septembrie - octombrie 2006
anul XXXI
Principiul proporŃionalităŃii, sau
Despre cât primim şi cât oferim:
Duminica a XI-a după Rusalii
(Matei 18:23-35)
Preot Doru Costache
O parabolă despre noi în liturghie
şi după liturghie, textul narează
istoria unui slujitor a cărui datorie
imensă a fost iertată de Stăpân, dar
care, atunci când un confrate i-a
cerut îngăduinŃă pentru o sumă
infimă, nu a găsit în sine resursele
iertării şi ale compasiunii.
Primul slujitor avea o datorie
uriaşă, aproape imposibil de tradus
în termenii unui om obişnuit, la
nivelul mediu sau de jos al piramidei
sociale a lui a avea. Imaginea
sugerează incomensurabilul dar al
vieŃii, ca formă de manifestare a
generozităŃii divine, imposibil de
preŃuit pe scara de valori a, să-i
zicem, societăŃii consumiste, care
funcŃionează potrivit ritmurilor lui
sale şi savings; care trăieşte din
zgârcenie adică, nu din boierie…
Orice dar implică însă o datorie, o
vocaŃie: ai fost miluit de Dumnezeu,
trebuie să înveŃi să imiŃi
comportamentul divin în interacŃiile
tale cu semenii. Doar că primul
slujitor, fiind nu doar miluit cu darul,
ci şi iertat pentru proasta
întrebuinŃare a acestuia, a recidivat
în zgârcenie, indiferenŃă şi iraŃională
răutate: percepem pe chipul său
schimonosit de avariŃie urmele
dezumanizării extreme, care-l aşează
înafara orizontului divin al
compasiunii. Se aude parcă, din
subtext, observaŃia Apostolului:
judecata este fără milă pentru cel ce
n-a avut milă (cf. Iacob 2: 13). În
schimb, al doilea slujitor avea datorii
minore: probabil că el învăŃase din
mila lui Dumnezeu să aibă milă de
semeni. Din păcate, el, cel nevinovat
şi slab, marginalizat, s-a lovit de
răceala minerală a unui suflet
împietrit – ca orice drept, el a ajuns
să sufere…
Mai mult ca sigur, tragedia
sufletului uman ucis în cele din urmă
de propria zgârcenie şi de lipsa
compasiunii îşi află originea mai
adânc, în incapacitatea de a mulŃumi.
Sufletul devenit orb pentru darul lui
Dumnezeu, care doar revendică
drepturi dar niciodată nu învaŃă din
generozitatea divină, care cere,
primeşte, dar nu poate fi
recunoscător, acel suflet va
încremeni pentru totdeauna în
proiect, nerealizându-se ca persoană.
Persoana nu se poate împlini decât în
solidaritate, comuniune,
compasiune. Reversul lipsei acestora
se descoperă într-un regres ad
infinitum spre neant şi nonsens.
Omul, observa Cioran, este singurul
animal care poate fi şi inversul său –
poate fi neom. Ei, bine, absenŃa
recunoştinŃei pentru darurile primite
conduce pe nesimŃite, însă
ineluctabil, către figura inumană a
celui ce nu mai poate înŃelege şi
ierta, a celui care, orbit de drepturile
şi dreptatea sa, îşi pierde
sensibilitatea faŃă de oameni…
Naşterea Maicii Domnului
Parabola aceasta vorbeşte despre
noi, în liturghie şi după ea. În
liturghie învăŃăm, prin auzirea
înŃelepciunii divine rostite
evanghelic, că am primit daruri şi că
trebuie să fim recunoscători. Nu
întâmplător, partea centrală a
liturghiei este marcată de îndemnul
„să-i mulŃumim Domnului”. Nu
întâmplător, de asemenea, inima
liturghiei este constituită de un act
de mulŃumire, euharistia, prin care
suntem invitaŃi la masa comuniunii,
organizată generos de Stăpân. Dar
învăŃăm mai ales faptul că, aşa cum
suntem iubiŃi şi iertaŃi, trebuie să
iubim şi să iertăm.
Oare noi ce vom face cu semenii
noştri pe care îi vom întâlni la uşa
bisericii ori în curtea mai largă a
acesteia, lumea?
▌FONDATORII PAROHIEI
pag. 2-3
▌SECURITATEA ŞI
INSECURITĂŢILE
DECONSPIRĂRII EI
pag. 12, 13-14
pag. 2

FONDATORII PAROHIEI
Pe data de 16 decembrie 1973, în
numele fondatorilor parohiei,
preşedintele de atunci al
Comitetului, Dl. Julius Morgan, şi
secretara, Dna. Maria Sabău, au
transmis Patriarhului de fericită
amintire, Justinian Marina, o
scrisoare prin care solicitau
recunoaşterea parohiei şi
acceptarea acesteia sub omoforul
canonic al Patriarhiei Române.
Odată cu aceasta, scrisoarea
exprima şi dorinŃa credincioşilor de a
avea propriul preot.
După un prim răspuns al
Patriarhiei, Comitetul parohial a
transmis la Bucureşti o nouă
scrisoare, menŃionând exigenŃele
credincioşilor de a avea un preot
care să corespundă unei activităŃi
complexe, de natură spirituală şi
culturală, şi care să contribuie
decisiv la consolidarea comuniunii
românilor de la Sydney.
Fondatorilor, respectuoasă
recunoştinŃă.

Sydney 16 decembrie 1973

Pre Fericitului Patriarh JUSTINIAN,
PATRIARHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ
Bucureşti

Prea Fericite Patriarh,

Alăturat vă trimitem o copie de
pe Certificatul de Înregistrare a
Bisericii Ortodoxe Române – Parohia
"Sf. Maria" din Sydney, Statul New
South Wales, Australia.
Acest certifcat a fost eliberat în
urma cererii noastre depusă în luna
aprilie, la departamentul
Secretarului Şef, al Statului NSW.
Acest Departament la rândul lui a
cerut detalii personale despre
fiecare membru al Comitetului de
Conducere, sfătuindu-ne să ne
întocmim Statutul conform legilor şi
regulilor Statului NSW, legi care
guvernează Instituţiile şi
Organizaţiile cu interes umanitar şi
cariabil.
Statutul întocmit de noi a
satisfăcut cerinţele acestui
Departament şi în acelaşi timp şi
cerinţele noastre ca unitate
naţională şi religioasă. Membri
Comitetului au fost investigaţi de
autorităţile locale şi acceptaţi să
funcţioneze în Comitetul de Conducere
al Parohiei "Sf. Maria".
În baza acestui certificat, suntem
îndreptăţiţi să conducem diferite
activităţi culturale şi sociale,
pentru achiziţionarea de capital,
pentru menţinerea, dezvoltarea şi
ajutorarea membrilor comunităţii
noastre.
Pentru moment, sunt multe greutăţi,
însă cu timpul sperăm a le rezolva,
cel puţin parţial. Asta în funcţie de
Spiritul de sacrificiu, toleranţa ţi
perseverenţa membrilor şi a fiecărei luni. Începutul este întotdeauna greu,
susţinătorilor noştri. Regretăm că puterile materiale nu ne totuşi suntem destul de multumiţi cu
Primul obstacolo este lipsa unei permit să putem oficia Sf. Liturghie începutul nostru modest, deşi avem de
clădiri proprii, de care să putem decât o dată pe lună şi nici întâmpinat multe obstacole.
dispune în voie. Totuşi, după multă posibilităţile financiare nu ne Suntem convinşti că Parohia "Sf.
insistenţă la diferite organizaţii permit să putem întreţine un preot Maria" din Sydney va contribui la
religioase, am primit suportul permanent în prezent. unitatea spirituală şi naţională,
Bisericii Metodiste a imigranţilor Sperăm că va veni timpul când vom precum şi la cultivarea tradiţiilor
din Wales (welsh), care ne-au permis putea duce o activitate mai strămoşeşti şi relaţiilor canonice cu
folosirea Bisericii lor de două ori dezvoltată pe teren naţional, Biserica Mamă.
pe lună, în prima şi a treia Duminică cultural şi religios.

ViaŃa parohială | septembrie - octombrie 2006 |

 pag. 3

Sydney 16 iunie 1974

Parohia Ortodoxă Română "Sf. Maria"
St. Mary' Romanian Orthodox Parish

Pre Fericitului Patriarh JUSTINIAN,

PATRIARHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ,
Cancelaria Sf. Sinod
Intrarea Patriarhiei nr. 9, sect. 5

Prea Fericite Părinte Patriarh,

Comitetul Parohiei "Sf. Maria" din
Sydney, NSW, a luat cunoştinţă cu
plăcere de scrisoare primită de la
Cancelaria Sf. Sinod – cu data de 12
februarie a.c. nr. 109/1974.
Suntem deplin recunoscători Înalt Prea
Fericirii Voastre şi Sf. Sinod pentru
oferta de ajutot material pentru
întreţinerea unui preot pe aceste
meleaguri îndepărtate ale Continentului
Australian, unde a început să se simtă
prezenţa unei vieţi româneşti pe care
sperăm să o menţinem şi să o perpetuăm.
Cum am amintit şi în scrisoarea noastră
din 16 decembrie 1973, obstacolele sunt
multe şi puterile noastre materiale foarte
limitate, însă ar putea sosi timpul să
putem dispune de o situaţie materială mai
bună, însă asta va necesita timp şi
sacrificiu din partea noastră a tuturor.
În şedinţa Comitetului Parohial din 2
iunie a.c. S-a decis cu o majoritate
deplină să solicităm trimiterea unui preot
pentru Parohia "Sf. Maria" din Sydney şi să
acceptăm oferta D-voastră generoasă de a
întreţine din punct de vedere material,
familia acestui preot.
Lăcaşul de închinare pentru moment este
foarte convenabil şi plătim o sumă minimă
de 5 dolari pentru fiecare liturghie,
cheltuială pe care noi putem să o suportăm.
Viaţa din Australia diferă cu mult de
viaţa din patria mamă. Lumea de aici are
ulte concepţii, deci sunt unele condiţii pe
care ar trebui să le îndeplinească acest
preot, care ar fi pregătit să vină în acest
continent să facă un apostolat românesc. În
primul rând avem nevoie de un preot
căsătorit, în jurul vârstei de 50 de ani. O
persoană care posedă darul duhovnicesc de a
crea şi menţine buna-înţelegere într membri
unei comunităţi, mentinând o prestanţă de
părinte duhovnicesc şi câştigând respectul
atât al celor mai în etate, cât şi a
tineretului nostru. Să fie o persoană fără
relaţii de rudenie şi fără prieteni pe
aceste meleaguri. În general, o persoană
care să inspire încrederea şi respectul
tuturor. Dacă ar avea unele talente şi pe
teren cultural, ar fi mai mult apreciat. O
viaţă culturală a r fi importantă pe aceste
meleaguri, unde trăim cu o nostalgie în
sufletele noastre pentru tot ceea ce este
românesc şi pentru ţara noastră, care a
fost şi va rămâne Leagănul Naţiunii Române.
Rămânem cu speranţa ca D-voastră să ne
găsiţi o persoană care îndeplineşte aceste
calităţi şi ar fi dornică să facă acest
pas.

