Figur de stil

Figurile de stil sunt procedee prin care se modific nelesul propriu al unui cuvnt sau construcia gramatical uzual pentru a da mai mult for unei imagini sau expuneri. n prezentarea celor mai importante figuri de stil se ine seam de gradul lor de complexitate i de relaiile care se stabilesc ntre ele.

Comparaia
Comparaia este una dintre cele mai frecvente figuri de stil i const n alturarea a doi sau mai muli termeni cu scopul evidenierii primului termen. Originalitatea, care devine criteriul principal de apreciere a acestei figuri de stil n operele literare, poate fi realizat n urmtoarele tipuri de comparaii, determinate de natura termenilor care se compar:

un termen concret cu altul tot concret: "Pe un deal rsare luna, ca o vatr de jratic" (M. Eminescu, Clin - file din poveste) un termen abstract cu altul concret: "Trecut-au anii ca nori lungi pe esuri" (M. Eminescu, Trecut-au anii) un termen concret cu unul abstract: "Soarele rotund i palid se prevede printre nori | Ca un vis de tineree printre anii trectori" (V. Alecsandri, Iarna) un termen abstract cu altul abstract: "Anii ti se par ca clipe | Clipe dulci se par ca veacuri" (M. Eminescu, O, rmi)

Expresivitatea unei comparaii este i n funcie de caracterul ct mai diferit al domeniilor din care provin termenii ei. O asociere ntre uman i vegetal ntlnim n poezia Dar ochii ti? de Tudor Arghezi: "Prin ce minuni ciudate i zmisliri ncete S-a svrit n smburi asemenea scumpete? n pleoape, ca petala de floare de gutui."

Metafora
Pentru detalii, vezi: Metafor. Metafora este figura de stil prin care se trece de la sensul obinuit al unui cuvnt la alt sens, prin intermediul unei comparaii subnelese. Procesul de realizare a metaforei const n "punerea semnului identitii ntre dou obiecte diferite (lucruri, fiine, persoane) prin numele lor, pe baza unei analogii". S urmrim exemplul metaforei din poezia eminescian Melancolie:

"Prea c printre nouri s-a fost deschis o poart, Prin care trece alb regina nopii moart." Aceast metafor presupune o comparaia iniial: luna ca o regin moart a nopii, comparaie bazat pe dou similitudini: paloarea astrului i a unei fiine moarte, unicitatea lunii pe cerul nopii i prezena ei dominant fa de celelalte corpuri cereti, nsui care apare i n alte poezii ale lui M. Eminescu. De exemplu, n Scrisoarea I: "Lun tu, stpn-a mrii, pe a lumii bolt luneci." n cazul imaginii artistice din poezia Melancolie, comparaia apare prescurtat, n lipsa adverbului de comparaie (cu valoare de prepoziie) ca i a termenului lun, n acest mod realizndu-se concentrarea prin metafor, care confer o expresivitate sporit textului poetic. Contextul ne ajut s intuim primul termen al presupusei comparaii chiar n absena lui, ceea ce demonstreaz c, n nelegerea metaforei, nu putem face abstracie de suportul contextului. Metafora este o figur de stil esenial, ntruct ea st la baza altor figuri, cum sunt personificarea, alegoria, metonimia, sinecdoca, epitetul.

Clasificarea metaforei

Clasificarea, dup Ortega y Gasset, - n metafora contiinei-tabl (metafor simpl cu o singur semnificaie; sens denotativ - propriu) i metafora contiineivas (metafor complex cu mai multe semnificaii; sens conotativ) Clasificarea, dup Tudor Vianu, - n metafor explicit i metafor implicit - in absentia (alctuit dintr-un singur cuvnt cu valoare de sugestie, de regul pe lng o construcie verbal; se aseamn cu simbolul) Clasificarea, dup Lucian Blaga, - n metafor plasticizant i metafor revelatorie

