martie - aprilie 2005

anul XXX
SENSUL neputinĠa de a suporta binele/bucuria/ treacă “prin ce am trecut noi”. Nu
editorial

succesul/fericirea aproapelui… Ideea avem cum să fim, dacă vrem Casa

ROMÂNESC de bază este că din cauza Românească înainte de Casa
AL COMUNITĂğII începuturilor grele prin care au trecut Domnului. Nu avem cum să fim,
cei mai vechi, la venirea într-o Ġară dacă nu-i ajutăm nici pe fraĠii noútri,
preot Doru Costache necunoscută, toĠi cei de după ei nici pe străini. Nu avem cum să fim,
trebuie să cunoască încercări de dacă în vreme ce Aussies te întreabă
S unt în Australia de aproape patru
luni. Unii dintre Dvs. vor râde,
gândindu-se la experienĠa lor mult
coúmar. ToĠi, fără excepĠie, trebuie să
înceapă de la zero.
may I help you?, românul se gândeúte
doar la ce câútigă dacă te ajută pe
ùi ne mai mirăm că tinerii care au tine, fratele său… În cele din urmă,
mai vastă în Ġara de adopĠie. ùi eu aú
migrat aici după ’90 – care au refuzat cum să fim?, dacă ne-am uitat
râde, dar nu pot. Deja, din păcate, am
să o ia de la zero, care au venit cu sufletul acasă, iar acum umblăm
destule elemente pentru a creiona o
vize potrivite úi care au mers la brambura, judecând fără minte úi fără
schiĠă a spiritului românesc la
muncă a doua zi după sosire – nu vor inimă...
antipozi, sau cel puĠin a unei laturi a
acestui spirit. ObservaĠiile mele, fără să aibă nici o legătură cu “românii”, Este vremea să ne mobilizăm
să pretindă caracter de generalitate, cu bisericile, cu “asociaĠiile” úi cu realmente, lăsând capra moartă la
pot fi relevante pentru ceea ce ar acea entitate ipotetică numită pompos locul ei, pentru a privi împreună mai
trebui să numim practica bun- Comunitatea. Ne mirăm că biata departe. Spre mâine. Destul s-a trăit
simĠului comunitar. noastră Comunitate de deútepĠi stă pe pentru un ieri care nici nu mai merită
loc, în vreme ce blamaĠii ruúi, sârbi, amintit. Trecutul trebuie să fie iertat.
Probabil că cei mai mulĠi dintre
albanezi, macedoneni, croaĠi, Este vremea să răsară generozitatea,
cititorii “australieni”, tocmai ajunúi la
ucraineni, chinezi, vietnamezi, compasiunea úi afecĠiunea, este
antipozi, dezorientaĠi úi disperaĠi să
indieni, arabi etc., se susĠin unii pe timpul să înceapă fiecare lupta cu
găsească o locuinĠă ori de muncă, s-
alĠii, se ajută la sosirea în Australia, sine úi iertarea celuilalt. E timpul
au lovit de compasiunea verbală a
se promovează în funcĠii, editează potrivit pentru a ne gândi la lucruri
compatrioĠilor, concretizată eventual
reviste úi ziare, umplu bibliotecile serioase. La cum să construim
în promisiuni gen “las’ că mă
publice cu cărĠile lor (raft cu cărĠi în Comunitatea.
interesez eu”. Probabil că cei mai
swahili am văzut, dar nu úi în limba La început de post, un mic subiect
mulĠi au primit sfaturi liniútitoare
română), inaugurează cimitire, de meditaĠie… “Foc am venit să
cum că “aúa e la început” sau chiar că
construiesc úcoli úi clădiri arunc pe pământ – úi cât aú vrea să
“toĠi românii trebuie să înceapă viaĠa
comunitare, grădiniĠe úi spitale, fie acum aprins!” (Luca 12,49).
în Australia de la spălatul vaselor”.
aziluri úi brutării, pentru exclusiv
Probabil că mai tuturor li s-a spus, ca
uzul lor… Ne mirăm că noi nu
úi mie, că nu pot fi ajutaĠi la început –
suntem o Comunitate, deúi nu facem
adică tocmai când au mai multă
nimic nici pentru bătrânii deja uitaĠi
nevoie –, dar că sigur vor fi sprijiniĠi
prin casele Guvernului, nici pentru
peste o vreme, peste un an-doi, adică
copiii noútri care nu mai útiu româna
atunci când nu va mai fi cazul... De
– uneori în familii cu doi părinĠi
bine, de rău, fiecare nou-venit
români – úi nici pentru nou-veniĠi…
găseúte la străini mai multă înĠelegere
Ne mirăm că nu suntem o
decât între români. Slavă Domnului
Comunitate, deúi nu facem decât să-l
că mai există oameni, chiar dacă unii
batjocorim mereu pe al treilea, la
nu sunt români iar alĠii nici creútini!
Buna Vestire, 25 martie

fiecare întâlnire dintre doi… Ne

Rămâne limpede că noi, românii
“australieni”, avem o problemă.
Mare. Ea poate fi numită neútiinĠific
Sindromul Capra Vecinului, fenomen
descriptibil în limbaj inteligent ca
mirăm că nu suntem o Comunitate,
când în chiar biserica lui Dumnezeu
îl refuzăm pe aproapele…
Nu avem cum să fim, dacă în
continuare gândim că toĠi trebuie să
pag. 2

acolo pe unde petrece –, înseamnă Dar nu trebuie să confunde cineva

Ce înseamnă a fi
membru al parohiei
ortodoxe române
Sfânta Maria
preot Doru Costache
Potrivit Statutului bisericii noastre,
sunt consideraĠi membri cu drept de
vot ai parohiei credincioúii – înscriúi
în registrul de membri – care îúi
îndeplinesc datoriile morale úi
materiale. Sigur că în acest sens, ca
datorie materială, cotizaĠia anuală,
mai ales datorită cuantumului său
redus, rămâne un simbolic indiciu al
apartenenĠei la comunitate. Însă
pentru o biserică vie, bine alcătuită,
progresul spiritual al fiecăruia dintre
noi rămâne adevărata formă úi
dovadă a apartenenĠei.
Nu este un secret faptul că, dintre
mulĠi-puĠinii membri cu drept de vot
înscriúi în documentele parohiale, o
anumită parte nu frecventează
biserica decât ocazional. O situaĠie
asemănătoare se constată în cazul
celor care, nefiind încă membri, s-au
lipit întrucâtva de noi, din
curiozitate, după vreun botez ori
parastas.
Probabil că fiecare dintre noi are
ceva de făcut, la muncă ori acasă;
nimeni nu refuză să plece uneori la
plimbare, fie úi duminica. Însă cei
care fac parte din poporul lui
Dumnezeu nu îúi vor îngădui un
concediu prelungit faĠă de
manifestarea prin excelenĠă a
Bisericii: sfânta liturghie. A nu fi
parte a sfintei adunări a liturghiei –
fie úi făcându-úi omul rugăciunea, pe
refuz faĠă de fraĠii úi surorile în
Domnul. Înseamnă a nega ceea ce
pretinzi că eúti, prin calitatea de
membru/membră pe care ai solicitat-
o úi pe care ai obĠinut-o de la această
comunitate.
Îi încurajez părinteúte pe membrii
parohiei noastre (dar úi pe ceilalĠi,
care încă nu au aplicat pentru
calitatea de membru), care nu
participă la sfânta liturghie, să
mediteze adânc asupra opĠiunii lor
de viaĠă. Nu intenĠionez să sperii pe
cineva, dar nici nu vă pot ascunde că
cei în cauză se află, spiritual
vorbind, în pericol. ùi nu este vorba
de pedepse; Domnul e milostiv. Este
vorba în schimb de stagnarea lor, de
neîmplinirea lor ca persoane înnoite
în Hristos, de încremenirea în
proiect, cum zice un filosof de acasă.
Noi, cei ce ne adunăm săptămânal în
sfânta liturghie úi la vecernie –
bătrâni, tineri úi copii –, ne rugăm úi
pentru cei care lipsesc, dar nu putem
face nimic în locul lor.
Ca termen canonic, potrivit
rânduielilor apostolice ale Bisericii
Ortodoxe, trebuie să fie útiut că
absenĠa de la sfânta liturghie fără
motiv întemeiat, mai mult de trei
săptămâni, echivalează cu auto-
excomunicarea (vezi canonul 80 de
la sinodul 5-6 ecumenic úi canonul
11 al sinodului de la Sardica).
Nimeni nu poate pretinde că face
parte din Biserică, din poporul lui
Dumnezeu, din moment ce nu
participă la liturghia Bisericii.
Cuvântul meu se îndreaptă însă úi
către credincioúii care participă
regulat la sfânta liturghie. Fapt
lăudabil, iar efortul binecuvântat.
“mersul la biserică” cu tot ceea ce
avem de făcut, creútineúte vorbind.
De fapt, însuúi Mântuitorul ne învaĠă
că nu este cineva dintre noi care să fi
reuúit să îndeplinească nici chiar ce
ni s-a cerut să facem, necum să
pretindă că a făcut mai mult decât
trebuia. Nu mă refer la faptul că
suntem plini de păcate. Bine înĠeles
că suntem; nu există om fără de
păcat. Mă refer însă la complacerea
noastră în păcat úi mai ales în ura
faĠă de aproapele.
Poate că unii îmi vor spune că se
luptă. ùi poate că au dreptate, într-o
măsură. Dar útim noi oare, tineri sau
bătrâni, cum să ducem lupta în
Hristos? Cum să fie o luptă dusă
corect, după regulile jocului, când
puĠini vin la sfânta spovedanie úi la
discuĠia duhovnicească? Nu face
parte spovedania din regulile
jocului? Sau cum poate cineva să-mi
spună că este creútin?, dacă urăúte úi
se răzbună pe aproapele, pentru care
Hristos úi-a întins mâinile pe
cruce… Cum poate cineva să cânte
“úi ne iartă greúelile, precum úi noi
iertăm celor ce greúesc faĠă de noi”,
fără să înĠeleagă faptul că este un
angajament către Dumnezeu: anume,
că îúi va ierta semenii, aúa cum el/ea
este iertat/ă de Dumnezeu… Vom fi
judecaĠi de Dumnezeu aúa cum îi
judecăm pe semenii noútri.
La început de drum úi de post, se
cuvine să cugetăm împreună la ceea
ce suntem împreună. Poporul lui
Dumnezeu. Elita umanităĠii. Nu ne
putem complace în mizeriile acestei
lumi. Dacă gândim cum gândeúte
lumea, nu suntem ai lui Hristos. Fie
úi dacă plătim cotizaĠia…

DIN STATUTUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE Sfânta Maria

ƒ Art. 4 Conducerea úi administrarea parohiei
Conducătorul parohiei este preotul paroh.
Administrarea parohiei este încredinĠată unui Comitet
parohial constituit dintr-un Birou de patru membri úi un
număr de alĠi úase membri, incluzând epitropii.
Comitetul este ales de Adunarea generală a parohiei,
pentru o perioadă de doi ani.
Epitropii sunt purtătorii de grijă ai proprietăĠii úi în
general ai bunurilor aparĠinând parohiei, în conformitate
cu îndrumările Comitetului parohial, cu condiĠia ca
astfel de îndrumări să nu fie în contradicĠie cu normele
úi actele de proprietate deĠinute.
Membrii Comitetului nu primesc nici un fel de
remuneraĠie bănească în legătură cu funcĠiile lor.
ƒ Art. 5 Biroul Comitetului
Biroul Comitetului este alcătuit din preúedinte,
vicepreúedinte secretar úi casier. Din aceútia,
vicepreúedintele, secretarul úi casierul alcătuiesc de
asemenea comisia financiară. În eventualitatea oricărei
vacantări în Biroul Comitetului, poziĠia va fi completată
de către Comitet, iar persoana desemnată va îndeplini
funcĠia respectivă pe termenul mandatului persoanei
înlocuite. Casierul păstrează un sigiliu al casieriei.
(continuare la pag. 3)

ViaĠa parohială | martie - aprilie 2005 |

 pag. 3

Din statutul… (continuare de la pag. 2)