ViaŃa parohială | septembrie - octombrie 2006 |

pag. 4
PATERICUL EGIPTEAN
Începutul slovei D, Pentru Avva Daniil: 15)
http://www.crestinortodox.ro/inceputul_slovei_d_-c127-p4-new.html
Zicea avva Daniil pentru avva
Dula, că întâi a şezut în viaŃa de
obşte patruzeci de ani, apoi la Schit
s-a liniştit şi între părinŃii cei mai
mari s-a socotit. Deci acesta spunea,
că în multe feluri cercând, a aflat că
cei ce petrec în viaŃa de obşte, mai
mult şi mai degrab decât cei ce se
liniştesc, sporesc în lucrarea faptelor
bune, de vor avea şi întrebuinŃa
supunerea din inimă curată. Că un
frate era într-o viaŃă de obşte cu
chipul prost şi defăimat mai mult
decât toŃi cei ce erau într-însa, iar cu
mintea mare şi cinstit. Acesta
ocarându-se şi defăimându-se de
toŃi, iar de multe ori şi bătându-se cu
nedreptate, răbda vitejeşte nezicând
nimănui nimic; iar altul din fraŃii cei
ce erau acolo, îndemnat fiind de
diavolul, a furat sfintele vase cele din
Biserică, tăinuindu-se de toŃi. Apoi
cercetare făcându-se pentru cele
furate, toŃi la fratele acela care se
defăima pe sine au lipit vina şi pe
acesta l-au osândit din presupus că a
furat cele sfinte. Iar de vreme ce
acela zicea că nu are ştiinŃă câtuşi
de puŃin de lucrul acela, cu
îndemnarea igumenului, i-au luat
chipul cel călugăresc de la dânsul şi
punându-l în fiare, l-au dat
iconomului lavrei spre cercetare.
Acesta, după ce şi cu vine de bou l-a
bătut de ajuns şi alte pedepse i-a dat,
fiindcă nimic nu avea acela ce să
mărturisească, ci dimpotrivă punea
înainte neştiinŃa faptei aceleia, l-a
trimis la dregătorul locului, ca să-l
pedepsească mai mult. Iar acela
feluri de munci arătând asupra lui şi
cu foc trupul arzându-i şi cu
nemâncare de multe zile şi cu
închisoare întunecoasă şi
înecăcioasă pedepsindu-l, după ce
deopotrivă a aflat tăgâduindu-se
furtişagul de cele sfinte, cu voia
igumenului şi a fraŃilor l-a osândit la
moarte, după cum orânduieşte
pravila, că pedeapsa furtişagului de
cele sfinte este moartea. Şi deci a
fost dus să i se taie capul. Iar fratele
Versiunea electronică:
cel ce furase cele sfinte, văzând şi crede că am ajuns cu lupta
pătimind cu sufletul, venind la avva a despătimirii undeva, într-un punct de
zis : m-am înştiinŃat că s-au aflat unde nu mă voi mai clătina.
vasele cele sfinte, pentru aceasta ExperienŃele sfinŃilor ne spun însă cu
grăbeşte să nu i se taie capul totul altceva. Aici pare surprinsă
fratelui. Iar el vesteşte dregătorului posibila dimensiune de timp a acestei
şi slobozindu-se fratele, a venit în lupte: Zicea avva Daniil pentru avva
viaŃa cea de obşte. Şi mai trăind trei Dula, că întâi a şezut în viaŃa de
zile, s-a dus către Domnul, dându-şi obşte patruzeci de ani, apoi la Schit
sufletul în vremea când se ruga şi s-a liniştit şi între părinŃii cei mai
căzuse în genunchi. Deci venind toŃi mari s-a socotit.
cei din mănăstire şi aflând trupul lui Ce ar trebui să înŃelegem şi să
aşa stând spre pocăinŃă ( adică în trăim din această afirmaŃie este cred
genunchi ), l-au luat pe el şi l-au dusfaptul că, fiecare persoană are o
în biserică, până când să se aşeze măsura a postului şi a rugăciunii
acolo ! Şi lovindu-se în toacă, s-a înscrisă potenŃial în unicitatea
adunat toata lavra şi toŃi alergau la chipului hristic cu care a fost creat.
trupul acela, fiecare voind pentru Asceza, colaborarea, înaintarea în
blagloslovenie să ia vreo parte din cunoaşterea voii, planului lui
haine, sau din păr. Iar avva Dumnezeu ne permit experienŃe în
temându-se ca nu cumva să se rupă urma cărora sufletul se schimbă. Ne
şi trupul, l-a băgat în altar şi l-au redefinim continuu, suntem recreaŃi
încuiat cu lacăt aşteptând să vină şi în sensul liniştirii faŃă de patimi şi
avva al lavrei. Iar după puŃin venind ispite, al împăcării cu noi înşine şi cu
şi acela şi aprinzând toŃi foc şi ceilalŃi.
punând tămâie, căutau trupul să-l Reconciliere, pace, bucurie: curăŃia
scoată din altar şi sileau pe şi vindecarea la care trebuie să
proistosul mănăstirii să deschidă ajungem, trăind cu toată fiinŃa
degrabă. Iar acela deschizând şi noastră. ÎnvăŃăm o înŃelepciune care
intrând înăuntru cu alŃi mulŃi, ne permite să rămânem în, să alegem
hainele şi încălŃămintele răposatului doar, cele ce ne sunt de folos: să
privim mai bine realitatea împărăŃiei,
le-au aflat, iar trupul nu era nicăieri.
Deci au început toŃi să slăvească pe să o trăim.
Dumnezeu şi să strige unii către alŃii Deşi s-a liniştit la schit, adică în
singurătate, avva observă în urma
cu lacrimi şi să zică: vedeŃi, fraŃilor,
ce fel de daruri ne pricinuieşte nouă experienŃelor (în construirea ca fiinŃe
îndelungă-răbdarea şi smerenia! Să libere în Duhul Sfânt există
ne nevoim dar şi noi să suferim ispita permisivitatea încercărilor), că: cei
şi defăimare pentru Domnul şi vom fi ce petrec în viaŃa de obşte, mai mult
şi mai degrab decât cei ce se
slăviŃi şi cinstiŃi şi împreună cu El în
veci vom împărăŃi. liniştesc, sporesc în lucrarea faptelor
bune, de vor avea şi întrebuinŃa
Alina Paraschiv supunerea din inimă curată.
Uimitor! Deşi o altă cale îl
ViaŃa noastră de mireni este condusese spre pace, i se relevă
apropiată condiŃiei vieŃii de obşte deopotrivă şi altele…la fel de
dintr-o mănăstire sau cel puŃin ar valabile…
trebui să tindă spre idealul acesteia. Începe descrierea vieŃii unui
Este şi unul din motivele pentru care asemenea sfânt, părtaş la o altă cale,
m-am oprit asupra acestui cuvânt al cea a relaŃionării permanente,
avvei Daniel. specifice vieŃii de obşte. Fratele este
De multe ori cad în capcana de a
pag. 5
ViaŃa parohială | septembrie - octombrie 2006|

Patericul…  pag. 4
caracterizat antitetic, omul interior
este unul, cel perceput de ceilalŃi
altul: un frate era într-o viaŃă de
obşte cu chipul prost şi defăimat mai
mult decât toŃi cei ce erau într-însa,
iar cu mintea mare şi cinstit.
PercepŃia confraŃilor e ne-reală.
Chipul atribuit lui nu-i aparŃine, este
masca neputinŃelor celorlalŃi
proiectată asupra lui, motiv pentru
care e defăimat. Iar fratele nu
reacŃionează. De ce să doreşti să
participi la ceva ne-real, fără sens?
Chipul lui strălucea într-o realitate pe
care fraŃii nu puteau să o vadă; el
fiinŃa cu mintea mare şi cinstit. Era
altcineva pe care fraŃii nu-l
înŃelegeau şi nu îl tolerau: Acesta
ocarându-se şi defăimâindu-se de
toŃi, iar de multe ori şi bătându-se cu
nedreptate, răbda vitejeşte nezicând
nimănui nimic; şi testul acesta al
recunoşterii, al apartenenŃei la o altă
realitate continuă. Diavolul îl
somează să renunŃe la această
identitate: cu mintea mare şi cinstit şi
să recunoască o faptă a întunericului
cu care nu avea nici o legătură: furtul
sfintelor vase din biserică. Să luăm
aminte şi la slăbiciunea fratelui care
s-a lăsat îndemnat de diavolul.
Fratele cu chipul prost, dar cu cu
mintea mare şi cinstit, nimic nu avea
… ce să mărturisească, ci dimpotrivă
punea înainte neştiinŃa
(necunoaşterea) faptei aceleia. Şi
urmează pedepse şi mai mari, chinuri
şi în final condamnarea la moarte, de
fapt aducerea şi a trupului la starea
ontologică produsă de furt: moartea
sufletească.
Cel care participase la încercarea
de denaturare a chipului fratelui
cinstit, pătimind cu sufletul, venind
la avva a zis: m-am înştiinŃat că s-au
aflat vasele cele sfinte, pentru
aceasta grăbeşte să nu i se taie capul
fratelui. Este slobozit şi după trei zile
s-a dus la Domnul. Ce imagine!!
După ce a mai trăit trei zile în
mormântul acestei lumi care nu l-a
primit şi nu l-a iubit aşa cum era de
fapt, şi-a dat sufletul în vremea când
se ruga şi căzuse în genuchi. Moare
fizic ca un Viu: priveghind şi
rugându-se!
ViaŃa parohială | septembrie - octombrie 2006 |
Ceea ce urmează confirmă
vieŃuirea împărătească a fratelui şi
binecuvântarea pe care o are Domnul
asupra omului întreg, trup şi suflet,
în toată vremea.
Sintetizând, putem observa
următoarele:
☺numai prin relaŃie cu Dumnezeu
ne activăm chipul hristic din noi,
împărăŃia cerurilor este înăuntrul
nostru.
☺să nu renunŃăm la acest chip,
adică la însăşi viaŃa noastră, mai ales
atunci când asupra noastră se fac
presiuni. Nici presiunile, nici
consecinŃele lor nu au vreo legătură
cu ViaŃa.
☺să cultivăm acest chip, această
grădină.
☺prin experienŃa personală vor fi
câştigaŃi pentru împărăŃie şi cei de
lângă noi.
☺supunerea cu inimă curată nu se
referă la vreo formă de umilire, ci la
păstrarea inimii în legământul cel
nou al iubirii. Supunerea fratelui de a
cărui viaŃă ne-am împărtăşit constă
tocmai în această loialitate faŃă de
Cel care i-a dăruit suflare de viaŃă.
VOCABULAR
Avva (ebraică) – Părinte
(duhovnicesc).
Obşte, obşti – Colectivitate,
comunitate de oameni, popor;
comunitate a călugărilor dintr-o
mănăstire, chinovie. Din limba
slavonă veche obĭštije.
Schit, schituri – Mănăstire mică
sau aşezare călugărească izolată. Din
limba slavă veche
skitŭ.
Călugăr, călugări – Bărbat care
face parte dintr-o comunitate
mănăstirească şi care s-a
angajat prin jurământ să
îndeplinească cele trei voturi
monahale: sărăcia
de bunăvoie, castitatea şi ascultarea se potriveşte pentru
faŃă de părintele duhovnicesc;
monah. Din limba greacă
veche kalogeros.
Lavră – Mănăstire mare din unele
Ńări ortodoxe, unde chiliile sunt
construite în felul caselor
unui sat, la distanŃă unele de altele.
Din limba greacă veche laura.
Igumen sau Egumen, -ă, -i, e -
pag. 5
stareŃul, stareŃa unei mănăstiri. Din
limba greacă veche igumenos.
Dregător, dregători - (În łara
Românească şi în Moldova)
Demnitar la curtea domnească având
atribuŃii în sfatul domnesc, în
administraŃie, justiŃie, armată. Drege
+ sufixul -ător. Din limba latină
dirigere.
Pravilă – Normă, regulă de viaŃă
în Biserică. Din limba slavonă
pravilo.
Vasele cele sfinte – Se referă la
vasele care se întrebuinŃează la
Sfânta Liturghie (disc, potir, steluŃă,
copie, linguriŃă ) şi la alte obiecte
liturgice (vasul cu sfântul mir, litier,
tiplotă, şi vasul cu apă sfinŃită). Din
limba latină vasum.
Toacă, toace – Placă de lemn sau
metal pe care se bate ritmic cu un
ciocănel sau cu două pentru a anunŃa
serviciul religios la biserici sau la
mănăstiri; sunetul produs de această
bătaie.
Blagoslovenie, blagoslovenii –
Binecuvântare. Din limba slavonă
veche blagoslovenije.
Proistos sau Proestos – Călugăr
sau preot cu cel mai înalt rang în
ierarhia clericilor unei mănăstiri sau
biserici. Din limba greacă veche
proestos.
Bibliografie
Stoian, Ion M., DicŃionar religios:
termeni religioşi, credinŃe populare
şi nume proprii, Bucureşti: Editura
Garamond, 1994, 294 p.
Mărul şi Omul
Dr. Maria Vavila Diamandi
Zicala cu mărul cel rău
care îl strică şi pe cel bun
lucrurile ne-vii.
Oamenii, de exemplu, au
puterea să facă şi invers:
adică mărul cel bun poate
sa-l facă bun/să-l vindece/
să-l aducă pe drumul bun
şi pe cel rău.
pag. 6
Sfântul ierarh martir Teodosie de la mânăstirea Brazi
Arătatu-te-ai, ierarhe Teodosie, sfeşnic pururea luminos şi mare apărător al Bisericii lui Hristos.
Strălucit-ai, prin slujire şi martiriu, ca o jertfă preacurată, aducându-te Stăpânului tuturor.
Slăvim pomenirea ta, rugându-l pe Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă!
(Troparul sfântului ierarh martir Teodosie de la Brazi)
Sfântul ierarh martir Teodosie de
la Brazi este originar din zona
Vrancei. Încă din timpul tinereŃii a
optat pentru călugărie, devenind
stareŃ al mânăstirii Bogdana, de a
cărei reconstrucŃie s-a ocupat.
În 1670 a devenit episcop la
RădăuŃi, dezvoltând o intensă
activitate organizatorică, mai ales în
direcŃia revigorării vieŃii monahale,
şi filantropică. Timp de un an de
zile, între 1674 şi 1675, a fost
mitropolit al Moldovei. Teodosie i-a
urmat la conducerea mitropoliei lui
Dosoftei, care s-a refugiat în
Polonia, atunci când Moldova s-a
aflat sub o violentă ocupaŃie
turcească şi tătărească. Însă,
revoltându-se împotriva abuzurilor
turcilor şi tătarilor îndreptate
împotriva moldovenilor, a prigoanei
cu caracter religios, a fost înlăturat
din scaunul mitropolitan şi închis la
mânăstirea Sfântul Sava din Iaşi. De
revenirea în Ńară a mitropolitului
Dosoftei este legată eliberarea lui
Teodosie, după o cumplită perioadă
de claustrare şi suferinŃă.
Odată eliberat, Mitropolitul
Teodosie s-a retras în sudul
Moldovei, locuind atât la Focşani,
Sinaxarul
sau Jurnalul
sfinŃilor
Alina Paraschiv
Privirea îmi curge pe înşiruirea
ordonată a zilelor din calendar…
Cuviosul, Sfântul, Martirul şi iar
Martirul … AŃi observat că sfinŃii
martiri sunt majoritari?… E de
reflectat…
Am trăit o îndelungă perioadă
nefiind deschisă şi antrenată să mă
sfinŃi români
preot Nicolae-Cristian Câdă
cât şi la mânăstirea Brazi. În această comunist (1959). Actualmente
perioadă, a reconstruit biserica şi relicvele sfântului se află în biserica
chiliile şi a refăcut comunitatea mânăstirii Brazi.
monahală a mânăstirii Brazi. Martiriul ierarhului de la
În anul 1688, ierarhul vrâncean a mânăstirea Brazi a încununat viaŃa
fost răpit în timp ce se afla în acestuia, dedicată fiilor săi
Focşani, închis pentru 10 săptămâni duhovniceşti, şi a motivat decisiv
în łara Românească şi cercetat canonizarea lui Teodosie de către
pentru incriminări nefondate. Sinodul Bisericii Ortodoxe Române,
Perioada de supliciu şi detenŃie a fost în luna martie a anului 2003. Sfântul
urmată de revenirea în zona Vrancei ierarh martir Teodosie de la
şi de reluarea eforturilor de Mânăstirea Brazi este sărbătorit în
reorganizare a vieŃii mânăstireşti din fiecare an la 22 septembrie.
sudul Moldovei.
În toamna anului 1694, tătarii au
năvălit din nou în Moldova,
prigonindu-i pe creştini şi
distrugându-le bisericile. Mânăstirea
Brazi nu a scăpat de furia
cotropitorilor. ForŃat de un grup de
tătari să predea averea şi odoarele
sfântului locaş, Teodosie a refuzat,
astfel că a fost chinuit şi, în cele din
urmă, decapitat. CâŃiva credincioşi
au îngropat atunci în grabă trupul
ierarhului, descoperit neputrezit,
ulterior, în anul 1842. În anul 2002,
trupul sfinŃit al martirului a fost
redescoperit pe locul fostului
paraclis subteran de la mânăstirea
Brazi, desfiinŃată în timpul regimului
aplec spre a descoperi conŃinutul departe de Dumnezeu, vii sau morŃi,
inefabil al vieŃilor sfinŃilor ce nu sunt iubitori sau neiubitori de oameni.
sărbătoriŃi special…
Apoi m-am apucat să citesc
Această evaluare ne permite
jalonarea unei noi conştiinŃe, care se
Sinaxarul fiecărei zile. M-am gândit
că este o formă de comuniune cu
trezeşte în noi timid… Iat-o aici,
apoi după o ispită nu e…
sfinŃii – Biserica nevăzută, un mod Cred că, alături de lectura Scripturii,
de a-i pomeni, de a-i aduce în casa a Patericului, a scrierilor SfinŃilor
sufletului nostru şi astfel de a-i PărinŃi, Sinaxarul, venind cu adâncul
sărbători. Un izvor inepuizabil de tainei sfinŃeniei atâtor mărturisitori
modele hristice de viaŃă, ale unor ai vieŃii celei noi, participă la
tipologii umane şi contexte culturale consolidarea acestei conştiinŃe, la
la fel de diverse. şlefuirea unui discernământ care să
Rugăciunile de seară ne permit un curgă dincolo de luciile mreje ale
bilanŃ minim faŃă de stilul vieŃii lumii.
noastre de peste zi: aproape sau
ViaŃa parohială | septembrie - octombrie 2006 |