Epitetul
Epitetul este figura de stil constnd n determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc., menit s exprime acele nsuiri ale obiectului care nfieaz imaginea lui aa cum se reflect n simirea i fantezia scriitorului. "Epitetul nu este o figur de stil n sine, ci numai un purttor de figuri de stil. Orice atribut, nume predicativ sau circumstanial de mod este numit epitet cnd conine n acelai timp o metafor, o metonimie, o sinecdoc, o hiperbol etc., sau cnd face el nsui s apar o asemenea figur. Dac nu cuprinde aa ceva, atunci el nu este epitet." Nu orice element determinant (adjectiv sau adverb) este epitet. n situaii ca cele din textele de mai jos determinarea este neutr din punct de vedere stilistic, fr s implice participarea imaginaiei sau afectivitii scriitorului:

"(...) i prinii, i fraii, i surorile mi erau sntoi." (I. Creang, Amintiri din copilrie) "Atta obid se abtu asupra lui, nct sub pleoapele nchise nchipuirea-i ddi buzna [...]." (Ionel Teodoreanu, La Medeleni)

Dac n cazul exemplului de mai sus reprodus din opera lui I. Teodoreanu, adjectivul "nchise" ar fi nlocuit cu altul, care s presupun o metafor, cum ar fi "zvorte", atunci termenul ctig n expresivitate i devine epitet. n versurile lui Tudor Arghezi din poezia Testament: "n seara rzvrtit care vine De la strbunii mei pn la tine [......................................] Durerea noastr surd i amar", epitetul "rzvrtit" presupune la baz o personificare, iar epitetele "surd" i "amar" sunt rezultatul unei metonimii n care s-a nlocuit efectul prin cauz. Epitetele au rolul important de plasticizare a imaginii artistice precum i cel de atragere a cititorului.

Metonimia
Metonimia-figur de stil nrudit cu metafora, care const n nlocuirea cauzei prin efect, a efectului prin cauz, a operei cu numele autorului, a unui produs cu originea lui, a concretului cu abstractul etc., pe baza unei relaii logice: Ex:La noi sunt cntece i flori, i lacrimi multe, multe Goga Metonimia poate exprima 1) Cauza prin efect; 2) Efectul prin cauza; 3) Denumirea recipientului in locul continutului 4) Semnul in locul obiectului semnificat

Sinecdoca
Sinecdoca este o figur de stil care const n lrgirea sau restrngerea sensului unui cuvnt prin folosirea ntregului n locul prii (i invers), a particularului n locul generalului, a materiei din care este fcut un lucru n locul lucrului nsui etc. Astfel, n expresia "50 de capete de vite", "capete" este folosit pentru a desemna animalele cu totul. n propoziia "Aceast firm deine cele mai bune creiere din ar", "creiere" desemneaz oamenii cu cele mai strlucite mini.

Personificarea

Personificarea este figura de stil (procedeul artistic) prin care lucrurilor, obiectelor li se atribuie nsuiri umane (ex. norii plng; soarele rde; stelele clipesc; psrelele optesc; vntul alearg; slciile triste; pisica vorbete lin).

Repetiia
Repetiia este figura de stil (procedeul artistic) care const n repetarea unor cuvinte sau sunete, cu scopul de a produce o impresie artistic. De exemplu: "merge ncet, ncet spre coal"; "vijelia vine, vine, vine... tot mai tare i mai tare...tot aa..aa aa...". Exemple: " Doin, doin, cntic dulce! Cnd te-aud nu m-a mai duce. Doin, doin, vers cu foc! Cnd rsuni eu stau pe loc." (Doin)

Comparaia
Comparaia este figura de stil care const in compararea a doua sau mai multe lucruri, obiecte sau actiuni, cu scopul de a il evidentia pe primul. Cuvintele cu care se realizeaz comparatia:ca, precum, ca si cum, cum, ca si cnd. (ex: alb "ca" varul, nalt "precum" gardul, rou "ca" sngele, merge "ca si cum" st)

Hiperbola
Pentru detalii, vezi: Hiperbol (figur de stil). Hiperbola este un procedeu artistic prin care se exagereaz intenionat, mrind sau micornd, trsturile unei fiine, ale unui lucru, fenomen, sau eveniment, pentru a-i impresiona pe cititori. Ex: "Gigantic poart-o cupol pe frunte," ( G.Cobuc "Paa Hassan")

