CONTABILITATE

SCOPUL CURSULUI acumularea unor noiuni economice generale, necesare n desfurarea activitii ntr-o ntreprindere: definirea elementelor patrimoniale; gestionarea si contabilizarea activitatii firmei; formarea bazelor unei culturi manageriale. OBIECTIVELE CURSULUI obiective de natur educaional: operaionalizarea competenelor pe cele trei dimensiuni: competene cognitive; competene instrumental operaionale; competene de comunicare-relaionare. dezvoltarea capacittilor practice de decizie privind: dirijarea procesului tehnologic; meninerea lui n parametri corespunztori, avnd drept prghii de ghidare datele din contabilitate; formarea unei baze teoretice minime, n perspectiva inovrii managementului operaional, ca rspuns la permanentele schimbri tehnice, tehnologice i economice ale lumii noastre;

Cap. I. Obiectul contabilitatii

1.1. Definire si continut 1.2. Obiectul de studiu al contabilitii 1.3.Trsturile obiectului contabilitii 1.4. Direcii de dezvoltare ale contabilitii

1.1. DEFINIRE SI CONTINUT Contabilitatea a aprut n perioada Evului Mediu, odat cu dezvoltarea economiei monetare i apariia germenilor capitalismului. Dezvoltarea afacerilor din marile orae ale Italiei de Nord, ca i spiritul renascentist, au fcut posibil dezvoltarea practicilor contabile, astfel nct, nc din secolul al XV-lea, n aceast parte a lumii se utilizeaz contabilitatea dup metoda veneian. Prima lucrare din literatura contabil, care prezint descrierea partidei duble n contabilitate, a aprut la Veneia, n anul 1494, intitulat: Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita" de Luca Paciolo. n aceast lucrare, Luca Paciolo analizeaz contabilitatea ca un ansamblu de principii i reguli privind nregistrarea n partid dubl a averii ce aparine unui negustor, precum i toate afacerile acestuia, n ordinea n care au avut loc: " tot ceea ce, dup prerea negustorului, i aparine pe lume ca bunuri mobile i imobile, debite i credite, precum i toate afacerile mari i mici, n ordinea n care au avut loc". n acest fel, Luca Paciolo a formulat o judecat considerat ca fiind principiul fundamental al contabilitii: partida dubl este definit prin prisma ecuaiei de schimb dintre avere i capital: Avere = Capital fiecare tranzacie intervenit n masa averii, implicit a capitalului, este reprezentat ca un raport : ntre primire i cedare; 1

 ntre debitor i creditor. Tehnica partidei duble se rspndete apoi n secolele XVI-XVIII, ndeosebi n Europa Occidental, unde se contureaz o literatur contabil. ncepnd cu primele dou decenii ale secolului XX, contabilitatea de ntreprindere devine o practic social normalizat, care are la baz principii i norme dup care i desfoar activitatea.

Reglementarile activitatii contabile in ara noastr Dup anul 1990, cadrul legal de desfaurare al obiectului contabilitii este stabilit de Legea contabilitii nr. 82/1992, modificat i republicat. Prin acest act normativ contabilitatea este definit ca fiind: instrument principal de cunoatere, gestiune i control al patrimoniului i al rezultatelor obinute i : persoanele juridice i persoanele fizice care au calitatea de comerciant au obligaia s organizeze i s conduc contabilitate proprie.. Contabilitatea se ine n limba romn i n moneda naional. 1.2. OBIECTUL DE STUDIU AL CONTABILITII patrimoniul constituie obiectul de studiu al contabilitii; patrimoniul se exprim sub forma unei egaliti, care st la baza ntregii contabiliti, denumit ecuaia patrimonial: Bunuri economice = Drepturi i obligaii Patrimoniul este constituit din: totalitatea drepturilor i obligaiilor de natur economic, exprimate n bani; totalitatea bunurilor la care se refer acestea; Patrimoniul are natura duala: economic: reprezinta bunuri cu valoare economic, ca obiect de drepturi i obligaii exprimabile n bani i formnd substana material a patrimoniului (cldiri, instalaii, maini etc); face obiectul unei activitati comerciale sau nu; juridic: reprezinta drepturile i obligaiile cu valoare economic, exprimate n bani i care exprim relaiile juridice generate de raporturile de proprietate n cadrul crora se procur i se gestioneaz bunurile. Patrimoniul are dou laturi, interdependente, una nu exista fara cealalta: subiectul: reprezentat de o persoan juridic sau fizic; care are n posesie i gestiune: bunuri materiale; drepturi i obligaii aferente bunurilor; ct i dreptul de decizie asupra acestora; obiectul: bunurile de orice fel, valori materiale i bneti, aflate n posesia subiectului; PERSOANA JURIDICA: este entitatea constituita din persoane fizice, cu calitate de subiect distinct de drept, bucurandu-se de o organizare de sine statatoare; 2