CRONICA EVENIMENTELOR
ƒ Art. 6 Procedura la lucrările Comitetului ƒ 02.02: liturghia ƒ 27.02: la sfânta liturghie au
Comitetul se va întruni pentru discutarea úi rezolvarea sărbătorească dedicată participat úi membrii
treburilor curente, organizându-úi úedinĠele de lucru în Întâmpinării Domnului Consulatului general al
funcĠie de acestea. Preúedintele, sau, în lipsa acestuia, ƒ 12.02: a fost oficiat botezul României la Sydney
vicepreúedintele, poate oricând să convoace o úedinĠă a lui Nicholas Winston, fiul ƒ 26.02: a fost oficiat botezul
Comitetului. De asemenea, úi secretarul poate să familiei Brânduúa-Silvia úi lui Samuel Victor, fiul familiei
convoace Comitetul, la solicitarea scrisă a trei membri Phillip David Blake, naúi fiind Dr. Rebecca úi Dr. Ovidiu
din Comitet. familia Mureúan Florică, naúi fiind familia
Comitetul parohial poate lucra dacă sunt prezenĠi 2/3 Gherla
ƒ 13.02: inaugurarea staĠiei de
din membri lui. Dacă nu se întruneúte numărul de
amplificare a bisericii, ƒ 04.03: úedinĠa Comitetului
membri prevăzut, úedinĠa se amână pentru acelaúi loc
achiziĠionată prin donaĠiile parohial. Printre altele, a fost
úi la aceeaúi oră, peste o săptămână, când se va Ġine cu
credincioúilor. După sfânta hotărâtă demararea unui
orice număr de membri, nu însă mai puĠin de trei.
liturghie, preotul paroh úi o proiect de modernizare a
În problemele ridicate la úedinĠele Comitetului se
parte din credincioúi au bucătăriei din sala bisericii
hotărăúte cu majoritatea voturilor celor prezenĠi
răspuns invitaĠiei parohiei ƒ 13.03: în Duminica iertării,
În caz de egalitate de voturi, preúedintele úedinĠei are
ortodoxe române Bunavestire, liturghia a fost urmată de
dreptul la un al doilea vot.
participând la picnicul masa comună pentru “lăsatul
În caz de reducere a numărului de membri ai
organizat în Bicentennial Park secului” pentru postul mare. A
Comitetului prin vacantări, Comitetul poate completa
(Homebush) participat úi Dl. Viorel
numărul necesar de membri, sau poate convoca o
Adunare generală în acest scop. ƒ 17.02: părintele Doru Predoúanu, consul economic,
ƒ Art. 20h Preotul paroh este din oficiu preúedinte al Costache a participat la împreună cu soĠia
Comitetului parohial úi al Adunării generale a parohiei. deschiderea oficială a celui ƒ 18.03: după slujba
de-al douăzecilea an de pavecerniĠei, a fost
existenĠă a Colegiului inaugurată instalaĠia pentru
Teologic Grec Ortodox furnizarea apei calde,
PENTRU SLAVA LUI DUMNEZEU Sfântul Andrei. În cuvântarea montată în bucătăria hall-ului
inaugurală, EminenĠa Sa,
În ultimele trei luni, generozitatea credincioúilor faĠă ƒ 20.03: preoĠii Gabriel
Înalt PreasfinĠitul Arhiepiscop
de nevoile parohiei s-a manifestat din plin. Popescu úi Doru Costache,
Dr. Stylianos, Primatul
Biserica noastră a fost dotată cu o staĠie de însoĠiĠi de un grup de
Bisericii Ortodoxe Greceúti
amplificare a sunetului. Se cuvine să mulĠumim credincioúi, au participat la
din Australia, a omagiat
familiilor care au contribuit cu bani la achiziĠionarea vecernia pan-ortodoxă
efortul tuturor celor care, în
staĠiei. Vor fi menĠionate în ordine alfabetică: Costea, oficiată, în prezenĠa Înalt
anii trecuĠi, au contribuit
$150; Cruceanu, $50; Eracovici, $200; Farcaú PreasfinĠitului Arhiepiscop
semnificativ la consolidarea
(Newcastle), $20; Florică, $100; GheorghiĠoiu, $20; Stylianos, primatul Bisericii
acestei instituĠii de
Iosif, $50; Nistor (Newcastle), $20; Păunescu, $50; Ortodoxe Greceúti din
învăĠământ teologic ortodox.
Popa, $50; Popescu (Newcastle), $20; Sekete, $10; Australia, úi a PreasfinĠitului
A fost evocată prestaĠia
Simighian (Newcastle), $10; Stănilescu (Newcastle), Episcop Serafim de
importantă a părintelui
$10; Strungaru, $50; Tanti Mica, $30; Zetea, $50. Din Apollonias, la biserica St
profesor Gabriel Popescu
fondul parohiei au fost cheltuiĠi în acelaúi scop $60. La Nicholas (Marrickville). Slujba
aceútia s-au adăugat $50, din banii colectaĠi pentru ƒ 19.02: preotul paroh a a fost urmată de o agapă
revista ViaĠa parohială. participat la cea de a doua
ƒ 25.03: liturghia
Bucătăria hall-ului nostru a fost echipată cu un aparat recepĠie oferită de către
sărbătorească dedicată
Zip Econoboiler. Avem acum apă caldă. Aparatul a Consulatul general al
Buneivestiri. Sfânta liturghie a
fost cumpărat úi instalat prin donaĠia generoasă a României liderilor comunităĠii
fost urmată de o masă
familiei George, Liliana úi Simona Strungaru, care au româneúti din Sydney
comună, în sala bisericii
oferit bisericii suma de $1200.
Familia Zetea a donat covorul de la intrarea în Tanti Mica úi familia Kalafatis au donat $80 pentru
biserică úi un ventilator, participând úi cu $70 la cumpărarea prescurilor necesare sfintei liturghii.
cumpărarea vinului liturgic necesar pentru sfânta Prin donaĠiile pentru revista noastră, ViaĠa parohială,
împărtăúanie. în contul bisericii a intrat un cheque în valoare de $200,
Familia Eracovici a achiziĠionat o însemnată cantitate din partea firmei Eastern Eurotours. De asemenea, în
de lumânări care se aprind în timpul slujbelor pe sfânta biserică au mai fost colectaĠi $143, dintre care $50 au
masă. Familia Andrei a oferit bisericii vin liturgic, fost alocaĠi pentru cumpărarea staĠiei de amplificare,
cărbuni úi tămâie. Familia Costache a donat o cantitate urmând ca restul de $93 să fie oferiĠi, ca o simbolică
însemnată de ulei de măsline pentru candele. mulĠumire, tehnoredactorului revistei.

ViaĠa parohială | martie - aprilie 2005 |

pag. 4
DUMINICA LUI ADAM (13 martie 2005)
Textele nou-testamentare citite
la sfânta liturghie
Lectura apostolică:
Romani 13,11-14 úi 14,1-4
Lectura evanghelică:
Matei 6,14-21
Strămoúul Adam, în paradis,
primise porunca de a nu mânca din
fructele pomului cunoaúterii binelui
úi răului. Bine înĠeles că nimeni nu
útie cum arăta acel pom, însă
puterea sugestiei dindărătul acestei
imagini este uriaúă.
Dacă la început toate cele create
fuseseră “o apă úi-un pământ”,
haotic amestecate, Dumnezeu a
realizat treptat, potrivit planului său
veúnic, lumea omului. Astfel, el a
decantat toate lucrurile din ordinea
fizică, precizând natura, locul úi
rolul fiecăruia: văzutul úi
nevăzutul, cerul úi pământul,
întunericul úi lumina, oceanul úi
atmosfera, viul úi neviul, biologia úi
conútiinĠa, bărbatul úi femeia. Un
singur lucru mai rămăsese de
discernut: graniĠa morală dintre
bine úi rău. ùi aceasta era menirea
omului.
Pentru a trăi realmente în lumea
pe care Dumnezeu i-o oferise, el,
omul, trebuia – úi mai trebuie încă
– să-úi exerseze discernământul,
învăĠând ce este bine úi ce este rău.
Nu te poĠi bucura de nimic, din
lumea făcută oricum pentru tine,
dacă nu înveĠi să discerni ce este
necesar úi ce nu, ce este bun úi ce
nu. Dacă nu pui crucea între tine úi
lucruri. Dacă nu posteúti. “Toate
îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi
sunt de folos”. Doar aúa înĠelegem
de ce Domnul i-a dat omului
porunca de a nu mânca fructele
acelui pom, în care, metaforic
vorbind, binele úi răul se aflau
amestecate, aúa cum toate lucrurile
fuseseră în “pământul netocmit úi
gol”…
Există o prejudecată în cultura
noastră, potrivit căreia nu poĠi
învăĠa să deosebeúti binele de rău
decât gustându-le pe ambele.
Această idee nu face decât să ne
preot Doru Costache
conducă la nesfârúit către alegerea
greúită făcută de strămoúii care
trăiau în paradis. Nici un gând
despre asceza postului, nimic
despre discernământul exersat ante
factum; mereu trebuie să tragi
concluzii post hoc, úi asta numai în
situaĠia în care te mai poĠi
desprinde din vraja frumuseĠii/
dulceĠii lumii... Scriptura vorbeúte
limpede: discernământul putea fi
antrenat doar prin postire, prin a nu
fi mâncat din pom, úi nu prin
experienĠa mâncării din fructele
confuziei. Discernământul trebuia
să fie exersat ca încredere în
Dumnezeu, cel de la care veniseră
úi lumea, úi viaĠa omului, úi
chemarea acestuia. Dumnezeu a
vorbit în istoria noastră tocmai
pentru a ne permite să facem salturi
peste inutilele prăpăstii din istoria
noastră; inutile pentru că oricum
noi nu învăĠăm nimic din istorie.
Numai că omul, cu mintea lui
sucită úi înveninat de amăgitorul ce
îmbrăcase chipul înĠelepciunii, a
crezut că este mai deútept decât
Dumnezeu. Aúa că a mâncat. Sau,
potrivit minĠii sale, s-a lansat în
marea aventură a cunoaúterii prin
metoda lovirii cu fruntea de pragul
de sus.
Probabil că în mintea omului deja
se născuse confuzia, aúa cum apare
úi în conútiinĠa noastră – de fiecare
dată înainte de a cădea, din nou, în
păcat. Probabil că, în mintea lui
aburită, omul a ajuns la concluzia
că nu trăieúte destul de intens. E
posibil să se fi plictisit, ca orice
fiinĠă lipsită de o reală viaĠă
personală. Nu poĠi trăi cu tine, te
plictiseúti; e ca úi când nu exiúti.
Însă prostia omului întrece orice
măsură, dacă ne gândim că el nu
era – cum nu e nici acum –
singur… A mâncat, úi cu atât s-a
ales. ùi asta deoarece, consumând
fructele pământului, nu poĠi asigura
decât energia necesară acestei vieĠi,
pe care o trăiesc úi rudele din lumea
vie; în nici un caz nu poĠi obĠine
surplusul de viaĠă, cununa vieĠii,
numită viaĠa veúnică. Nu poĠi trăi
fără Dumnezeu, indiferent cât de
frumoase îĠi apar, morganatic,
perspectivele.
Omul a gândit prost, a mâncat, a
trăit o vreme úi a murit. A crezut că
doarme úi a vrut să se trezească, dar
a adormit. Nu a făcut nimic pentru
a se asemăna cu Domnul său, nu a
cunoscut binele úi răul, nu s-a
înnobilat, nu s-a înveúnicit.
“Pământ eúti úi în pământ te vei
întoarce”…
Ni s-a oferit acest exemplu
pentru a pricepe că postul, dincolo
de restrângerile ascetice pe care le
implică – úi pe care oricum fiecare
le atenuează într-un fel sau altul –,
pune problema regăsirii adevăratei
naturi umane. Nu poĠi deveni, nu
poĠi fi om fără a învăĠa să calci
peste úerpii, scorpiile úi balaurii
care zac în tine.
ùi, pe fondul acestei poveúti, ne-a
vorbit din nou Cuvântul despre ce
înseamnă a fi om. Lucruri simple,
dar neluate în seamă. Lucruri
nobile, în simplitatea lor. ùi tocmai
pentru că sunt simple, alĠii le
batjocoresc, iar noi le uităm…
Vrei să fii om, atunci posteúte!
Ce înseamnă să posteúti? Desigur,
nu doar să nu mănânci, dar úi
aceasta. Nemâncând, arăĠi că ai
învăĠat să struneúti balaurii. Dar,
mai mult, dacă vrei să posteúti,
ergo să fii om – că bietele vietăĠi
din jurul nostru nu postesc –,
trebuie să ierĠi úi să nu judeci. Cum
îi poĠi judeca pe cei pentru care a
murit Hristos? Chiar dacă Ġi-au
greúit, tu nu greúeúti? De ce să nu
ierĠi, când El te iartă? Este, până la
urmă, o chestie la fel de simplă ca
úi aceea cu a nu mânca. Numai că
între a úti ce este binele úi a face
binele se întinde hăul nesfârúit al
conútiinĠei tale, de om care nu vrea
să-úi împlinească umanitatea ca
iubire.
“E ceasul să vă treziĠi din somn”.
“Noaptea-i pe sfârúite, apropiatu-s-
a ziua”.
ViaĠa parohială | martie - aprilie 2005 |