Alte figuri de stil

Alegorie - figur de stil alctuit dintr-o niruire de metafore, personificri, comparaii, formnd o imagine unitar prin care poetul sugereaz noiuni abstracte, prin intermediul faptelor i lucrurilor. Exemplu:

"S le spui curat C m-am nsurat C-o mndr crias A lumii mireas." (Mioria) Aliteraie - Repetarea unui sunet sau a unui grup de sunete, de obicei din rdcina cuvintelor, cu efect eufonic, imitativ ori expresiv, muzical, auditiv. Exemplu: Vjind ca vijelia i ca plesnetul de ploaie... Url cmpul i de tropot i de strigt de btaie. (M. Eminescu) Anacolut - Construcie gramatical greit, constnd n lipsa de legtur dintre nceputul i sfritul unei idei sau n ntreruperea construciei sintactice ncepute i continuarea frazei cu alt construcie. n operele literare, anacolutul este folosit adesea ca mijloc de caracterizare a unor personaje. Exemplu: Eu, domjudector, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurat, i clondirul cu trei chile mastic prima, care venisem tomnatunci cu birja (...) (I. L. Caragiale) Antitez - Figur de stil care const n opoziia dintre dou cuvinte, fapte, personaje, idei, situaii. n creaia lui M. Eminescu antiteza apare i n formularea unor titluri: Venere i Madon, nger i demon, mprat i proletar. Exemplu Ea un nger ce se roag El un demon ce viseaz; Ea o inima de aur El un suflet apostat. (M. Eminescu) Antonomaz - Figur de stil prin care se nlocuiete un nume propriu de persoan cu unul comun (tratat ca nume propriu) sau un nume comun cu unul propriu (tratat ca nume comun). Exemplu " Bardul de la Mirceti" n loc de "Alecsandri" "Un Mecena" n loc de "un protector al artelor".

Apostrof - Figur de stil (folosit n retoric i n creaia literar) prin care oratorul sau autorul i ntrerupe firul expunerii, pentru ca, stpnit de un sentiment puternic, s se adreseze unor fiine su lucruri personificate, cu o ntrebare, cu o exclamaie ori cu o afirmaie sentenioas. Enumeraie - Figur de stil constnd n niruirea unor termeni de acelai fel, care conduce la amplificarea ideii exprimate. Eufemism - Figur de stil constnd n ndulcirea unei expresii dure sau jignitoare, prin nlocuirea ei cu alta. Gradaie - Figur de stil care const n trecerea treptat, crescnd sau descrescnd, de la o idee la alta i prin care se urmrete scoaterea n eviden a ideii sau nuanarea exprimrii. Imprecaie - Figur de stil prin care se exprim, sub form de blestem, dorina pedepsirii unei persoane. Invectiv - Exprimarea violent, apostrof necrutoare la adresa unei persoane etc. Inversiunea (uneori numit i metatez) este un procedeu stilistic ce const n schimbarea topicii obinuite a cuvintelor dintr-o propoziie sau fraz. Prin inversiune se evideniaz importana deosebit a unui cuvnt sau a unui grup de cuvinte din contextul respectiv. Epitetul Figura de semnificatie Acest trop consta in reliefarea un or insusiri deosebite ale obiectelor, fiintelor, ideilor, fenomenelor si ale starilor sufletesti. In majoritatea lor, epitetele sunt exprimate prin adjective (declinate, adesea, la grade de comparatie diferite), dar pot fi exprimate si prin substantive (de obicei precedate de prepozitii), atunci cand pot fi echivalate semantic cu adjectivele: padure de aur (aurie), jale de toamna (tomnatica), inima de piatra (impietrita) etc. Ele nu pot determina numai substantive regente, ci si verbe, sau chiar adverbe, aratand caracteristicile unor actiuni verbale, ori pe cele ale unor circumstante adverbiale: Flori albastre tremur ude in vazduhul tamaiet (M. Eminescu); Buciuma toamna / Agonic din fund / Trec pasarele /Si tainic s-ascund (G. Bacovia). T. Vianu, in studiul Epitetul Eminescian, subliniaza ca vechile tratate de retorica ne asigurau ca epitetul este intotdeauna un adjectiv in functie de atribut. 19338kqd77kuz1j Din randul epitetelor fac parte nu numai adjectivele, dar si toate acele parti de cuvant sau de fraza care determmina substantivele si verbele prin insusiri inregistrate de fantezia si

