartilajul inelar, conductul auditiv extern
 Regiunea palpebrala
 Delimitarea regiunii se realizeaza prin intermediul
unei linii circulare imaginare ce inconjoara fanta
palpebrala;
 Cuprinde pleoapele si toate componentele
analizatorului vizual
 Descoperiri: n. zigomatic; n infratroclear
 Planuri anatomice:
 Pielea fina cu gene pe marginea libera a
pleoapelor
 Tesut conjunctiv prezent numai in regiunea
periorbitara
 Muschiul orbicular al pleoapelor
 Ligamentul tars
 Glandele tarsale
 Conjunctiva
 Regiunile infraorbitala si
maxilara
 Delimitare: dorsal o linie ce uneste comisura dorsala
a narii cu comisura nazala a ochiului, ventral o linie
ce uneste unghiul temporal al ochiului spina maxilara
cu comisura ventrala a narii.
 Verticala ridicata din spina maxilara pe fata dorsala a
capului delimiteaza regiunea maxilara dispusa rostral
de regiunea infraorbitala dispusa aboral.
 Descoperiri:
 A si v angulara a ochiului – incizia pielii pe
o line oblica ce uneste spina maxilara cu
unghiul nazal al ochiului
 N. infraorbital – incizie a pielii la jumatatea
distantei pe linia verticala ridicata din spina
maxilara pe fata dorsala a nasului
 Regiunea maxilara
 Straturi anatomice
 Pielea, tesut conunctiv subcutanat avand fibre din
plexul infraorbital si ramuri din nervul bucal mijlociu
 A si v nazala laterala
 M.ridicator nazolabial, m. canin, m. ridicator propriu
al buzei superioare,
 Plexul infraorbital, a si v. infraorbitala
 Planul osos format de osul maxilar
 Regiunea infraorbitala
 Straturi anatomice:
 Pielea
 Tesut conjunctiv subcutanat avand filete din nervul bucal
dorsal si din nervul infratrohlear
 M. lacrimal
 A si V angulara a ochiului
 M. ridicator propriu al buzei superioare
 Planul osos al maxilei
 Sinusul paranazal maxilar
 Regiunea buccinatorie
 Delimitare: comisura buzelor comisura
ventrala a narii, spina maxilara si creasta
maxilofaciala, depresiunea rostrala a
muschiului maseter si marginea ventrala a
muschiului coborator al buzei inferioare
 Planuri anatomice:
 Pielea foarte aderenta
 Tes.conj s.c cu fibre din nervii bucal dorsal si
mijlociu
 M. pielos al capului
 A.v. labiala superioara
 A. v. labiala inferioara
 N. bucal
 Glandele bucale superioare si inferioare
 Muschiul buccinator
 Regiunea maseterina
 Delimitare: linie ce pleaca de la baza urechii,
urmareste ramura recurbata a madibulei ajunge la
incizura vaselor faciale urmarind apoi depresiunea
rostrala a muschiului maseter pana la spina maxilara
apoi de-a lungul crestei maxilofaciale si a arcadei
zigomatice pana la baza urechii.
 Descoperiri:
 A.V.faciala Canalul glandei parotide
 Plexul suzigomatic
 Nervul maseterin
 V. profunda a fetei
 A.v. maseterina aborala
 Planuri anatomice
 Pielea
 Tes conj. Sc cu fibre din plexul subzigomatic
 M. pilos al capului,
 M. zigomatic
 M. maseter
 A.V. faciala
 Vena profunda a fetei
 N. maseterin
 Planul osos al mandibulei
 M. pterigoidian medial
 Formatiuni vasculare ale arterei maxilare si nervii ramurei
mandibulare a n. trigemen
 Regiunea intermandibulara
 Delimitare: intre cele doua ramuri ale mandibulei
 Planuri anatomice:
 Pielea mobila
 Tesut conjunctiv sc cu ramuri din n. jgheabului
 M. milohioidian
 M geniohioidian
 Glanda mandibulara
 A,v,faciala,canal parotidian
 Limfocentrul mandibular
 Regiunea parotidiana
 Delimitare
 O linie ce uneste baza urechii aripa atlasului
confluenta venei liguofaciale cu tendonul
muschiului sternomandibular ramura recurbata
a mandibulei condilul mandibulei si baza
urechii.
