Sunteți pe pagina 1din 18

noimebrie - decembrie 2005

anul XXX
UN AN unii este greu să participe la
editorial

viaţa parohiei, la activităţile


ÎMPREUNĂ noastre, dacă nu au funcţii în
comitet sau dacă nu joacă
Pr. Doru Costache roluri de vioara-întâi,
bănuiesc că nimeni nu poate
Despre multe se poate scrie, acum,
afirma cu onestitate că din
la împlinirea unui an de când
cauza mea nu sunt printre
suntem împreună. Şi despre bune, şi
despre rele; şi despre împliniri, şi noi…
despre eşecuri. Şi probabil că aceasta e
singura mare biruinţă cu care
Îmi place să cred că relele nu vin
am fost binecuvântaţi de

Naşterea Domnului
dintre noi şi că nici nu reprezintă
Dumnezeu, Dumneavoastră
ceva realmente semnificativ în viaţa
şi cu mine, de-a lungul
parohiei noastre. Oricum, apare cu
acestui an: anume de a fi
evidenţă faptul că nici intenţiile
învăţat să lăsăm de la noi
mele şi nici ale celor implicaţi în
pentru a sluji celorlalţi,
activitatea noastră nu pot fi
fraţilor noştri şi surorilor noastre în
confundate cu răul care din când în
Hristos. Acesta e lucrul care …e vremea să ne naştem
când se mai abate asupra parohiei.
Nu noi suntem cei care subminăm
contează realmente: faptul că am împreună cu Dumnezeu
început să ne luăm în consideraţie Ion Nedelcu (Lorquin, France)
comuniunea, armonia în biserică –
unii pe ceilalţi şi să ne aducem
fapt perceput ca atare de majoritatea
aportul, cu modestie, potrivit Cine nu a observat că deja Crăciunul
credincioşilor, care nu se lasă
măsurii fiecăruia, la mai-binele a devenit cu totul altceva decât ar
intimidaţi de umbrele pe care
întunericul le mai aşterne din când comun. trebui să fie…? Magazinele îşi
în când peste noi… Am învăţat că liturghia şi celelalte pregătesc vitrinele, cu Moşi
slujbe nu sunt spectacole, ci Crăciuni, steluţe, îngeraşi, iar străzile
Cât despre neîmpliniri, pe acestea le se umplu deja de ghirlande cu
momente de rugăciune. Am învăţat
asum personal. Ele sunt mai beculeţe… Sincer, nu am ceva
că a ne ruga în biserică presupune în
degrabă de ordinul relaţionării cu împotriva acestui tip de atitudine,
primul rând a ne ruga împreună.
oamenii. Chiar dacă sinceritatea şi căci întreaga suflare trebuie să
Am învăţat că rugăciunea şi jertfele
slabele mele abilităţi de comunicare participe la o astfel de sărbătoare
noastre trebuie să continue în viaţa
s-au bucurat de răspunsuri pozitive (excluzând totuşi aspectul pur
de zi cu zi. Ne antrenăm pentru a
din partea celor mai mulţi dintre comercial, exagerat al acestei
prelungi acest spirit prin diversele
credincioşi, nu i-am putut mulţumi sărbători). Am însă ceva de spus în
noastre activităţi, că e vorba de
pe toţi. Probabil că fiecare are privinţa faptului că, de fapt, suflarea
mese comune, picnicuri, serbări sau
dreptatea sa, atunci când diverse nu este întreagă; de la o vreme se
chiar munca voluntară prin curtea
tensiuni apar, însă rămâne limpede pregăteşte doar o parte a ei – cea
că nu toată lumea poate fi fericită în bisericii. vizibilă. Culmea, strălucirea “fizică”
acelaşi timp şi de asemenea că Am învăţat să devenim mai a evenimentului caută să surclaseze
măruntele interese individuale responsabili pentru aspiraţiile şi fără drept de replică strălucirea
trebuie să cedeze în faţa mai-binelui opiniile noastre. Am votat liber un spirituală a sărbătorii. E redundant să
comunităţii. nou comitet parohial şi am discutat încerc a spune aici ce înseamnă
deschis despre lucruri care ne sărbătoarea Crăciunului pentru noi,
Aş vrea să cred însă că nu am
privesc pe toţi. Sigur, nu toţi prind creştinii (activi sau indiferenţi),
pierdut pe nimeni din cauza
cu uşurinţă jocul democratic al
nepriceperii mele. Chiar dacă pentru pag. 3
pag. 3
pag. 2

Moment aniversar
Anul acesta s-au împlinit 25 ani de păstrează în biserica noastră, Dumnezeu!, sunt cu noi, contribuind
la sfinţirea bisericii noastre, la 1 purtând semnăturile tuturor celor în continuare la dezvoltarea parohiei
iunie 1980. Slujba a fost oficiată de prezenţi, printre care pr. Gabriel şi a vieţii comunitare.
(pe atunci) episcopul Antonie Popescu şi membrii Comitetului Recunoştinţă tuturor celor fără de
Plămădeală al Buzăului (ulterior parohial. care parohia noastră, Sfânta Maria
mitropolit al Ardealului, până la Mulţi dintre semnatarii hrisovului din Sydney, nu s-ar fi bucurat de
trecerea sa către Domnul, în 2005). de sfinţire nu mai sunt printre noi, singura biserică ortodoxă
Documentul de sfinţire se din diverse motive. Alţii, slavă lui românească din NSW.

HRISOV DE SFINŢIRE

Cu binecuvântarea şi aprobarea
Prea Fericitului IUSTINIAN,
patriarhul Bisericii Orotodoxe
Române din vremea aceea, în
anunl 1973, la dorinţa
credincioşilor ortodocşi de
origine română, stabiliţi în
Australia, a luat fiinţă Parohia
ortodoxă română din Sydney.
Iar astăzi, 1 iunie 1980, cu
vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului
şi cu săvârşirea Sfântului Duh, s-
a sfinţit biserica Parohiei
„Sfânta Maria”, de către Noi,
Antonie Episcop al Buzăului,
trimisul Prea Fericitului Părinte
IUSTIN, Patriarhul de acum al
Bisericii Ortodoxe Române, sub
a cărui oblăduire canonică se
află acest aşezământ şi
credincioşii lui.
La slujba de sfinţire a bisericii
au participat: P.C. Pr. Gabriel
Popescu, parohul parohiei din
Sydney, ceilalţi preoţi români din
Australia, credincioşii care s-au
străduit să aibă acest altar de
închinare, membrii consiliului şi
comitetului parohial, precum şi
preoţi şi credincioşi ai celorlalte
Biserici creştine de aici.
Acest hrisov de sfinţire s-a
întocmit în două exemplare,
astăzi, 1 iunie 1980 şi, după ce s-
a semnat de toţi cei prezenţi,
unul s-a aşezat, după rânduială
în sfânta biserică, spre pururi
aminte, iar al doilea a fost trimis
în ţară spre a fi păstrat în Arhiva
Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române.
Binecuvintează, Doamne, pe cei
ce iubesc podoaba Casei Tale!

Viaţa parohială | noiembrie - decembrie 2005 |


pag. 3

Un an împreună... pag. 1
DACĂ APROAPELE prăpastie… Dar tu nu vezi, orbit de
credinţa în propria ta dreptate…
susţinerii opiniei proprii cu TĂU VA GREŞI FAŢĂ M-ai ajutat, prin ceea ce ai făcut,
argumente şi al recunoaşterii opiniei DE TINE să devin mai bun? Pentru că, până la
celuilalt, însă e limpede că acum urmă, acesta e motivul pentru care
suntem pe drum…
Scrisoare deschisă către cineva, creştin fiind, s-ar apuca de
Doar în acest spirit a fost posibil să
un frate în Hristos ce te-ai apucat tu; şi doar un
înfăptuim şi în plan material câte pr. Doru Costache necreştin ar apuca pe calea asta cu
ceva. Împreună am contribuit pentru gândul de a-mi face rău.
a avea o instalaţie de sunet, mobilier Domnul a spus: De-ţi va greşi Dar tu ai câştigat ceva? Ai reuşit
nou de bucătărie, apă caldă, aer fratele tău, mergi, mustră-l între tine doar să te scoţi dintre noi... Singur
şi el singur. Şi de te va asculta, l-ai ai ieşit, şi acum îţi verşi pretutindeni
condiţionat…
câştigat pe fratele tău. Iar de nu te veninul, afirmând că eu te-am
Împreună am slujit, sărbătoare de va asculta, ia cu tine încă unul sau exclus. Nu vezi cum lucrează otrava
sărbătoare, nelăsând săptămânile doi, ca din gura a doi sau trei asta, vărsată atâta timp în sufletul
fără slăvirea lui Dumnezeu… martori să se statornicească tot tău?
Împreună am lucrat pentru cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, În sfârşit, dacă ai ajuns să crezi
realizarea acestei reviste. Împreună spune-l Bisericii; iar de nu va asta, uite, îţi spun pe şleau, aşa cum
am creat condiţii pentru şcoala asculta nici de Biserică, să-ţi fie ca am spus şi în biserică: uşa este
duminicală. Împreună am fost de un păgân şi vameş (Matei 18:15- deschisă. Te poţi întoarce fără a face
ajutor fraţilor din ţară. Multe se pot 17). pocăinţă în public.
face împreună! Eu sunt aproapele tău. Fratele tău. Cât despre faptul că ai sărit din
Îmi exprim recunoştinţa pentru Dacă ţi-am greşit cu ceva, tu, creştin întâmplare câteva din treptele
maniera în care Comitetul parohial fiind, ucenic al Domnului, nu al recomandate de Hristos (vezi citatul
şi ceilalţi credincioşi s-au angajat în altcuiva, ar trebui să urmezi calea de mai sus), acesta e un păcat pe
opera de modernizare a parohiei lui Hristos. Adică să-l iubeşti pe cel care-l poţi mărturisi, dar asupra
noastre. ce a greşit. Dar tu nu, tu ai apucat pe căruia este bine să meditezi din
calea denunţurilor... când în când. Ca nu cumva să fii
Domnul să binecuvânteze ispitit să crezi că tu eşti drept, chiar
Te-a supărat discursul meu despre
sărbătorile cu pace, sănătate şi dacă eu sunt păcătos.
ciumă? Citeşte din când în când
bucurie! Noul Testament: numai despre asta Pace, în Domnul
La mulţi ani! e vorba acolo. Păstorul nu vorbeşte
spre a jigni, ci pentru a-şi trezi oile,
...e vremea… pag. 1 pentru a nu le lăsa prăvălite în

presupunându-se că toată lumea ştie.


Problema e că refuzăm esenţa; nu
mai alegem să trăim împreună cu
Dumnezeu. Trăim murind în fiecare
moment. Pervertim în mintea noastră
reflexul “naşterii” paradigmatice a
lui Dumnezeu, traducând-o prin
naştere spre moarte. Dumnezeu se
naşte arătându-ne că naşterea ar
trebui să fie starea noastră firească.
Provocarea adusă de acest eveniment
reprezentarea iconografică a pildei Fiului risipitor

este aceea a vieţii veşnice, căci


Dumnezeu ni-l dăruieşte pe
Dumnezeu, adică viaţa.
Aşa că, să ne împodobim brazii, să
facem daruri celor dragi (şi nu
numai), cum am făcut până acum,
dar să nu uităm să dăruim vieţii
noastre un singur dar, acela de a ne
naşte împreună cu Dumnezeu,
rupând astfel obişnuinţa morţii de
fiecare zi.
Acesta e conţinutul şi sensul
Crăciunului.