de un patrimoniu propriu, indreptat spre realizarea unui anumit scop. Persoana juridica se poate manifesta ca: institutie; asociatie; organizatie; societate comerciala etc.

Institutie organizatie de stat sau organ de control, care desfasoara activitati in domeniul conducerii statului sau al serviciilor publice, activitati prin care nu contribuie direct la productie sau la circulatia produsului social; institutie publica: persoana juridica infiintata prin acte de dispozitie ale autoritatilor publice, centrale sau locale, in scopul realizarii unor activitati fara caracter comercial sau pentru indeplinirea unui serviciu public nepatrimonial (Constitutia Romaniei, art.135); cele mai multe instituti publice sunt finantate, in totul sau in parte, de la bugetul de stat sau bugetele locale: universitati, spitale, institute de cercetare etc.

Asociatie grupare de persoane fizice sau juridice, organizata pe baza unui statut, in vederea realizarii unui scop comun (stiintific, cultural, artistic, sportiv); asociatia este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei intelegeri, pun in comun si fara drept de restituire, contributia materiala, cunostintele sau aportul lor in munca pentru realizrea unor activitati in interes general, comunitar sau, dupa caz, in interesul lor personal, nepatrimonial (OUG. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii).

Organizatie grup de persoane, cu conceptii sau preocupari comune, care are un regulament sau un statut propriu, constituit in vederea depunerii unei activitati organizate; organizatiile pot fi structuri oficiale sau neoficializate juridic (cercuri, grupuri etc.).

Societate comerciala (Legea 31/1990 privind societatile comerciale, actualizata) societate sau persoana juridica, constituita printr-un contract intre mai multe persoane fizice si/sau juridice, care convin sa puna in comun diferite valori, bunuri sau activitati in scop lucrativ. Sunt definite 3 tipuri de societate comerciala: societate comerciala de persoane: societate comerciala in nume colectiv (SNC); societate comerciala in comandita simpla (SCS); societate comerciala de capitaluri: societate comerciala in comandita pe actiuni (SCA); societate comerciala pe actiuni (SA); societate comerciala cu raspundere limitata (SRL). PERSOANA FIZICA: persoana, considerata in mod individual ca membru al societatii, avand calitatea de subiect de drept: calitatea de subiect de drept este recunoscuta si garantata tuturor persoanelor fizice, fara nici o discriminare pe motiv de rasa, nationalitate, sex, religie sau grad de cultura; reprezinta aptitudinea unei persoane de a fi subiect de drepturi si obligatii; 3

reprezinta aptitudinea unei persoane de a-si exercita aceste drepturi si obligatii. persoanele fizice sunt membri ai societatii, care apar in raporturile juridice ca entitati proprii si distincte, indiferent ca au calitatea de cetateni sau straini; Persoana fizica, are, in conditiile legii: capacitate juridica; capacitate civila.