Sfântul Siluan Atonitul
24 septembrie (1866-1938)
"Sfântul Siluan era un om smerit. Cu toate acestea, învăŃătura sa era îndrăzneaŃă. Această îndrăzneală nu era
produsă de un intelect curios, angajat în căutări şi raŃionamente speculative. Era o îndrăzneală care venea dintr-
o certitudine spirituală, căci, după cuvintele părintelui însuşi, "cei ce sunt desăvârşiŃi nu spun niciodată nimic de
la ei; ei nu spun decât ceea ce Duhul Sfânt le dă a spune" (Georges Florovsky, în prefaŃa la The Undistorted Image)
Sfântul Siluan Atonitul este una
dintre cele mai proeminente figuri
ale Bisericii Ortodoxe recente şi în
acelaşi timp unul dintre cei mai mari
sfinŃi ai secolului XX. Rus de
origine, s-a născut în 1866, într-o
familie de Ńărani cucernici din satul
Sovsk, provincia Tambov, având
numele iniŃial Simeon Ianovici
Antonov. La 19 ani l-a găsit pe
Dumnezeu şi s-a hotărât să-şi
închine viaŃa Lui într-o mănăstire. A
fost însă oprit de tatăl său, care l-a
sfătuit să treacă mai întâi de stagiul
militar. Această etapă până la
intrarea în monahism a fost una de
frământări şi experienŃe lumeşti,
după cum însuşi sfântul mărturiseşte.
La vârsta de 27 ani, urmând sfatul
Sfântului Ioan de Kronstadt, a ajuns
la muntele Athos unde a devenit
călugăr într-o mânăstire rusească,
Sfântul Pantelimon. Aici şi-a început
viaŃa ascetică şi, după cum ne spune
sinaxarul sfântului, "dăruindu-se din
tot sufletul lui Dumnezeu, în puŃină
vreme nu numai că a primit în dar
rugăciunea neîncetată de la
Preasfânta de Dumnezeu Nascătoare,
dar şi de negrăita şi dumnezeiasca
arătare în slavă a Domnului nostru
Iisus Hristos s-a învrednicit, în
cinstita biserică a Sfântului Prooroc
Ilie". La început, acest dar, în loc să-
i hrănească sufletul, i-a hrănit
propriul ego, dar sfântul nu a
renunŃat şi, timp de 15 ani, a petrecut
în post şi rugăciune. Mai apoi,
asaltat continuu de diavol, într-o
noapte a cerut ajutorul lui Hristos,
care i-a răspuns: "Ńine-Ńi mintea în
iad şi nu deznădăjdui!" După cum
spune el însuşi, acest sfat divin i-a
fost călăuză până la moarte, căci "am
început să fac aşa cum m-a învăŃat
Domnul şi inima mea a gustat
dulceaŃa odihnei în Dumnezeu".
ViaŃa parohială | septembrie - octombrie 2006 |
pag. 7
părinŃii bisericii
Ion Nedelcu
ViaŃa în Duhul lui Hristos a fost milostiv; sufletul meu ştie aceasta,
trăită de acum pentru întreaga dar nu o poate tâlcui în cuvinte".
umanitate. Monah exemplar al În anul 1938, a trecut de la moarte
zilelor noastre, el a realizat că la viaŃă şi a fost canonizat în 1987 de
osteneala sa în rugăciune nu este către Patriarhul Constantinopolului,
doar pentru mântuirea personală, ci urmând fiind sărbătorit în fiecare an
pentru mântuirea întregii umanităŃi. pe 24 septembrie.
Primirea Duhului Sfânt era spre a-l
împărtăşi nouă, făcându-l pe Hristos
să învie prin noi şi în noi, iar acest
lucru este esenŃa scrierilor Sfântului
Siluan.
Scurtele sale scrieri au fost puse în
lumina tiparului de ucenicul său,
Sofronie, de al cărui nume este
legată înfiinŃarea mânăstirii Essex
din Marea Britanie, cunoscută
românilor prin părintele Rafail Noica
(fiul filosofului Constantin Noica),
unul dintre trăitorii acestei mânăstiri.
Scrierile sfântului sunt simple, nu au
nimic spectacular în ele, după cum
afirmă teologul rus, George
Florovsky, dar autenticitatea şi Rugăciunea Sfântului Siluan
profunzimea lor este izvorâtă de Athonitul pentru lume
experienŃa trăită în Duhul Sfânt, aşa
cum trăiau adevăraŃii vieŃuitori ai "Doamne, îndreptează-ne, precum o
pustiei.
mamă duioasă îşi îndreptează copiii
săi mici. Dă fiecărui suflet să
Duhul Sfânt i-a umplut viaŃa sa cunoască bucuria mântuirii Tale şi
smerită şi l-a făcut simbol al puterea ajutorului Tău. Dă uşurare
perseverenŃei în rugăciune şi al sufletelor chinuite ale poporului Tău
sacrificiului duhovnicesc, căi sigure şi pe noi, pe toŃi, ne învaŃă, prin
Duhul Sfânt, să Te cunoaştem pe
de dobândire a harului. Iată un sfat al
Tine. Se chinuieşte sufletul
sfântului, care ne îndeamnă la
omenesc pe pământ, Doamne, şi nu
rugăciune şi în care descoperă poate să se întărească cu mintea
importanŃa relaŃiei cu Duhul Sfânt: întru Tine, pentru că nu Te cunoaşte
"fraŃii mei, în genunchi vă rog: pe Tine, nici bunătatea Ta. Mintea
credeŃi în Dumnezeu, credeŃi că noastră este întunecată de grijile
Duhul Sfânt e Cel ce dă mărturie lumeşti şi nu putem pricepe
despre El în toate bisericile şi în plinătatea dragostei Tale. Tu ne
sufletul meu. Duhul Sfânt este Iubire luminează. Milostivirii Tale toate îi
şi această Iubire se revarsă în sunt cu putinŃă. Tu ai zis în Sfânta
Evanghelie că morŃii vor auzi glasul
sufletele tuturor sfinŃilor care sunt în
Fiului lui Dumnezeu şi vor învia. Aşa
cer, şi acelaşi Duh Sfânt este viu pe
fă acum: ca sufletele noastre
pământ în sufletele celor ce iubesc moarte să audă glasul Tău şi să
pe Dumnezeu. Domnul este învie întru bucurie. Amin."
pag. 8
Icoana CUVIOASEI PARASCHEVA
Alina Paraschiv
Icoana este un semn al prezenŃei
nevăzutului, al împărăŃiei. Când o
privim, transcendem timpul istoric,
ne proiectăm atenŃia şi înŃelegerea
într-o realitate diferită, deschisă de
viaŃa Celui, Celor reprezentaŃi în
icoană.
SimŃindu-ne priviŃi de icoană, se
înfiripă în noi dorul după adevărata
noastră stare: homo adorans.
...credincioşii se închină lui
Hristos prin icoane, chiar şi atunci
când au în faŃă icoane ale sfinŃilor
spre venerare (Theodor Damian.
ImplicaŃiile spirituale ale teologiei
icoanei. Cluj-Napoca: Editura
Eikon, 2003, p. 128).
Aceasta versiune a icoanei
Cuvioasei Parascheva chiar îl
înfăŃişează pe Hristos în ipostaza cu
moartea pe moarte călcând. Ştim că
sfinŃii sunt reprezentaŃi în maniera
mucenicească în care şi-au petrecut
ori săvârşit viaŃa. ÎnŃelegem prin
mucenicie un stil de viaŃă jertfelnic,
care poate culmina cu jertfa
sângeroasă.
Ce putem spune despre icoana
Cuvioasei Parascheva? Că
propovăduieşte asumarea morŃii lui
Hristos ca neîncetată adâncire în
taina botezului Lui. Sfântul Apostol
Pavel ne vorbeşte despre două nivele
de experiere a botezului: moarte
asemănătoare cu a Lui, presupunând
renunŃarea la omul pătimaş, şi
învierea asemănătoare cu a Lui
(Romani 6,12-14), însemnând
reconstrucŃia prin harul Duhului
Sfânt (Cf. Preot profesor Ion Bria,
DicŃionar de teologie ortodoxă: A-Z,
Bucureşti: Editura Institutului Biblic
şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, p. 72). Descoperim cu
prisosinŃă în peregrinarea Cuvioasei
acest parcurs: de la omul vechi,
supus morŃii sufleteşti şi trupeşti, la
omul îndumnezeit care mijloceşte
pentru noi în ÎmpărăŃia Tatălui,
contribuind prin rugăciunea sa la
tămăduiri sufleteşti şi trupeşti, la
înviere.
Sfânta Parascheva s-a născut într-o
familie bogată. După vârsta de zece
ani, în timpul unei slujbe, a fost
cuprinsă toată de cuvântul
Domnului: Cel ce voieşte să vină
după Mine, să se lepede de sine şi să
ridice crucea sa şi să urmeze Mie,
moment de descoperire a vocaŃiei
sale în trupul lui Hristos.
Episodul cu schimbul de haine cu
un sărac anticipează opŃiunea pentru
monahism: …dezbracând hainele
strălucite şi luminate ce purta, le-a
dat lui şi ea le-a îmbrăcat pe ale lui.
Cuvioasa va fi pedepsită de părinŃi
pentru alegerea sa şi fiindcă nu mai
putea suferi durerea duhului în
suflet, fără ştirea părinŃilor […], a
ajuns la Constantinopol, unde […],
îndestulându-se de dumnezeieştile şi
sfinŃitele biserici şi moaştele
sfinŃilor, fiind binecuvântată de
sfinŃii bărbaŃi de acolo şi întărindu-
se cu rugăciunile lor, a ieşit din
cetate şi a trecut în Calcedon de
cealaltă parte şi de acolo a venit la
Iraclia din Pont, călătorind cu
picioarele sale. Călătoreşte în
căutarea celor sfinte. Începutul
itinerariului, la Constantinopol,
periplul prin biserici şi la sfintele
moaşte îi sunt hrană. Este
binecuvântată şi întărită de sfinŃii
bărbaŃi de acolo.
Şi sosind la un oarecare locaş
dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu
şi intrând în el cu bucurie
duhovnicească, s-a aşezat pe
pământ şi l-a udat cu lacrimi; apoi
s-a sculat şi prin ruga sa umplându-
se de har, cinci ani întregi a
petrecut cu răbdare într-acest sfânt
locaş, tot felul de îmbunătăŃiri
săvârşind [...] obiceiul smerit,
cugetul cumpătat, curăŃenia inimii şi
plecarea ei spre Dumnezeu.
Cinci ani într-o biserică cu acelaşi
hram ca al aceleia în care a fost
botezată şi a consimŃit vocaŃia, cel al
Maicii Domnului. Un popas al
despătimirii firii adamice căzute şi
de creştere duhovnicească.
…a trimis Dumnezeu pe cei ce
aveau sa o ducă la Ierusalim.
Înaintarea pe Cale. Drumul către
Ierusalim simbolizând înaintarea şi
cucerirea deplină a propriului
Ierusalim ceresc, grădina noastră
interioară.
Aici a nimerit la o mânăstire de
călugăriŃe pustnice şi a intrat.
Ispitire şi izbândă: peste toate
acestea înflorea dragostea, iar
vârful îmbunătăŃirilor, smerita
cugetare, le cuprindea pe toate
acestea. Deci mulŃi ani răbdând în
arătata mânăstire a călugăriŃelor şi
nevoindu-se prin foarte multe fapte
bune, plinind al douăzeci şi cincilea
an al vârstei, a ieşit de aici şi a venit
la Ioppe. Drumul primejdios.
Revine la Constantinopol: Apoi
pururea pomenita a venit la
Constantinopol şi, după ce a
cercetat dumnezeieştile locaşuri şi
pe sfinŃii bărbaŃi, a plecat. Popas de
bilanŃ la părinŃii de la care a plecat
cu binecuvântare în viaŃa de
călugăriŃă peregrină.
…şi a venit la un oarecare sat… şi
acolo la biserica sfinŃilor şi întru tot
lăudaŃilor Apostoli s-a sălăşluit,
nesocotind petrecerea părinŃilor de
bun neam şi batjocorind înŃelepŃeşte
uneltirile vicleanului înşelător. Deci
doi ani a petrecut acolo neîntinată
porumbiŃa şi, din potopul acestor
ape curgătoare zburând, a odihnit în
cortul ceresc, încredinŃând sfânt
sufletul său mâinilor îngereşti şi prin
ei locaşurilor celor veşnice şi
dumnezeieşti (http://www.calendar-
ortodox.ro/luna/octombrie/
octombrie14.htm).
ViaŃa parohială | septembrie - octombrie 2006 |