 Straturi anatomice:
 Piele
 Tesut conjunctiv subcutanat care include
filetele nervului cutanat al gatului, nervul
jegheabului, nervul C2 ramura ventrala;
 Glanda parotida prin care trece vena lugulara, vena
linguofaciala si vena maxilara;
 limfocentrul parotidian ( a,v transversa a fetei)
 Nervul bucal dorsal si ventral, nervul temporal superficial
 Nervul facial, nervul auricular anterior, nervul auricular
mijlociu, nervul auricular posterior;
 Artera temporala supericiala, artera transversa a fetei,
artera auriculara anterioara, artera auriculara posterioara
 Glanda mandiblara
 Nervul omohioidian, ramura sternomandibulara a nervului
accesoriu, nervul hipoglos, ansa hipoglosocervicala; nervul
C1; artera carotida comuna, artera carotida externa, artera
carotida interna, artera occipitala, artera linguofaciala;
 Nervul vag; conctivul cervical; nervul accesoriu al
vagului; nervul laringian cranial;
 Muschiul occipitomandibular, muschiul digastric;
 Nervul glosofaringian;
 Punga guturala
 Regiunile gatului
 Regiunea cefei
 Regiunea dorsala a gatului
 Regiunea laterala a gatului
 regiunea brahiocefalica
 Regiunea jgheabului jugular
 Regiunea sternocefalica
 Regiunea traheala
 Regiunea prescapulara
 Regiunea cefei
 Delimitare
anterior o linie ce uneste transversal marginile
craniale ale aripilor atlasului trecand prin
protuberanta occipitala externa, lateral o line ce
urmareste aripile atlasului, posterior o line ce uneste
transversal marginile caudale ale aripilor atlasului.
 Straturi anatomice:
 Pielea
 Tesut conjunctiv subcutanat
 Fascia cervicala superficiala
 Aponevraoza muschiului brahiocefalic
 Muschiul scalen
 Muschii marele lung al capului si marele lung al atlasului
 Muschii oblic caudal si oblic cranial al capului
 A. si v. occipitomusculara
 Nervul auricular mare
 Regiunea cervicala dorsala
 Delimitare
 Lateral o linie ce uneste aripa atlasului cu
unghiul cervical al spetei, caudal o linie ce
uneste transversal unghiurile cervicale ale
spetelor, cranial o linie ce uneste transversal
aripile atlasului
 Straturi anatomice:
 Pielea;
 Tes. Conjunctiv care include filete ale
ramurilor dorsale senzitive ale nervilor
cervicali;
 Fascia cervicala superficiala
 Muschiul trapez cervical
 M. romboid
 M. splenius
 Plexul cervical profund
 M.semispinal
 Ligamentul cervical portiunea lamelara
 Regiunea cefalica laterala
 Delimitare:
 Ventral o linie ce uneste aripa atlasului cu
tuberozitatea olecranului, caudal santul
prescapular, dorsal o linie ce uneste aripa
atlasului cu unghiul cervical al spetei
 Straturi anatomice
 Pielea
 Tes. Conjunctiv subcutanat cu fibre senzitive din
plexul cervical dorsal
 Fascia cervicala superficiala
 M. trapez
 M. cleidotransvers
 N. spinal ( XI)
 M. dintat ventral cervical
 M. marele lung al capului si al atlasului
 Regiunea brahiocefalica
 Delimitare:
 dorsal linia ce uneste aripa atlasului cu
olecranul, ventral marginea ventrala a
muschiului brahiocefalic intre articulatia
scapulohumerala si confluenta venei maxilare
cu vena linguofaciala.