Capacitate juridica aptitudinea persoanei fizice sau persoanei juridice de a participa, in nume propriu sau pentru alta persoana, ca titular de drepturi si obligatii, la raporturile juridice: aceasta aptitudine este reglementata diferit in cadrul diferitelor ramuri ale sistemului de drept: In dreptul civil: se recunoaste aptitudinea generala a persoanei de a avea drepturi si obligatii; se face abstractie de imprejurarea ca aceasta are sau nu aptitudinea de a le exercita ea insasi, savarsind acte juridice; In celelalte ramuri de drept: aptitudinea de a avea drepturi si obligatii se asociaza intr-o unitate inseparabila cu capacitatea exercitarii lor de catre titular. Capacitate civila Reprezinta detinerea simultana a doua capacitati: capacitate de exercitiu: aptitudinea persoanei de a-si exercita si de a-si asuma obligatii savarsind acte juridice, prezumandu-se ca au discernamant; sunt lipsiti de capacitatea de exercitiu, prezumandu-se ca nu au discernamant : alienatii sau debilii mintali; persoanele puse sub interdictie legala sau judiciara; minorii sub 14 ani; minorii peste 14 ani au o capacitate de exercitiu restransa. capacitate de folosinta: aptitudinea de a avea drepturi si obligatii in cadrul unor raporturi juridice; capacitatea de folosinta apartine tuturor persoanelor fizice, chiar daca nu au o vointa constienta sau suficient dezvoltata: un copil nou-nascut poate fi titular al dreptului de proprietate asupra unei case.

1.3.TRSTURILE OBIECTULUI CONTABILITII Cele mai importante trasaturi sunt: observarea patrimoniului: determinarea valorii economice a patrimoniului; reflectarea modificrilor patrimoniului; observarea din punct de vedere financiar a ntreprinderii; gestionarea patrimoniului: - evidena operaiunilor produse ntr-un perimetru dat; - calculul eforturilor i determinarea rezultatelor; - analiz faptelor particulare i generalizarea n concepte; - controlul ntegritii patrimoniului . Abordri ale contabilitii:
Contabilitatea o art Contabilitatea un limbaj normalizat Contabilitatea tehnic de culegere, prelucrare, transmitere a informaiei contabile Contabilitatea disciplin informaional Contabilitatea - tiin

Contabilitatea o art reprezinta priceperea si miestria de a lucra cu datele exprimate valoric .

Contabilitatea limbaj normalizat contabilitatea este considerat limbajul universal al afacerilor, de aceea statutul de limbaj normalizat al contabilitii este unanim acceptat, limbajul contabil: cuprinde un ansamblu de reguli, metode i procedee; este utilizat pentru interpretarea fenomenelor economice, pe baza simbolurilor care constituie vocabularul contabil: debit, credit, active, pasive, datorii, capitaluri, cheltuieli, venituri, profit etc. Contabilitatea tehnic de culegere, prelucrare, transmitere a informaiei contabile Reprezinta: o tehnic de reflectare a intreprinderii; o tehnica de modelare a ntreprinderii; Activitati desfasurate de contabilitate: nregistrarea evenimentelor i tranzaciilor ntreprinderii; colectarea, prelucrarea i clasificarea informaiilor; elaborarea, publicarea i comunicarea documentelor de sintez (situaii financiare); Contabilitatea disciplin informaional Este destinat s informeze partenerii (externi i interni) asupra funcionrii intreprinderii: studiaz efectele tranzaciilor economice i ale altor evenimente asupra: situaiei economice i financiare; performanelor activitatii desfasurate. informeaza prin intermediul situaiilor financiare; prin limbajul specific si sistemul propriu de concepte i proceduri, contabilitatea este singura disciplin care poate furniza informaii financiare despre o organizaie, baza pentru evaluarea organizaiei de ctre orice utilizatori.

Contabilitatea - tiin statutul de tiin al contabilitii este conferit, ca sistem de referin n contabilitate, de: prezena postulatelor; principiilor; regulilor contabile.