ViaŃa noastră poate fi foarte
simplă, dar la această simplitate nu
putem ajunge decât prin renunŃări
succesive. Acesta este un paradox
al vieŃii spirituale. El adăposteşte
comoara înŃelepciunii: „iubeşte-Ńi
duşmanii; când eşti lovit peste
obrazul drept, întoarce-l şi pe cel
stâng; dacă cineva vrea să-Ńi ia
haina, lasă-i şi cămaşa”. Aceste
îndemnuri sunt cunoscute încă din
copilărie, dar aproape nimeni nu le
pune în practică. Noi suntem
supuşi altei legi „dinte pentru
dinte, ochi pentru ochi”, dar cine
doreşte slava lui Dumnezeu, va
găsi o adevărată binecuvântare în
dragostea dăruită duşmanilor.
Pentru a fi fericiŃi, de cele mai
multe ori nu este necesar să
acumulăm; dimpotrivă, trebuie să
învăŃăm a renunŃa. În primul rând,
Aşa da, destinaŃie exotică! Nu, nu
este vorba despre şapte zile sau un
weekend către vreun paradis al
plăcerilor, îmi pare rău dacă aŃi
crezut asta (aici e ironic), ci despre
o destinaŃie vesnică, Cerul, despre
care mulŃi dintre noi nici nu vor să
audă. Vesnică? Da, adică aici nu se
mai numără zilele, adică aici timpul
nu mai trece, aici timpul e continuu.
Aici sunt doar două “hoteluri”, la
recepŃia cărora se afla un înger sau
un demon. În plus, acest
concediu etern poate fi trist sau
fericit. Nu prea seamană cu ce e pe
la noi, dar sigur aici trebuie să
plateşti cu tot ce ai câştigat de-a
lungul vieŃii. Sigur, cei care nu şi-au
înmulŃit talantul vor avea ca
animator un demon sau mai mulŃi,
ceilalŃi se vor întâlni chiar cu
Fericirea paradisiacă…
Aşa suna discuŃia dintre un
“agent” al cerului şi un posibil
“cumpărător”. Nu este un pamflet,
ViaŃa parohială | septembrie - octombrie 2006 |
PARADOXURI
M. ConstanŃa
trebuie să renunŃăm la ceea ce este
fals în viaŃa noastră. Cu toate că o
bună parte dintre noi am început o
viaŃă spirituală, prin cultivarea
rugăciunii cel puŃin, totuşi
continuăm să suferim din diferite
motive, iar pacea lăuntrică întârzie
să apară. Practica renunŃării nu se
face simŃită în viaŃa noastră. Iisus
ne spune: „cine îşi va pierde viaŃa
pentru Mine, acela o va câştiga”…
Foarte multe din suferinŃele
noastre sunt cauzate de modul
nostru greşit de a gândi şi de a ne
raporta la ceea ce ne înconjoară.
SuferinŃele noastre sunt de cele mai
multe ori neîntemeiate, imaginare.
Suferim pentru că realitatea nu
corespunde imaginii pe care ne-am
creat-o despre noi şi despre ceilalŃi.
Facem anumite scenarii şi nu
primim răspunsul conform
DIRECłIA CERUL
Ion Nedelcu
este ceva foarte serios,
dar care astăzi a devenit desuet,
adică la fel de demodat ca
dragostea. Este vorba despre partea
cea mai lungă a vieŃii noastre, viaŃa
de după moarte. Este vorba despre
întâlnirea faŃă în faŃă cu Creatorul,
cu Cel care nu a obosit trăgându-ne
de manecă şi arătându-ne mereu
direcŃia corectă, CERUL. Este
vorba despre o taină care se vrea
descoperită, care se vrea iubită,
pag. 9
aşteptărilor noastre. Şi atunci
suntem dezamăgiŃi, ofensaŃi,
frustraŃi. Singura cale de a ne
curăŃa rănile emoŃionale de otrava
lor este iertarea.
În viaŃa de zi cu zi, problemele
periodice şi eşecurile repetate tind
să ne clatine încrederea. Atunci
vine vremea sa cerem autorul
efectiv al unei forŃe superioare.
Acest ajutor se manifestă sub
forma harului, „darul cel bun al lui
Dumnezeu”, care îl ridică pe om
din apatia mentală în care trăise,
permiŃându-i experimenteze o
schimbare fundamentala a
caracterului său. Înlăturând vechile
obiceiuri, el va putea de acum
întreprinde o revoluŃie treptată a
atitudinii sale faŃă de viaŃă,
sintetizată în cuvintele rugăciunii:
„Facă-se voia ta!”.
căreia îi place să te îndrăgosteşti de
ea pentru a-şi dezvălui frumuseŃile.
Taina asta este imensă, fără margini,
mai întisă decât Pământul
(comparaŃia este imposibilă), poate
că de aceea au numit-o oamenii –
CERUL.
Nu mai treceŃi nepăsători pe lângă
indicatorul înfipt de-a dreapta şi de-
a stânga drumului vieŃii, pe care
scrie “direcŃia CERUL”; urmaŃi-i
îndemnul!
Foto Ion Nedelcu
pag. 10