 Straturi anatomice:
 Pielea
 Tes. Conjunctv subcutanat incluzand ramuri din plexul
cervical ventral
 Fascia cervicala superficiala
 Muschiul brahiocefalic
 M. scalen si m. omohioidian cuprinsi in fascia cervicala
mijlocie;
 Nervul frenic
 Formatiuni nervoase ale plexului cervical profund si
ramuri vasculare musculare
 Musculatura profunda grupata in jurul vertebrelor
cervicale inveliti in fascia cervicala profunda
 Regiunea jgheabului jugular
 Delimitare:
 Este o regiune cuprinsa intre marginea ventrala a
muschiului brahiocefalic si marginea dorsala a
muschiului sternocefalic
 Este regiunea cea mai importanta din punct de vedere
clinic deoarece la acest nivel poate fi abordata vena
jugulara
 Straturi anatomice:
 Pielea
 Tesutul conjunctiv subcutanat care cuprinde filete
senzitive
( ram. ventrale ale nervilor cervicali ventrali)
 fascia cervicala superficiala
 Vena jugulara acompaniata dorsal de nervul cutanat al
gatului ( VII)
 Muschiul omohioidian
 Artera carotida acompaniata dorsal de cordonul
vagosimpatic si ventral de nervul recurent
 Esofagul
 trahea
 Regiunea sternocefalica
 Delimitare:
 Corespunde culmii musculare a muschiului sternocefalic
 Starturi anatomice:
 Pielea
 Tesutul conjunctiv cuprinzand filete senzitive;
 Muschiul pielos al gatului
 Fascia cervicala mijlocie
 Trahea insotita de trunchiurile limfatice traheale
 Regiunea traheala
 Este o regiune situata pe fata ventrala a gatului
intre cei doi muschi sternocefalici fiind
cuprinsa intre apedincele traheal si confluentul
radacinilor venei jugulare
 Straturi anatomice:
 Pielea
 Tesutul conjunctiv subcutanat
 Muschiul pielos
 Muschii sternotiroidieni si sternohioidieni
 trahea
 Muschiul lungul gatului
 Regiunile trunchiului
 Regiunea grebanului
 Regiunea dorsocostala
 Regiunea lombara
 Regiunea costala
 Regiunea hipocondrului
 Regiunea axilara
 Regiunea epigastrica
 Regiunea mezogastrica
 Regiunea hipogastrica
 Regiunea flancului
 Regiunea inghinala
 Regiunea grebanului
 Este situata pe partea dorsala a
trunchiului intre cele doua spete.
 Limata craniala este reprezentata
de linia ce uneste transversal
unghiurile craniale ale spetelor iar
cea caudala este data de linia ce
uneste transversal unghiurile
caudale ale spetelor
 Straturi anatomice
 Pielea
 Tesut conj. Sc
 M. trapez
 Lama elastica a m. romboid
 M. romboid
 M. marele lung dorsolombar
 M. multifizi
 Vertebrele toracale
 Filete nervoase ale nervilor
spinali toracali
 Regiunea dorsocostala
 Delimitare:
 Cranial o line ce uneste transversal unghiurile
caudale ale spetelor,
 Caudal o linie ce uneste transversal unghiurile
craniale ale foselor paralombare
 Straturi anatomice
 Pielea
 Tes conj subcutanat
 M. trapez
 M. marele dorsal
 Fascia toracolombara
 M. dintat dorsal
 M marele lung
 M ridicator al coastelor
 M. multifid
 Regiunea lombara
 Delimitare
 Cranial o linie ce uneste transversal ungiurile
craniale ale foselor paralombare, caudal o linie
ce uneste unghiurile soldurilor intre ele.
 Straturi anatomice
 Pielea
 Tes.conj.sc
 M. marele dorsal
 Fascia toracolombara
 Masa comuna
 Vetrtebrele lombare
 Filete nervoase ale nervilor spinali lombari
 Regiunea flancului
 Este regiunea delimitata
intre ultima coasta si
linia ce uneste unghiul
soldului cu rotula.
 Straturi anatomice
 Pielea
 Tes.conj.subcutanat
 Filete senzitive ale nn.iliohipogastric si ilioinghinal
 M.pielos
 Fascia superficiala
 Tunica elastica
 M. oblic extern al abdomenului
 M. oblic intern al abdomenului
 M drept abdominal
 M. transvers al abdomenului
 Fascia endoabdominala
 peritoneul
 Regiunea costala
 Delimitare
 Cranial o linie ce uneste tuberozitatea olecranului cu
unghiul caudal al spetei caudal o linie ce urmareste
ultima coasta dorsal o linie ce uneste unghiul caudal
al spetei cu unghiul cranial al fosei paralombare.