Viaţa parohială | noiembrie - decembrie 2005 |


pag. 4

Despre haos şi construcţia spirituală


Tema discuţiilor noastre biblice
preot dr. Doru Costache

Lucrând aproape trei luni asupra “luminare”, sau organizare, nu a luat vorbeşte şi se poartă diferit. Este
primelor versete din Cartea Facerii, sfârşit încă. Termenul ultim al normal, în aceste condiţii, ca
în cadrul întâlnirilor noastre de acestei acţiuni permanente se membrii comunităţii să fie mai întâi
vinerea seara, am meditat insistent – descoperă în Apocalipsa 21:25, text surprinşi, poate chiar jenaţi, şi la fel
împreună, sper – asupra care anunţă o stare a lumii în care de natural este ca mai apoi să
semnificaţiei versetelor al doilea şi noapte/întuneric nu va mai fi, în încerce să-l cunoască pe noul păstor.
al treilea. Ne-au atras atenţia în toate şi prin toate strălucind lumina
Haosul nu este produs de maniera
special cuvintele: “pământul era (cf. sfântul Maxim, Mystagogia 7)…
în care lucrează păstorul sau de
neîntocmit şi gol” şi “Dumnezeu a
În plan eclesial / comunitar, chiar maniera în care reacţionează
zis: să fie lumină! Şi a fost lumină”.
dacă depăşind litera textului, comunitatea; este pur şi simplu
Redau mai jos rezumatul mesajul rămâne – surprinzător poate rezultatul imediat al schimbării unui
meditaţiilor şi discuţiilor noastre. – foarte asemănător. Înainte de a păstor cu altul. Indiferent cine ar fi
aborda acest aspect, cred că este venit la Sfânta Maria, dacă nu venea
În plan cosmologic, pentru a
binevenit să observ aici, aşa cum am păstorul de acum, ar fi existat
respecta litera textului, este vorba
făcut şi în cadrul discuţiilor noastre, probleme; poate altele, dar inevitabil
despre începutul universului vizibil.
faptul că în tradiţia ortodoxă textul probleme. Pentru o comunitate care
Interpretând termenul “pământ” din
biblic (sau oricare altul) nu este nu a mai experimentat anterior
perspectiva primului articol al
niciodată evaluat doar sub aspect această schimbare, sigur că totul
Crezului, înţelegem că este vorba nu
literal. Spre exemplu, sfântul Ioan poate să aducă a catastrofă, de unde
despre planeta noastră şi solul
Gură de Aur, interpretând Geneza, tendinţa unora de a considera
acesteia, ci despre un termen generic
atrage atenţia asupra faptului că “haosul social” pe care-l
ce desemnează întreaga lume
Moise ne-a vorbit despre maniera în experimentează în acest moment un
vizibilă, materială. Universul a
care Dumnezeu a făcut lumea pentru echivalent al potopului (probabil că
debutat în stare haotică, Dumnezeu
a ne învăţa cum să ne construim mulţi uită însă faptul că potopul este
creând la început o “materie” lipsită
propria casă/viaţă/familie (cf. Omilii interpretat în Scriptură atât ca
de formă. În contrast cu imaginea
la Facere 2). Consecutiv, mutând pedeapsă divină pentru păcate, cât şi
acestei materii haotice,
unghiul interpretativ, textul nostru ca promisiune a regenerării
neorganizate, stă expresia “şi a fost
se transformă într-o minunată spirituale…). Probabil că păstorului
lumină”. Aceasta din urmă nu se
parabolă a construcţiei comunitare. care va veni după cel de acum îi va
referă la lumina solară, nici la o
fi mai uşor, comunitatea având deja
lumină spirituală, termenul “lumină” În principiu, este vorba despre
experienţa schimbării…
constituind aici o metaforă a faptul că nimic nu se poate construi
organizării. Aşadar, textul operează plecând de la o ordine prestabilită. Însă “haosul social” nu se referă
cu o antiteză, opunând haosul şi Plecarea unui preot din parohie şi numai la relaţia dintre preot şi
ordinea. Debutând în stare haotică, sosirea altuia implică inevitabil comunitate, caracterizând
universul este configurat prin dezagregarea unui anumit tip şi ritm deopotrivă relaţiile din sânul
poruncile/energiile divine. De fapt, al relaţiilor, de vreme ce fiecare comunităţii. Şi mă voi referi acum
universul nu a fost organizat dintr-o păstor este diferit de ceilalţi ca om şi explicit la situaţia parohiei noastre.
dată, textul vorbind despre educaţie. Cum ar fi, evenimentul Activitatea socială destul de slabă
alcătuirea acestuia prin intermediul a schimbării unui păstor cu altul din ultimii ani nu a ajutat din cale-
şase tablouri (cele şase zile ale coincide, în viaţa comunităţii, cu afară la constituirea unor relaţii
facerii), trei dintre ele vorbind etapa haotică din istoria organizării sănătoase între membrii parohiei.
despre succesive acţiuni de universului. Haosul “social” apare Unii chiar mi-au mărturisit că era
decantare/separare şi trei despre ca o necesitate naturală, prealabilă destul de dificil să vorbeşti despre o
succesive acţiuni de cosmizare/ oricărei construcţii. Noul păstor este viaţă de reală comuniune. Evident
organizare. Mai mult, citind acest altfel decât cel dinainte; nici mai că, faţă de această stagnare, faptul că
text în ansamblul Scripturii, bun, nici mai rău; este pur şi simplu programul nostru de construcţie
înţelegem că procesul de altfel. Gândeşte şi simte diferit, pag. 5

Viaţa parohială | noiembrie - decembrie 2005 |


pag. 5

Despre haos… pag. 4 dezvoltare, ori pieire”… Ziua de pentru univers şi schimbarea unui
comunitară a introdus o serie de mâine a parohiei nu are speranţe preot cu altul la nivelul vieţii
elemente noi în viaţa parohiei ridică dacă astăzi preferăm să ne protejăm comunitare. Şi aceasta pentru că
probleme mai mult sau mai puţin propria comoditate. metanoia este începutul necesar al
serioase pentru mulţi dintre noi. procesului de transformare spirituală
Contemplând Cartea Facerii şi
Pentru unii este greu să înţeleagă numit în termeni familiari “viaţa
ceea ce ne transmite aceasta despre
sensul şi necesitatea acestor creştină”. Nici acest proces nu se
maniera în care Dumnezeu lucrează
activităţi; pentru alţii este greu să poate derula fără succesive separări
în lume, ajungem să privim cu mai
interacţioneze cu ceilalţi, pe care şi reorganizări. Trebuie întâi
mult calm şi sporită înţelegere un
până de curând i-au privit mai decantate tenebrele şi apele
fenomen inevitabil şi un proces
degrabă ca noţiuni abstracte decât ca conştiinţei noastre, treptata
necesar. De obicei, cine nu este în
persoane vii, cu care se poate sta de despătimire a manierei în care
stare să priceapă nu poate face mai
vorba. Ne rugăm împreună, dar nu cugetăm realitatea şi ne apropiem de
mult decât să încetinească procesul.
ştim mare lucru unii despre ceilalţi, ea, printr-o luptă continuă cu sine,
Dar procesul dezvoltării comunitare,
sau chiar nu ne pasă unii de alţii. Or, prin asceza simţurilor, a minţii şi a
ca şi mersul universului către “cer
pentru a ne constitui într-o inimii. Pe acest suport, mai apoi,
nou şi pământ nou”, nu poate fi
comunitate vie, puternică, este putem construi noul “eu”, mereu
oprit…
nevoie de un plus de omenie, nou, omul interior, împodobit cu
compasiune, solidaritate… În plan personal / subiectiv, virtuţile vieţii divine. Nici acest
Acceptarea, asumarea conştientă a istorisirea despre facerea lumii se proces, desigur, nu este simplu, lipsit
haosului devine de fapt prilej pentru descoperă a fi o parabolă a devenirii de durerile inerente transformării.
un pas mai departe. Activităţile spirituale. Cel puţin, aceasta e Nici acest proces nu are, de
noastre, care corespund întrucâtva maniera în care Origen, unul din cei asemenea, capăt.
principiilor organizatoare despre mai importanţi teologi din primele
care vorbeşte Cartea Facerii, nu au secole creştine, a interpretat textul.
alt scop decât acela de a contribui la Educaţia şi mediul social
configurează conştiinţa noastră în
RUGĂ
apropierea credincioşilor prin
implicarea lor în activităţi comune, moduri de care nu ne mai dăm
seama cu uşurinţă. Sub acest aspect, Îngenunchiez, Doamne,
ca o bază solidă pentru
în faţa Ta,
supravieţuirea şi dezvoltarea suntem produsul lumii în care trăim.
Ascultă-mi, Doamne, ruga,
parohiei noastre. Însă este limpede că maniera de Înţelege-mi, Doamne,
viaţă a fiecăruia/fiecăreia dintre noi durerea:
Activitatea noastră poate fi
conduce neîncetat la reconfigurarea Eu caut lumină.
tulburătoare pentru mulţi, însă
conştiinţei noastre. La un moment
necesară. În termenii Facerii, De departe vin, de pe
dat, eventual într-un moment de
“haosul social” nu poate fi depăşit tărâmul fără de soare,
clarviziune privind deşertăciunea
fără separări şi reorganizări. Sunt De pe tărâmul fără de
vieţii fără Dumnezeu, simţim o
lucruri vechi ce s-au dovedit speranţă.
chemare, lipsa a ceva realmente
contraproductive comunitar şi sunt Sunt un căutător de comori,
semnificativ. Cu ceva “şanse”, Doamne:
lucruri noi care nu au fost făcute
putem întâlni cuvântul lui Eu caut lumină.
până la venirea păstorului de acum,
Dumnezeu, care ne cheamă la ceea
însă de care obştea avea şi are
ce ne-am obişnuit a numi pocăinţă. Mi-ai dat puterea de a
nevoie. Încercarea de a ţine lucrurile vedea,
În Noul Testament, scris la început
pe loc, în numele obişnuinţei, Mi-ai dat durerea de a
în limba greacă, termenul pe care-l
reprezintă semnul unei periculoase înţelege,
traducem prin pocăinţă este
lipse de realism. Aşadar, de unele Mi-ai dat înţelepciunea de a
metanoia, însemnând “schimbarea plânge, Doamne:
din cele vechi trebuie să ne
minţii” şi implicând eliberarea de Eu caut lumină.
distanţăm, pe altele – dintre cele noi
condiţionările sociale şi
– trebuie să le învăţăm. De ce?
educaţionale, distanţarea de o Sunt un căutător de comori
Pentru simplul motiv că aşa cum În sufletele oamenilor.
anumită înţelegere a lucrurilor,
universul se mişcă spre termenul său Ascultă-mi ruga, Doamne:
valorilor.
ultim, comunitatea cunoaşte propria Eu caut lumina din oameni.
sa dinamică, dictată de principiul – Metanoia reprezintă, la nivelul Gina Enescu
pragmatic, dar realist – “ori vieţii personale, ceea ce este haosul Bucureşti

Viaţa parohială | noiembrie - decembrie 2005 |


pag. 6

„Şi a fost seară şi a fost dimineaţă…”