Duminica dinaintea ÎnălŃării INSULA FERICIRII

Sfintei Cruci George Roca

ÎnŃelepciunea iubirii: crucea Încercãm cu toŃii sã

Alina Paraschiv supravieŃuim
în secolul acesta a
Fragmentul de azi, din Convorbirea după chipul şi spre asemănarea Sa. turbulenŃei
lui Iisus cu Nicodim, se înscrie în Se întoarce şi se pocăieşte: A venit creându-ne în imaginaŃie
ceea ce Domnul numeşte în versetul deci poporul la Moise şi a zis: " Am mici insule
12 al capitolului cele cereşti, cele greşit, grăind împotriva Domnului şi unde evadãm atunci
despre care ar fi vrut să se facă înŃelesîmpotriva ta; roagă-te Domnului, ca când nu mai putem face
încă din copilăria lui Israel. să depărteze şerpii de la noi". Iar faŃa
Enigmaticul verset 14 ne aşează în Moise mijloceşte: Şi s-a rugat Moise uraganelor şi cutremurelor
faŃa unui moment semnificativ din Domnului pentru popor (Numeri care ne înconjoarã.
evoluŃia Israelului antic: Şi după cum 21,7). Iar Domnul a zis către Moise:
Moise a înălŃat şarpele în pustie, aşa "Fă-Ńi un şarpe de aramă şi-l pune Acolo, pe insula noastrã
trebuie să se înalŃe Fiul Omului. pe un stâlp; şi de va muşca şarpele jucãm şotron,
pe vreun om, tot cel muşcat care se chiar dacã nu ne mai Ńin
Să ne întoarcem la capitolul 21 din
Numeri (Carte a Vechiului va uita la el va trăi (Numeri 21,8). balamalele,
Testament). Ieşit din robia Egiptului, Şarpele de aramă îl anticipa pe gângurim ca bebeluşii,
Israel se îndreaptă spre Ńara făgăduită, Hristos. ne aşezãm pe tronul regelui
spre ontologia vieŃii veşnice: dar pe fãrã sã ne fie fricã de
Într-adevăr, când nu ai o viziune pedepse,
drum poporul a început să-şi piardă clară asupra finalităŃii drumului, cine
răbdarea (Numeri 21,4). Şi grăia ne tragem de şireturi
te aşteaptă acolo, te poŃi pierde, te cu toŃi politicienii
poporul împotriva lui Dumnezeu şi poŃi rătăci, nu eşti motivat să lupŃi,
împotriva lui Moise, zicând: "La ce şi sporovăim
eşti nepăsător că zaci în moarte sau cu toate vedetele intangibile
ne-ai scos din pământul Egiptului, ca chiar refuzi să crezi că eşti într-o
să ne omori în pustiu? că aici nu este asemenea stare. ale lumii moderne.
nici pâine nici apă şi sufletul nostru
s-a scârbit de această hrană Nedezlipindu-şi ochii sufletului de Acolo,
sărăcăcioasă" (Numeri 21,5). ÎnŃelepciunea ca iubire jertfelnică – pe insula noastrã imaginarã
Şarpele de aramă, omul angajat pe este veşnic primãvarã.
Drumul către o făptură nouă, drumul drumul pustiei postului, muşcat, Acolo
eliberării reale din robia Egiptului încercat fiind de diferite înŃelepciuni Suntem, şi noi, veşnic tineri
este un drum al postului, o etapă de va trăi în virtutea acestei iubiri şi sãnãtoşi
asceză. Poporul nu rezistă între cele jertfelnice, prototipul contemplat. şi veseli
două presiuni de schimbare şi buni !
interioară: Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea,
încât pe Fiul Său Cel Unul Născut l-
•Lipsa Egiptului cu hrana sa Câteodatã,
a dat ca oricine crede în El să nu
idolatră, partea negativă a postului, şi piară, ci să aibă viaŃă veşnică (Ioan când pe insula noastrã
imaginarã
•Noile etape de înŃelepciune pe 3, 16).
ne simŃim singuri,
care Israel trebuia să le parcurgă în
creşterea sa spirituală, simbolizate de invitãm, bineînŃeles,
şerpi veninoşi (Numeri 21,6), partea Trei feŃe prieteni dragi
sã ne însoŃeascã
pozitivă a postului. Lucian Blaga
şi sã împãrtãşeascã
Nelăsându-se cuceriŃi de aceste stadii bucuriile noastre.
de creştere în înŃelepciune, nelăsându- Copilul râde:
se vegheaŃi de dragostea, de purtarea „ÎnŃelepciunea şi iubirea Şi astfel,
de grijă a lui Dumnezeu pe acest mea e jocul!” se produce o simbiozã
parcurs al cunoaşterii Lui, a murit Tânărul cântă: care vindecã sufletul
mulŃime de popor din fii lui Israel „Jocul şi-nŃelepciunea de toate relele pãmântului...
(Numeri 21,6). mea-i iubirea!” fãcându-te sã gândeşti
Poporul rămas realizează criza / Bătrânul tace: curat
mormântul în care se menŃine de „Iubirea şi jocul meu e- atunci când te reîntorci la
„bună-voie” împotriva voinŃei de nŃelepciunea!” realitate...
viaŃă a Domnului pentru cel creat

ViaŃa parohială | septembrie - octombrie 2006 |


Păcală, şugubăŃul nostru erou
popular a ajuns tocmai la antipozi,
adică la Sydney. Majoritatea staŃiilor
de autobuz (şi sunt mii aici!) din cea
mai mare metropolă australiană, au
expuse de mai bine de o lună, pe
panourile destinate reclamei, un afiş
enorm (aproximativ de 2.4 metri
lungime pe un 1.2 metri lăŃime)
reprezentându-l pe „omul cu uşa în
spinare”, adică pe Păcală, eroul
povestirilor lui Anton
Pann. Cum a ajuns
Păcală în łara
Cangurului? Foarte
simplu! A venit adus
de mână de Călin
Dan, un arădean
stabilit în Olanda, la
Amsterdam.
În urmă cu puŃină
vreme, într-o discuŃie
avută cu un tânăr
australian, acesta mi-
a vorbit cu admiraŃie
despre artistul român
Călin Dan, prezent cu
3 lucrări la ExpoziŃia
„Biennale”, găzduită
la Sydney, capitala
statului australian
Noua Galie de Sud,
în perioada 8 iunie –
27 august 2006. Am
vizitat.
Cine este Călin Dan?
Este unul dintre cei
mai populari
participanŃi,
specializaŃi în artă
vizuală, care au avut
privilegiul să prezinte
lucrări la cea de a
XV-a ediŃie „Biennale”, care are loc atrage vizitatori la „Sydney Biennale Păcală. În video-ul său, personajul
anul acesta la Sydney. Artistului
român i s-a alocat o încăpere de
expunere separată unde să îşi poată
prezenta lucrările, de fapt trei filme
video de scurt metraj. Cei patru
pereŃi ai încăperii, vopsiŃi în alb, sunt
folosiŃi ca ecrane pentru rularea
ViaŃa parohială | septembrie - octombrie 2006 |
pag. 11
PĂCALĂ LA SYDNEY
George ROCA
August, 2006
Sydney, Australia
imaginilor filmate. De obicei, sala
lucrat o perioadă ca jurnalist şi critic
este plină de vizitatori, deoarece
de artă. Ocupă poziŃii de profesor la
autorul a devenit foarte cunoscut
diferite instituŃii de învăŃământ
acestora nu numai datorită talentului
superior, precum Universitatea de
său, ci şi publicităŃii făcute de
artă (Bucureşti) şi Hoogeschool voor
organizatori prin mass-media şi prin
de Kunsten (Utrecht). În prezent,
afişele care împânzesc oraşul. este director de creaŃie (media) la
Aceste afişe, prezentând „un om cu
Lost Boys Interactive (Amsterdam).
uşa în spinare” (adică Păcală al
A participat la nenumărate
nostru!), folosesc imaginea creată de
festivaluri şi expoziŃii internaŃionale
Călin Dan, ca reclamă şi metodă de a
de artă vizuală, unde i s-au oferit
diferite premii şi
trofee. La Festivalul
InternaŃional de Filme
Noi (Split, CroaŃia,
2000), i s-a decernat
„The New Media
Special Award”.
Printre filmele de artă
create de Călin Dan,
putem enumăra:
„Draculaland” (1993),
„On Your Left
Bank” (1994),
„Ra” (2000). Anul
acesta, la Sydney, s-a
prezentat cu 3 filme
din ciclul „Arhitectură
emoŃională” (1 – sony/
wmf/pp; 2 – Sample
City; 3 – Trip).
Prezent la Sydney,
pentru a-şi însoŃi
lucrările, artistul a
participat pe data de 8
iunie la o conferinŃă de
presă şi la o întâlnire-
seminar cu publicul.
El a făcut cunoscut
acestora subiectul
lucrărilor sale, în
special „Sample City”,
film construit pe baza
poveştii populare a lui
2006”. cu uşa în spinare este un om
oarecare din zilele noastre, care
EvoluŃia artistică a lui Călin Dan
devine un instrument de fină satiră la
este prestigioasă. Născut la Arad, în
demolările şi distrugerile survenite
1955, în prezent stabilit la
în capitala României după revoluŃia
Amsterdam (Olanda), a obŃinut un
masterat în teoria şi istoria artei. A
din 1989.
pag. 12
SECURITATEA ŞI INSECURITĂłILE
DECONSPIRĂRII EI
(ConferenŃiar, Facultatea de Teologie Ortodoxă,
Abordarea frontală a ultimului
capitol tabu din istoria noastră
recentă a creat un puternic sentiment
de confuzie. Deruta a fost sporită de
reacŃiile celor în cauză, de punerea
în prim plan a rivalităŃilor, de
mesajele contradictorii şi de
răsturnările de situaŃie de la o oră la
alta. Trezit dintr’o amnezie impusă
aproape două decenii, publicul asistă
acum la un spectacol în care actorii
reali se amestecă printre fantomele
vorbăreŃe ale trecutului într’o regie
de lumini şi umbre, de replici sonore
şi cuvinte abia şoptite, de sensuri
vădite şi subînŃelesuri nedeclarate,
cu o mulŃime de cadre suprapuse şi
soluŃii scenice neaşteptate.
Chiar dacă mare parte din ceea ce
acum este dat publicităŃii se ştia sau
cel puŃin se bănuia, efectul este o
nedisimulată uimire. Parcă nu ne
aşteptam, totuşi, ca Securitatea să fi
fost atât de bine infiltrată: de la
oameni politici la cei din mediul
cultural-academic, de la sportivi la
atleŃii credinŃei şi de la ziarişti la
avocaŃi. Perplexitatea este cu atât
mai mare cu cât ne dăm seama că am
împărŃit acelaşi spaŃiu de după 1989
cu oameni care până acum păreau
altminteri. Sau nu. Deconspirarea
alternează cu o serie de confirmări la
fel de dezamăgitoare. Motiv pentru
care confuziei şi uimirii îi ia locul
lehamitea. DorinŃa de a ne pune în
rânduială memoria riscă să se
rezume la constatarea că totul este o
enormă butaforie, o manevră de
abatere a atenŃiei de la lucrurile cu
adevărat importante, o bătălie pentru
putere, o ultimă demonstraŃie de
forŃă despre cum lucrează de fapt
Securitatea şi cei care îi moştenesc
metodele.
Cu toate acestea, ceea ce se
întâmplă acum este deosebit de
important pentru România. A şti care
(prima parte)
Dr. Radu Preda
Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca)
au fost mecanismele terorii de stat şi
care au fost cei care le’au aplicat
este pur şi simplu vital. Nu poŃi
construi o societate liberă,
democratică şi transparentă fără să
ştii cum se poate cădea în
dependenŃă, teroare şi frică. Nu poŃi
aştepta schimbarea de mentalitate,
înnoirea morală şi coagularea în
jurul unui proiect naŃional major fără
să demaşti tarele trecutului, agenŃii
corupŃiei şi duşmanii binelui comun.
Nu poŃi, în fine, să începi un nou
capitol de istorie dacă paginile celui
anterior sunt fie scrise incorect, fie
răstălmăcite. Pe scurt: neasumată,
experienŃa comunismului riscă să nu
ne înveŃe nimic. Eventual, ea poate
doar să confirme banalitatea răului
ce se propagă prin oameni care, luaŃi
fiecare în parte şi acordând
circumstanŃele de rigoare, se
dovedesc cumsecade şi inofensivi.
Cum criteriile sunt amestecate şi
odată cu ele torŃionarii reali ascunşi
printre colaboratorii acestora şi
printre victime, iar responsabilităŃile
împărŃite la întâmplare, mai
puternică decât dorinŃa deconspirării,
zilele aceste se simte nevoia
limpezirii. Cu riscul de a repeta ceea
ce s’a spus deja, conştienŃi de
complexitatea situaŃiilor, fără
pretenŃia de a judeca înainte de a
înŃelege, dorim să venim în
întâmpinarea acesteia şi să
recapitulăm, pe înŃeles şi între
limitele unui articol de ziar, datele
problemei deconspirării poliŃiei
politice a regimului comunist în
România abordând problematica din
perspectiva complementară a
spaŃiului politic, a societăŃii civile şi
a Bisericii majoritare.
Înainte de toate acestea, o
precizare: deconspirarea în curs nu
dă dreptul nimănui să judece mai
aspru decât trebuie şi nici să fie mai
indulgent decât este necesar.
Dincolo de datele obiective ale
comunismului, noi ne confruntăm
zilele acestea mai ales cu feŃele lui
umane, cu persoanele şi biografiile
atinse de el. Or, tocmai această
dimensiune, abil pusă în prim plan
de către cei care doresc astfel
evitarea abordării esenŃei tari a
dominaŃiei criminale, ne obligă la
nuanŃe. Lucru valabil mai ales pentru
generaŃia din care fac parte. Foarte
simplu spus, nu ştim nici unul dintre
noi cum am fi făcut faŃă presiunilor
în timpul dezmăŃului comunist. Nu
ştim şi nici nu avem cum să aflăm.
Să mulŃumim lui Dumnezeu că ne-
am născut destul de târziu pentru a
nu fi fost nevoiŃi să ne dăm măsura
în acele condiŃii. Cu alte cuvinte,
biologia ea singură nu oferă un
ascendent moral. Aşadar, nu ceea ce
s’a întâmplat în timpul
comunismului, o perioadă destul de
lungă şi receptată acum abstract de
către cei mai tineri sau foarte tineri,
este temeiul lecturii noastre critice,
cât mai ales ceea ce s’a consumat şi
se derulează încă sub ochii noştri
după 1989. AcuzaŃia de a fi fost
colaborator, entuziast sau forŃat, al
SecurităŃii este înlocuită cu una mai
gravă: aceea de a nu fi fost
colaborator sincer al libertăŃii. Prin
tăcerea lor, prin faptul de a fi fost
şantajabili, prin lipsa de viziune şi de
interes pentru cei care urmează,
colaboratorii SecurităŃii au prelungit,
împreună cu şefii lor din umbră,
noaptea. La noi, din păcate, ceasul
comunismului a avut 25 de ore.
I. SpaŃiul politic
Din punct de vedere politic,
reproşul principial care se poate
aduce modului în care este derulată