de sensibilitatea cititorului, adica prin insusiri estetice: de exemplu , in versurile din balada mesterului Manole (Si Manoli, zece, / Care-i si intrece), propozitia atribitiva de aclificare este echivalenta cu un epitet moral (adica superior celorlalti). Epitetele acopera o gama variata de insusiri si se clasifica astfel: 1. Ornant sau general (in acceptia lui T. Vianu, este cel care apartine clasei intregi: genului si speciei din care face parte): Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara (M. Eminescu); 2. Individual ( care exprima o insusire specifica unui anumit obiect, sau care este legata de o anumita imprejurare): Frumos (epitet ornant) odor e Fulga! Si naltai e faptura! (V. Alecsandri) epitet individual; 3. Cromatic (propriu-zis si prin sugerare): Mii de fluturi mici albastri (epitet propriu-zis) (M. Eminescu); Curg in rauri sclipitoare (M. Eminescu) epitet prin sugerare; qu338k9177kuuz 4. Personificator: Ele [izvoarele] trec cu harnici unde si suspina-n flori molatic (M. Eminescu); 5. Comparativ: El are glas puternic in gura rumioara/ Si mers cu leganare (ca o leganare) de gingasa fecioara (V. Alecsandri); 6. Metaforic Si parul sau de aur in creturi lungi se lasa/ Ca pe strujanul verde un caier de matase ( V. Alecsandri); 7. Hiperbolic Si zalele-i zuruie crunte,/ Gigantica poarta o cupola pe frunte (G. Cosbuc); 8. Aliterativ: Intr-o salbatica splendoare (G. Cosbuc); 9. Onomatopeic: Ecou-i raspunde cu vocea-i vuinda. (M. Eminescu); 10. Pleonastic: Peste care trece-n zgomot o multime de norod. (M. Eminescu); 11. Sinestezic (care exprima transmutia olfactiva a impresiei vizuale): Primavara/ O pictura parfumata cu vibrari de violete. (G. Bacovia); Epitetul sinestezic sugereaza senzatii vizuale, auditive, tactile, olfactive, care se imbina in cadrul poeziilor simboliste; 12. Aspatial si atemporal: Plutea-ntr-acest imens senin. (G. Cosbuc); Pare ca si trunchii vecinici poarta suflete sub coaja. (M. Eminescu) 13. Oximoronic (care creeaza un contrast puternic intre determinant si determinat, contrast inacceptabil logic, dar admisibil in plan imaginar): Venere, marmura calda, ochi de piatra ce scanteie; Cu-mbratisari de brate reci (M. Eminescu); 14. Tautologic (adjectivul si substantivul sugereaza aceeasi idee): tapsanul pravalatic; faclii prealuminate (M. Eminescu); 15. Inversat: Batranul mag inalta fruntea, /Ce sfant e graiul gurii sale. (O. Goga); Epitetele mai pot fi: simple, duble, triple, iar cele in lant (depasind trei detrminari consecutive) formeaza o pletora. Pot fi si reluate (cand autorul insista asupra unei insusiri aparte a unui obiect): Sura-i seara cea de toamna;de pe lacuri apa sura / Infunda miscarea-i creata intre stuf la iezatura. (M. Eminescu).