 Straturi anatomice
 Piele
 Tes.conj
 M. pielos
 Fascia superficiala
 M. marele dorsal
 M.dintat ventral toracal
 M.intercostali
 Regiunea axilara
 Este delimitata anterior de o linie ce uneste
tuberculul mare al humerusului cu apendicele
traheal al sternului si caudal printr-o linie ce
uneste tuberozitatea olecranului cu apendicele
xifoidian.
 Straturi anatomice:
 Pielea
 Tes conjunctiv sc
 Fascia antebrahiala mediala
 Musculatura pectorala
 Plexul brahial
 Artera si vena axilara
 Regiunile abdominale ventrale

 Regiunea epigastrica
 Regiunea mezogastrica
 Regiunea hipogastrica
 Regiunea inghinala
 Regiunea epigastrica
 Se mai numeste si regiunea xifoidiana
 Delimitare:
 Caudal este delimitata cu ajutorul unei linii
transversale situata la jumatatea distantei dintre
apendicele xifoidian si cicatricea ombilicala
 Cranial se delimiteaza cu ajutorul unei linii ce trece
tangent la apendicele xifoidian
 Regiunea mezogastrica
 Este delimitata cranial de linia caudala a
regiunii epigastrice si caudal de o linie
transversala c\situata la jumatatea distantei
intre cicatricea ombilicala si pubis
 Regiunea hipogastrica
 Este situata intre linia transversala ce
delimiteaza regiunea mezogastrica caudal si
linia transversala tangenta la pubis;
 Cuprinde 3 subregiuni: pubiana si doua regiuni
simetrice inghinale
 Regiunea pubiana
 Este situata pe linia mediana a abdomenului de
o parte si de alta a liniei albe intre limita
caudala a regiunii mezogastrice si pubis
 Regiunile inghinale
 Sunt situate de o parte si de alta a regiunii
pubiene intre aceasta si fata mediala a coapsei
 Straturi anatomice:
 Piele
 Tes conjunctiv – filete din perforantele distale
ale nervilor intercostali precum si nervii
iliohipogastric si ilionghinal
 A. si v. subcutanata abdominala
 Tunica abdominala
 Aponevrozele mm oblici extern si intern
 M. drept abdominal
 Aponevroza m. transvers al abdomenului
 Fascia transversa a abdomenului
( endoabdominala)
 Cavitatea toracica
 are ca baza anatomica cusca toracica aceasta
este delimitata de coaste, stern si vertebrele
toracale
 Cusca toracica este completat de formatiuni
moi care completeaza peretii acesteia: muschii
intercostali, muschiul lungul gatului, mm.
psoasi, m. transvers al toracelui, muschiul
diafragm
 Peretele cavitatii toracice este captusit de o
foita fibroasa care adera la peretii acesteia –
fascia endotoracica. In dreptul portiunii
carnoase a diafragmei contine fibre elastice.
 De la nivelul aperturii toracale craniale
fascia este in directa continuare cu lama
pretraheala a fasciei cervicale.
 O parte din fibrele fasciei endotaoracice
formeaza in planul median al cavitatii
toracale un perete fibros in care sunt
suspendate organele din cavitate si
formatiuni care traverseaza prin aceasta
( cordul, trahea, esofagul, timusul, limfocentri, aorta, venele
cave,
formand – MEDIASTINUL
nervi),

Peretele mediastinal separa cele doua

jumatati ale toracelui: hemitoracele
drept si hemitoracele stang
 Fiecare hemitorace adaposteste plamanul
corespunzator care este invelit in sacul seros
pleural. Pleura prezinta o foita viscerala sau
pulmonara si o foita parietala care este denumita
in functie de peretele pe care il captuseste
( medistinala, costala, diafragmatica).