izvoare duhovniceúti
SFÂNTUL
IERARH
CALINIC DE
LA CERNICA
dr. Simona Eracovici
Sfântul ierarh Calinic de la
Cernica s-a născut la 7 octombrie
1787, în Bucureúti, primind la botez
numele Constantin. A primit din
copilărie o educaĠie religioasă
aleasă, învăĠând carte în Bucureúti,
la úcolile care funcĠionau pe acea
vreme pe lângă biserici. În anul
1807, a intrat în nevoinĠa
călugărească la mânăstirea Cernica,
unde, în noiembrie 1808, a fost tuns
monah cu numele Calinic.
Sfântul ierarh Calinic a iubit de
mic rugăciunea, tăcerea, cinstea úi
milostenia. Încă de când era călugăr
tânăr, în mânăstirea Cernica, postea
foarte mult, îúi împlinea îndatoririle
monahale cu sârguinĠă úi nu lipsea
niciodată de la slujbele bisericii.
Cei care l-au cunoscut mărturisesc
că faĠa îi era mereu palidă de multă
postire úi ochii adânciĠi în orbite
din pricina multor privegheri úi a
lacrimilor pe care le vărsa când se
ruga. Cu cât era mai respectat úi
cinstit de către cei din jur, cu atât
mai mult se smerea, după cuvântul
Domnului care zice: Care între voi
va voi să fie cel dintâi, să vă fie
slugă (Matei 20,27). Dacă era
ocărât de cineva, grăia de bine, iar
pe cel care îl nedreptăĠea, îl ajuta cu
tot ce putea. Unul dintre ucenicii
săi mărturisea că toată viaĠa lui
cuviosul nu a dormit întins pe pat,
ci aĠipea câteva ceasuri pe un
scaun, îmbrăcat úi încins cu o curea
lată de piele. Mai spunea acelaúi
ucenic că dascălul său era atât de
blând úi smerit, încât era iubit si
cinstit ca un adevărat sfânt, atât de
călugări úi mireni, cât úi de episcopi
úi de dregătorii Ġării.
În decembrie 1818, cuviosul
Calinic a fost ales stareĠ al
mânăstirii Cernica, la vârsta de
doar 30 de ani, ajungând apoi să
ViaĠa parohială | martie - aprilie 2005 |
păstorească cu înĠelepciune obútea
Cernicăi timp de trei decenii.
Cuviosul Calinic îúi împlinea
îndatorirea de stareĠ cu ardoare úi
evlavie, útiind că “lucrul cel mai
greu úi anevoios este meúteúugul
călăuzirii sufletelor pe calea
mântuirii”.
În timpul revoluĠiei din anul
1821, mulĠi locuitori din Bucureúti
s-au adăpostit la mânăstirea
Cernica. Iar bunul stareĠ i-a găzduit,
i-a încurajat úi i-a hrănit pe toĠi cum
a putut, în acele zile de grea
încercare pentru Ġară.
Tot în anul 1821, un paúă a răpit
o călugăriĠă din mânăstirea Pasărea,
drept ostatecă. Dar sfântul Calinic a
făcut jalbă la stăpânire úi a eliberat
călugăriĠa din mâinile turcului.
Deci, supărându-se cumplit, paúa a
hotărât să atace în timpul nopĠii
mânăstirea ca s-o prade úi să-l
ucidă pe stareĠ. Sfântul Calinic,
auzind de răzbunarea turcului, a
privegheat úi s-a rugat toată
noaptea, cerând ajutorul lui
Dumnezeu. ùi chiar în noaptea
aceea, pe când paúa lua cafeaua ca
apoi să năvălească asupra
mânăstirii, o slugă a sa a încercat
să-l împuúte. Dar glonĠul s-a oprit
în punga cu galbeni úi turcul a
scăpat cu viaĠă. Cutremurat de
această minune, a doua zi paúa a
trimis acei galbeni la mânăstirea
Cernica din care, potrivit poruncii
cuviosului, s-a făcut la intrare o
fântână cunoscută până astăzi sub
pag. 5
numele de “Fântâna Turcului”.
În altă zi, a venit la sfântul
Calinic un om, cerându-i
milostenie. Iar el i-a dat 50 de lei.
După o oră a venit un tânăr úi i-a
spus stareĠului: “Părinte, tatăl meu
a murit úi a lăsat să aduc la
mânăstire o mie de lei. Iată aici 500
lei úi restul îi voi aduce mai pe
urmă, că nu îi am acum”. Apoi a
plecat. Un călugăr ce fusese de faĠă
la cele întâmplate, l-a întrebat: “Ce
cugetai, părinte Calinic, când ai dat
milostenie acelui om?” Iar stareĠul
i-a răspuns: “Aú fi vrut să-i dau o
sută de lei, dar n-am avut. I-am dat
numai cincizeci úi am primit 500”.
Un ucenic spunea despre Sfântul
Calinic: “Era atât de milostiv încât,
atunci când nu avea ce să dea de
milostenie, îúi dădea hainele de pe
el úi, plângând, mă ruga pe mine
nevrednicul să caut bani de unde
voi úti ca să aibă să dea la ‘fraĠii lui
Hristos’, căci aúa îi numea pe săraci
úi pe neputincioúi”.
În septembrie 1850, sfântul
Calinic a fost ales episcop la
Râmnicu-Vâlcea, unde a păstorit
timp de 17 ani turma lui Hristos. La
bătrâneĠe, s-a retras din nou la
mânăstirea Cernica, spre a-úi
petrece ultimele zile. După o viaĠă
plină de nevoinĠă úi sfinĠenie, s-a
mutat la cereútile locaúuri, la 11
aprilie 1868. Se spune despre el că,
în timpul cât a trăit, a zidit úapte
biserici úi trei paraclise úi a crescut
mii de fii duhovniceúti.
Canonizarea sfântului ierarh
Calinic a avut loc în anul 1955, iar
prăznuirea lui se face la 11 aprilie.
Cu ale cărui sfinte rugăciuni, să ne
miluiască Hristos Dumnezeu
totdeauna, acum úi pururea úi în
vecii vecilor. Amin.
Domnul nostru spune: “se
face bucurie înaintea
îngerilor lui Dumnezeu
pentru un pĆcĆtos care se
pocĆieüte” (Luca 15,10).
DacĆ îngerii lui Dumnezeu
se bucurĆ, tu cum îl primeüti
pe aproapele tĆu?
pag. 6
POSTUL – O CHESTIUNE DE IDENTITATE
Alina Victoria Paraschiv, Bucureûti
Botezată fiind în numele Sfintei
Treimi, am trăit mult timp cu
părerea că postirea presupune doar
renunĠarea la un anumit tip de
hrană. ùi mai cumplit era gândul că,
odată parcurs acest regim alimentar,
relaĠia cu Domnul se încadra în
parametrii regulamentari, fiind
vrednică astfel să mă împărtăúesc cu
Pâinea VieĠii: Trupul úi Sângele lui
Hristos.
Domnului Milei, în nemărginita sa
iubire de oameni, nu m-a lăsat însă
pradă acestei morĠi sufleteúti: trufia
úi ignoranĠa. Dialogul cu părintele
duhovnic, lecturile din Sfânta
Scriptură, din scrierile SfinĠilor
PărinĠi, iniĠierea în învăĠătura
Bisericii, participarea la respiraĠia
veúnică a Liturghiei, a tainelor, mi-
au deschis o nouă perspectivă úi
asupra acestui aspect al vieĠii –
postul.
Care este scopul postului pentru
mine, creútinul "recent"? De ce
reprezintă mai mult decât o formă
de abstinenĠă, úi care ar fi modul
exemplar de împlinire a lui?
Postul úi ispitirea lui Iisus (Matei
4,1-11) ne dau un indiciu esenĠial:
abĠinerea de la hrana trecătoare,
mutarea priorităĠii de la nevoile
trupeúti la cele sufleteúti, presupun
libertatea de a ne recunoaúte
adevărata foame úi sete, aceea după
comuniunea cu Dumnezeu. Postul
devine astfel perioada unui salt de
conútiinĠă, perioada experimentării
râvnei de a nu mai rămâne robi
trupului, ci de a ne face temple ale
Duhului Sfânt.
Din această perspectivă, a
reconsiderării propriei noastre
condiĠii, SfinĠii PărinĠi afirmă că cel
angajat în starea de postire este
omul întreg – trup, suflet, minte. O
aparentă îngrădire a noastră devine
izvor de bucurie. Printr-un exerciĠiu
de voinĠă, cu ajutorul Domnului,
omul întreg ajunge să înĠeleagă cu
fiecare fibră a fiinĠei că sursa
suferinĠelor sale este lipsa apropierii
lui de Dumnezeu, adevărata lui
hrană, adevărata lui viaĠă. Din acest (Sfântul Ioan Gură de Aur)
punct, al recunoaúterii postului ca Ŷ Postirea adevărată este
vocaĠie, postirea devine o perpetuă înstrăinarea de răutăĠi (Sfântul
pocăinĠa, o aúteptare arzătoare a Vasile cel Mare)
întâlnirii cu El. Ŷ Ura úi neîmpăcarea sunt păcate
Ca etapă calendaristică a anului mari; nici postul, nici rugăciunea,
bisericesc, postirea reprezintă nici milostenia n-ajută la nimic
oportunitatea accelerării tendinĠei de dacă nu ne-am împăcat (Sfântul
renunĠare la sine în favoarea voii lui Ioan Gură de Aur)
Dumnezeu úi nu doar o perioadă de
primenire: Toată vremea ta să fie o
regulă a postului, spune Patericul.
RenunĠarea la omul de ieri, cu
obiceiurile lui
(desfrânare/neloialitate, patimă,
lăcomie, mânie, minciună, gelozie,
clevetire, judecarea úi osândirea
fratelui), pentru a deveni omul de
azi úi de mâine, veúnic (smerit,
Sfântul Efrem Sirul
răbdător, blând, milos, credincios
învăĠăturilor Legii celei noi a
iubirii), acesta poate fi ritmul
postului de fiecare zi.
Cuvinte despre post:
Ŷ Ce folos să postim de bucate,
dacă nu aruncăm obiceiurile rele
ale sufletului? (Sfântul Vasile cel
Mare)
Ŷ Postul adevărat nu constă în
renunĠarea la mâncăruri, ci în RugĆciunea
renunĠarea la păcate (Sfântul Ioan sfântului Efrem Sirul
Gură de Aur) Proprie mai ales marelui post
Ŷ Ce foloseúte de a chinui trupul cu dinaintea Sfintelor Paüti,
post, dacă inima se mândreúte? Ce rugĆciunea este un bun ghid
foloseúte omul dacă se reĠine de la pentru postul interior al minĦii,
vin, dar se ameĠeúte cu mânie úi cu care dureazĆ întreaga viaĦĆ a
vrăjmăúie? (Fericitul Ieronim) creütinului.
Doamne üi StĆpânul vieĦii
Ŷ Posteúti? Bine! Dar arată-mi
mele,
aceasta prin fapte: când vezi un
sărac, fie-Ġi milă de el; de-l vezi pe Nu-mi da duhul leneviei, al
grijii de multe, al iubirii de
aproapele tău fericit, nu-l pizmui;
Ġine ochii tăi în stăpânire ca să nu stĆpânire üi al grĆirii deüarte.
arunce priviri pofticioase úi Ci dĆruieüte robului tĆu /
neruúinate. Nu numai gura ta roabei tale duhul curĆĦiei, al
trebuie să postească, ci úi ochii tăi, gândului smerit, al rĆbdĆrii üi
úi urechile tale, úi toate mădularele al dragostei.
trupului tău…Ochii tăi să postească
Aüa, Doamne, ÎmpĆrate,
neuitându-se cu poftă úi aprindere. dĆruieüte-mi sĆ-mi vĆd
Urechile tale să postească
propriile greüeli üi sĆ nu-l
neascultând clevetirile úi vorbele condamn pe fratele meu,
rele asupra cuiva. Iar gura ta
cĆ binecuvântat eüti în vecii
trebuie să postească, înfrânându-se vecilor. Amin
de la vorbele rele úi de la clevetiri
ViaĠa parohială | martie - aprilie 2005 |