Alexandru Mihăilă
asistent universitar, Universitatea din Bucureşti

Este o frază cunoscută, apare chiar Dumnezeu se arată noaptea şi îi (Răspunsuri către Talasie, 28).
în primul capitol al Facerii. Potrivit vorbeşte lui Avraam, punându-l să După ea vine seara şi noaptea
textului, Dumnezeu a creat lumea numere stelele şi să înţeleagă cât trădării şi prinderii lui Hristos. Un
în 6 zile, drămuindu-şi lucrul în de mulţi îi vor fi urmaşii promişi. proces nocturn, ilegal în
fiecare zi. Referatul fiecărei zile se Tensiunea episodului în sine se desfăşurare chiar după normele
încheie cu formula: „Şi fost seară sprijină pe două paradoxuri: Primul iudaice, îl respinge pe însuşi
şi a fost dimineaţă…”. paradox este că Dumnezeu se Dumnezeu. Dimineaţa sinedriul a
Însuşi Dumnezeu ne apare aici ca revelează noaptea (nu e vorba de o pronunţat sentinţa condamnării la
un constructor, care lucrează de viziune nocturnă, ca a profeţilor, ci moarte (Matei 27:1), Hristos fiind
dimineaţă până seara, iar în week- Dumnezeu vine la Avraam răstignit dimineaţa la ora 9 (ceasul
end se odihneşte. Orice credincios noaptea, Facerea 15:1, ca apoi să-l 3) şi agonizând întreaga amiază
al Vechiului Testament de atunci scoată afară din casă şi să-i arate până la ora 15 (ceasul 9), când a
repeta de altfel modul divin de cerul v. 5; cf. v. 12 şi 17 care arată murit (Marcu 15:25; 33-34).
lucru atunci când celebra sabatul clar că Dumnezeu vorbeşte cu Interesant că noaptea începe mult
(Ieşire 20:8-11). Avraam doar pe timpul mai devreme, întunericul căzând
întunericului şi al groazei). Al acum chiar la orele 12 (Marcu
Nu mă interesează modul în care doilea paradox este promisiunea
formula a fost receptată în zilele 15:33). Omul, respingându-l pe
urmaşilor făcută unui cuplu bătrân Dumnezeu, a transformat ziua în
noastre. Unii o cred 100% ca zi de steril. Însă faptul că a crezut i s-a
24h, pentru că aşa spune chiar noapte. Seara, Dumnezeul cerurilor
socotit lui Avraam ca dreptate este îngropat (Marcu 15:42).
textul; alţii spun că zilele trebuie (Facerea 15:6).
înţelese de noi, cei moderni, ca Hristos este asemeni Templului
perioade, ere geologice. Urmează apoi amiaza revelaţiei cucerit noaptea (2 Regi 25:4), cu
Treimii în Vechiul Testament. Trei care chiar s-a comparat (Ioan
Ceea ce aş vrea să subliniez pare persoane i se arată lui Avraam ziua
foarte banal: formula arată simplu în amiaza mare (Facerea 18:1), în 2:19.21). Totuşi Dumnezeu
modul în care lucrurile se întâmplă, ceea ce a devenit clasic în pictura promisese mântuire cetăţii
normalitatea unei activităţi. Nimic bisericească: Sfânta Treime la dimineaţa (Psalm 46:5), pentru că
spectaculos. Dar dacă aplicăm plângerea poate dura doar o
stejarul Mamvri. Această amiază noapte, dar dimineaţa vine bucurie
formula istoriei mântuirii ea capătă stă ca un punct central al timpului.
o valoare impresionantă. (Psalm 30:5).
Că este o amiază specială, o arată
A şaptea zi nu are formula de final. faptul că vizitatorii ajung la Lot Deloc întâmplător, învierea se
A fost desigur dimineaţă (după seara (Facerea 19:1), potrivit petrece dis-de-dimineaţă (Marcu
ziua precedentă), dar nu se spune puterii de înţelegere mai smerită a 16:2), iar Duhul se pogoară la ora 9
nimic despre seară. Totul se acestuia, aşa cum spune Sf. Maxim (Fapte 2:15). O altă zi începe, o zi
petrece ca şi cum Dumnezeu eshatologică în care ne
a lăsat deschis timpul acelei aflăm şi noi şi care nu se
zile binecuvântate de va mai termina niciodată.
odihnă. O zi fără soare şi lună,
luminătorii cei vechi
Găsim puţin mai târziu seara (Facerea 1:14-18), căci
păcatului. Cei doi oameni lumina o dă slava lui
întâi-creaţi au mâncat din Dumnezeu printr-un alt
fructele interzise, s-au privit luminător, Mielul
între ei cu alţi ochi şi s-au (Apocalipsa 21:23-24).
ascuns, tocmai când Atunci „noapte nu va mai
Dumnezeu se plimba prin fi” (v. 25).
briza serii (Facerea 3:8).
Şi a fost seară şi a fost
Dar exact din întunericul dimineaţă… Şi a fost
păcatului, de care era dimineaţă… dimineaţă…
cuprins tot pământul,

Viaţa parohială | noiembrie - decembrie 2005 |


pag. 7

FEMEIA ÎN OCHII DOMNULUI


Duminica a 24-a după Rusalii (Luca 8:41-56; Efeseni 2:14-22)
preot dr. Doru Costache

O succintă meditaţie asupra Cuvântul Domnului, dincolo de


mesajului celor două texte, aşa aspectul implicit al discuţiei, este
cum se descoperă acesta din însă limpede: el nu a certat-o pe
perspectiva temei anunţate mai femeie pentru că s-a atins de el,
sus. Cel Sfânt, chiar dacă ştia ce
Nu constituie pentru nimeni un suferinţă avusese ea înainte de a se
secret faptul că în ortodoxia atinge de haina lui. “Îndrăzneşte,
contemporană adastă încă idei de fiică”, spune Domnul Vieţii,
factură necreştină, uneori chiar “credinţa ta te-a mântuit; mergi în
concepţii contrare mesajului pace!” (Luca 8:48). Cuvinte
evanghelic, atunci când este vorba revoluţionare, care schimbă
de evaluarea locului femeii în rosturile istoriei şi neputinţele
Biserică. În principiu, culturii umane. Nu există nici o
anacronismele încă evidente în impuritate de ordin spiritual în
această privinţă sunt întreţinute de sânge ori în curgerea acestuia. Nu
clerici şi călugări atinşi de păcatul fiziologia ne desparte de
misoginismului. Dacă neputinţele Dumnezeu, nu fiziologia ne
omeneşti şi comoditatea noastră desparte de oameni. Ceea ce
permit proliferarea ideilor separă este păcatul, iar curgerea
misogine, cuvântul Domnului ne sângelui nu este păcat.
invită neîncetat la reconsiderarea În mintea femeii cu pricina deja
unor prejudecăţi de acest fel. încolţiseră seminţele revoluţiei Şi o femeie, care de
Femeia bolnavă de 12 ani, creştine, de vreme ce îndrăznise să doisprezece ani avea
despre care vorbeşte textul se apropie de Hristos… Este ceea scurgere de sânge şi
ce tălmăceşte Apostolul despre cheltuise cu doctorii toată
evanghelic al acestei duminici,
sensul operei Domnului: el, averea ei, şi de nici unul nu
reprezintă cazul extrem al situaţiei
Hristos, este pacea noastră, putuse să fie
femeii, cum încă este înţeleasă vindecată, Apropiindu-se
aceasta în multe cercuri. Prezenţa dărâmând toate zidurile despărţirii
pe la spate, s-a atins de
în public a acestei femei – care dintre oameni şi Dumnezeu, dintre
poala hainei Lui şi îndată s-a
experimenta neîncetat starea de oameni şi oameni. Prin Hristos, oprit curgerea sângelui ei. Şi
ciclu menstrual – constituia un toţi suntem reclădiţi spre a fi a zis Iisus: Cine este cel ce s-
sacrilegiu, pentru că, potrivit locaşuri ale Duhului lui Dumnezeu a atins de Mine? Dar toţi
Vechiului Testament (VT), (Efeseni 2:14 şi 22). Femeia din tăgăduind, Petru şi ceilalţi
curgerea sângelui produce textul evanghelic a înţeles care erau cu El, au zis:
impuritate spirituală. Teoretic, chemarea de a deveni templu al lui Învăţătorule, mulţimile Te
acea femeie nu se putea atinge de Dumnezeu. Ştia că sângele ei, în îmbulzesc şi Te strâmtorează
care Dumnezeu însuşi a picurat şi Tu zici: Cine este cel ce s-a
nimeni şi cu atât mai puţin de
viaţa, nu poate fi împotriva atins de mine? Iar Iisus a zis:
persoane sau obiecte sfinte. După S-a atins de Mine cineva.
VT, era condamnată la izolare atât Domnului vieţii.
Căci am simţit o putere care
în raport cu oamenii, cât şi cu Luând în serios apartenenţa a ieşit din Mine. Şi, femeia,
Dumnezeu. Şi nu seamănă situaţia noastră la NT, evident că trebuie să văzându-se vădită, a venit
ei cu ceea ce se crede încă, în renunţăm la ideile nedrepte şi tremurând şi, căzând
zilele noastre, despre ciclul anticreştine potrivit cărora femeile înaintea Lui, a spus de faţă
menstrual (sau despre sângele nu pot intra în biserică ori nu se cu tot poporul din ce cauză
naşterii)? Deşi credem că suntem pot ruga sau împărtăşi dacă s-a atins de El şi cum s-a
în legea Noului Testament (NT), experimentează propria lor tămăduit îndată. Iar El i-a zis:
ţinem la concepţii lipsite de fiziologie, legată de ritmul vieţii Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta
te-a mântuit. Mergi în pace.
relevanţă pentru aceasta, dacă nu (ciclul menstrual).
(Luca 8, 43-48)
chiar contrare spiritului NT.
Viaţa parohială | noiembrie - decembrie 2005 |
pag. 8

audă şi să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu. Această


Duminica a 21- a după Rusalii condiţie îmbunătăţită nu-l putea scoate însă pe om din
Galateni 2,16-20; Luca 8, 5-15 moartea veşnică. Ceea ce era deja prevăzut în planul lui
Dumnezeu, elaborat mai înainte de timp, anume ca
Glasul Păstorului omul să fie viu, asemenea Lui, s-a realizat abia prin
Hristos: Dumnezeu şi om.
Cine are urechi de auzit să audă Dacă ajungem, potrivit cuvântului apostolic, să
(Luca 8,8) conştientizăm că nu ne sfinţim prin fapte bune/
Alina Victoria Paraschiv virtuoase, credinţa fiindu-ne oglinda în care permanent
ne aflăm pe noi înşine păcătoşi, atunci poate nu vom
eşua rezidind ceea ce am dărâmat când ne-am unit cu
Indiferent de diversitatea formală a vocabularului
Hristos: judecăţi şi obiceiuri care ne împiedică să auzim
Bisericii (cum îl avem exprimat în Scriptură şi
şi să urmăm până la capăt porunca iubirii.
Liturghie), ideal ar fi să ajungem să înţelegem glasul
Cel ce poate spune: nu eu mai trăiesc, ci Hristos
Păstorului. Dacă nu-l auzim, dacă nu-l înţelegem, cum
trăieşte în mine (Galateni 2,20), este chemat la mai mult
putem admite că Îl urmăm?
decât faptele Legii.
Un răspuns adecvat la chemarea de-viaţă-făcătoare a
Şi aici este marea provocare la care suntem invitaţi, cu
Domnului presupune în fapt o percepere fidelă a
neputinţele şi spaimele noastre, de către Domnul milei:
cuvântului Său. Suntem atât cât auzim.
să trăim în trupul nostru muritor viaţa dumnezeiască a
Sfântul Pavel sesizează la fiii săi duhovniceşti tendinţa
Celui ce ne spune: de acum nu vă mai zic slugi […], ci
omului vechi de a nu ţine pasul cu noua viaţă în Hristos,
v-am numit prieteni (Ioan 15,15). Timpul experierii
în cele din urmă de a o refuza. Este o realitate cu care,
Legii ca aşteptare a lui Hristos a trecut, acum El este cu
ca păstor, apostolul s-a confruntat permanent; este o
noi, îl auzim mai mult sau mai puţin, dar nu mai putem
realitate prezentă şi azi în trupul lui Hristos.
spune că nu ştim, măcar în parte, motivele surzeniei
Apare în discursul sfântului o noţiune aproape
noastre spirituale (Luca 8,12-14).
abstractă, poate chiar necunoscută pentru cel neiniţiat în
Să luăm seama cum auzim, ca să ne numărăm printre
limbajul biblic: Legea. Ce ar însemna moartea faţă de
cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl
Lege a creştinului de azi şi vieţuirea în Hristos? Trăirea
păstrează şi rodesc întru răbdare (Luca 8,15).
Legii în poporul lui Israel a însemnat readucerea omului
plecat din rai în condiţia sufletească sfântă capabilă să