Epitetul evocativ (in acceptia lui T. Vianu) este unul moral, caci el caracterizeaza o realitate exprimata prin contitnutul semantic al unui substantiv ori al unui verb: blestemul mizantropic, duioasele dureri (M. Eminescu). Figuri de stil

Epitetul - Partea de vorbire sau de fraza care determina, in lucrarile sau actiunile exprimate, printr-un substantiv sau verb, insusirile lor estetice, adica acelea care pun in lumina felul cum le vede sau cum le simte scriitorul si care au un rasunet in sensibilitatea si fantezia cititorului (Tudor Vianu). Epitetul numeste insusiri deosebite, aparte. Epitetele pot fi explucative, epitete metafora, sincretice, complexe, imagini, apreciative, antitetice, evocative, ornante. Frumusetea epitetelor este data de asocierea deosebita, inedita a cuvintelor. Comparatia - Procedeu artistic care consta in alaturarea a doi termeni (obiecte, persoane, idei, fenomene, actiuni etc.) cu insusiri comune, urmarindu-se anumitor caracteristici ale primului termen (de comparat), prin intermediul celui de-al doilea (cu care se compara). Ca figura de stil, comparatia opate fi exprimata numai printr-un substantiv, insotit de atribute si complemente.

Metafora - Procedeu artistic, element al limbajului poetic, prin care se trece de la sensul prorpiu al cuvntului sau al unei expresii, la un alt sens, pe care cuvntul sau expresia il dobndeste numai prin analogie, prin comparatie. In comparatia initiala, care sta la baza metaforei, termenul cu sens impropriu, figurat, il susbtituie pe cel cu sens propriu, de unde rezulta ca intr-o expresie morfologica exista un inteles usor de intuit si altul mai greu de intuit, sugerat. Personificarea (prozopopeea) - procedeu literar prin care se atribuie fiintelor necuvntatoare, obiectelor, elementelor din natura, sau ideilor abstracte insusirile omenesti de a vorbi, de a gndi, de a avea sentimente, de a actiona ca oamenii, intr-un cuvnt, de a face din ele persoane.

Antiteza - Figura de stil care consta in alaturarea a doi termeni (personaje, situatii, fenomene, idei etc.), de obicei, punndu-se reciproc in lumina, urmarindu-se sa se reliefeze mai pregnant opozitia dintre acestia.

Alegoria - Figura de stil alcatuita dintr-o succesiune de metafore, comparatii, epitete, personificari, ce creeaza o imagine inchegata, prin care poetul da forma concreta unor

notiuni abstracte. Alegoria apare frecvent in fabule si in proverbe.

Hiperbola - Procedeu artistic prin care se exagereaza intentionat insusirile unei fiinte sau caracteristicile unui obiect, fenomen, sau ale altei intmplari, cu scopul de a=l impresiona pe cititor. Inversiunea - Procedeu artistic ce consta in schimbarea topicii obisnuite a cuvintelordintro propozitie (fraza). Prin inversiune (metataxa) se evidentiaza importanta deosebita a unui cuvnt (grup de cuvinte) din contextul respectiv.

Enumeratia - Insiruirea mai multor termeni din acelasi cmp semantic, folosita spre a atrage atentia asupra aspectelor descrise sau asupra faptelor infatisate. Repetitia - Figura de stil care consta in repetarea unui cuvnt sau a unui grup de cuvinte, pentru a intari o idee sau o impresie. Onomatopeea - Cuvnt care, prin elemetele lui sonore, imita sunete, zgomote din natura. Folosirea onomatopeei in poezie duce la versul onomatopeic, la armonie imitativa. Invocatia - Partea de inceput a unei opere, in care poetul cere ajutorul muzei sau divinitatii pentru a-si pitea realiza opera. Cnd invocatia se adreseaza unui personaj imaginar sau absent, ea se numeste invocatie retorica. Metonimia - Figura de stil care consta in inversarea voluntara a categoriilor logice: intregul prin parte, partea prin intreg, cauza prin efect, efectul prin cauza, abstractul prin concret, posesorul prin lucrul posedat etc. Eufemismul - Apropiat de ironie, eufemismul este o figura de stil care consta in atenuarea prin substituire a unei expresii cu sens jignitor, dur sau chiar obscen.