CREùTINILOR
LE PASĂ!
Ion Nedelcu, Bucureûti
Am văzut în România de curând
ceva ce mi-a dat speranĠe, ba, mai
mult, m-a făcut să-mi pun la îndoială
opinia anterioară privind atât de mult
trâmbiĠata generozitate a poporului
român.
Despre ce este vorba? Despre
campania de strângere a fondurilor
realizată de postul de televiziune
RealitateaTV. Fondurile strânse erau
destinate locuitorilor din zona Aceh
- Idonezia, una din zonele puternic
devastate de cutremurul de 9 grade úi
valurile uriaúe (tsunami) produse de
acesta, care au lovit Asia la 26
decembrie 2004. Nu útiu dacă
fondurile strânse sunt în cantităĠi
apreciabile atunci când le raportăm
la numărul locuitorilor Ġării noastre,
dar acest lucru interesează mai puĠin.
Interesează altceva, faptul că
“DacĆ cineva zice: îl iubesc
pe Dumnezeu, dar pe fratele
sĆu îl urĆüte, este mincinos.
Pentru cĆ cel care nu-üi
iubeüte fratele pe care-l vede,
nu-l poate iubi pe Dumnezeu
pe care nu-l vede. ûi aceastĆ
poruncĆ avem de la el: cel
care-l iubeüte pe Dumnezeu,
sĆ-l iubeascĆ üi pe fratele
sĆu” (1 Ioan 4,20-21).
Duminica a 33-a după Rusalii,
a Vameúului úi a Fariseului;
2 Timotei 3,10-15; Luca 18,10-14
Alina Victoria Paraschiv, Bucureûti
Emblematicele personaje ale
parabolei, vameúul úi fariseul, ne
aúează prin stilul lor de viaĠă în faĠa
unor tipologii. Fariseul uită că
rugăciunea lui trebuie să fie úi pentru
ceilalĠi, cu deosebire pentru oile
pierdute; refuză să-l primească în
inimă pe aproapele său, considerând
că astfel se întinează. Pe de altă
parte, vameúul, cel rătăcit de la lege
– în ochii fariseului – este deplin
conútient de drumul său lăturalnic úi
îúi recunoaúte neputinĠa de a-úi
ViaĠa parohială | martie - aprilie 2005 |
românii au útiut să răspundă la
nevoia altora, ba, úi mai important
este faptul că era un răspuns
dezinteresat, căci ajutorul se îndrepta
către un popor atât de îndepărtat,
pentru oameni total necunoscuĠi.
Unii dintre donatori, fără a le
cunoaúte numele, erau pensionari,
alĠii chiar copii care îúi donau
alocaĠia pe câteva luni, úi din cele
văzute vă pot spune că nu erau puĠini
[fie ca gestul lor să fie socotit de
către Dumnezeu alături de cel al
văduvei! (Luca 21)].
Cu siguranĠă, nu este prima dată
când poporul român se manifestă în
spiritul unei empatii evanghelice. A
mai făcut-o úi în alte cazuri, chiar úi
pentru fraĠii din anumite zone
calamitate, sau cum se întâmplă cu
sprijinul acordat acĠiunilor părintelui
Nicolae Tănase de la Valea Plopului
(Prahova), dar úi în alte situaĠii pe
care nu le menĠionăm aici din lipsă
de spaĠiu (de asemenea, nu
contestăm atitudinea plină de
compasiune a unora în particular).
Important e ca exerciĠiul acesta să fie
mult mai des realizat, iar calitatea lui
úi mai mult îmbunătăĠită. Nu vom
ajunge la performanĠa creútinilor din
primele zile ale creútinismului, care
îúi puneau bunurile în comun sau le
împărĠeau celor ce aveau nevoie
(Faptele Apostolilor 2), însă
niciodată nu trebuie să uităm
suferinĠa celorlalĠi, căci una dintre
calităĠile creútinului este aceea că lui
îi pasă de tot ce se întâmplă în jurul
conforma viaĠa după
cea a lui Dumnezeu.
Din acest motiv,
vameúul este mai
deschis spre
îndreptare, spre o mai
adâncă cunoaútere a vieĠii
dumnezeieúti. În schimb,
autosuficienĠa fariseului, generată de
iluzia că împlinirea unui ritual
exterior îl promovează în ochii
Domnului, îl umple pe acesta de
dispreĠ faĠă de semeni. El se aúează
astfel într-o incongruenĠă totală faĠă
de modul în care îi priveúte Domul
pe oameni. Numai cu inima deschisă
concomitent către Dumnezeu úi către
oameni poĠi trăi firescul smereniei,
al iubirii care le rabdă pe toate.
pag. 7
său. Îi pasă dacă aproapele său e în
suferinĠă, de orice natură ar fi
aceasta (fizică sau spirituală); îi pasă
de ceea ce se întâmplă cu Ġara lui, cu
planeta lui.
BineînĠeles că toată această grijă
nu este posibilă dacă nu există o
raportare corectă la propria noastră
persoană. Însuúi Hristos ne spune să
ne iubim aproapele ca pe noi înúine
(Matei 19,19). Nu este vorba despre
o iubire egoistă, ci de una reală, în
Hristos úi în Biserică. Vreau să cred
că românii nu au uitat să se iubească
úi să iubească aúa cum ne îndeamnă
Hristos, chiar dacă unele “statistici”
ne fac să credem că ne aflăm printre
popoarele cele mai puĠin darnice.
Cred că românul nu este obiúnuit să-
úi instituĠionalizeze atitudinea
milostivă (cu siguranĠă că va învăĠa
úi acest lucru, dată fiind dinamica
lumii în care trăim); poate că de
aceea avem scoruri aúa de mici în
astfel de sondaje.
Dar, nu acest lucru e important, ci
faptul că, dacă i se cere ajutorul, el îl
dă fără să se gândească prea mult,
lucru ce dovedeúte că profunzimea
sa creútină n-a apus cu totul. Pe de
altă parte, exerciĠiul creútin al
milosteniei despre care am vorbit
mai sus mă convinge că creútinismul
nostru nu trebuie citit doar în
sondaje sau embleme naĠionaliste, ci
în faptele credinĠei. Ba, mai mult, nu
trebuie să ne reducem acest elan al
dragostei doar la acest eveniment
(continuare la pag. 9)
Despre această răbdare iubitoare,
despre raportarea consecventă la un
model în care orice gând de semeĠie
asupra fratelui úi orice dezacord îúi
găsesc sfârúitul (în Hristos toate sunt
împăcate), ni se vorbeúte în cuvântul
apostolului Pavel către Timotei.
Rămânând fidel noului mod de a fi
în Hristos, Timotei nu va cădea în
capcana fariseismului úi va rămâne
deschis faĠă de vameú care, deúi se
căieúte, rămâne totuúi vameú.
De observat caracteristicile vieĠii
lui Timotei, în opoziĠie cu fariseul:
el urma exemplul duhovnicului său,
apostolul Pavel úi deci al lui Hristos,
în învăĠătură, în purtare, în
năzuinĠă, în credinĠă, în iubire, în
stăruinĠă.
pag. 8
CREZUL – TEMA DEZBATERILOR NOASTRE CATEHETICE
Introducerea slujbei de vinerea
seara, fapt salutat cu entuziasm de
credincioúii dornici de rugăciune, a
prilejuit úi inaugurarea discuĠiilor
catehetice asupra Crezului.
Am ales ca temă a discuĠiilor
noastre Crezul, considerând că
aprofundarea principalei forme de
exprimare a credinĠei noastre va
contribui la mai-buna constituire a
vieĠii comunitare. În fond, suntem
împreună nu doar pentru că suntem
români (există úi români ne-
ortodocúi, după cum úi români
necredincioúi), ci mai ales pentru că
suntem ortodocúi. În aceste condiĠii,
cunoaúterea credinĠei comune se
poate dovedi a fi un motiv úi mai
puternic pentru a ne regăsi unii cu
ceilalĠi, în faĠa Dumnezeului nostru.
Această mărturisire a credinĠei
noastre, Crezul, a fost formulată
oficial de către sfinĠii părinĠi
(episcopi úi teologi) ai Bisericii, în
primele două sinoade ecumenice.
Aceste sinoade ecumenice (adunări
bisericeúti cu reprezentanĠi din
aproape toate Bisericile) au avut loc
la Nicaea (în anul 325) úi
Constantinopol (în anul 381), având
menirea de a respinge învăĠăturile
greúite predicate de unii care nu
acceptau credinĠa în Sfânta Treime.
Termenul cateheză, utilizat pentru
învăĠământul creútin în biserică, vine
din limba greacă úi se referă la
predarea învăĠăturii prin viu grai úi
dialog.
Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl
AtotĠiitorul, Făcătorul cerului úi al
pământului, al tuturor celor văzute
úi nevăzute. Acesta este textul celui
dintâi articol al Crezului.
Primul cuvânt, cred, este úi cel de un tiran. El este mai înainte de orice
la care provine denumirea acestei
mărturisiri. El arată că suntem
membri ai Bisericii (termen de
origine grecească: “casa
împărătească”, “adunarea celor
chemaĠi”) pentru că Dumnezeu ne-a diferit cu fiecare copil al său,
vorbit, chemându-ne. Suntem
poporul lui Dumnezeu pentru că am fiecăreia. Niciodată nu suntem lipsiĠi să fi primit existenĠa altfel decât prin
dat crezare cuvintelor lui, pentru că de grija lui úi niciodată nu ne lasă în
preot dr. Doru Costache
avem încredere în el. Stilul nostru de încercările prin care trecem mai mult
viaĠă, nădejdea, aspiraĠiile úi decât putem suporta. Iubirea Tatălui
criteriile noastre nu vin din s-a manifestat deplin prin trimiterea
convingerile înĠelepciunii lumeúti, ci Fiului său pentru mântuirea noastră.
de la Dumnezeu, cel singur credibil. Numindu-l Tată al nostru,
În trecut, Crezul începea cu mărturisim că suntem fiii lui, fraĠi úi
termenul, mai adecvat, credem, surori între noi. Aceasta înseamnă că
indicând faptul că este mărturisirea dacă ne rugăm împreună, trebuie să
comună a ceea ce ne caracterizează. ne úi acceptăm unii pe alĠii ca fii ai
aceluiaúi Tată. A nu-i accepta úi iubi
Într-unul Dumnezeu. În vremurile pe semenii noútri înseamnă a nu ne
în care cele mai multe religii erau recunoaúte drept fii ai Tatălui.
politeiste, crezând în mulĠi zei,
afirmaĠia că există un singur AtotĠiitorul. Puterea nemăsurată a
Dumnezeu era de cea mai mare lui Dumnezeu, prin care a creat
importanĠă, spre stabilirea lumea, se manifestă împreună cu
adevărului. Astăzi, putem însă folosi grija ori pronia/providenĠa lui. Este
această afirmaĠie într-un sens o nouă dovadă a faptului că
spiritual: trebuie să luptăm cu Dumnezeu este Tată iubitor. Nimic
tendinĠele noastre de a transforma nu ar putea exista dacă Dumnezeu
preocupările, plăcerile sau nu ar susĠine lumea úi viaĠa. El este
pretutindeni prezent, cu puterea
necesităĠile noastre în zei, în idoli.
lucrării sale (energia sa), astfel încât
Dacă vom crede cu toată puterea că
“în el trăim úi ne miúcăm úi
este un singur Dumnezeu, nu ne
suntem” (Faptele apostolilor, 17,28).
vom închina nici banului, nici
Faptul că existăm este miracolul
băuturii, nici orgoliului nostru úi nici
zilnic, cu care ne-am obiúnuit până
vreunui lucru pământesc.
într-atât, încât nu-l mai percepem ca
FaĠă de religiile care predică fie
mai mulĠi zei, fie un singur zeu, miracol. Dar dacă suntem, este
pentru mila AtotĠiitorului.
creútinismul dă mărturie despre un
Dumnezeu în trei persoane: Tatăl, Făcătorul cerului úi al pământului,
Fiul úi Duhul Sfânt. Deúi sunt trei al tuturor celor văzute úi nevăzute.
persoane, nu sunt trei Dumnezei, ci Expresia, referindu-se la prima
un Dumnezeu. Aceasta este una din revelaĠie divină, facerea lumii
tainele pe care le-am acceptat prin (Dumnezeu se descoperă pe sine,
credinĠă; o proclamăm în liturghia prin chiar crearea lucrurilor, ca fiind
noastră. Preotul îndeamnă: “să ne cel de la care vine viaĠa), evocă
iubim unii pe alĠii, ca într-un gând să
limbajul primului verset al
mărturisim”, la care credincioúii Scripturii. Numai că “cerul úi
răspund: “pe Tatăl, pe Fiul úi pe pământul” nu se referă aici la
Sfântul Duh, Treimea cea deofiinĠă planeta noastră úi la cerul înstelat,
úi nedespărĠită”. universul material. Termenii “cerul
úi pământul” au aici funcĠie
Tatăl. Dumnezeu nu ni s-a
descoperit ca stăpân autoritar sau ca metaforică, explicitată prin asocierea
cu termenii “văzut úi nevăzut”.
Tată, Părinte. Dacă ne putem ruga, Astfel, “pământul” se referă la “cele
este pentru că el ni s-a revelat ca văzute”, la întregul univers material,
Tată iubitor, plin de grijă pentru iar “cerul” la “cele nevăzute”, la
copiii săi. Ca Tată, el are universul spiritual al îngerilor.
înĠelepciunea de a lucra în mod Mărturisim aúadar, în primul rând,
faptul că nu credem să existe ceva în
potrivit posibilităĠilor fiecăruia/ afara puterii lui Dumnezeu sau care
(continuare la pag. 9)
ViaĠa parohială | martie - aprilie 2005 |