celuilalt.
Duminica a 22-a după Rusalii Un cuvânt din Pateric ilustrează chintesenţa acestui
Galateni 6,11-18; Luca 16,19-31 stil de viaţă în care nu mai este loc pentru nici o formă
Alina Victoria Paraschiv de egoism, pentru toate cele vechi ale omului pătimaş,
un stil de viaţă care întrupează cuvântul Domnului:
Moto: precum Eu v-am iubit, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe
Tu zici: « Cutare şi cutare e un criminal, să meargă, celălalt (Ioan 13,34). Iată ce spune Patericul:
deci, să ardă în focul iadului ». Dar te întreb: « Dacă Ziceau bătrânii că fiecare trebuie să simtă ceea ce
Dumnezeu ţi-ar da un loc mai bun în Rai şi de acolo ai simte aproapele şi să pătimească împreună cu el întru
vedea arzând în foc pe cel căruia i-ai dorit chinurile toate: să se bucure împreună şi să plângă împreună. Şi
iadului, nu-ţi va fi milă de el, oricine ar fi, chiar dacă e aşa să se afle, ca şi cum ar fi purtat trupul aceluia,
un duşman al Bisericii?» Sau vei avea o inimă de fier? precum este scris: un trup suntem în Hristos. Şi iarăşi: a
Cuviosul Siluan Athonitul (Între iadul deznădejdii şi celor ce au crezut, inima era una singură (Patericul
iadul smereniei, Editura Deisis, 1994, p. 47) egiptean XII,11).
Percepţia asupra aproapelui, felul în care gândim
Cu ce anume s-ar regăsi făptura cea nouă, în Hristos despre el, cum ne deschidem spre el porţile sufletului,
Iisus (Galateni 6,15) în experienţa personajelor acestea sunt cele care fac din viaţa noastră un rai sau un
parabolei de azi? iad. De felul în care îi înţelegem şi iubim pe ceilalţi
Cei care umblă după dreptarul acesta (Galateni 6,16), depinde chinul sau liniştea noastră sufletească. Dacă îi
adică cei care asumă conştient identitatea hristică privim pe oameni prin ochii lui Hristos, nu ne vom lipsi
propusă prin Botez – reîntemeierea vieţii după ritmurile de pace şi milă, pentru că în însăşi această privire este
Împărăţiei cerurilor – se bucură de pace şi milă asupra pace şi milă.
lor (Galateni 6,16). Raiul ca pace şi milă este Dacă ne vom vitregi de exerciţiul acestei priviri, vom
experimentat în trup, aici şi acum, de Israelul lui eşua în arşiţa suspinelor precum bogatul nemilostiv.
Dumnezeu (Galateni 6,16); cine este Israelul lui Să primim la masa sufletului cu ospitalitate pe fratele
Dumnezeu? Comunitatea în care fiecare, modelându-se nostru, spre a fi nuntaşii Fiului de Împărat!
pe sine după chipul lui Hristos, participă la înnoirea

Viaţa parohială | noiembrie - decembrie 2005 |


pag. 9

aduce acest pământ uscat, vlăguit în lanţuri şi în obezi


Duminica a 23-a după Rusalii (Luca 8,29), în faţa Fiului, singurul în stare să-i
Efeseni 2, 4-10; Luca 8, 26-39 ostoiască setea cu roua harului (Luca 8,27).
Alina Victoria Paraschiv Robia a fost dureroasă, la fel şi însănătoşirea: Luca
8,28-33.
Fiinţa celui care prin greşeli* (Efeseni 2,5) s-a făcut Să nu ne minţim. Încăpăţânarea** de a nu ne
sălaş demonilor, pare că şi-a pierdut percepţia recunoaşte comoditatea şi neputinţele nu ne aşează în
adamică a goliciunii. Faţă de tânguirea lui Adam, a potenţialitatea de a-l întâmpina real pe Hristos, în
cărui conştiinţă resimte cu durere lipsa harului, starea noi înşine, în cei de lângă noi, în creaţia întreagă. Şi
demonizatului din ţinutul Gherghesenilor apare ca o atunci perpetuăm un stil care ne ţine închişi în
imensă depreciere a lucidităţii omului ieşit din sânul adâncurile fiinţei noastre, unde lumina harului nu
raiului, omul lipsit de mintea întreagă (Luca 8,35), poate să lumineze decât dacă vrem: Căci în har
dominat de duhurile răutăţii care au luat loc suflării sunteţi mântuiţi, şi aceasta nu e de la voi: este darul
Duhului Sfânt. lui Dumnezeu (Efeseni 2,8).
Paradoxal, această umilitoare stare conţine o doză de
smerenie. Confruntat cu adâncirea acestei lipse, a * greşeli: interesant că în discursul sfântului Pavel
viziunii unitare asupra sa, omul, fiinţă destinată ideea căderii apare aici cu sensul de greşeală, adică
îndumnezeirii, nu-şi mai poate ţese nici ceva ce poate fi îndreptat. În Hristos suntem zidiţi
îmbrăcămintea frunzelor de smochin pentru a-şi spre fapte bune. Cu mintea întregită, divino-umană,
acoperi “golirea” de har, lipsa slavei: nu punea haină nu mai putem repeta o legiune de greşeli. Recuperând
pe el (Luca 8,27). În goliciunea sa, omul nu se mai haina cea dintâi a raiului, comuniunea cu Domnul,
poate ascunde după nici o iluzie izvorâtă din această mintea nu mai este fragmentată, poate deosebi cele
stare; pentru că este pradă demonilor, locuinţa sa este ale harului pentru că s-a făcut tron al harului.
prin morminte (Luca 8,27). Nu mai încearcă să pară ** încăpăţânarea: ar fi interesantă etimologia; omul
viu, fiind deja un viu mort. Dar Dumnezeu, bogat mândru reduce tot universul la ceea ce este “în capul
fiind în milă, pentru multa Sa iubire (Efeseni 2,4), lui”

ADEVĂRUL CARE NE NAŞTE chemaţi împreună să fim poporul


lui Hristos, chemat să urce alături
Carmen Simionov-Manoliu
de El Golgota, poate fi un
Bucureşti
sentiment eliberator. Pentru că în
Hristos care se naşte există
Ceea ce avem în intenţie să fim, Depăşind logica măruntă a speranţa depăşirii limitelor
gândindu-ne că a fi poate însemna adaptabilităţii, perisabilul clipelor noastre. În acea mică iesle,
ceea ce spunem – adică ne şi uzura sentimentelor cu măsură a modului în care avem să
definim în ceea ce spunem, este distincţii la acelaşi nivel al trecem prin lume, pruncul Hristos
născut de adevărul fiinţei care limitelor, ceva minunat ne naşte vine să ne înveţe o nouă logică a
suntem. Am început astfel pentru mereu spunându-ne ce frumoasă e iubirii, a existenţei.
că a scrie ceva acum, în acest această descoperire a limitei, cum Ne dă posibilitatea de a ne naşte
moment al fiinţei care sunt – cu afirma Apostolul neamurilor: sunt încă o dată împreună cu El şi prin
limitele şi întrebările mele, trec puternic atunci când îmi descopăr El; după ce am fost purtaţi de
sub tăcere faptul că ar exista slăbiciunea. Ar fi minunat să nu viaţă, trecând asemenea levitului
oarecare împliniri –, apare ca remarcăm slăbiciunile noastre şi pe lângă cel căzut în drum, după
extrem de dificil, întrucât a spune ale celorlalţi, numai că a te naşte ce am spus asemenea fariseului că
presupune existenţa unui prea- încă o dată din Adevăr presupune inima noastră e curată, înainte de
plin al fiinţei, din care să travaliul fiinţei care devine a ne cerceta conştiinţa, ori poate
împărtăşesc ceva lumii… mereu, infinita profunzime a am fost în postura fiului care se
Am observat ce uşor facem înţelepciunii existenţei, socotea ascultător doar pentru că
distincţii plecând de la nivelul remarcând că durerea ta e una spunea şi alta făcea...
limitelor: cineva este orgolios, împărtăşită de semenii tăi la fel de
Hristos vine să ne vindece,
altul e zgârcit, altul plicticos, altul intim şi de stăruitor.
acesta e Adevărul Său. El vine să
neliniştit, şi aşa construim lumea A înţelege că nu eşti singurul
ne arate că toţi suntem vrednici de
doar în nuanţe întunecate... limitat, nici singurul chemat de
dragoste, numai că suntem
Numai că ceva rămâne mereu Dumnezeu să-şi părăsească locul
nepricepuţi în a o primi.
dincolo de angoasele noastre. naşterii, a înţelege că suntem