 Locul de continuitat dintre pleura viscerala si
cea parietala formeaza ligamnetul pulmonar care
impreuna cu bifurcatia traheala si cele doua
bronhii formeaza radicinile pulmonului
 La locurile de rasfrangere a pleurei paritale de pe
un perete pe altul al hemitoracelui se formeaza
fundurile de sac seroase – recesuri pleurale:
 Cupola pleurei ( care adaposteste varful
plamanului)
 Recesul costodiafragmatic
 Recesul costomediastinal
 Recesul lombodiafragmatic
 Intre foitele viscerala si parietala se formeaza
o cavitate inchisa denumita cavitate pleurala in
care se gaseste lichid pleural
 In dreptul mediastinului caudal seroasa
pleurala formeaza mezoul venei cave caudale
 In functie de prezenta cordului
MEDIASTINUL este sistematizat in trei
portiuni:
 MEDIASTINUL PRECARDIAL- CRANIAL
 MEDIASTINUL CARDIAL - MIJLOCIU
 MEDIASTINUL POSTCARDIAL -
CAUDAL
MEDIASTINUL PRECARDIAL
 Cuprinde: originea marilor vase, vena cava
craniala, trunchiul brahiocefalic, timusul,
esofagul, trahea, nervii vagi, plexurile
vegetative cervico toracale, conductul toracic,
limfocentri mediastinali craniali
 MEDIASTINUL CARDIAL
 INIMA ocupa compartimentul mijlociu al
mediastinului fascia endotoracala formand la
acest nivel sacul fibros pericardic, care se
rasfrange pe stern unde formeaza ligamentul
sternopericardic
 Alte formatiuni: trunchiul pulmonar, carja
aortica, bifurcatia traheala, esofagul, radacinile
plamanilor, nn vagi, n frenici
 MEDIASTINUL POSTCARDIAL
 ADAPOSTESTE: aorta toracica, vena cava
caudala, esofagul, nn frenici, nn vagi, canalul
toracic
 REGIUNILE MEMBRULUI
TORACIC
 REGIUNEA SPETEI
 REGIUNILE BRATULUI
 REGIUNILE ANTEBRATULUI
 REGIUNILE CARPIENE
 REGIUNILE METACARPIENE
 REGIUNEA BULETULUI
 REGIUNEA CHISITEI
 REGIUNEA COROANEI
 REGIUNEA COPITEI
 REGIUNEA SPETEI
 Delimitare:

Printr-o linie ce uneste unghiul

cranial al spetrei cu unghiul caudal al
spetei si cu varful marelui tubercul al
humerusului.
Straturi anatomice:
- pielea
- tes conj.( n. din plexul intercostobrahial)
- m. pielos omobrahial
- fascia scapulara laterala
- m. deltoid
- m. supraspinos
- m. infraspinos
- m. mic rotund
- spata
- m. subscapular
- fascia scapulara mediala
 REGIUNILE BRATULUI
 REGIUNEA CRANIALA A BRATULUI
 REGIUNEA CAUDALA A BRATULUI
 REGIUNEA LATERALA A BRATULUI
 Regiunea craniala abratului
 Delimitare: o linie care uneste tuberculul cranial al
humerusului, tuberozitatea deltoidiana si tuberozitatea
olecranului si o linie ce urmareste santul deltopectoral
 Baza anatomica a regiunii este reprezentata de
muschiul biceps care ocupa fata craniala a humerusului
 Profilul cranial al bratului este dat de muschiul
cleidobrahial
 Pielea este inervata de nervul preclavicular
 Regiunea laterala a bratului
 Delimitare: linia ce uneste tuberculul cranial al
humerusului, tuberozitatea deltoidiana si
tuberozitatea olecraniana si o linie cinvexa in sens
proximal care uneste tuberculul cranial al
humerusului si tuberozitatea olecraniana.