Crezul… (continuare de la pag. 8)
acĠiunea lui creatoare.
În al doilea rând, mărturisim că
universul văzut úi nevăzut nu este
veúnic, ci creat de Dumnezeu în
timp, potrivit iubirii (amprenta
Tatălui), înĠelepciunii (amprenta
Fiului) úi puterii sale (amprenta
Duhului Sfânt).
În al treilea rând, mărturisim că
lumea nu este simplu văzută, cum
cred materialiútii (în acest caz,
spiritul nu ar exista), úi nici simplu
nevăzută, cum cred spiritualiútii (în
acest caz, materia ar fi o iluzie), ci
deopotrivă nevăzută úi văzută, în
complexitatea unităĠii sale.
În al patrulea rând, tragem de aici
concluzia că omul, care este de
asemenea complex în alcătuirea sa
unitară (suflet úi trup), nu poate trăi
nici doar în planul trupesc, nici doar
în planul spiritual. De altfel, faptul
că Dumnezeu însuúi a asumat
trupul nostru, fiinĠa umană, arată că
le putem trăi trupeúte pe cele
duhovniceúti úi duhovniceúte pe
cele trupeúti. Este motivul pentru
care părinĠii Bisericii văd în
creútinismul ortodox restituirea
firescului úi a întregimii vieĠii.
SPąLAREA
Versurile-mi sunĆ-a apĆ
ûiroind fĆrĆ zĆgaz
Clipocind mĆrunt, în üoaptĆ
Sau gemând într-un talaz
Este-un mit al curĆĦirii
Al spĆlĆrii de trecuturi
RugĆciuni la poarta Firii
ûi desprindere de luturi
Este-un dor de-acea Uitare
De mirarea-aceea BunĆ
Unde lacrima nu doare
Când în palme Ħi se-adunĆ
Ci, doar spalĆ, spalĆ, spalĆ
Mângâios, izbĆvitor
Umezind privirea goalĆ
Cu-apa sfântĆ de Izvor
Unde seara e LuminĆ
Unde aerul e vis
Unde poarta se închinĆ
Când zĆvorul s-a deschis
Dorina Bugariu Petre
Sydney, Martie 2005
ViaĠa parohială | martie - aprilie 2005 |
MANUALUL ATLEğILOR
LUI HRISTOS
Alina Victoria Paraschiv, Bucureûti
Spune Patericul că un monah trăia
în liniúte úi tăcere, citind Sfânta
Scriptură, vieĠile sfinĠilor úi scrierile
părinĠilor. Astfel a petrecut douăzeci
de ani. ExperienĠa lecturii a rodit în
inima lui dorinĠa de a pleca în
singurătate pentru a se dedica
exclusiv rugăciunii. Pe drum s-a
întâlnit cu părintele (avva) Isaac,
care l-a întrebat unde merge; fratele
i-a răspuns: douăzeci de ani sunt de
când tot citesc Sfânta Scriptură,
vieĠile úi învăĠătura sfinĠilor părinĠi,
iar acum vreau să împlinesc ceea ce
am citit. Rugându-se pentru el,
părintele i-a spus: Domnul
Dumnezeu să te binecuvânteze
fiule, să te îndrepte úi să te
povăĠuiască, ca să mergi pe urma
Martie, o lună plină de mister
Medana DrĈgoi, Bucureûti
Martie, binecuvântata lună a
vestirii acelui Ghiocel ce avea să se
zămislească în pântecele Fecioarei
Maria, nu îúi face apariĠia în prima
sa zi, ci în cea de a douăzeci úi
cincia, la auzul glasului îngeresc:
“Bucură-te, ceea ce eúti plină de
har, Domnul este cu tine;
binecuvântată eúti între
femei” (Luca 1,28). În acea zi s-a
manifestat hotărârea mântuitoare a
lui Dumnezeu, împlinită prin femeia
Creútinilor… (continuare de la pag. 7)
fericit, ci trebuie continuat la nivel
general sau particular, în numele lui
Hristos, ca mulĠumire pentru tot ce
primim sau nu, asemenea dreptului
Iov. Singura laudă pe care trebuie s-
o aducem acestei acĠiuni, pentru a-úi
păstra taina ei, este repetarea ei de
câte ori este nevoie.
O binecunoscută sintagmă ne
spune că “indiferenĠa ucide” úi chiar
la propriu, nu numai la figurat, nu
direct, ci indirect (în cele mai multe
cazuri). Conform acestor cuvinte,
putem să ne face sau nu părtaúi la
pag. 9
sfinĠilor părinĠi pe calea mântuirii!
Dincolo de context, miezul acestei
istorisiri îi este propus ca program
de viaĠă fiecărui creútin: cunoscând
Scriptura úi vieĠile sfinĠilor, ai
suficiente criterii úi modele cu
ajutorul cărora poĠi fi bine pregătit
pentru tot lucrul bun (2 Timotei
3,17).
Pentru noi, mirenii, timpul citirii úi
înĠelegerii Scripturii este cel al
Liturghiei úi al catehezei. Depinde
însă de noi cât vom dori să
participăm la această masă tainică úi
acasă, după cuvântul Domnului: Nu
numai cu pâine va trăi omul, ci cu
tot cuvântul care iese din gura lui
Dumnezeu (Matei 4,4).
care este purtătoare a acelui únur
împletit din fir alb úi roúu,
Purtătoarea de Puritate úi Veúnicie,
de Sânge úi Răscumpărare.
Numele primăverii avea să fie
Iisus ori Ghiocel, în limbaj popular
românesc, Acel vestitor al
Primăverii ce anunĠă, în fiecare an,
trecerea de la moarte la viaĠă, de la
deznădăjduire la nădejde, de la
vechi la nou, de la naútere la
renaútere.
“lipsirea” de viaĠă a fraĠilor noútri,
iar puterea de a alege indiferenĠa ori
empatia stă doar în noi, în modul
nostru de a gândi, în atitudinea úi în
faptele noastre. Creútinul este prin
excelenĠă o persoană a comuniunii,
o comuniune de trăiri, de fapte, o
comuniune în care fiecăruia îi pasă
de sarcinile celorlalĠi, încercând să
ni le purtăm reciproc (Galateni 6,2).
Creútinul a înĠeles că mântuirea se
realizează prin împreună-lucrare, că
a fi cu Hristos înseamnă a-Ġi păsa de
cel de lângă tine, oricum ar fi el,
străin, duúman sau prieten. Aúadar,
să ne pese!
pag. 10
TOLERANğA ùI INTOLERABILUL
DicĠionarul Explicativ al Limbii
Romane ne arată că a “tolera”
înseamnă a îngădui, a permite o
situaĠie, un fapt; a trece cu vederea, a
admite, a suporta. De aici derivaĠiile:
tolerabil, tolerant, tolerantism
(atitudine de indulgenĠă, de
toleranĠă), tolerare.
Aú pomeni, în primul rând, toleranĠa
faĠă de sine, care are, cred, tradiĠii
străvechi. FaĠă de sine însuúi, omul se
comporta creútineúte cu mult înainte,
probabil, de apariĠia creútinismului.
Ne útim bine păcatele, útim despre
noi lucruri inavuabile, suntem, nu o
dată, în dezacord cu ceea ce facem,
dar, una peste alta, ne privim cu
destulă simpatie: ne înĠelegem, ne
suportăm, ne iertăm. Prevalează
sentimentul că suntem, în fond,
oameni cumsecade, figuri onorabile.
În orice caz, nu suntem atât de răi pe
cât s-ar părea úi, mai ales, atât de răi
pe cât sunt alĠii. Înclin să spun, de
aceea, că “iubeúte-Ġi aproapele ca pe
tine însuĠi!” înseamnă nu atât
“iubeúte-i pe ceilalĠi la fel de mult cât
te iubeúti pe tine“, ci, mai degrabă,
“iubeúte-i pe ceilalĠi cu aceeaúi
îngăduinĠă cu care te iubeúti pe tine“,
“fii la fel de tolerant cu slăbiciunile
celorlalĠi, pe cât eúti de tolerant cu
propriile tale slăbiciuni“.
O ilustrare minoră, dar semnificativă,
a toleranĠei faĠă de sine e
complezenĠa pe care o avem
îndeobúte faĠă de tabieturile noastre.
Oricât de ridicole, oricât de
maniacale, ele sunt în asemenea
măsură parte din noi, încât nu luăm
niciodată în calcul eventuala lor
reformă. ToleranĠa apare ca perfect
naturală úi atunci când e practicată
faĠă de cei apropiaĠi. Iubirea se
exprimă întotdeauna – úi uneori în
chip iraĠional – ca toleranĠă: suntem
foarte îngăduitori cu copiii noútri, cu
cei din familia noastră sau cu unii
prieteni. Acceptăm din partea lor
derapaje care, în cazul altora, ni se
par inacceptabile. Se poate spune, de
altfel, că viaĠa în comunităĠi mici este
o adevărată úcoală a toleranĠei. În
comunităĠile mari, te poĠi izola, îĠi
poĠi crea “cluburi“ pe bază de
M. Constanŗa
afinităĠi, evitând contactul cu ceea ce
te contrariază. Dar într-o familie
trebuie să te acomodezi la
particularităĠile fiecărui membru ca la
un dat, de care, în condiĠiile curente,
n-ai cum să fugi. Căsnicia, de pildă,
încurajează spiritul de toleranĠă până
la martiraj... E inevitabil să cazi la
învoială, să te obiúnuieúti, cu
tabieturile lui sau ale unui întreg clan,
cu ritmuri úi idiosincrasii care îĠi sunt
străine.
ExperienĠa toleranĠei e însă o
experienĠă comună chiar úi în afara
relaĠiei cu sine sau cu cei din
preajmă. E foarte răspândită, în viaĠa
zilnică, varianta – să zicem – slabă a
toleranĠei, numită indulgenĠă. ùtii că
are loc o neregulă, nu consimĠi la
comiterea ei, dar o treci cu vederea,
te prefaci că nu iei notă de existenĠa
ei. IndulgenĠa e, prin urmare, tendinĠa
de a tolera ceea ce Ġi se pare
neesenĠial. Micile păcate, cele pe care
le avem úi noi, sau pe care le-am
avut, ca toată lumea, în altă etapă a
vieĠii, trebuie tratate cu blândeĠe,
muúamalizate, uitate. IndulgenĠa e
toleranĠa bunicilor care trag ghiduú,
cu coada ochiului, la delicioasele
năzbâtii ale nepoĠilor.
Comună, ca să nu zicem banală, este
úi o formă ceva mai tare a toleranĠei:
complicitatea, consimĠirea tacită. Nu
mai poĠi trece cu vederea o neregulă,
dar decizi, în virtutea unui calcul
pragmatic, să o îngădui. ToĠi útim, cel
puĠin noi, cei din Europa Orientală,
că bacúiúul este o deprindere
nesănătoasă. Nu suntem de acord cu
ea, dar ne-o asumăm, fie din
slăbiciune, fie din oportunism
strategic; preferăm să încurajăm un
obicei prost, decât să ne confruntăm
cu efectele negative ale corectării lui;
ni se pare că e mai rentabil să
stimulăm, prin bacúiú, promptitudinea
unor servicii sau să recompensăm
acordarea unei favori, decât să dăm
inutile lecĠii de corectitudine.
În sfârúit, pe o altă treaptă, avem,
uneori, de-a face cu o specie mai
sumbră a toleranĠei: resemnarea. Vezi
neregula, o respingi interior, dar o
suporĠi, o înduri ca pe ceva inevitabil.
De regulă, adopĠi resemnarea fie
pentru că nu crezi în posibilitatea
rectificării situaĠiei (úi, deci, în sensul
efortului rectificator), fie pentru că,
dintr-un motiv sau altul, vrei să
salvezi aparenĠele.
ToleranĠa este un epifenomen al vieĠii
comunitare. E nevoie de cel puĠin
două personaje diferite pentru ca
problema toleranĠei să se poată pune
în termeni concreĠi. Pentru Robinson
Crusoe, singur pe insulă, problema
toleranĠei nu se pune. Toate aceste
observaĠii conduc spre concluzia că
toleranĠa e o valoare
comportamentală validabilă úi
recomandabilă numai întrucât lumea
e imperfectă. Spiritul de toleranĠă
cere discernământului să nu fie rigid,
judecăĠii să nu fie penalizatoare.
Cel “tolerat“ ca fiind altfel nu vrea să
simtă mereu că e altfel, că e
exponentul unei categorii particulare
úi, eventual, neobiúnuite (peculiar);
nu-i face plăcere, deci, să fie tratat
altfel decât ceilalĠi. Discursul lui are
doi timpi, oarecum contradictorii: A.
RespectaĠi-mă aúa cum sunt, oricât de
diferit aú fi de voi. LăsaĠi-mă să fiu
diferit!; úi B. De fapt, sunt egal cu voi
úi nu vreau un statut de excepĠie
tolerată. DiferenĠa care ne desparte e
secundară faĠă de umanitatea care ne
uneúte. Aúadar: A. AsumaĠi
diferenĠa!, úi B. ComportaĠi-vă ca úi
când diferenĠa n-ar exista! Pui
accentul pe diferenĠă – eúti suspect de
un latent spirit de discriminare! Pui
accentul pe echivalenĠă – eúti suspect
că minimalizezi diferenĠa!
Eúti prins, orice ai face, într-un cerc
vicios, care tinde să nemulĠumească
pe toată lumea. Te vezi constrâns la
precauĠii care pot deveni tot atâtea
gafe. Toleratul de ieri devine
tolerantul de astăzi sau fondatorul
unui nou tip de intoleranĠă. Teama de
a nu greúi duce la complicate forme
de autocenzură, la făĠărnicii baroce úi
spaime sociale fără precedent. Tot ce
putem spune e că motivele de a fi
tolerant sunt mai numeroase úi mai
temeinice decât cele care ar pleda
pentru intoleranĠă.
ViaĠa parohială | martie - aprilie 2005 |