Viaţa parohială | noiembrie - decembrie 2005 |


pag. 10

Domnul spune: “Eu sunt pâinea Rânduiala liturghiei compusă În afara sfintei împărtăşiri
cea vie, care s-a pogorât din cer. de sfântul Vasile cel Mare suntem despărţiţi de
Cine mănâncă din pâinea pune accentul pe slujirea Dumnezeu, care prin trupul şi
aceasta, va fi viu în veci. Iar pâinea întregului popor, cler şi sângele Mântuitorului a încheiat cu
pe care o voi da pentru viaţa lumii credincioşi, pe curăţirea ce vine noi un Nou Legământ. Când
este trupul Meu. […] Adevărat, prin sfânta liturghie, şi pe Domnul Iisus Hristos a întemeiat
adevărat vă spun: dacă nu veţi necesitatea împărtăşirii poporului, Noul Testament (Legământ) între
mânca trupul Fiului Omului şi nu ca o garanţie a unităţii Bisericii. Dumnezeu şi poporul său, la cina
veţi bea sângele lui, nu veţi avea Imediat după sfinţirea darurilor de
tainică, ne-a lăsat ca semn şi
viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul pâine şi vin, preotul citeşte: “iar
meu şi bea sângele meu, are viaţă participare la acest Legământ
pe noi toţi, care ne împărtăşim
veşnică […]. Cel ce mănâncă trupul împărtăşirea cu trupul şi sângele
dintr-o pâine şi dintr-un potir, să
meu şi bea sângele meu, rămâne în ne uneşti unul cu altul, prin său (Matei 26:26-28), cuvinte pe
mine şi eu în el” (Ioan 6:51-56). împărtăşirea aceluiaşi Sfânt care le auzim, ca o neîncetată
Cuvintele Domnului sunt dincolo de Duh”… chemare, în cadrul fiecărei sfinte
îndoială: nu există viaţă veşnică fără Rostul liturghiei nu este numai cel liturghii. Mai mult, ne-a îndemnat
împărtăşirea cu trupul şi sângele de stimulare a evlaviei personale a să repetăm neîncetat cina cea de
său. Prin trupul îndumnezeit al credincioşilor, ci mai ales cel de taină, în sfânta liturghie, ca o
Domnului am văzut slava lui constituire neîncetată şi de permanentă înnoire a
Dumnezeu (Ioan 1:14) şi tot prin consolidare a comuniunii Legământului: “aceasta să faceţi
acesta gustăm cu bucurie viaţa poporului lui Dumnezeu. Or, fără spre pomenirea mea” (Luca
veşnică. Cine stă în afara sfintei semnul şi instrumentul acestei 22:19). Fiecare sfântă liturghie este
împărtăşiri cu trupul şi sângele constituiri, sfânta împărtăşire, acea cină şi acel Legământ.
Domnului refuză darul vieţii raţiunea de a fi a dumnezeieştii Oprirea păcătoşilor de la sfânta
veşnice. liturghii dispare. Fără împărtăşirea împărtăşire este un avertisment că
credincioşilor, sfânta liturghie au rupt Legământul. Dar oprirea se
“Este bine şi de folos a se
rămâne o invitaţie la masă, o face numai în cazul celor cu păcate
împărtăşi în fiecare zi şi a primi
invitaţie care nu a fost onorată… mari, sau în cazul celor ce nu vor
sfintele taine [sfânta
împărtăşanie], căci însuşi Hristos a să se lase de patimile lor, în pofida
zis: « cel ce mănâncă trupul meu şi sfaturilor duhovnicului. Altfel,
bea sângele meu, are viaţă ştim bine că sfânta împărtăşanie se
veşnică ». Noi însă ne împărtăşim oferă şi “spre iertarea păcatelor”,
de patru ori pe săptămână: pentru că Mântuitorul nu a venit
duminica, miercurea, vinerea şi pentru cei care se cred drepţi, ci
sâmbăta, ca şi în alte zile când se pentru cei care se ştiu păcătoşi.
face pomenirea vreunui
sfânt” (sfântul Vasile cel Mare, “Ţie, Stăpâne, Iubitorule de
Scrisoarea 93). oameni, îţi încredinţăm toată
“toţi credincioşii care intră în viaţa şi nădejdea noastră, şi
biserică şi ascultă citirea cerem şi ne rugăm şi cu umilinţă
Sfintelor Scripturi, dar nu stau cădem înaintea ta: învredniceşte-ne
la împărtăşire, să fie “Ia aminte, Doamne, Iisuse să ne împărtăşim, în cuget curat, cu
excomunicaţi” (canonul 9 Hristoase, Dumnezeul nostru, cereştile şi înfricoşătoarele tale
apostolic). din sfântul tău locaş şi de pe taine ale acestei sfinte şi
“cei ce vin la biserică şi ascultă scaunul slavei împărăţiei tale, şi duhovniceşti mese, spre lăsarea
citirea Sfintelor Cărţi, dar nu vor să vino să ne sfinţeşti, cel ce sus păcatelor, spre iertarea greşelilor,
ia parte la rugăciunea liturgică cu împreună cu Tatăl şezi şi aici, spre împărtăşirea cu Duhul Sfânt,
poporul, sau care, prin indisciplină, nevăzut, împreună cu noi eşti. Şi spre moştenirea împărăţiei
refuză împărtăşirea cu sfânta ne învredniceşte, prin mâna ta cerurilor, spre îndrăznirea către
euharistie, toţi aceia trebuie excluşi puternică, a ni se dărui preacuratul
tine, iar nu spre judecată sau spre
din Biserică până ce, recunoscându- tău trup şi scumpul tău sânge, şi
osândă” (rugăciunea dinainte de
şi greşeala şi împlinind canonul prin noi întregului
popor” (rugăciunea dinainte de Tatăl nostru, în sfânta liturghie).
rânduit [de duhovnic], aduc roade
de pocăinţă” (canonul 2 al sinodului împărtăşirea preoţilor, în sfânta text pr Doru Costache,
de la Antiohia). liturghie). graphică Ion Nedelcu

Viaţa parohială | noiembrie - decembrie 2005 |


pag. 11

sfinţi români Cuviosul Antonie Sihastrul de la schitul Iezeru (Vâlcea)


Pr. Nicolae-Cristian Câdă
Cuvioase Părinte Antonie, luminătorul credincioşilor şi al călugărilor,
roagă-te lui Hristos să mântuiască sufletele noastre.

În codrii şi în peşterile Carpaţilor renovat sfântul locaş cu ajutorul lui “Sfârşitul mi s-a apropiat. După
au trăit, de-a lungul timpului, Dumnezeu, al episcopului Ilarion şi ieşirea sufletului, să pui trupul meu
numeroşi sihaştri (isihaşti, cu agoniseala lui. în groapa pe care eu am săpat-o aici
practicanţi ai rugăciunii lui Iisus) în piatră”. Însă, mormântul său nu
În jurul anului 1690, cu
de neam român, cunoscuţi de prea se mai cunoaşte, deoarece o stâncă
binecuvântarea egumenului său,
puţini, fapt pentru care numele prăbuşită din munte a acoperit locul
cuviosul Antonie a ieşit din schit şi
celor mai mulţi dintre ei n-au ajuns în care se găsea.
s-a retras într-o peşteră. Aceasta i-a
până la noi. Între cei cunoscuţi se
devenit chilie şi loc de reculegere. Ţinând seama de viaţa şi
numără şi cuviosul sihastru
Nemulţumit că nu avea un loc nevoinţele sale, Sinodul Bisericii
Antonie de la schitul Iezeru, din
anume rânduit pentru rugăciune, a noastre, în şedinţa din 20 iunie
părţile Vâlcei.
început să sape alături un mic 1992, a hotărât ca el să fie
Părintele Antonie a trăit pe
paraclis în stâncă. Trei ani a lucrat canonizat, rânduind ca numele lui
vremea voievodului Matei Basarab,
singur, cu dalta şi ciocanul. să fie trecut în sinaxar, în cărţile de
a voievodului martir Constantin
Terminând paraclisul, l-a înzestrat slujbă şi în calendarele bisericeşti.
Brâncoveanu şi a păstoririi
cu cele necesare dumnezeieştilor Pomenirea lui se face în fiecare an
sfântului Antim Ivireanu (care a
slujbe. În această bisericuţă s-a la 23 noiembrie.
fost mai întâi episcop al
rugat mereu cuviosul Antonie
Râmnicului şi apoi mitropolit al
sihastrul, până la sfârşitul vieţii,
Ţări Româneşti).
unind rugăciunea cu postul şi cu El
Se presupune despre el fie că ar fi
munca în grădina din jurul peşterii. Pasărea de argint coborî în
fost aromân, originar din oraşul
Cobora la schit doar în zilele de ţărână –
Ianina, fie că provenea dintr-o
duminici şi sărbători, pentru a zâmbetul ei în lacrima lui.
familie de buni creştini din satele
participa la liturghie şi a primi Carnea cuvântului înfiorase
de sub munte ale Olteniei. Încă de
trupul şi sângele Domnului. Pentru lumina –
tânăr, a dorit să se călugărească. Pe
înfrânarea trupului, purta un brâu sufletul ei, tălpile lui.
la mijlocul secolului al XVI-lea, a
din lanţuri de fier împrejurul său, Ochiul ridică din albastru
intrat frate/novice în schitul Iezeru, fântână –
mânca abia la al nouălea ceas şi
şi apoi a fost tuns în monahism, apa iubirii scaldă buzele lui.
atunci numai pâine uscată şi apă,
primind numele sfântului Antonie
dar şi acestea cu măsură. Pe pat nu
cel Mare. Văzând că biserica Îngerii în armuri
dormea, iar pentru odihnă stătea
schitului era pe cale de a se ruina, a se zidesc peste fire
rezemat de nişte pietre. Lacrimile
să treacă femeia cu prunc şi
nu-i lipseau niciodată la rugăciune.
potir.
Călugării şi credincioşii care
auzeau de sfinţenia vieţii lui se Zborul ei fără seamăn îl nunti
îndreptau spre schitul Iezeru sau pe-acel drum.
spre peştera lui, pentru a-i cere
cuvânt de învăţătură şi de Ca un clopot de noapte, ea-i
mângâiere. vorbeşte tăcut.
Aşa şi-a petrecut viaţa, în post, Nevăzut el se-arată şi dispare
rugăciune şi aspre nevoinţe văzut.
duhovniceşti, cuviosul Antonie de Din văzduhuri o cheamă şi-o
la peştera din Muntele Iezeru, timp aşteaptă-n văzduh.
de 28 de ani.
În preajma anului 1714, cuviosul, Unde-i duci trupul, Doamne?!
cunoscând prin harul lui Dumnezeu
că trecerea din lumea aceasta îi este Când icoane-nserează
plânge sânul cu prunc.
aproape, l-a chemat pe ucenicul
său, Nicolae, cu patruzeci de zile
Cristiana Memelis
mai înainte, şi i-a spus în taină:
Ploieşti, 20 aprilie 2004