pag. 13
ViaŃa parohială | septembrie - octombrie 2006 |

Securitatea... pag. 12
deconspirarea se referă la raportul
confuz, voit sau nu, dintre mijloace
şi scopuri. Constatarea acestei stări
de fapt nu pune sub semnul întrebării
necesitatea deschiderii arhivei fostei
poliŃii politice. Dimpotrivă. Convinşi
de obligativitatea unei analize fără
rest, atât cât este omeneşte posibil, a
ultimei jumătăŃi de secol de istorie
românească, am dori ca acest lucru
să nu fie viciat sau deturnat. Până
acum, pluteşte în aer impresia unei
comenzi politice în numele unui
adevăr ce ar trebui să fie deasupra
intereselor de moment. În plus,
foarte puŃini au în clipa de faŃă o
viziune de ansamblu asupra
fenomenului, ceea ce pune în
evidenŃă un grav paradox:
deconspirarea SecurităŃii se produce
cu mijloace securistice, adică la
limita dintre transparenŃă şi interese
oculte, dintre şantaj şi adevăr servit
pe bucăŃi. Mai curând se plătesc
poliŃe decât se răscumpără
nedreptăŃi.
Încercând să trecem în revistă
insecurităŃile deconspirării
SecurităŃii, ar trebui întâi de toate
precizat statutul CNSAS-ului. Aflată
între postura de administrator şi cea
de judecător, între rolul de instanŃă
obiectivă – bazată pe munca de
cercetare a dosarelor, nici pe departe
finalizată şi nici având toate
documentele la dispoziŃie – şi
decizia politică luată prin votul
membrilor Colegiului, adică al unor
oameni de partid, instituŃia care în
urmă cu doar câteva luni parea
asasinată prin lipsă de activitate este
acum aproape lichidată prin exces de
dosare. Mai mult decât atât, în
săptămânile acestea s’au exercitat
presiuni enorme, CNSAS-ul
devenind oracolul supravieŃuirii
publice a foştilor colaboratori cu
Securitatea. ToŃi aceştia aşteaptă
note de bună purtare. Or, concluziile
CNSAS-ului se pot schimba în
funcŃie de noi file la dosar sau de noi
intervenŃii, aceeaşi persoană putând
fi exonerată sau acuzată succesiv.
Investit cu rolul de filtru moral al
aparatului de stat şi al celui public,
CNSAS-ului îi lipsesc în mod vădit
independenŃa, distanŃa şi libertatea
ViaŃa parohială | septembrie - octombrie 2006 |
de a închide univoc şi convingător
dosarele pe care tot el le deschide.
În al doilea rând, nu este foarte
clar scopul actual al deconspirării
dosarelor SecurităŃii. Acest demers
precede momentul, aşteptat de mulŃi,
al condamnării comunismului ca
ideologie perversă ce a dus la
instaurarea, la noi şi aiurea, a unui
regim criminal. Aşadar, demascarea
aliaŃilor de nevoie ai comunismului
ca regim nu este precedată de fixarea
în scris şi de proclamarea în public,
prin vocea aceloraşi autorităŃi, a
caracterului malefic al acestuia. Să
nu uităm nici acest detaliu sugestiv:
propunerea condamnării
comunismului la nivel european nu a
venit din partea Ńărilor care au trecut
prin experienŃa acestuia. Un astfel de
dezinteres, explicabil prin
perpetuarea aceloraşi oameni la
conducere în post-comunism, face
posibil ca în loc să ne preocupe
primar cei care au făcut comunismul
posibil prin acŃiunea lor voluntară, să
îi identificăm numai şi numai pe cei
care l-au sprijinit din slăbiciune sau
interes. Confuzia dintre cauză şi
efect, tradusă în lipsa diferenŃierii
dintre călăi şi victime, dintre
membrii activi ai sistemului şi
membrii „colaterali” ai acestuia,
încurajează instaurarea unui
relativism moral ce face ca exemplul
celor care au rezistat cu adevărat
împotriva comunismului, în temniŃă
sau în libertate, să fie deposedat de
mesaj civic. În lipsa unui proces real
al comunismului, ne mulŃumim cu
un proces mediatic în care sunt
expuşi oameni a căror vină nu este
mai puŃin evidentă, dar care au făcut
parte dintr’un sistem pe care nimeni
nu îl demască în dimensiunea lui
umană, cu nume şi prenume.
Rezultatul este halucinant: foştii
actori activi ai comunismului sunt
scoşi complet din ecuaŃie. Adică sunt
lăsaŃi să gestioneze în continuare
dominaŃia economică şi să îşi
pregătească fiii şi nepoŃii pentru
Parlamentul European. Publicul este
nevoit să se declare mulŃumit cu
execuŃia morală a câtorva victime
exemplare, dispariŃia lor de pe scena
publică fiind prezentată drept rupere,
în cele din urmă, cu trecutul. Teoria
Ńapului ispăşitor nu putea fi mai bine
pag. 13
ilustrată.
În al treilea rând, efectele
deconspirării sunt din punct de
vedere legal (aproape) nule. Adică
nu atrag după sine efecte automate
precum pierderea funcŃiei publice de
către cel deconspirat. În lipsa unei
legi a lustraŃiei, partidele se grăbesc
să intre în logica mediatică a
expulzărilor şi oferă spectacolul
jalnic al condamnării celor
deconspiraŃi deja de către comisii
formate din oameni nedeconspiraŃi
încă sau care au certitudinea unui
dosar pus bine. Atât de necesara
înnoire a clasei politice ajunge să fie
redusă la împărŃirea figurilor publice
în două tabere: demascaŃi şi
nedemascaŃi. Dar nici această
împărŃire nu funcŃionează cu
adevărat: Dan Voiculescu rămâne
partener politic al Guvernului în
timp ce Mona Muscă este repudiată
prompt. Faptul de a fi colaborat cu
Securitatea este cântărit în mod
evident cu două măsuri. Ce facem
însă cu cei care, fără să fi fost nici o
clipă în vizorul SecurităŃii, din cauza
vârstei tinere sau a lipsei de profil în
regimul trecut, au ajuns în Parlament
sau în alte funcŃii prin fraudă
intelectuală, prin forŃa banului sau
prin alte manevre menite toate la un
loc să confirme şi să menŃină
neîncrederea românilor în propria lor
clasă politică? Transformată în
muniŃie de război partinic,
„dosariada” nu contribuie la
reabilitarea prestigiului spaŃiului
politic. Riscul major rămâne:
adâncirea crizei de autoritate a
politicienilor şi accentuarea în
rândurile electoratului a lipsei de
interes, a absenteismului, cancerul
democraŃiei.
În al patrulea rând, în toiul acestui
cutremur politic local, se uită faptul
că nu suntem unici. În contextul mai
larg al Europei post-comuniste,
momentul ruperii sigiliului tăcerii de
pe arhivele regimului a fost aproape
peste tot convulsiv. Ceea ce explică,
de la o Ńară la alta, fie amânarea lui,
fie punerea în pagină mai atentă, de
pildă printr’o desecretizare graduală.
După reunificare, Germania a pus la
dispoziŃia celor în cauză şi istoricilor

pag. 14
pag. 14
Securitatea... pag. 13
arhivele STASI aplicând o strategie
a cercetării atente, de la caz la caz şi
de la o epocă la alta. S-a dorit o
confruntare cu trecutul comunist
lipsită de caracter exploziv şi
dublată de curăŃarea la propriu a
structurilor publice de personajele
compromise. În ciuda acestor măsuri
pentru prevenirea politizării
partinice şi a discriminării în numele
dreptăŃii, nu au lipsit scandalurile şi
dezvăluirile şocante. Sub semnul
exclusiv al acestora se va derula
deconspirarea în Ńări precum
Slovenia, Ungaria şi, foarte recent,
Polonia. Bulgaria se află abia la
început, dar în ciuda întârzierii, care
o aseamănă României, a ales
formula a cărei neaplicări la noi face
încă posibile şantajul, speculaŃiile şi
calomniile. Astfel, legea dată recent
de Parlamentul de la Sofia prevede
publicarea de la bun început a
listelor integrale cu ofiŃerii, agenŃii,
colaboratorii şi informatorii fostei
poliŃii politice.
În fine, rămâne întrebarea pe care
mulŃi dintre noi o formulăm fără să
fi primit până acum un răspuns
convingător: de ce nu s’a vrut până
acum deconspirarea şi de ce se vrea
tocmai acum? Care este raŃiunea
amânării şi care este raŃiunea grabei?
Avea România nevoie să vină la
Cotroceni un Traian Băsescu sau s’a
împlinit un soroc? A fost cineva sau
mai curând ceva la originea acestei
decizii dintr’o vară care va intra în
biografiile multora ca fiind cea mai
caldă şi cea mai rece în acelaşi timp?
Diversitatea celor deconspiraŃi,
acoperind practic tot spectrul politic
actual, nu poate susŃine teoria unui
complot de partid. MotivaŃia trebuie
căutată altundeva. În orizontul celor
câtorva luni ce ne mai despart de
momentul planificat al integrării
noastre în Uniunea Europeană, aflaŃi
în plină luptă anti-corupŃie care nu a
dat roade, după demonstraŃia
permisivităŃii structurilor de stat
făcută odată cu fuga lui Omar
Hayssam, captivi într’un sistem
public dominat de vechi alianŃe şi
mentalităŃi, incapabili să fim
coerenŃi în ceea ce priveşte viitorul
nostru, se pare că atacarea răului la
ExerciŃiu de omenie
Veronica Hrincu
„FundaŃia Soroptimist Târgovişte
va oferi unor copii din comuna
doljeană Rast, grav afectată în acest
an de inundaŃii, o tabără gratuită în
judeŃul DâmboviŃa, transmite
corespondentul ROMPRES. Banii
necesari vor fi obŃinuŃi printr-o
acŃiune de caritate, Doamna
Carmen Vlad, preşedinta Clubului
Soroptimist Târgovişte adresează
mulŃumiri anticipate celor ce vor
veni în sprijinul acŃiunii”.
Pentru cei care vor să citească mai
multe despre acest proiect, vă ofer
link-ul următor:
http://www.ziarul-dambovita.s1.ro/
index.php?
categoryid=8&p2_articleid=2785
Aşa a început totul, dintr-un imbold
pornit din adâncul inimii – de a
ajuta un grup de copii români, mai
necăjiŃi decât copiii noştri, care o
vară întreagă au locuit în corturi din
cauza inundaŃiilor din aprilie… De
asemenea, din dorinŃa de a susŃine o
prietenă din România, în acŃiunea ei
nobilă de colectare de fonduri.
Timpul a fost scurt, dar omenia nu
se măsoară în zile... Cei care vor să
ajute te susŃin necondiŃionat, din
prima clipă. Astfel, cu sprijinul
Părintelui Doru Costache, am intrat
în contact cu oameni cunoscuŃi şi
necunoscuŃi, dar dornici de a ajuta...
Am ajuns să-i numesc prieteni pe
cei cu care de obicei doar ne
salutam la biserică; am ajuns să ne
cunoaştem unii pe alŃii mai bine,
ne-am deschis şi am trecut de acea
barieră invizibilă existentă între noi,
românii de la Sydney, şi am
redevenit ceea ce eram acasă –
oameni prietenoşi, sensibili şi
rădăcină, adică exact operaŃia care
ar fi trebuit să fie făcută în primii
ani de după 1989, nu a mai putut fi
amânată. A rămas ultima dovadă a
României în faŃa partenerilor ei
europeni că este demnă să intre
într’o familie care funcŃionează
după alte reguli. Este şi ultimul
argument în faŃa unui subtil lobby
receptivi la nevoile românilor de
Acasă. Şi dacă putem, cât de puŃin,
de ce să nu oferim ajutorul nostru
celor care îl vor preŃui cu adevărat?
De asemenea, cu această ocazie am
avut plăcerea de a o cunoaşte pe
Doamna Ana-Maria Bliuc, o
persoană care are aceleaşi intenŃii
bune, de a-i ajuta pe cei de acasă, ai
căror copii au probleme de sănătate.
Apoi, să nu uităm că Doamna Lily
Strungaru a colectat anul trecut
fonduri pentru copiii de la Valea
Plopului... De asemenea, sunt
persoane particulare care trimit
acasă bani celor în nevoi... ToŃi care
au trimis bani ştiu că taxele de
trimitere sunt mari! Deci, intenŃii
bune sunt de pe mai multe fronturi
– ce-ar fi dacă am începe să ne
grupăm în jurul fundaŃiei create de
Ana-Maria? E doar o sugestie
timidă, care cred că ar avea suportul
unora dintre dumneavoastră...
MulŃumesc din nou, prin
intermediul revistei ViaŃa
parohială, pentru generozitatea şi
suportul primit pentru ajutorarea
copiilor din comuna Rast.
Au contribuit următorii (în ordine
alfabetică): Ana-Maria Bliuc, Otilia
şi Doru Costache, Carolyn şi Carol
Cruceanu, Mihaela şi Liviu
Cruceanu, Veronica şi Laurian
Hrincu, Adriana şi Sergiu
RomanŃan, Anca şi Dan
Slimovschi, Lily şi George
Strungaru, Denisa şi Lucian Tita,
Maria şi Mihai Zetea, cu ajutorul
cărora am reuşit să adun suma de
$340.
Şi mulŃumesc lui Dumnezeu că
sunteŃi în preajma noastră!
anti-românesc bazat din nefericire
pe date greu de contrazis. Altfel
spus, timpul originalităŃii
democraŃiei româneşti post-
comuniste, a înlocuirii ideii de
înnoire cu cea (mai veche) a
reciclării, a expirat. Şi împreună cu
el un anume fel de a face politică.
Sau cel puŃin aşa ar trebui să fie.
ViaŃa parohială | septembrie - octombrie 2006 |
 pag. 15