IMAGINEA ROMÂNIEI
George Roca
Ar fi cazul să se trateze mai aúteaptă soĠia, Mariúka, cu pâine
elegant problema românească! caldă, iar înăuntru un gulaú aburind
Destul de mulĠi răuvoitori ne-au úi o palinka oferită într-un păhărel
făcut reclamă proastă, au condus curat ca lacrima... Aceasta
lobby-uri pentru defăimarea înseamnă, domnilor, respectul úi
României úi au prezentat la efortul depus pentru a consolida
televiziunile occidentale copii imaginea unei Ġări.
handicapaĠi, mizerii, aurolaci úi Unii concetăĠeni de-ai noútri,
incultură. MulĠi dintre noi tac sau se printre care úi regizorii de film, îl
fac că nu înĠeleg, devenind prezintă pe ‘nea Gheorghe fără
insensibili la insultele aduse dinĠi, cu degetul în nas, plin de
propriului lor popor, fără să ia o noroi, iar când ajunge acasă de la
atitudine, făcându-se astfel vinovaĠi munca câmpului îi mai dă úi vecinul
de un acceptism condamnabil. Costică cu paru-n cap, pentru că i-a
Inclusiv regizorii noútri de film, furat cineva “cireúili”, sau pentru că
faimoúii noútri regizori, au i-a murit capra pe care n-a avut-o!
murdărit deseori imaginea Asta să fie oare imaginea
României, prin imaginile sau României?
limbajul prezentat în filmele care au Uneori, nici chiar jurnaliútii úi
circulat prin străinătate. Aceútia, editorii nu se dau în lături de la
cuprinúi de un postmodernism asemenea greúeală. Mi-a căzut în
decadent, sau influenĠaĠi poate de mână zilele trecute o nouă revistă
controversatul curent cine-verité, românească editată în Australia.
prezintă în peliculele lor imagini stil Prezentarea, designul, fotografia úi
“mondo-cane”, parcă încercând să inclusiv compoziĠia paginilor erau
demonstreze că românii sunt un de o calitatea remarcabilă. Păcat că,
popor needucat, nesofisticat úi lipsit în interior, pe parcursul a 62 de
de cultură. Îmi pun întrebarea, oare pagini, se prezenta, aproape în
ale cui jocuri le fac aceútia când ne fiecare articol, o Românie urâtă,
aruncă praf în ochi úi încearcă să bolnavă, hoaĠă, prostituată úi
demonstreze că “paharul românului coruptă.
e veúnic pe jumătate gol”? Am văzut zilele trecute un film
Majoritatea filmelor occidentale moldovenesc! Un film făcut în acea
prezintă o societate proprie curată úi Moldovă neunită cu România.
civilizată! Când vine americanul de Filmul era Patul lui Procust,
la serviciu, regizorul îl aúteaptă cu ecranizare după romanul cu acelaúi
lumină, cu toate veiozele aprinse! nume, de scriitorul român Camil
Primul lucru pe care îl face este să Petrescu. După părerea mea, un film
se ducă la frigider să îúi ia o bere impecabil! Bine regizat, bine jucat!
rece, sau la barul din dulapul SecvenĠe unde imaginea
bibliotecii tixită de cărĠi (sic!), unde Ġarii producătoare era la loc de
are gheaĠa întotdeauna pregătită úi cinste. Costume úi decoruri
unde îúi toarnă într-un pahar frumos frumoase, plus actriĠa româncă,
de cristal un whisky mare. De Maia Morgenstern, într-un rol, ca de
obicei, în aceste filme personajele obicei, de zile mari! ùtiĠi care au
negative sunt alogeni. fost comentariile criticilor de
Când vine acasă ùandor-baci de la specialitate în revista australiană TV
coasă, regizorul maghiar are grijă să Week? “Filmul moldovenesc Bed of
fie îmbrăcat cu o cămaúă curată úi să Procustes este atât de plăcut, atât de
îúi úteargă nasul cu o batistă brodată bine jucat úi atât de bine regizat,
úi mai curată... În poarta casei îl încât ar trebui să ia un premiu!” (zic
ViaĠa parohială | martie - aprilie 2005 |
pag. 11
eu, de alde Oscar sau Golden
Globe!). De ce? Pentru faptul că
impunea respect, creând o imagine
pozitivă Ġării care l-a produs!
Moldova!!!
Există o carte care circulă
prin Statele Unite, o carte care face
valuri, o carte căreia i se aduc
osanale de către criticii literari
americani. Autorul este numit al
doilea Cervantes!!! ùtiĠi despre cine
e vorba? Despre românul Sorin
Cerin! Ziaristul român, Sorin Cerin,
a publicat anul trecut, la editura
Paco, romanul Destin, lucrare care
nu a găsit vreun ecou
semnificativ în presa românească.
Iată însă că, publicat în traducere
engleză la faimoasa editură
americană I Universe, Destiny intră
pe lista celor mai bine vândute cărĠi
din Statele Unite, alături de marile
bestsellers ale momentului. În
România nu a vrut să publice cartea
nici o editură de prestigiu! Au
publicat-o în schimb americanii úi
au scos-o la suprafaĠă! Este lăudată
inclusiv de ziarul The New York
Times! ùtiĠi ce scrie “presa noastră”
despre marele autor? Nimic, până în
prezent! Absolut nimic! ApelaĠi la
motorul de căutare Google úi vă veĠi
convinge!
AĠi văzut cea de a cincizecia ediĠie
a concursului de muzică uúoară
“Eurovision 2004” de la Istanbul?
Acesta este cel mai bun exemplu că
nu avem grijă de imaginea
noastră! Macedonia, CroaĠia,
Bosnia-HerĠegovina úi chiar
Albania, au votat cu aúa-numiĠii lor
duúmani din Serbia-Muntenegru!
Dacă Spania a putut să ne dea 10
puncte, atunci úi vecinii noútri ar fi
putut să ne dea măcar câteva puncte,
puncte pe care le meritam din plin!
Au preferat să le dea “duúmanilor”
lor… De ce? La fel s-a întâmplat úi
cu Ġările baltice atunci când a fost
vorba de “cotropitorii” ruúi úi
ucraineni. Au votat pro! Pe noi nu
ne-au băgat în seamă pentru că nu
prezentam interes, cu toate
că talentata cântăreaĠă Sanda Ladoúi
a interpretat o melodie plăcută, iar
prezentatoarea Andreea Marin a fost
de-a dreptul încântătoare! N-au
(continuare la pag. 12)
pag. 12
OPTIMISMUL
CREùTIN
Ion Nedelcu, Bucureûti
Problemă: După ultimele
statistici, cel puĠin două milioane de
români suferă de depresie, chiar
dacă statisticile sunt mult mai
alarmante: cca. 18% din populaĠia
Ġării suferă de această dureroasă
“maladie” (cei mai afectaĠi au între
25 úi 54 de ani, iar cele mai
vulnerabile sunt femeile).
O rezolvare posibilă: Ceea ce veĠi
citi nu sunt lucruri pe care nu le útiĠi
(útim), ci lucruri pe care nu le faceĠi
(facem). În primele lecĠii de
catehism, predate în úcoli sau în
seminariile teologice, se învaĠă
despre cele trei virtuĠi teologice:
credinĠa, nădejdea úi dragostea. Eu
o voi alege pe cea de-a doua,
nădejdea, úi alegerea mea nu este
întâmplătoare. De ce nu este
întâmplătoare? Merg la biserică,
merg pe stradă, mă întâlnesc cu
prietenii, mă uit în oglindă úi observ
că majoritatea “imaginilor” au ceva
în comun úi anume lipsa de
speranĠă. De multe ori aud cum că
ne-au copleúit necazurile úi sărăcia,
sau că suntem continuu stresaĠi...
Uneori mă întreb dacă nu cumva s-a
stins úi cea din urmă lumină
creútină în sufletele celor pe care îi
întâlnesc. Întemeindu-se pe fapte
reale, opinia mea este deopotrivă
Imaginea… (continuare de la pag. 11)
votat cu noi, pentru că nu aveam
imagine! Nu útim să ne-o facem úi
nici să ne-o apărăm!
Deseori putem auzi sloganul
tendenĠios, vehiculat de diferiĠi
politicieni obscuri, referitor la
“intrarea României în Europa”.
Acesta de fapt este un non-sens,
deoarece poziĠia geografică a Ġării
noastre demonstrează că perimetrul
nostru naĠional este situat foarte
aproape de centrul Europei.
Interesele României sunt de
occidentalizare úi nu de a pătrunde
într-un teritoriu din care face (deja)
parte! Această cerinĠă este
sumbră úi deloc lipsită de speranĠă,
în condiĠiile în care există úi
excepĠii.
Curios este însă cum o religie atât
de plină de speranĠă, ce a început
printr-o veste bună (evanghelia), cu
o carte ce ne expune un mod de
viaĠă adevărat, “plin de viaĠă”,
poate avea astfel de “trăitori”, lipsiĠi
de speranĠă, posomorâĠi, ursuzi...
Cred că v-aĠi dat seama că nu
credinĠa pe care o moútenim de la
părinĠi ne schimonoseúte feĠele,
sufletele úi mintea, ci mai degrabă
propria noastră viziune negativă
asupra vieĠii, a unei vieĠi lipsite de
speranĠă, a unei vieĠi fără sens. O
concluzie se poate trage de aici
(chiar dacă nu vrem să reducem
problema doar la o perspectivă
critică), anume că avem de-a face
nu cu o credinĠă vie, asumată, ci cu
una declarativă, una “gata de
purtat”, de care ne dezbrăcăm chiar
atunci când avem mai multă nevoie
de ea, atunci când trebuie să
sperăm. SperanĠa, dar nu una
deúartă, este cea care aduce bucurie
pe chipul oamenilor. Sfântul
Serafim din Sarov afirma mereu:
“Bucuria mea, Hristos, a înviat!”.
La el, speranĠa se transformase în
bucurie, căci Ġinta vieĠii lui era o
persoană, Hristos, care nu-i înúelase
niciodată aúteptările. SperanĠa unui
creútin este în învierea noastră,
începând încă din această viaĠă, nu
doar în cea care va fi.
justificată, după cincizeci de ani de
dominaĠie comunistă, timp în care
Ġara a fost supusă unei izolări create
intenĠionat de meschinele manevre
politice de după cel de al doilea
război mondial, de împărĠire forĠată
a lumii în “lagăre” sau sisteme
politice, în sfere de influenĠă úi de
crearea Cortinei de Fier. DorinĠa de
occidentalizare a României
demonstrează o intenĠie de întâlnire
culturală cu Europa de Vest, de
integrare în structurile economice,
politice, militare ale acesteia, úi de
participare la consolidarea
democraĠiei úi drepturilor omului in
Uniunea Europeană.
Unde vom ajunge, dacă
Sfânta Scriptură spune că
împărăĠia lui Dumnezeu este
înăuntrul nostru, iar speranĠa nu
poate fi ascunsă decât în inimă –
acolo o putem găsi úi accesa. O
viaĠă în tristeĠe úi disperare nu lasă
liberă puterea dumnezeiască să
lumineze chipurile noastre. Sfântul
apostol Pavel le precizează
corintenilor că nădejdea în
Dumnezeu biruieúte toate
suferinĠele (2 Corinteni, 4).
Aúadar ce e de făcut? Să
îndepărtăm tristeĠea, ura, úi să le
înlocuim cu speranĠa, optimismul,
cu o atitudine pozitivă asupra vieĠii
(cum spun psihologii). Pentru un
creútin autentic, această atitudine
trebuie întotdeauna însoĠită de
sentimentul prezenĠei lui Hristos, de
credinĠă úi dragoste. Să dăruim cât
mai multă dragoste, să ne
“antrenăm” credinĠa în fiecare zi úi
să privim optimiúti spre viitor,
avându-l pe Hristos în minte, căci
ceea ce menĠine “un interes
mistuitor faĠă de viaĠă”, generând o
“conútiinĠă clară”, este credinĠa în
Dumnezeu (Norman Vincent
Peale).
Temă de lucru: PriviĠi chipul
Fecioarei Maria când primeúte
vestea cea bună, priviĠi la chipurile
unor mari duhovnici, priviĠi la
chipurile sfinĠilor úi la chipul lui
Hristos, chiar răstignit pe cruce, úi
învăĠaĠi de la ei, căci au biruit…
la fiecare miúcare a unor indivizi
tendenĠioúi vom ridica úi noi pripiĠi
degetul acuzator spre cei pe care...
nu avem dreptul legal să îi
executăm. Dacă NOI nu ne iubim pe
noi înúine, dacă nu ne iubim poporul
aúa cum este, dacă nu ne onorăm
conducătorii aleúi democratic, dacă
dăm dovadă de lipsă de unitate,
atunci cine să ne iubească? Străinii?
Doamne fereúte, nu vreau să Ġin
nimănui lecĠii de patriotism, úi îmi
cer scuze dacă cineva se simte lezat,
dar ar trebui să fim mai înĠelegători,
mai buni, mai toleranĠi unii cu alĠii
úi, poate, mai prevăzători! Că doar
români suntem!
ViaĠa parohială | martie - aprilie 2005 |
 pag. 13