Viaţa parohială | noiembrie - decembrie 2005 |


pag. 12

Moartea spre Înviere femeia vine ea însăşi spre Domnul Marină


Vieţii şi, cu maximă discreţie, ştiind
Alina Victoria Paraschiv că se va însănătoşi, se atinge de Pe mări, stafia unei luntre.
poala hainei Lui (Luca 8:44). În
În familia lui Iair, mai-marele acelaşi timp, refuzând parcă să Când vii
sinagogii din Capernaum, se naşte o devină o altă femeie bolnavă în tu despleteşti din alge valul
fiică; binecuvântarea Domnului pare trupul lui Israel, fetiţa adoarme ca şi când
că a odihnit asupra acestei case; (Luca 8:52). o altă haină ţărmul i-a
copilul devine izvor de bucurie, Cine este copila mai-marelui
nădejde şi sens pentru părinţi, ascuns,
sinagogii în raport cu femeia
perpetuu motiv de înteţită mulţumire bolnavă? dezmărginit de vis şi înţelesuri.
faţă de Dumnezeu. Ea simbolizează umanitatea intrată Ce prevestiri?
Concomitent cu acest eveniment într-o fază superioară a comuniunii
cu Dumnezeu, umanitate pregătită să
fericit, într-un alt colţ al Israelului, se Un pescăruş ţipând
naşte pentru o femeie calvarul unei nu se mai dezvolte într-o lume a
şi-o alergare caldă de trupuri
boli incurabile. morţii, aşteptându-l pe Cel-care-
Elibereză, nu doar un doctor. În în afund,
După doisprezece ani de creştere adormirea fetiţei se ascultă tăcerea luntrea necunoscutului
pentru fetiţă şi de cheltuire a fiinţei legii poruncilor (Efeseni 2,15) şi plecând
pentru femeie, amândouă ajung cântecul cel vechi al noii armonii, în către alt ţărm,
paradoxal, într-un mod cu totul care orice zidire bine alcătuită creşte alt vers învins de ape
diferit de ceea ce ne-am fi aşteptat, spre a ajunge un locaş sfânt în şi biruit de Dumnezeu o
în faţa aceluiaşi Dumnezeu tare, Domnul (Efeseni 2,21). noapte.
biruitor, Domn al păcii, Părinte al Se anticipează în experienţa acestei
veacului ce va să fie (Isaia 9:5). copile un nou mod de a fi, un nou Cristiana Memelis
Purtând stigmatul morţii iminente, mod de a muri: moartea spre Înviere. Ploieşti
7 mai 2004
că nimeni nu va putea trece apa pe natural dat omului, există totuşi în
PASTILA DE un astfel de pod găurit. Tot aşa şi spiritul său sub forma unei anumite
NOIEMBRIE păcatele lasă găuri în sufletele predispoziţii, iar conştientizarea
M. Constanţa noastre”. faptului că a intrat în posesia
Oaspetele nostru este prezent în acesteia o reprezintă apariţia
Noiembrie (Brumărel, în continuare în viaţa noastră. Serbează sentimentului de frică faţă de
calendarul popular românesc) e cu noi până îşi ia rămas bun şi ziua Dumnezeu. Aceasta nu poate fi
pentru mine ca un oaspete drag, care Sfântului Andrei, cel dintâi chemat nicidecum considerată o teroare
a mai trecut prin casa mea , l-am de Mântuitorul. Gândul se îndreaptă divină. Înţelepciunea se însuşeşte
omenit, ne-am simţit bine cu toţi, a către unul dintre cei dintâi apostoli ai prin puterea voinţei. De cele mai
fost totul în regulă, dar a pierdut Domnului nostru Iisus Hristos. multe ori, înţelepciunea vine cu
trenul şi s-a întors cu gândul să Numele Sf. Andrei înseamnă în vârsta. Alteori, ea este câştigată
sărbătorească şi în acest an Sfinţii limba greacă , “bărbat”, ceea ce ne printr-o voinţă puternică, prin
Mihail şi Gavril împreună cu noi. S- face să gândim la curaj, la statornicie răbdare, manifestându-se printr-o
a mai gândit şi la creştinii care, la în bine, la strădanie, la înţelepciune stare de normalitate, de echilibru.
jumătatea lunii, au “lăsat pentru îmbunătăţirea noastră şi a La revedere, “Brumărel”, ai fost
sec” pentru postul Crăciunului. altora. un oaspete drag; te aşteptăm şi anul
Ce-i drept, unii, motivat sau Înţelepciunea, deşi nu este un dar viitor.
nemotivat, nu sunt suficient de
convinşi asupra valorii morale
privind efortul de a posti. Noi, ca fii
ai lui Dumnezeu, suntem iubiţi şi ni
se iartă toate greşelile făcute cu voie
sau fără voie. Ca să demonstrăm că
merităm această dragoste, trebuie să
dăm dovadă de o firavă virtute
măcar.
Părintele Cleopa oferă o frumoasă
foto I. Nedelcu

pildă în acest sens: “când te apuci să


faci un pod peste o apă, nu-l
construieşti cu întreruperi, cu pauze,

Viaţa parohială | noiembrie - decembrie 2005 |


pag. 13

Anul acesta, Biserica Ortodoxă Română a


sărbătorit 120 de ani de autocefalie şi 80 de
ani de patriarhat, 90 de ani de viaţă şi 55 de
arhierie ai Preafericitului Patriarh Teoctist
preot Nicolae-Cristian Câdă
Bucureşti

Patru evenimente însemnate din al Bisericii Ortodoxe Romane, Băsescu, preşedintele României,
istoria şi viaţa Bisericii Ortodoxe învestirea sa desfăşurându-se la 1 Nicolae Văcăroiu, preşedintele
Române au prilejuit în luna martie a noiembrie 1925. Apoi, o importanţă Senatului, şi Eugen Simion,
acestui an un binecuvântat răstimp deosebită pentru Biserica noastră o preşedintele Academiei Romane. În
al sărbătorii. Este vorba mai întâi au împlinirea a 90 de ani de viaţă (la prelegerea Recunoştinţă şi înnoire,
despre autocefalia sau independenţa 7 februarie 2005) şi 55 de ani de Înaltpreasfinţitul Daniel, Mitropolit
canonică a Bisericii Ortodoxe arhierie ai Întâistătătorului acesteia, al Moldovei şi Bucovinei, a
Române, recunoscută oficial de Preafericitul Patriarh Teoctist. dezbătut semnificaţia eclesială,
Patriarhia din Constantinopol la 25 Aniversarea acestor evenimente a istorică şi socială a evenimentelor
aprilie 1885, printr-un Tomos trimis fost deschisă printr-o sesiune aniversate de Biserica Ortodoxă
mitropolitului Calinic Miclescu, solemnă a Adunării Naţionale Română.
preşedintele Sfântului Sinod al Bisericeşti a Bisericii Ortodoxe La sesiunea solemnă din Aula
Bisericii noastre, de către Patriarhul Române, desfăşurată sub preşedinţia Palatului Patriarhiei, au mai
ecumenic Ioachim al IV-lea. De Preafericitului Patriarh Teoctist în participat Majestatea Sa Mihai I de
asemenea, 40 de ani mai târziu, Aula Palatului Patriarhiei, sâmbătă România, însoţit de familia regală,
după ce a fost proclamată – încă din 5 martie a.c. membri ai Guvernului României,
4 februarie – în unanimitate de către Au susţinut alocuţiuni cu această numeroşi reprezentanţi ai
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe ocazie Sanctitatea Sa Bartolomeu I, autorităţilor centrale şi locale,
Române şi ratificată de autorităţile Patriarhul Constantinopolului, personalităţi ale vieţii academice,
statului român, înfiinţarea Eminenţa Sa Ioan Robu, universitare şi ale vieţii publice
Patriarhiei Române a fost Arhiepiscopul şi Mitropolitul de româneşti, membri ai Corpului
recunoscută de către Patriarhia Bucureşti al Bisericii Romano- Diplomatic acreditat la Bucureşti,
Ecumenică prin Tomosul nr. Catolice, şi Chrisoph Klein, reprezentanţi ai altor culte, o
1579/30 iulie 1925. În acelaşi an, Episcopul Bisericii Lutherane din delegaţie a Diocezei de Milano
mitropolitul primat Miron Cristea a România. Din partea autorităţilor de condusă de Francesco
fost confirmat în scaunul de patriarh stat şi cultură au vorbit Traian Coccopalmerio, Episcop auxiliar de
Milano, reprezentanţi ai
comunităţilor ortodoxe româneşti
din străinătate.
Manifestările dedicate aniversării
acestor evenimente au continuat
duminică, 6 martie 2005, cu
oficierea sfintei liturghii la biserica
Sfântul Ierarh Spiridon din
Bucureşti. Au slujit Sanctitatea Sa
Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic
al Constantinopolului, şi
Preafericitul Teoctist, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române,
înconjuraţi de un sobor de ierarhi
greci şi români. Cu această ocazie, a
fost proclamat Actul Sinodal şi
Patriarhal de aniversare a 120 de ani
de la recunoaşterea autocefaliei şi a
80 de ani de la ridicarea la treapta
de patriarhat a Bisericii Ortodoxe
Române.

Viaţa parohială | noiembrie - decembrie 2005 |


pag. 14

Ceru unui ţăran, un briceag ascuţit


şi se repezi cu el spre buba lui
Pandele. Toata lumea rămase
înmărmurită de cruzimea vulpii.
Inimile tuturor se opriră. Dalila, cu
grijă, foarte stăpână pe sine, cu o
îndemânare de chirurg, înfipse vârful
Trăia odată, pe muntele Vlădeasa unui stejar, aşteptându-şi sfârşitul. briceagului în umflătura lui Pandele.
din Carpaţii Apuseni, un urs brun- Dis de dimineaţă, cumătra Dalila, Ursul scoase un urlet şi-şi dădu ochii
roşcat, pe care îl chema Pandele. Din fredonând bine dispusă un cântecel la peste cap. Toţi au crezut că acesta a
zori şi până-n seară bătea pădurile în modă (despre un berbec supărat pe fost sfârşitul bunului urs. Dar nu!
căutarea celor de-ale gurii. Pandele nea Alecu), trecu prin faţa vizuinii Buba se sparse şi din ea se scurse tot
era un urs bun. Niciodată nu făcuse unde ştia că-şi are sălaşul amicul răul şi veninul. Abia atunci înţeleseră
vreun rău altor animale, nici măcar Pandele. cei prezenţi iscusinţa şi priceperea de
celor în două picioare. Hrana lui de - Pandeliiică! Lică-Pandelică! doftoreasă a vulpii. După ce spălă
bază erau fructele de pădure, frăguţe, strigă ea, ce mai faci, iubitule? bine rana cu apă de izvor şi o înveli
zmeură, pere şi mere pădureţe, - Moor, mor, mormăi cu greu în nişte frunze şi ierburi de leac,
ghindă şi rădăcini. Pentru bunătatea Pandele. codana începu a se învârti în jurul
lui, primea din când în când de la Vulpea intră repede în vizuina ursului, boscorodind cuvinte magice
coanele albine câte un fagure de ursului şi îl văzu pe acesta zăcând neînţelese de muritorii de rând:
miere. cuprins de durere. „Ierburi şi descântece,
- Pandelaş dragă! Ce ai păţit? Ce-i rana să o vindece,
cu tine, eşti bolnav? ieşi afară mărăcine,
- Mor, mooor, îngăimă Pandele şi să se facă ursu’ bine!”
îşi pierdu cunoştinţa. Nu a trecut mult timp şi Pandele
deschise ochii, scoţând un urlet de au
rămas toţi înţepeniţi. Văzându-i pe
cei din jur holbaţi la dânsul, întrebă:
- Ce se întâmplă cu mine, mai
trăiesc?
Pandele era prieten chiar şi cu
- Da, răspunse Dalila, şi-o să te faci
Dalila, vulpea cea hoţomană, tot
bine.
încercând să o facă să renunţe la
Ursului îi apăru un zâmbet pe colţul
păsăret şi să se îndoape cu fructe şi
botului şi încercă să-şi mişte labele.
legume care sunt mult mai sănătoase
Era totuşi prea slăbit să se poată
pentru stomac şi se găsesc din
Dalila speriată şi îngrozită, ieşi ridica. Cei prezenţi îi povestiră de
abundenţă în pădure. După multe
afară din vizuina lui Pandele şi spaima prin care trecuseră şi de
vorbe duioase la ureche şi sfaturi
începu să strige cât o ţinea gura după priceperea şi îndemânarea vulpii.
pline de tâlc, Pandele o convinse pe
ajutor. Multe animale au auzit-o şi au Pandele îi mulţumi codanei şi îi
„spaima zburătoarelor” să devină
venit în grabă să vadă ce se întâmplă. spuse că-i va rămâne recunoscător
vegetariană. De când trecuse la noua
Toată lumea îl iubea pe ursul toată viaţa.
dietă, Dalila era veselă, mai vioaie şi
Pandele, dar nimeni nu-i putea găsi În zilele următoare, Dalila i-a mai
mirosea bine a mentă şi busuioc.
leacul. Apărură chiar şi câţiva doftoricit bolnavului rana, i-a adus
Pentru că ştia să cânte frumos, toţi
mocani din împrejurimi, dar şi dânşii mâncare şi în scurt timp l-a pus pe
ţăranii din împrejurimi o invitau la
dădură, nedumeriţi, din umeri. Dalila picioare. A devenit iar vioi şi
petreceri şi sindrofii. Vulpea-
deveni din ce în ce mai disperată. prietenos şi toată ziua se învârtea în
primadonă ajunsese să cânte în duet
Dintr-o greşeală călcă pe arici şi jurul vulpii. Împreună se duceau pe
chiar şi cu cocoşii.
înţepându-se sări în sus de doi metri la ospeţe şi chiolhanuri, unde
Pandele a avut un accident care era
scoţând un chiot de victorie. primadona Dalila cânta frumos, iar
cât pe ce să-l coste viaţa. Luându-şi
- Evrica! Evrica! unchiul Pandele juca până îşi făcea
prânzul la un tufiş de mure, a călcat
- A-uu! Erica-au! Pe nevastă-mea o băşici în tălpi:
din greşeală într-un spin de măceş,
cheamă Erica, nu Ervica! spuse “Joacă tutu’ cu mutu’,
care s-a rupt, intrându-i adânc în
talpa piciorului. Rana s-a infectat şi aproape plângând, Socrate-ariciul. de tremură pământu’,
ursul nostru suferea ca un erou. După - Nu mă interesează cum o cheamă joacă şi moşu’ Martin
câteva zile de chin şi durere, nu a pe nevastă-ta! Evrica am zis, nu c-a băut ţuică şi vin!”
mai putut să-şi asigure hrana de toate Erica şi nici Ervica! Evrica! strigă Anii au trecut repede, Dalila se
zilele. Flămând, slăbit şi bolnav, din nou, triumfătoare vulpea, am mărită cu Lache, un vulpoi de peste
zăcea într-o scorbură, la rădăcina găsit soluţia prin care să-l facem bine pag. 15)
pe Pandelaş!
Viaţa parohială | noiembrie - decembrie 2005 |
pag. 15