De curând, într-o discuŃie avută cu scriitorul Eugen Evu, acesta a afirmat că 5

ar fi mai corect folosirea sintagmei „limba paternă” în locul celei de „limba
maternă”! MotivaŃia lui a fost că „tatăl” fiind capul familiei, filiaŃia paternă
devine cea mai extinsă la entitatea poporală/ naŃională. Deseori întâlnim
exemple care întăresc această supoziŃie. Se zice PATRIE, nu MATRIE!
Capul Bisericii Ortodoxe este un PATRIARH, un părinte, un tată deci. Noi
trăim în PATRIARHAT, nu în matriarhat. Evident, etimologia „matriei” este
aceea de materie (zeiŃa tutelară fiind Geea), PATER fiind cognomen pentru
Părinte-Spirit ceresc, principiu cosmic, care ab origine, este Dumnezeu
Tatăl, creatorul Cerului şi a Pământului, al tuturor văzutelor şi nevăzutelor.

POEZII PENTRU CEI MICI

LIMERICS Edward Lear
(1812-1888), este primul poet
englez care a făcut popular
acest gen de poezie umoristică
formată dintr-o singură strofă
compusă din 5 rânduri, din care
1,2 şi 5 rimează diferit de 3 şi 4.
Dacă-i dai nas lui Ivan
łi se urcă pe divan
Căci Ivan obraznicu’
Mănânca tot praznicu’
Şi nu dă un ban!
****
El de la brâu in jos
Nu mirosea frumos,
Căci numitul Manole
Mânca mereu fasole
Fiind un păcătos!
***
Având doar patruzeci de kile,
I se spunea łânŃar Vasile
Şi-n loc de mâncare
Umbla cu pietre-n buzunare
Ca să nu-l ia vânturile!
- CICĂ ŞI CU DACĂ SE
PLIMBAU C-
C-O BARCĂ !
DACĂ, DACĂ, NU ERA,
Este un cuvânt, sau o frază care
CICĂ, CICĂ, SE ÎNECA !
- PE CAP UN CAPAC,
MARIA BEA, CA E BAIRAM !
PE CAPAC UN AC
- MUŞCĂ MUSCA SĂ NU
MIŞTE, CĂCI DE MIŞCĂ
MUSCA MUŞCĂ !
NEA ALECU
Nea Alecu, nea Alecu,
Tunde oaia şi berbecu’!
Şi berbecu’ tot zicea,
Nu mai tunde oaia mea!
Sare cioara din gutui
Tocmai pe căciula lui!
Nea Alecu mânios
Da cu foarfecele jos!
Iar berbecul furios
Dă cu coarnele-n cocoş!
Şi cocoşul fără vină,
Rupe creasta la găină...
Şi găina fără creastă
Sparge ouă la fereastră!
Nea Alecu supărat
Toata ziua n-a mâncat!
PALINDROMUL
citită din ambele sensuri îşi
pãstrează înŃelesul.
AU O NAVA NOUA
NICA MARA - MACIN
BISERICA STAVROPOLEOS
DIN BUCUREŞTI
Biserica Stravropoleos a fost construită
în anul 1724, de catre arhimandritul
Ioanichie, în timpul celei de-a doua
domnii în łara Românească a lui
Nicolae Mavrocordat (1719-1730).
Născut în satul OstaniŃa în eparhia
Pogoniană (Epir, Grecia), Ioanichie a
venit în łara Românească de la
mănăstirea Gura, metoc (manastire mai
mica, subordonata celei principale) al
Mitropoliei Pogoniene. În incinta hanului
cu două nivele ce se afla în proprietatea
lui, Ioanichie a construit actuala
biserică, zidind o mănăstire, ce era
susŃinută economic de catre han. In
1726 stareŃul Ioanichie a fost ales
mitropolit al Stavropolei şi exarh al
Ńinutului Caria. Tot de atunci,
mănăstirea pe care a construit-o a fost
numita Stavropoleos, după numele
vechii mitropolii. Din construcŃia iniŃială
a incintei mănăstirii şi hanului s-a
păstrat numai biserica, una dintre cele
mai reprezentative ctitorii în stil
brâncovenesc. Celelalte clădiri ale
complexului sunt rezultatul unui vast
proiect de restaurare şi construcŃie
început în anul 1897 de către
binecunoscutul arhitect român Ion
Mincu.

- CARE CARICATURIST
CARICATURIZEAZĂ O
CARICATURĂ
CARICA-
CARICA-
TURISTICĂ ÎNTR-
ÎNTR-O
CARTE TURISTICĂ CU
design grafic de George Roca

COPERTĂ RUSTICĂ ?

- CEL CE ŞTIE CĂ NU
ŞTIE NIMIC, ŞTIE CU
MULT MAI MULT
DECÂT
CEL CE NU ŞTIE
NIMIC !

ViaŃa parohială | septembrie - octombrie |

pag. 16
CRONICA EVENIMENTELOR
▌06.08: liturghia sărbătorească
dedicată schimbării la faŃă a
Domnului. Slujba a fost urmată de
şcoala de duminică. Dra. Dr.
Monique Florescu a susŃinut
programul de iniŃiere în limba
română. Dna. Marika Kalafatis şi
pr. paroh au susŃinut programul de
studiu biblic. Seara, preotul paroh a
susŃinut o conferinŃă publică la
Arhiepiscopia Greacă a Australiei
(în cadrul programului de cursuri
despre ortodoxie în
contemporaneitate), cu titlul ‘A
Traditional Orthodox Viewpoint on
Modern Sciences’
▌09.08: a avut loc o acŃiune de
curăŃire a bisericii, sălii şi curŃii,
organizată de Comitetul parohial,
cu sprijinul unui grup de enoriaşi.
Dl. Dragoş Tita a montat noul
sistem de microfoane al bisericii
▌13.08: prima parte a hramului
bisericii. Sfânta liturghie a fost
slujită de preotul paroh şi de
părintele Kyrillos Zisis
(Arhiepiscopia Greacă), în limbile
română, greacă şi engleză.
Cântările au fost intonate alternativ
de enoriaşii parohiei şi de un grup
de studenŃi de la Colegiul teologic
Grec Ortodox Sfântul Andrei. A
participat şi o delegaŃie a
comitetului de doamne din cadrul
filialei Sfântul Andrei din
Newcastle. După slujbă a avut loc
o masă comună, la care a participat
şi părintele Leslie Kostoglou
(parohia Sf. Gherasim din
Leichhardt)
▌14.08: vecernia şi litia dedicate
sărbătorii adormirii Maicii
Domnului. Au slujit părintele dr.
Ioan Constantinescu (parohia Sf.
Dimitrie din Brisbane) şi preotul
paroh
▌15.08: a doua parte a hramului.
Utrenia şi liturghia dedicate
sărbătorii adormirii Maicii
Domnului. Au slujit părintele Ioan
Constantinescu şi preotul paroh. La
slujbă au asistat: Dl. Marius
Dragolea, consul general al
României la Sydney; Revd. John
Henderson, secretarul general al
Consiliului NaŃional al Bisericilor
din Australia (NCCA); Dna. Debra
Porter, asistenta secretarului
general şi communications officer
în cadrul NCCA; părintele Petru-
Ilie Petre (parohia Buna-Vestire).
După sfânta liturghie, a urmat o
masă comună, în cadrul căreia au
luat cuvântul Rev. J. Henderson şi
Dl. M. Dragolea
▌20.08: sfânta liturghie a fost
urmată de o masă comună
▌27.08: după sfânta liturghie, a
avut loc şedinŃa Comitetului
parohial
▌04.09: preotul paroh a slujit în
compania părintelui Gavril CreŃa
(catedrala mitropolitană din
Timişoara). După sfânta liturghie,
a avut loc şcoala de duminică. Dra.
Dr. Monique Florescu a susŃinut
programul de iniŃiere în limba
română. Dna. Marika Kalafatis şi
pr. paroh au susŃinut programul de
studiu biblic
▌08.09: liturghia sărbătorească
dedicată naşterii Maicii Domnului,
la care a asistat părintele Petru-Ilie
Petre. Sfânta liturghie a fost urmată
de o masă comună. Seara, preotul
paroh a susŃinut un referat cu tema
‘Lay Theologians and their
Responsibility in the Church’, în
cadrul programului de retreat (la
Stanwell Tops) al studenŃilor
Colegiului Teologic Grec Ortodox
Sfântul Andrei
▌14.09: liturghia sărbătorească
dedicată înălŃării Sfintei Cruci, la
care a asistat părintele Petru-Ilie
Petre. Sfânta liturghie a fost urmată
de o masă comună
▌17.09: după sfânta liturghie a
avut loc cateheza liturgică
▌18.09: a avut loc slujba de
prohodire a Dnei. Ana Kornia,
membră a parohiei noastre
ViaŃa parohială | septembrie - octombrie 2006 |
 pag. 17