Ce este un Star Party? Este o Aud pe cineva întrebând: Dar dacă nu

adunare cu ocazia căreia se întâlnesc A Star Party... mă pricep la astronomie?
astronomi amatori de pretutindeni. Gabriel Diŗu Oare trebuie să fii cântăreĠ ca să-Ġi
Întrebarea pe care mi-o veĠi pune este, http://alcor.com.au/ placă muzica? Oare trebuie sa fii pictor
probabil: ùi care este legătura cu ViaĠa pentru a putea să apreciezi o pictură?
Parohială? AveĠi puĠină răbdare úi sper că o veĠi sesiza Răspunsul e nu. Tot aúa, nu trebuie să fii astronom ca să
voi înúivă. te uiĠi la cer úi să te bucuri de frumuseĠea lui.
În fiecare an, se organizează în Australia mai multe Dar dacă nu am un telescop?, aud pe altcineva
Star Party-uri, dintre care o bună parte chiar lângă întrebând.
Sydney. Cu acest prilej, astronomii amatori se întâlnesc, Nu-Ġi trebuie un telescop. Mii úi mii de ani, oamenii s-
se cunosc, schimbă idei, experienĠe... E minunat să vezi au uitat la cer úi au văzut acolo legende, poveúti, mituri.
oameni de toate vârstele, naĠionalităĠile, profesiile, ùi-au imaginat animale, monútri, obiecte casnice... Nu au
credinĠele, cum se strâng úi sunt capabili să lase deoparte avut nevoie de un telescop. Cu toate astea, la un Star
toate aceste diferenĠe úi să devină simpli oameni animaĠi Party sunt zeci úi zeci de telescoape, pe o suprafaĠă
de dorinĠa úi interesul de a descoperi Universul. relativ mică de teren, úi nu e nevoie să vii cu telescopul
Acum este rândul meu să vă întreb: V-aĠi uitat vreodată tău, fiind suficient să te opreúti lângă telescopul cuiva. În
spre cer cu un telescop? AĠi fost undeva, pe un câmp peste 90% din cazuri, proprietarul telescopului te va
întunecat, úi v-aĠi uitat la cerul înstelat? O, cât de invita să te uiĠi úi tu prin telescopul lui. Ba chiar va
minunat poate fi...! MulĠi dintre noi poate úi-au dorit să petrece timp pentru a-Ġi explica ce vezi prin ocular.
vadă o minune a lui Dumnezeu... Nu. Nu-i greu să fii Dacă v-am stârnit atenĠia, vă voi oferi detalii despre
martor la o minune a lui Dumnezeu. Se află de la următorul Star Party.
începutul timpului, acolo, sub ochii noútri, úi de multe ori
nu o putem vedea, preocupaĠi fiind cu activităĠile noastre Macquarie University organizează
mărunte, care, văzute de sus, apar ca aglomeraĠia inutilă Astronomy Open Night.
dintr-un muúuroi de furnici în care..., dar ce vă spun eu? Unde: Building E7B Main University Campus.
Cred că vă imaginaĠi úi singuri úi vă aduceĠi aminte de Enter by Herring Rd or
versurile lui Eminescu: Balaclava Rd. (parcare disponibilă).
“Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, Când: 21 Mai 2005; 18:00-22:00
Facem pe pământul nostru muúunoaie de furnici; Intrare: adult 8$; copil 4$; familie 20$
Microscopice popoare, regi, oúteni úi învăĠaĠi, Telefon: (02) 9850 7111
Ne succedem generaĠii úi ne credem minunaĠi; Web: www.astronomy.mq.edu.au
Muúti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, Evenimentul va avea loc indiferent de condiĠiile
În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul atmosferice. Dacă cerul este înnorat, nu se vor putea face
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, observaĠii astronomice, dar se va Ġine conferinĠa deja
Că-ndărătu-i úi-nainte întuneric se arată”. programată.
(Scrisoarea I)

la intrarea leului greu, toate instituĠiile subliniază ca România are o economie

COLğUL statului sunt implicate în acest proces. de piaĠă funcĠională úi reconfirmă faptul
FINANCIAR De la 1 martie, toate preĠurile sunt că obiectivul Uniunii este acela de a
ec. Carol Cruceanu afiúate úi în lei noi, úi în lei vechi. semna un tratat de aderare comun în
Măsura a fost luată pentru a da 2005, urmând ca integrarea celor două
Cursul valutar pentru lunile martie-aprilie posibilitate populaĠiei să se obiúnuiască Ġări să se realizeze în 2007. În timp ce
2005 va fi aproximativ următorul: cu noile preĠuri. “Un mărĠiúor de 10.000 Bulgaria a încheiat negocierile de
AUD 1 = Lei vechi 22500; Lei noi 2,25 de lei va avea afiúat úi preĠul în lei noi, aderare, România speră să atingă acest
USD 1 = Lei vechi 27100; Lei noi 2,71 respectiv 1 leu“. obiectiv până la sfârúitul anului. Raportul
EURO 1 = Lei vechi 35900; Lei noi 3,59 Ŷ Banca Mondială va acorda României Comisiei Europene menĠionează că
La 1 martie s-a lansat în România un credit în valoare de 225 milioane economia României nu este capabilă să
procesul de denominare a leului. Ce dolari pentru finanĠarea unor lucrări de facă faĠă concurenĠei din UE úi că acest
este denominarea? infrastructură rutieră úi feroviară. criteriu va trebui îndeplinit până la data
Ŷ
Denominarea este eliminarea celor patru Ministerul Transporturilor va aloca 75 aderării.
zerouri de la forma actuală, fără a milioane dolari pentru continuarea Ŷ Cei mai importanĠi parteneri ai
schimba puterea valutei. Banii noi vor procesului de restructurare a industriei exporturilor româneúti sunt: Italia,
circula de la 1 iulie în paralel cu vechii feroviare. Germania, FranĠa, Anglia úi Austria.
lei, până la data de 31 decembrie 2006. Ŷ Banca Mondială intenĠionează să Australia este plasată pe locul 69.
“Leii sunt în veci ai Băncii NaĠionale“, a deruleze anul viitor proiecte în valoare Cei mai importanĠi parteneri de importuri
spus Vasilescu, adăugând că BNR va de 700 milioane dolari în România. în România sunt: Italia,
schimba oricând, după acel moment, lei Ŷ Raportul Comisiei Europene privind Germania, FranĠa, Rusia úi
vechi. Pentru ca toate să meargă bine, Ġările candidate la statutul de membru al Austria. Australia se plasează
Uniunii Europene, România úi Bulgaria, pe locul 44.
ViaĠa parohială | martie - aprilie 2005 |
pag. 14

Rectal bleeding /
Sângerări rectale
dr. Ovidiu FloricĈ
Cu toĠii dorim să avem o viaĠă
liniútită din punctul de vedere al
sănătăĠii.
O mare problemă pentru sănătatea
populaĠiei din Australia este cancerul
de colon. În fiecare an sunt aici
diagnosticate peste 9000 de persoane
cu cancer de colon, înregistrându-se
peste 4500 de decese din această
cauză. Australia este Ġara cu cea mai
mare incidenĠă de cancer de colon
din lume.
Cancerul de colon afectează în
special persoanele de vârstă medie úi
vârsta a treia, úi doar foarte rar
persoanele sub patruzeci de ani.
Diagnosticat devreme úi tratat
prompt, se poate ajunge la vindecare
în majoritatea cazurilor.
Unul dintre semnele bolii este
scaunul cu sânge. Sânge pe hârtia de
toaletă sau scaun amestecat cu sânge
impune consultarea fără întârziere a
medicului de familie. După vârsta de
peste patruzeci de ani, se recomandă
verificarea scaunului de câte ori se
merge la toaletă.
De multe ori, sângerarea se
datorează unei cauze inofensive,
cum sunt hemoroizii sau polipii
intestinali. De obicei, hemoroizii
răspund la modificări de dietă
(îmbunătăĠirea alimentaĠiei în
cereale, fructe, pâine intermediară,
etc) úi tratamente simple; doar
rareori necesită intervenĠie
chirurgicală. Polipii sunt excrescenĠe
ale mucoasei intestinale. Unii polipi
se pot transforma în timp în cancer úi
de aceea trebuie extirpaĠi. Procedura
constă într-o colonoscopie,
investigaĠie ce foloseúte o
videocameră cu care se examinează
întreaga lungime a intestinului gros.
Polipii sunt de obicei extirpaĠi în
timpul colonoscopiei, fără să fie
nevoie de o intervenĠie chirurgicală
mare.
Alte alternative de diagnostic, cum
ar fi Barium enema, au dezavantajul
că nu sunt la fel de precise, nefiind
posibil ca leziunile identificate să fie
diagnosticate sau extirpate cu
biopsie. Mai mult, este nevoie úi de
o colonoscopie, pregătirea pentru
test fiind la fel de dificilă.
Dacă observaĠi scaun cu sânge,
consultaĠi urgent medicul de familie.
Cancerul de colon detectat devreme
este complet tratabil în majoritatea
cazurilor.