Ursul... pag. 14 Raisa în cortul său. Îi ceru fetei laba,


adică o întrebă dacă vrea să-i fie
deal, şi făcură o droaie de puişori. nevastă, şi bucuroşi se căsătoriră cu
Fiind de soi bun, toţi cântau frumos. mare alai. Nunta a durat o
Înfiinţară grupul vocal „Fox” şi săptămână, după care plecară să-şi
dădură spectacole în toate pădurile şi sărbătorească luna de miere la
satele din împrejurimi. Pandele, care munte. Raisa, care suferea mereu de
nu găsise pe nicăieri o ursoaică pe căldură, era tare fericită că acolo
placul lui, rămase burlac. Deveni dăduse de-o climă mai rece. Îl
morocănos, mai singuratic şi începu convinse pe Pandele să se stabilească
să se vaiete toată ziua: „Mor, mor, în acele locuri şi îşi făcură bârlogul
mor, mor!”. Cine îl auzea, râdea de într-o mică peşteră de lângă un lac
el, ştiind că glumeşte. Tot Dalila a alpin.
fost cea care l-a scos din starea lui de Veni iarna, cu zăpadă şi ger, cu
izolare, invitându-l să cânte cu ai ei. viscol şi nămeţi. Pandelaş al nostru,
Pandele n-a prea înţeles la început cu gândul la hibernare, moţăia tot PARODIE DE CRĂCIUN
cum un urs poate să facă parte dintr- timpul, devenind din ce în ce mai sau
un cor vulpesc, dar maestra l-a ursuz şi posac. Raisa, în schimb, era Compătimind cu cei
lămurit că orice grup vocal serios are fericită. Frigul o făcea să se simtă ca de-acasă
nevoie de un bas sau bariton. Cu acasă, la cercul polar. De data
câteva lecţii de canto primite de la aceasta, ea a fost cea care i-a găsit Comunistul Moş Gerilă
vulpe, ursul deveni în scurt timp un leac nefericitului soţ. A făcut o copcă
De mult nu mai vine,
adevărat artist. în gheaţa lacului şi îi aducea zilnic
peşte proaspăt. Având ce mânca, Toată lumea a sperat
Pandele nu mai simţea nevoia să C-o să fie bine!
dormiteze peste iarnă. Se şi îngrăşă
puţin, fapt care îl ajută să suporte Acum vine Moş Crăciun,
mai bine frigul iernii. Odată cu Aşteptat cu-ardoare,
venirea primăverii, Raisa îi dădu o Însă de-oamenii săraci
veste care îl bucură foarte mult. În Nici în cot nu-l doare!
curând aveau să aibă puişori! Într-
adevăr, peste câteva luni, Raisa Copilaşii mititei
Bătură lumea în lung şi-n lat, până născu doi ursuleţi gemeni, de culoare Nu îl mai salută,
când într-o zi au ajuns într-un oraş albă. Erau tare drăgălaşi. Îi numiră Fiindcă nu le dă nimic
mare. Acolo au dat un spectacol în Ţum şi Gum! Nu trecu nici o lună de Dacă n-au valută!
arena circului local. Veni tot oraşul la naşterea juniorilor că acestora
să-i vadă! Succesul îi încunună, începură să le apară pete brune pe
devenind faimoşi. Acolo, Pandele o
Dorindu-ţi o jucărea,
blăniţa albă. Semănau cu nişte
cunoscu pe Raisa, o minunată dalmaţieni urseşti. Oricine îi vedea, Te uiţi la vitrine
ursoaică polară, de care se îndrăgosti se minuna. Nu mult după aceea, au Ca şi Nastratin Hogea
nebuneşte. Aceasta făcuse parte din plecat într-o excursie pe meleagurile Şi să plângi îţi vine!
trupa unui circ rusesc care dăduse de unde era originar Pandele. De fapt
faliment. Acum, nefericita umplea o li se făcuse dor de Dalila şi familia Având ochii-nlăcrimaţi
cuşcă a menajeriei, fără speranţe de a ei. Mare a fost bucuria întâlnirii. De-atâta splendoare,
fi eliberată. Ursul nostru se Multe vieţuitoare ale pădurii au Stai în stradă necăjit
îndrăgosti atât de tare încât începu să venit, ca la urs, să vadă minunaţii Şi simţi că te doare!
sufere. Îşi pierdu chiar şi frumoasa-şi ursuleţi. Reînfiinţară grupul „Fox”,
voce. Slăbi şi nu mai avea chef de cu care dădură, toată vara, o mulţime Unii ţipă că e bine,
nimic ştiind că frumoasa Raisa e de spectacole. Au adunat bănuţ lângă Alţii găsesc scuze,
închisă după gratii. Lache şi Dalila bănuţ, punându-şi în gând să plece cu
Mulţi se uită la vitrine
îşi dovediră din nou prietenia faţă de toţii în vizită la Polul Nord, locurile
Şi se ling pe buze!
urs. Făcură târg cu stăpânul circului, natale ale Raisei.
un beţiv notoriu, şi o cumpărară pe Şi astfel, se termină povestea
captivă pentru două lăzi cu vodcă. noastră, cu ursul cel bun şi vulpea Asta-o fi economia
Această afacere îi uşură pe cea deşteaptă, animale care şi-au Aia de piaţă?
mărinimoşii prieteni de toate câştigat faimă mare, devenind Dacă-l văd pe Moş Crăciun,
economiile pe care le aveau de pe personaje celebre în toate povestirile Îl arunc pe gheaţă!
urma spectacolelor, dar mare a fost bunicilor către nepoţii lor…
bucuria lui Pandele când a văzut-o pe de George ROCA

Viaţa parohială | noiembrie - decembrie 2005 |


pag. 16

CÂT TIMP AM LIPSIT ‘The Unifying ladder of St asemenea Înalt Preasfinţitul


Pr. Doru Costache Maximus the Confessor: Going Teodosie, Arhiepiscopul
Upwards with Everything You Tomisului, Preasfinţitul Ambrozie
În perioada 18-29 octombrie a.c., Are’. Sinaitul, Episcop vicar patriarhal,
după cum am anunţat atât ▌Duminică, 23 octombrie, am şi Preasfinţitul Sebastian
comitetului parohial cât şi Dvs. slujit sfânta liturghie la catedrala Ilfoveanul, Episcop vicar al
tuturor, am fost în România. patriarhală Sfinţii Constantin şi Arhiepiscopiei Bucureştilor.
Spicuiesc mai jos câteva din cele Elena, într-un sobor de clerici
mai importante momente ale prezidat de Preafericitul Părinte POEZIA
scurtei mele vizite în ţară. Teoctist, Patriarhul Bisericii IERNII
▌Joi, 20 octombrie, am participat Ortodoxe Române. ROMÂNEŞTI
la şedinţa lunară a programului de ▌Luni, 24 octombrie, am fost
cercetare Ştiinţă şi Religie în primit în audienţă de Părintele
România, care se desfăşoară sub Patriarh Teoctist, căruia i-am adus Azi,
de când m-am trezit,
egida Fundaţiei Naţionale pentru la cunoştinţă – şi pe această cale –
nu mai pot de-atâta bucurie,
Ştiinţă şi Artă, finanţat de Fundaţia aspecte ale activităţii mele în
e ziua de Crăciun şi-afară
Templeton (SUA). Personal, am parohie şi problemele cu care ne ninge,
colaborat cu organizatorii încă din confruntăm în ultima vreme. ninge cu poezie!
faza preliminară a pregătirii ▌Marţi, 25 octombrie, am fost
programului, implicându-mă apoi primit în audienţă de Preasfinţitul Stau în zăpada moale
constant, fie şi de departe, pe calea Părinte Ambrozie Sinaitul, şi norii cern încet
internetului. Episcop vicar patriarhal, şeful versuri, lirică dulce,
din suflet de poet.
▌Vineri, 21 octombrie, am departamentului Comunităţi
participat la vernisarea unei externe al Patriarhiei Române. În
Un fulg e Eminescu,
expoziţii de fotografii realizate de aceeaşi zi am purtat o discuţie cu Altul Alecsandri,
artistul francez Louis Monier, şi la părintele dr. Mircea Alexă Uţă, Coşbuc, Blaga şi Labiş
lansarea ediţiilor româneşti a două consilier patriarhal, în cadrul şi câţi alţi or mai fi!
volume dedicate dialogului dintre aceluiaşi departament.
ştiinţă şi teologie (volume apărute ▌Miercuri, 26 octombrie, am slujit Pe-o mânecă Arghezi,
sub egida editurii XXI: Eonul sfânta liturghie la catedrala căzut lângă Sorescu,
dogmatic, Bucureşti). Ambele pe-un umar Cincinat,
patriarhală Sfinţii Constantin şi
evenimente au avut loc în sediul Cotruş şi Păunescu.
Elena, într-un sobor prezidat de
bibliotecii Academiei Române. Preafericitul Părinte Teoctist,
După lansarea volumelor, am dat S-au prins cu toţi de mână,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe parcă dansează-o horă,
un interviu pentru postul de Radio Române. La slujbă au participat de Ţepelea şi Nichita,
România Internaţional, care a şi au Blandiana – soră!
fost difuzat, pentru românii de
pretutindeni (un rezumat al acestui Stau toţi în armonie,
interviu a fost prezentat în Vadim şi Fruntelată,
emisiunea românească a postului Astaloş şi Dinescu
SBS, luni, 7 noiembrie). Seara, am şi nimeni nu se ceartă.
participat în direct la o emisiune
dedicată dialogului dintre ştiinţă şi Totu-mi pare feeric
teologie, găzduită de postul În dulcea Românie
universitar de televiziune TVRM. fiindcă aici şi iarna
murmură poezie!
▌Între 22 şi 23 octombrie, am luat
parte la lucrările congresului O, Doamne,
internaţional Ştiinţă şi Ortodoxie, eşti prea darnic
un dialog necesar, patronat de în ziua de Crăciun,
Academia Română şi Patriarhia îţi mulţumesc din suflet
Română, beneficiind de sprijinul că eşti atât de bun!
aceleiaşi Fundaţii Templeton.
George ROCA
Duminică, 23 octombrie (seara),
Sydney
am susţinut o conferinţă cu titlul afişul congresului