▌23.09: botezul micuŃei Maria-
Jasmine, fiica Dlui. Ronald-Ştefan
Chant şi a Dnei. Lucica Chant
(membri ai parohiei). Ca naşi au
participat Dl. Mircea Lăutaru
(membru al Comitetului parohial)
şi Dna. Elvira Lăutaru
▌24.09: duminica DreptăŃii
Sociale, declarată de Consiliul
NaŃional al Bisericilor din
Australia, a fost serbată şi în
biserica noastră. Au fost rostite
rugăciuni speciale pentru populaŃia
aborigenă a Australiei, iar preotul ▌01.10: după sfânta liturghie, a
paroh a rostit o predică dedicată
acestei zile. După sfânta liturghie, Preotul paroh a prezentat tema Our preotul paroh a susŃinut un referat
a avut loc un picnic în Henley
Park. La slujbă şi picnic au
participat şi Dl. consul general
Marius Dragolea şi soŃia
▌27.09: dimineaŃa, a avut loc o
acŃiune de curăŃire a bisericii, curŃii Luna Park. La invitaŃia de a
şi sălii, la care au luat parte Dnii.
Stavru Kalafatis şi Mihai Zetea,
însoŃiŃi de preotul paroh. Seara,
preotul paroh a dat curs invitaŃiei
lansate de Dl. consul general
Marius Dragolea, de a se întâlni –
la sediul Consulatului – cu Dl.
Bogdan Olteanu, preşedintele
Camerei DeputaŃilor a
Parlamentului României. La
întâlnire au mai participat preoŃii
celorlalte parohii ortodoxe şi liderii
asociaŃiilor româneşti din Sydney
▌29.09: seara, preotul paroh,
împreună cu Dl. Consul general,
Marius Dragolea, şi un grup de
enoriaşi, au participat la
deschiderea conferinŃei Truth and Rotaru
Truthfulness in Uncertain Times, ▌13.10: seara, a avut loc prima
organizată de Catholic Institute of conferinŃă publică în limba
Sydney română, din ciclul Serile Sfintei
Maria. ConferinŃa a fost susŃinută
▌30.09: preotul paroh a participat de preotul paroh şi a avut titlul
la lucrările conferinŃei Truth and ‘Lectura Bibliei în Biserica
Truthfulness in Uncertain Times, Ortodoxă’. După conferinŃă a avut
organizată de Catholic Institute of loc o şedinŃă a Comitetului
Sydney. A prezentat referatul parohial
intitulat ‘The Seekers of Truth, the
Egalitarian Myth and the ▌14.10: liturghia sărbătorească
Aristocracy of Spirit: Reconnecting dedicată Sfintei Cuvioase
Today with Mystical Tradition’ Parascheva, la care a asistat
părintele Petru-Ilie Petre (cu
familia). Sfânta liturghie a fost
avut loc şcoala de duminică. urmată de o masă comună. Seara,
Spiritual Identity (engleză) şi un cu titlul ‘The Hymn Ho
comentariu asupra câtorva versuri Monogenēs and the Christological
din balada MioriŃa (bilingv) Dilemma of Divine Impassibility’,
în cadrul conferinŃei The Reign of
▌05.10: excursia cursanŃilor şcolii Justinian and Theodora
de duminică la Opera House şi (Macquarie University)
participa, adresată celorlalte două
parohii ortodoxe româneşti din
Sydney, au răspuns preotul şi Mai multe fotografii din viaŃa
credincioşii parohiei Bunavestire parohiei “Sfânta Maria” din
Sydney, veŃi găsi vizitând site-ul
nostru la:
www.sfmariasydney.com
▌06-07.10: lucrările de rezugrăvire
a tavanului bisericii şi turlei,
realizate gratuit de o echipă de
meşteri alcătuită din Dnii. Pavel
IoniŃă, Mihai Gîtman şi GheorghiŃă

noi şi pe domnul consul general sucuri), fam. pr. Doru Costache

Dezlegare la picnic!
Denisa Tita
24 septembrie – odată cu sosirea
primăverii, a venit şi timpul
tradiŃionalului picnic organizat în
Henley Park, Enfield. Vremea
potrivnică nu i-a oprit pe enoriaşii
bisericii noastre să participe şi să
bucure de atmosfera picnicului.
Am avut plăcerea să-i avem printre
Marius Dragolea, împreună cu
soŃia şi alŃi reprezentanŃi ai
consulatului.
Ca de obicei, s-au găsit oameni
generoşi care au făcut donaŃii cu
scopul bunei desfăşurări a
picnicului. MulŃumim şi pe această
cale celor fără de care organizarea
nu ar fi fost posibilă:
Anonim ($50), fam. Chant (bere,
($50, bere), fam. Costea ($50),
fam. Diaconu (sucuri), fam.
Dumitreasa (bere), fam. Kalafatis
(cârnaŃi), fam. Lăutaru (sucuri),
fam. Păunescu (bere, vin), d-na
Dumitra Popescu ($30), d-na Ioana
Radu ($20), fam. Tiron ($20,
gheaŃă), fam. Vultureanu (bere,
sucuri), fam. Zetea (pâine, sucuri,
prăjituri).

ViaŃa parohială | septembrie - octombrie |

pag. 18

Hotărâri ale Servicii oferite de

Comitetului biserica Sfânta Maria din Sydney
parohial,
În şedinŃa Comitetului parohial din 27 august 2006, au fost
august-octombrie dezbătute şi aprobate următoarele tarife, pentru slujbe desfăşurate
în biserica noastră:
■ În duminicile în care parohia
organizează Şcoala sau Slujbe Membri înregistraŃi Ne-membri
picnicuri, sfânta liturghie se Botez $ 200 $ 350
încheie la ora 11.30
Cununie $ 250 $ 400
■ Renovarea zugrăvelii
tavanului bisericii şi construirea Înmormântare $ 200 $ 400
unui loc special pentru
aprinderea lumânărilor, lângă De asemenea, în urma re-amenajării sălii adiacente (hall), există
condiŃii decente pentru desfăşurarea unor mese ocazionate de
biserică
diverse slujbe (botezuri, cununii, înmormântări). Astfel, persoanele
■ Crearea unui fond sau familiile interesate pot închiria sala pentru maximum trei ore
permanent, de $ 300, pentru (numai pe timp de zi, cu respectarea condiŃiilor de protejare a sălii
susŃinerea activităŃilor sociale şi bunei vecinătăŃi).
şi educaŃionale ale parohiei
Pentru închirierea sălii, tarifele aprobate sunt:
■ Concretizarea primei etape
în reorganizarea curŃii, prin
Membri înregistraŃi Ne-membri
cimentarea porŃiunii dintre
intrare şi sala adiacentă, cu $ 200 $ 300
pregătire pentru construirea
unei pergole Pentru toate aceste servicii, sumele trebuie achitate (integral)
■ Copiii şi tinerii care urmează înainte de eveniment. Vor fi eliberate chitanŃe pentru toate sumele
cursurile şcolii de duminică vor de mai sus.
primi câte $10 pentru fiecare
excursie (de o zi) organizată
de parohie, la care vor
participa
■ Programul de Crăciun al
parohiei:
Sâmbătă, 23 decembrie
(seara) – Vecernia specială de
Naşterea Domnului
Duminică, 24 decembrie (după
sfânta liturghie) – Moş Crăciun
Prima organizaŃie oficială
împarte cadouri copiilor a parohiilor româneşti
Luni, 25 decembrie – liturghia (aflate sub jurisdicŃia Patriarhiei Române)
sărbătorească de Naşterea
Domnului de la Antipozi
În şedinŃa plenară din 27-28 iunie 2006, Sfântul Sinod al Bisericii
veşti proaste
Ortodoxe Române a hotărât înfiinŃarea Vicariatului Ortodox Român
pentru Australia şi Noua Zeelandă. Sediul organizaŃiei se află la
Anul acesta, parohia Melbourne, iar în funcŃia de vicar administrativ este numit
noastră, nefiind încă
Preacucernicul Părinte Dumitru Coman, parohul bisericii “SfinŃii
înregistrată ca organizaŃie apostoli Petru şi Pavel” din Melbourne.
încorporată, nu a mai obŃinut
Aflată sub jurisdicŃia Patriarhiei Române, parohia Sfânta Maria din
grantul guvernamental
Sydney se integrează de acum înainte în structura administrativă a
pentru care a aplicat.
Vicariatului Ortodox Român pentru Australia şi Noua Zeelandă.

ViaŃa parohială | septembrie - octombrie 2006 |

 pag. 19

PENTRU SLAVA LUI DUMNEZEU

■ MulŃumiri tuturor celor care au ■ Dl. John Siokos a donat parohiei, Ana Mănescu au oferit bisericii
participat prin donaŃii şi efort la în memoria mamei sale, Elena aranjamente florale, cu diverse
organizarea meselor comune Siokos, un proiector de imagini, cu ocazii.
prilejuite de hramul bisericii (13-15 ecranul aferent, un laptop şi un
august). VCR, spre uzul Şcolii de duminică ■ Dl. Alexandru Busu a oferit un
şi alte activităŃi sociale. Dl. Dragoş domeniu Internet pentru situl
■ Echipa care a realizat lucrarea de Tita a donat parohiei un computer, oficial al parohiei noastre. Site-ul,
restaurare a sălii adiacente a pentru uzul Şcolii de duminică, iar www.sfmariasydney.com, a fost
continuat prin rezugrăvirea Fam. Laurian şi Veronica Hrincu a reorganizat în colaborare de Dnii.
tavanului şi turlei bisericii. donat un birou pentru computer. Ion Nedelcu şi Alexandru Busu.
MulŃumiri speciale Dlor. Pavel
IoniŃă, Mihai Gîtman şi GheorghiŃă ■ Altarul bisericii a fost împodobit ■ Fam. Vultureanu a donat un set
Rotaru, care au donat materialele cu noi veşminte pentru sfânta masă, de feŃe de masă cu broderie
necesare şi au lucrat gratuit, pentru perdea şi iconostas, prin românească.
slava lui Dumnezeu. Meşterii au generozitatea unui grup de
fost asistaŃi de Dna. Adriana donatori: Anonim, $ 60; Fam. ■ Dna. Dumitra Popescu (Tanti
Rotaru, Fam. Denisa şi Lucian Tita, Chant, $ 20; Fam. Mihai şi Maria Mica) şi Fam. Kalafatis au donat
Fam. Ileana şi LaurenŃiu Păunescu, Costache, $ 60; Fam. Kalafatis, $ prescurile necesare pentru sfânta
şi Dl. Gheorghe Costea. Hrana 60; Dna. Alexandrina Păunescu, $ liturghie.
meşterilor a fost asigurată de 60; Dna. Dumitra Popescu (Tanti
familiile Păunescu şi Tita. Mica), $ 60; Fam. Teodorescu, $
20; Fam. Tiron, $ 60; Fam. Tita, $
■ Dl. Doru Dumitru Slădescu şi 60; Fam. Zetea, $ 60. Lucrarea a
Dna. Cristina Slădescu, care au fost realizată gratuit de către Dna.
realizat pictura bisericii, au Coca (Vasiliki) Schweiger.
procedat la retuşarea unor Materialele au fost transportate din
fragmente de frescă ce au început România de către Dl. Ioan DiŃu.
să se degradeze (din cauza
umezelii). ■ Fam. Bunescu, Fam. Elin şi Dna.

Raftul cu ebook furtunoasă, Nuvele şi schiŃe,
Năpasta, etc., toate textele fiind
Ion Nedelcu
http://www.caragiale.net
reproduceri după I. L. Caragiale,
Opere, ediŃia Al. Rosetti (1959-
Domnilor şi doamnelor, 1964), după cum ne informează
Bine aŃi venit la Caragiale! creatorii sitului.
Aşa că, faceŃi-vă ceva timp şi
descărcaŃi e-cărŃile (căci toate au
acum „e”-uri, mon cher) lui nenea
Iancu, ca mai apoi să găsiŃi ceva
timp să le şi răsfoiŃi – poate aşa ne-
om mai astâmpăra dorul de Ńară.

Dacă vreŃi ceva umor românesc de

calitate, vă invit să vizitaŃi pagina redacŃia:
personală a Domnului Caragiale, pr. dr. Doru Costache
http://www.caragiale.net. Să fiu concepŃie grafică &
mai explicit, este vorba despre un tehnoredactare:
site care are la bază un proiect Ion Nedelcu (FranŃa)
susŃinut de Academia Română,
Ministerul Culturii şi Cultelor şi
de alte multe comitete şi comiŃii.
Acest proiect a fost demarat în
2002, an care a fost declarat „Anul 64 Linthorn Ave,
Croydon Park,
Ion Luca Caragiale”. Sigur, site-ul
NSW 2133.
nu este doar biografic, ci conŃine phone: (02) 9642 02 60
lucrări celebre din opera autorului www.sfmariasydney.com
ca: O scrisoare pierdută, O noapte

ViaŃa parohială septembrie - octombrie 2006 |