Dacă nu sunteĠi siguri că suferiĠi de o răceală simplă sau

MENS SANA IN CORPORE SANO o gripă sau dacă aveĠi un sistem imunitar vulnerabil,
Răceli, gripe úi antibiotice după cum am menĠionat mai sus, consultaĠi medicul de
dr. Emil Eracovici familie. Acesta, în urma examinării úi eventual a unor
investigaĠii, vă poate spune care sunt úansele ca infecĠia
dumneavoastră sa fie de natură virală sau de natură
Odată cu apropierea sezonului rece în Australia, creúte bacteriană (necesitând antibiotice).
úi frecvenĠa infecĠiilor respiratorii virale. Cele mai Este important să folosim antibioticele cu înĠelepciune
frecvente sunt răceala, care se prezintă cu dureri de gât, pentru a le păstra în arsenalul farmacologic pentru
rinoree sau nas înfundat, strănut, tuse, răguúeală, dureri generaĠiile viitoare.
de cap, la care, în cazul gripei, se pot adăuga febra,
Ce putem face spre a ne ajuta sistemul imunitar în lupta
frisoanele, durerile musculare úi articulare.
împotriva virozelor? Reducerea frecvenĠei acestora se
Riscul de a suferi o răceală sau o gripă severă ori o poate realiza prin metode homeopatice, de imunizare úi
complicaĠie a acestora (otită medie, sinuzită, bronúită, de schimbare a stilului de viaĠă. Usturoiul úi hreanul sub
pneumonie) este redus în marea majoritate a populaĠiei. formă de tablete sau în stare naturală luate în perioada
Acest risc creúte în situaĠiile în care sistemul imunitar sezonului rece pot avea efecte benefice în reducerea
este vulnerabil, de exemplu în oboseala cronică, la infecĠiilor virale respiratorii. Vaccinarea anuală cu
persoanele vârstnice, în boli cronice cardiovasculare, Fluvax (vaccin împotriva gripei) úi Pneumovax (vaccin
renale, diabet, astm bronúic, în tratamentul cu anumite împotriva pneumococului) este importantă pentru cei cu
medicamente (preparate steroidiene). În aceste situaĠii, sistem imun deficitar sau cu boli cronice. Să nu uităm
posibilitatea unor complicaĠii de natură bacteriană este despre poate cel mai important factor preventiv, úi anume
mai crescută. Este de reĠinut însă că majoritatea practicarea unui stil de viaĠă cât mai sănătos: dieta
infecĠiilor respiratorii sunt de natură virală, însemnând că echilibrată, exerciĠiul fizic zilnic (cel puĠin 30 de
nu răspund la úi că nu au nevoie de antibiotice. minute), somnul necesar fiecăruia pentru a ne trezi
Folosirea antibioticelor într-un mod necorespunzător în odihniĠi (variază de la persoană la persoană, între 6-9
răceli, gripe úi alte infecĠii virale, poate avea efecte ore) úi evitarea fumatului. Un lucru neglijat de
negative asupra sănătăĠii noastre úi a celor din jur, majoritatea populaĠiei este relaxarea, atât împreună cu
ducând la apariĠia a tot mai multe bacterii rezistente úi familia úi prietenii în activităĠi comune (a se evita
pierderea multor antibiotice din uzul medical. Purtătorii televizorul), precum úi prin meditaĠia individuală (30 de
de bacterii rezistente devin conútienĠi de acest lucru doar minute pe zi, ca de exemplu în rugăciunea lui Iisus, cu
atunci când starea lor imunologică permite acestor controlul respiraĠiei, lucru pe care îl putem învăĠa de la
bacterii să producă o infecĠie care implică probleme părintele paroh).
enorme de tratament. Acest tip de infecĠii necesită Practicarea unui asemenea stil de viaĠă este benefic nu
antibiotice tot mai puternice úi mai toxice, uneori úi doar în prevenirea infecĠiilor respiratorii, ci úi pentru a se
acestea dovedindu-se ineficiente úi ajungându-se astfel la ajunge, în prezenĠa lui Dumnezeu, la omul ideal al lumii
rezultate tragice. romane: o minte sănătoasă într-un corp sănătos.
ViaĠa parohială | martie - aprilie 2005 |

DE PRIN CURTEA OMULUI
Zilele, săptămânile, lunile úi
anotimpurile îúi urmează cursul
neîntrerupt úi iată că toamna
australiană a sosit. Odată cu ea a
sosit úi mărĠiúorul primăverii
româneúti. Îmbelúugarea toamnei,
împletită cu entuziasmul
primăverii. Spiritul gospodăresc al
românului care trăieúte cu
picioarele pe pământ ne îndeamnă
să luăm aminte la realitatea
înconjurătoare úi să ne angrenăm în
activităĠi utile, plăcute nouă úi
semenilor noútri.
În general, toamna, plantele îúi
încetinesc vizibil metabolismul,
creúterea lăstarilor úi organelor
vegetative, devenind evident
procesul de coacere úi de
maturitate. ExcepĠie fac plantele
perene australiene úi cele tropicale.
Câteva din acĠiunile esenĠiale ale
grădinarilor în această perioadă,
sunt:
La trandafiri se continuă acĠiunea
de udare, de înlăturare a florilor
uscate, de fertilizare cu
îngrăúăminte bogate în potasiu.
Dacă intenĠionaĠi să plantaĠi noi
trandafiri în primăvara următoare,
acum este momentul să pregătiĠi
terenul, încorporând materie
organică bogată (cow manure,
compost, blood and bond, etc.).
Pe gazonul verde (lawn) se aplică
acum ultima fertilizare de toamnă,
se corectează aciditatea solului cu
carbonat de calciu (lime) úi se
aeriseúte cu ajutorul unei furci
obiúnuite, pe porĠiunile mai
frecvent călcate, pentru a
îmbunătăĠi penetrarea apei úi
aerului în profunzime.
Cine doreúte să-úi impresioneze
vizitatorii úi să se bucure de
“Judecata este fĆrĆ milĆ pentru cel care nu a avut milĆ; dar mila biruieüte judecata” (Iacob
2,13). Judecata lui Dumnezeu va privi cu milĆ orice pĆcĆtos care, cunoscându-üi pĆcatele,
nu-l judecĆ pe aproapele sĆu. Va fi privit cu milĆ de Dumnezeu pentru cĆ îl iubeüte pe
aproapele sĆu üi nu-l respinge din cauza pĆcatelor acestuia.
ViaĠa parohială | martie - aprilie 2005 |
ing. Petre Curuŗ
?
mireasma lalelelor, crinilor,
narciselor, zambilelor úi în general
a bulboaselor de primăvară, este
bine să-úi procure bulbii acum úi,
înainte de plantare, să-i păstreze în
frigider pentru câteva săptămâni,
operaĠie care garantează o înflorire
explozivă, cu flori calitativ
superioare.
Pentru cei care vor să-úi multiplice
plantele prin butăúire (cuttings),
înainte ca plantele să se maturizeze
complet, acum se pot tăia porĠiuni
de lăstari semi-maturizaĠi, la care
se înlătură parĠial frunzele,
plantându-se într-un compost
nisipos, la umbră, úi umezindu-se
mereu până când se formează
rădăcini. FolosiĠi plant cuttings
powder, o pudră care stimulează
formarea rădăcinilor. Câteva plante
care se pot înmulĠi prin cuttings
sunt: trandafirii, rododendronul,
azaleea, cameliile, plantele
aromatice cultivate pentru frunze
etc.
Umiditatea atmosferică ridicată úi
căldura care încă se menĠine în
lunile februarie úi martie oferă
condiĠii ideale pentru persistenĠa
bolilor transmise prin sporii
ciupercilor, mai ales la trandafiri,
viĠa de vie, pomii fructiferi úi unele
pag. 15
plante ornamentale. O stropire cu
sulf dizolvabil sau Garden master
este binevenită.
Este sfârúitul perioadei de vegetaĠie
pentru multe legume úi totodată
începutul vegetaĠiei pentru altele.
Vinetele, ardeii, dovleceii,
porumbul pentru fiert (sweetcorn)
úi cel pentru floricele (popcorn),
sunt în toiul fructificării. În luna
aprilie, după recoltarea acestora,
terenul se curăĠă de resturile
vegetale úi buruieni, se mobilizează
pe o adâncime de cca. 28-30 cm, se
fertilizează în concordanĠă cu
cerinĠele plantelor ce vor urma úi
cu cantitatea de substanĠe nutritive
consumate de planta
premergătoare. Pentru că în zona
Sydney zilele cu brumă úi îngheĠ la
sol sunt foarte rare, acum se pot
semăna salata, ridichile, ceapa
verde, fasolea, cartofii, mazărea,
spanacul, broccoli, morcovii,
păstârnacul etc.
Acum se poate începe plantatul
căpúunilor úi al fructelor pasiunii,
acĠiune care poate continua până la
începutul iernii. Dacă aĠi omis
fertilizarea citricelor, acum e
momentul să prindeĠi “ultimul
tren”.
După cum cred că aĠi observat,
miúcarea în grădină vă cere să fiĠi
un perpetuum mobile. Este o
activitate relaxantă, plăcută,
sănătoasă fizic úi mental.
Nu uitaĠi, o floare, un arbust, o
plantă oarecare, prin prezenĠa în
cameră unde desfăúurăm o
activitate, pe lângă efectul
decorativ úi calmant, pompează
neobosit aer curat pentru plămânii
noútri îmbâcsiĠi de poluare…
Happy gardening!
pag. 16

Evenimente de Marte de sfera dialogului dintre

interes pe cerul
Austral
Gabriel Diŗu
Ɠ APRILIE
Evenimente astronomice
importante în luna aprilie,
vizibile din Australia:
- Planeta Mercur este vizibilă
dimineaĠa
- Jupiter se află la opoziĠie (în
partea opusă Pământului
văzut dinspre Soare)
- Cometa C/2003
(magnitudine 6)
Luna
02 în ultimul pătrar
04 la perigeu (cel mai
aproape)
09 nouă (eclipsă de soare
vizibilă din Noua Zeelandă)
17 în primul pătrar úi la
apogeu (cel mai departe)
24 plină, eclipsă de Lună;
luna intră în penumbra
Pământului
29 la perigeu
Mercur
De la mijlocul lunii aprilie
până la mijlocul lunii mai,
planeta Mercur este vizibilă
pe cer cu aproximativ 2 ore
înainte de răsărit.
Este vizibilă după ora 1
dimineaĠa, spre est.
Saturn
În lunile aprilie úi mai, planeta
Saturn poate fi încă
observată cu telescopul, după
care va fi aproape de orizont
úi observarea va fi dificilă.
Ɠ MAI
Evenimente astronomice
importante în luna mai,
vizibile din Australia:
- Venus începe din nou să fie
vizibilă după apus
- Planetele Marte úi Uranus
se află în apropiere pe cer
- ploaie de stele (eta-
Aquarius)
Luna
01 ultimul pătrar
08 plină
15 la apogeu
16 în primul pătrar
26 la perigeu
30 ultimul pătrar
Ploaie de stele
eta-Aquarius. Provin din
Cometa Halley úi este una din
cele mai cunoscute ploi de
stele din emisfera sudică.
MeteoriĠii pot fi observaĠi în
jurul datei de 5 úi dimineaĠa
între 19-28 mai.
Raftul
cu ebook
Ion Nedelcu, Bucureûti
www.geocities.com/
xxi_eonuldogmatic
Luna aceasta vă
prezentăm un site inedit
pentru cititorul român.
XXI: Eonul dogmatic
este o tânără editură, dar
cu un program editorial
destul de ambiĠios în
peisajul editorial
autohton. Capul de listă
al publicaĠiilor sale Ġine
veúti bune
Filiala Sfântul Andrei din
Newcastle a parohiei
noastre a omagiat
activitatea îndelungată úi
rodnică a Dnei. Ileana
Simighean, ca secretar al
organizaĠiei.
Dna Simighean a
recomandat adunării
alegerea în funcĠia de
secretar a Dlui. Ing. Ionel
Popescu (BEng,
MIEAust) (Design
útiinĠă úi teologie, un
domeniu în care această
editură întreprinde muncă
de pionierat.
În cadrul site-ului putem
descărca úi citi articole
întregi, postfeĠe ale
apariĠiilor editoriale, cât
úi o carte întreagă (ùtiinĠă
úi teologie. Preliminarii
pentru dialog). Unele
materiale sunt în format
doc (word ms), iar altele
in format pdf (acrobat
reader).
Lectură plăcută!
Manager, United Goninan
Ltd).
Ne alăturăm úi noi
recunoútinĠei tuturor faĠă
de Dna. Ileana Simighean.
Parohia noastră doreúte
Dlui. Ionel Popescu úi
Dlui. Alexandru Sicrea,
preúedintele comunităĠii
româneúti din Newcastle,
spor în coordonarea
activităĠilor compatrioĠilor
noútri din zonă.

Adresa noului website al parohiei, construit

úi administrat gratuit de Dl. Gabriel DiĠu, este:
http://alcor.com.au/sf_maria/

SPONSORI
SFÂNTA MARIA
SfântĆ üi bunĆ Marie, Eastern Eurotours
SlavĆ üi iubire Ħie! Suites 1 & 2, 66 Appel Street
Tu, a cerului reginĆ Surfers Paradise, QLD 4217 redacĠia:
ûi-a-îngerilor stĆpânĆ, Ph: (07) 5526 2855 pr. dr. Doru Costache
AjutĆ-ne de se poate prof. Cristina Tănase
Fax: (07) 5526 2944 dr. Simona Eracovici
ûi iartĆ-ne de pĆcate, Tel. gratuit: 1800-242-373 dr. Emil Eracovici
Cu iubirea ta divinĆ info@easterneurotours.com.au concepĠie grafică &
DĆ-ne minte üi luminĆ www.easterneurotours.com.au tehnoredactare:
SĆ trĆim în armonie Ion Nedelcu (Bucureúti)
De acum pânĆ-n vecie! Dr. Ovidiu Florică
George Roca, Dl. George Strungaru 64 Linthorn Ave,
Sydney Dna. Ana Mănescu Enfield South, NSW 2133.
Dna. Cornelia Stănescu phone: (02) 9642 02 60

ViaĠa parohială | martie - aprilie 2005 |