Viaţa parohială | noiembrie - decembrie 2005 |


pag. 17

CRONICA EVENIMENTELOR DOR

■ 05.11: sfânta liturghie şi parastasul condiţionat) şi amenajare a curţii Dorul inimii mele
dedicate Sâmbetei morţilor. A avut loc s-a frânt
■ 20.11: după sfânta liturghie a avut Asemeni zborului
o masă comună
loc o masă comună organizată în unei păsări albe.
■ 06.11: sfânta liturghie a fost oficiată onoarea aniversărilor doamnelor Cerul, căzând în
de pr. paroh în compania pr. Gabriel Dumitra Popescu (Tanti Mica) şi noroi,
Popescu. După slujbă a avut loc Şcoala Angela Kalafatis explodă în scântei
de duminică, beneficiind de concursul albe de lumină.
■ 21.11: la sfânta liturghie dedicată
pr. Doru Costache şi al doamnelor
sărbătorii intrării Maicii Domnului în
Cristina Tănase şi Otilia Costache. Gina Enescu, Bucureşti
biserică a asistat şi pr. Petru Ilie Petre,
Mâncarea pentru copii şi părinţi a fost
de la parohia Bunavestire. După
oferită generos de familiile Cruceanu şi ZBOR
liturghie a avut loc o masă comună
de familia Zetea
■ 23-25.11: lucrările de instalare a Zbor de păsări negre
■ 08.11: liturghia dedicată sfinţilor
arhangheli Mihail şi Gabriel. A avut aparatelor de aer condiţionat în biserică din clopotniţă de stele
Cântece de
loc o masă comună, fiind serbată ziua ■ 26.11: o parte dintre membrii privighetoare
onomastică a Dlui. Mihai Zetea parohiei noastre au răspuns invitaţiei Răsunet de suflet pe
Consulatului general al României de a pietre albe de
■ 11.11: după amiaza, membrii
serba, împreună cu ceilalţi membri ai marmură.
Comitetului şi credincioşii prezenţi au
comunităţii româneşti din Sydney, Ziua
participat la o acţiune de curăţire a
naţională în Bicentennial Park Gina Enescu, Bucureşti
bisericii, a sălii şi a curţii, prilejuită de
montarea noii mobile pentru sfântul (Hombush)
altar. După masa comună, a avut loc
şedinţa lunară a Comitetului parohial. SFÂNTUL APOSTOL ANDREI (30 noiembrie)
Au fost aprobate demisiile domnilor
Toma şi Emil Eracovici, şi a fost ales Unul dintre sfinţii importanţi din „undrea” („andrea” sau „indrea”) sau în
calendarul ortodox, sărbătorit la existenţa a câteva toponimice ca:
ca membru al Comitetului Dl. George
sfârşitul lunii noiembrie (30) este peştera sau părâul Sfântului Andrei.
Strungaru, care a renunţat la funcţia de
Sfântul Andrei. Printre primii apostoli În timpul persecuţiei împăratului
cenzor al parohiei. Printre alte puncte ce au răspuns chemării lui Hristos
discutate, Comitetul parohial a decis Nero sau Domiţian, sfântul va suferi
(alături de Simon Petru, fratele său, cf. moarte
iniţierea unui proiect pentru Matei 4, 18-20 şi Marcu 1, 16-18), martirică
reamenajarea curţii bisericii Sfântul Andrei are o importanţă (anul 60),
■ 13.11: la sfânta liturghie a participat covârşitoare în propovăduirea fiind
Dl. Viorel Predoşanu, Consul creştinismului pe teritoriul ţării noastre, răstignit pe
economic, cu soţia. După sfânta mai precis, în teritoriile situate pe o cruce în
ţărmul apusean al Mării Negre (Scytia formă de
liturghie, a avut loc masa comună
Mică), după cum precizează în Istoria „X” (crucea
prilejuită de ‘lăsata secului’ pentru
Bisericească, episcopul Eusebiu de Sfântului
postul Crăciunului. A continuat colecta Cezareea (260-340). Acest lucru se
pentru susţinerea lucrărilor de Andrei).
observă (poate) şi în evlavia populară,
modernizare a bisericii (aer care va numi luna decembrie

Raftul site ce oferă în format electronic


opere (care pot fi citite cu Adobe
Sinodului Ecumenic de la Niceea
(după împărţirea oferită de acest
cu ebook Reader, Notepad sau chiar cărţi site). Alături de scrierile sfinţilor
Ion Nedelcu, Bucureşti întregi scanate sub formă de părinţi, vom mai găsim o bogată
http://www.ccel.org imagine) ale părinţilor bisericeşti, colecţie de materiale, printre care o
http://www.ccel.org/fathers2/ începând de la părinţii apostolici, “Enciclopedie creştină” şi chiar un
Justin Martirul şi Filosoful şi forum de discuţii pe teme religioase.
Dacă de foarte multe ori aţi auzit terminând cu părinţii ce au urmat Lectură plăcută!
despre părinţii şi scriitorii bisericeşti,
acum aveţi ocazia de a-i lectura
online, în limba engleză. Christian
Classics Ethereal Library este un

Viaţa parohială | noiembrie - decembrie 2005 |


pag. 18

Donaţii pentru aer $50; Fam. Lăutaru, $300; Dna. A. Donaţii pentru
Mănescu, $100; Dna. P.
condiţionat Mihăilescu, $20; Dna. A. picnicurile din
Păunescu, $100; Fam. L. Păunescu, Henley Park
Chiar dacă Comitetul parohial a $50; Dna. V. Petrescu, $50; Dna. (25/09/05 şi 16/10/05)
aprobat întreaga sumă necesară D. Popescu (Tanti Mica), $20;
achiziţionării şi instalării aparatelor Fam. Predoşanu, $50; Dna. I. Picnicurile lunare din Henley Park,
de aer condiţionat pentru biserică, Radu, $50; Fam. Slimovschi, $50; în beneficiul bisericii noastre, sunt
mulţi credincioşi au răspuns pozitiv Fam. Stan, $100; Dna. C. Stănescu, organizate de persoane voluntare şi
chemării de a susţine prin donaţii $100; Fam. Stoica, $10; Fam. cu fonduri rezultate din donaţii în
efortul parohiei. Strungaru, $50; Fam. Şerban, $50; acest scop. Mulţumim pe această
Iată lista donatorilor, în ordine Fam. Theodorescu, $50; Fam. cale celor fără de care organizarea
alfabetică: Tiron, $50; Fam. Tita, $200; Fam. acestor picnicuri nu ar fi posibilă, şi
Fam. Bâdrea, $50; Fam. Bălan, Zetea, $200. anume D-nei Dumitra Popescu
$20; Fam. Bunescu, $200; Fam. La aceste sume s-au adăugat $426, ($50), Pr Doru Costache ($50),
Chant, $50; Fam. M. Costache, rezultând din donaţiile pentru Dnei Lucica Chant ($50), Fam
$500; Fam. Costea, $200; Fam. revista Viaţa parohială. Teodorescu ($20), Dnei Elisabeta
Diaconu, $100; Fam. Dumitreasa, Mulţumiri tuturor! Eracovici ($50). Dl George
$50; Fam. Elin, $200; Fam. Costurile fiind destul de ridicate, Strungaru şi Dl George Costea au
Eracovici, $500; Fam. Florescu, lista rămâne deschisă. Dumnezeu asigurat băuturile, iar Dl Zetea
$50; Fam. Gheorghiţoiu, $20; Fam. să-i binecuvânteze pe toţi pâinea. De asemenea, apreciem
Hrincu, $50; Fam. Iancu, $50; binevoitorii! efortul Dnei Maria Costache, care a
Fam. Iscru, $100; Fam. Kalafatis, preparat mititeii.

Donaţii pentru Pentru slava lui Hot Good News


modernizarea sălii Dumnezeu Demersurile noastre pe lângă
Community Relations Commission au
şi a curţii Biserica noastră s-a bucurat şi în fost încununate de succes.
vremea din urmă de generozitatea Programul nostru de dezvoltare a
La chemarea părintelui Petru Ilie credincioşilor. Sfântul altar a fost
Petre (parohia Bunavestire) de a activităţilor sociale ale parohiei,
împodobit cu mobilier nou, oferit Building Community, este coordonat
participa la organizarea de o familie (membri înregistraţi ai
înmormântării regretatului prof. de Dl. Carol Cruceanu,
parohiei) care a dorit să-şi păstreze vicepreşedintele Comitetului parohial,
Gheorghe Popp, o parte dintre anonimatul
credincioşi au răspuns pozitiv, asistat de Dna. Angela Kalafatis,
Prescurile necesare pentru sfânta trezorier.
donând diverse sume de bani. Între împărtăşanie au fost donate de
timp, guvernul NSW oferind un Aplicaţia a trecut prin două faze de
Tanti Mica şi de familiile Costea şi validare, fiind în cele din urmă
substanţial ajutor financiar, nu a Kalafatis
mai fost nevoie de suma colectată aprobată de către Excelenţa Sa Dl.
Acest număr al revistei Viaţa Morris Iemma MP, Premier and
de noi. Aceasta a fost vărsată în parohială a fost tipărit cu sprijinul
contul parohiei, spre utilizare în Minister for Citizenship, NSW, care a
Consulatului general al României acordat programului nostru un grant
cadrul lucrărilor noastre de la Sydney şi al Dlui. George
modernizare a sălii (achiziţionare de $5000 (cf. adresa oficială din 8
Strungaru noiembrie 2005).
de noi mese) şi a curţii (cimentare,
ghivece pentru plante) bisericii.
Lista donatorilor (în ordine OGLINDA SPARTĂ
alfabetică): redacţia:
De sub nisip
Fam. Bâdrea, $20; Fam. Chant, pr. dr. Doru Costache
şarpele-ntors visează
$10; Fam. D. Costache, $20; Fam. un pescăruş cu zborul frânt concepţie grafică &
Costea, $120; Fam. Diaconu, $5; în barca unui pescar. tehnoredactare:
Fam. Florescu, $10; Fam. Ghindă, Ion Nedelcu (Bucureşti)
$10; Fam. Gheoghiu, $20; Dna. I. Al lumii, largul
Gudaş, $10; Fam. Huţanu, $10; toate dorurile-mbarcă
Fam. Kalafatis, $10; Fam. Lăutaru, pe aripile păsării fecioară
64 Linthorn Ave,
$10; Fam. Predoşanu, $40; Fam. şi ale câtorva pescari. Croydon Park, NSW 2133.
Romanţan, $20; Fam. Tita, $10; phone: (02) 9642 02 60
Fam. Zetea, $10. Cristiana Memelis, Ploieşti www.geocities.com/
Tuturor, mulţumiri! 6 august 2004 sfmaria_sydney

Viaţa parohială | noiembrie - decembrie 2005 |