Sfera de aciune a obiectului contabilitii Economia rii noastre se poate structura, din punct de vedere al entitilor patrimoniale, ca fiind format din: ageni economici: regii autonome, societi comerciale; instituii publice, finanate din fonduri publice sau proprii; uniti cooperatiste, asociaii cu scop nelucrativ, alte persoane juridice; persoane fizice care au calitatea de comerciant. n cadrul entitilor patrimoniale, contabilitatea, ca instrument principal de cunoatere, gestiune i control al patrimoniului i al rezultatelor obinute, trebuie s asigure: nregistrarea cronologic i sistematic a operaiunilor; controlul operaiunilor patrimoniale efectuate; furnizarea informaiilor necesare stabilirii patrimoniului naional, excuiei bugetului public naional. Sfera de activitate a obiectului contabilitii se lrgete pe msura creterii complexitii unitilor. Ea depete perimetrul acestora i se extinde la nivel macro-economic, sub forma contabilitii naionale: 5

cu ajutorul sau se reprezint ansamblul operaiunilor ce constituie activitatea economic naional; se definete produsul intern brut; se defineste mrimea avuiei naionale; se definesc relaiile financiare i fluxurile monetare. Contabilitatea naional reprezint un sistem sintetic de analiz structural i global a ansamblului economiei rii. Concluzie:Obiectul contabilitii reprezinta: reflectarea n expresie bneasc a patrimoniului, aflat n gestiunea persoanelor fizice sau juridice, care au calitatea de agent economic (desfasoara activitate comerciala: productie, servicii).

1.4. DIRECII DE DEZVOLTARE ALE CONTABILITII europenizarea; internaionalizarea . Europenizarea contabilitii Const n asimilarea n teoria i practica contabil romneasc a directivelor contabile europene:
Directiva a IV-a / 25 iulie 1978, privind: coordonarea dispoziiilor naionale cu privire la structura i coninutul conturilor anuale i raportului de gestiune; modurile de evaluare i publicarea acestor documente, n special pentru societile cu responsabilitate limitat i societile pe aciuni (78/660/CEE); Directiva a VII-a / iunie 1983, privind armonizarea ntocmirii conturilor consolidate (83/349/CEE). Directiva a VIII-a / 10 aprilie 1984, privind calificarea profesional a experilor contabili (84/253/CEE); La data de 13 iunie 2000 Comisia a publicat comunicarea intitulata: "Strategia de raportare financiara a Uniunii Europene: calea de urmat. s-a propus ca toate societatile comunitare cotate la bursa sa-si elaboreze situatiile financiare consolidate in conformitate cu un set unic de standarde de contabilitate, si anume standardele internationale de contabilitate (IAS), pana in anul 2005.

Internaionalizarea contabilitii Const n armonizarea sistemului contabil romnesc cu elementele referenialului contabil internaional ale Consiliului Comisiei Internaionale a Standardelor Contabile - IASC. IASC - International Accounting Standards Council, infiinat n 1973 la Londra; are ca obiectiv: elaborarea i publicarea, n interesul publicului, de Standarde contabile internaionale; acestea vor trebui s fie respectate cu ocazia prezentrii situaiilor financiare; va trebui s asigure acceptarea i aplicarea acestor norme la nivel mondial.
Standardele internationale de contabilitate (IAS) sunt elaborate de Comitetul pentru standarde internationale de contabilitate (IASC) care isi propune sa elaboreze un set unic de standarde de contabilitate la nivel mondial. In urma restructurarii IASC, una dintre primele decizii ale noului consiliu a fost, la 1 aprilie 2001, redenumirea IASC drept Consiliul pentru standarde internationale de contabilitate (IASB) si, in ceea ce priveste standardele internationale de contabilitate, redenumirea IAS drept Standardele internationale de raportare financiara (IFRS).

Daca este posibil si cu conditia asigurarii unui nivel ridicat de transparenta si de comparabilitate a raportarii financiare la nivel comunitar, utilizarea acestor standarde ar trebui sa devina obligatorie pentru toate societatile comunitare cotate la bursa.