 Baza anatomica a regiunii este reprezentata de
muschiul triceps portiunea laterala
 Sesibilitatea regionala este asigurata de nervul radial

( ramura proximala a n. cutanat cranial al antebratului)

 Regiunea caudala a bratului
 Delimitare: o linie ce uneste unghiul caudal al
spetei cu tuberozitatea olecraniana si
tuberculul cranial al humerusului
 Baza anatomica a regiunii este reprezentata de
muschiul triceps portiunea lunga
 Sensibilitatea cutanata este asigurata de plexul
intercostobrahial
REGIUNILE ANTEBRATULUI
 Delimitare:
- Proximal – santul brahioantebrahial
- Distal – linia orizontala tangenta la pisiform

 Subregiunea cranio-laterala
 Subregiunea caudo-laterala
 Subregiunea mediala
REGIUNEA CARPIANA
REGIUNEA METACARPIANA
 Regiunea buletului
 Delimitare: proximal o linie orizontala la 2 cm
proximal de marii sesamoizi iar distal o linie
orizontala care trece la 2 cm sub marii
sesamoizi
 Baza anatomica a regiunii este constituita de
articulatia metacarpo - sesamo - falangiana
 Straturi anatomice
 Pielea, tes conjunctiv subcutanat cu filete din
nervii digitali, arterele si venele digitale
proprii II si III
 M. extensor digital comun, m. flexorul digital
superficial, m flexor digital profund, m.
interosos median, brida m. interosos median,
articulatia buletului
 Regiunea chisitei

Delimitare: o linie orizontala care trece la 2 cm

sub marii sesamoizi iar distal o linie
orizontala care urmareste la 1 cm proximal
marginea coronara a copitei
Baza anatomica este reprezentata de falanga
proximala (I)
 Straturi anatomice
 Pielea, tes conjunctiv subcutanat cu filete din
nervii digitali, arterele si venele digitale
proprii II si III
 M. extensor digital comun, m. flexorul digital
superficial, m flexor digital profund, bridele
m. interosos median, ligamentele
sesamoidiene, marele burelet glenoidal
 Regiunea coroanei si copitei
 Baza anatomica - articulatia interfalango sesamoidiana
 Straturi anatomice – pielea, tes conjunctiv cu filete din
nervul digital posterior, tendonul m. extensor digital
comun, tendonul m. flexor digital profund, lama
transversa, fascia de intarire a aponevrozei palmare,
aponevroza palmara, ligamnetul pntenului, cuzinetul
plamar si fibrocartilajele complementare, ligamentul
capsular, ligamnetele colaterale, micul burelet
glenoidal, artera si vena digitala proprie II si III,
plexurile venoase cavernoase si velutoase
Regiunea chisitei
Regiunea coroanei si copitei
 Regiunile membrului pelvin
 Regiunea gluteana
 Regiunea coapsei
 Regiunea genunchiului
 Regiunea gambei
 Regiunea tarsiana
 Regiunea metatarsiana
 Regiunea gluteana
 Delimitare: o linie care uneste unghiul lateral
al iliului ( unghiul soldului) cu trohanterul III
cu unghiul lateral al ischiului, baza cozii,
unghiul intern al iliului
 Baza anatomica este reprezentata de
musculatura gluteana impreuna cu osul coxal
si ligamentul sciatic
 Regiunea coapsei
 Delimitare; proximal o linie care uneste unghiul
lateral al iliului cu trohanterul al III-lea si
tuberozitatea ischiului iar distal printr-o linie
orizontala ce trece tangent la baza corzii
jaretului
 Baza anatomica este reprezentata de osul femur
 Subregiunile: femurala craniolaterala, femurala
caudolaterala si femurala mediala
 Regiunea grasetului
 Delimitare: o linie orizontala ce trece tangent
la extremitatea proximala a rotulei si o linie
paralela cu aceasta ce trece tangent de
extremitatea distala a rotulei
 Baza anatomica este reprezentata de articulatia
grasetului ( femuro-tibio-rotuliana)
 Regiunea gambei
 Delimitare: proximal prin intermediul unei
linii orizontale ce trece prin tuberozitatea
proximolaterala a tibiei si distal pritr-o linie
orizontala ce trece tangent la tuberozitatea
calcaneului
 Baza anatomica este reprezentata de oasele
gambei ( tibia si fibula)
 Regiunea tarsiana
 Baza anatomica este reprezentata de articulatia
tibio-tarso-metatarsiana
 Regiunea metatarsiana
 Baza anatomica este constituita de oasele
metatarsiene