UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA IASI FACULTATEA DE DREPT

TEORIA GENERAL A DREPTULUI

Asist. univ. drd. MARIUS SEBASTIAN STRIBLEA
- SUPORT CURS Anul I Semestrul I 2008 2
3

Cuprins
Capitolul I. Terminologie introductiv. Caracterele si principiile generale ale dreptului ................................................................................ 7 Seciunea I - Sensurile cuvntului drept ................................................ 7 1. Dreptul subiectiv .............................................................................. 7 2. Dreptul obiectiv ............................................................................... 7 3. Dreptul ca stiin .............................................................................. 8 4. Dreptul ca art .................................................................................. 8 Seciunea II - Caracterele dreptului ........................................................ 8 Seciunea III - Principiile generale ale dreptului .................................... 9 Capitolul II. Dreptul si statul ................................................................. 11 Seciunea I - Definirea statului ............................................................... 11 1. Elementele constitutive ale statului .................................................. 11 2. Funciile statului ............................................................................... 13 Seciunea II - Forma statului .................................................................. 14 1. Forma de guvernmnt ..................................................................... 14 2. Structura statului .............................................................................. 15 3. Regimul politic ................................................................................ 16 Seciunea III - Statul de drept ................................................................. 16 1. Noiune .............................................................................................. 16 2. Caracteristici ..................................................................................... 17 3. Condiii de existen ......................................................................... 17 Capitolul III. Sistemul dreptului ........................................................... 18 Seciunea I - Conceptul de sistem al dreptului ........................................ 18 Seciunea II - Criteriile de constituire a sistemului dreptului ................. 18 Seciunea III - Componentele de sistem ale dreptului ............................ 19 Seciunea IV - Diviziunile generale ale dreptului ................................... 20 1. Dreptul intern si dreptul internaional ............................................... 20 2. Dreptul public si dreptul privat ......................................................... 20 3. Alte diviziuni ale dreptului ............................................................... 21 Seciunea V - Ramurile dreptului romnesc actual ................................ 21 Seciunea VI - Mari sisteme contemporane de drept .............................. 26 1. Sistemul de drept romano-germanic ................................................. 26 4 2. Sistemul de drept anglo-saxon (common law) ............................... 2

3. Sistemul dreptului socialist ............................................................... 29 4. Sisteme de drept religioase si tradiionale ........................................ 29 Capitolul IV. Izvoarele dreptului ........................................................... 32 Seciunea I - Conceptul de izvor al dreptului ......................................... 32 Seciunea II - Izvoarele formale .............................................................. 32 Capitolul V. Norma juridic ................................................................... 34 Seciunea I - Conceptul de norm juridic .............................................. 34 Seciunea II - Caracterele normei juridice .............................................. 34 Seciunea III - Structura normei juridice ................................................ 37 1. Structura logico-juridic (intern) .................................................... 37 2. Structura tehnico-legislativ (extern) .............................................. 43 Seciunea IV - Clasificarea normelor juridice ........................................ 43 Seciunea V- Aciunea normelor juridice ............................................... 46 1. Aciunea normelor juridice n timp ................................................... 47 2. Aciunea normelor juridice n spaiu ................................................ 52 3. Aciunea normelor juridice asupra persoanelor ................................ 53 Capitolul VI. Interpretarea normelor juridice .................................... 54 Seciunea I - Noiunea si scopul interpretrii normelor juridice ............ 54 Seciunea II - Formele de interpretare a normelor juridice .................... 54 1. Interpretarea oficial ......................................................................... 54 2. Interpretarea neoficial ..................................................................... 55 Seciunea III - Metode de interpretare ................................................... 55 1. Metoda gramatical .......................................................................... 55 2. Metoda istoric ................................................................................. 55 3. Metoda sistematic ........................................................................... 55 4. Metoda logic ................................................................................... 56 5. Metoda teleologic ............................................................................ 56 6. Analogia ............................................................................................ 56 Seciunea IV - Rezultatul interpretrii normelor juridice ...................... 56 1. Interpretarea literal .......................................................................... 56 2. Interpretarea extensiv ...................................................................... 57 3. Interpretarea restrictiv ..................................................................... 57 Capitolul VII. Raportul juridic ............................................................... 58 Seciunea I - Noiunea de raport juridic ................................................. 58 Seciunea II - Caracterele raportului juridic ........................................... 58 1. Caracterul social ............................................................................... 58 5 2. Caracterul voliional ......................................................................... 58 3. Caracterul valoric .............................................................................. 59 Seciunea III - Structura raportului juridic ............................................. 59 1. Subiectele raportului juridic .............................................................. 59 2. Coninutul raportului juridic ............................................................. 60 3. Obiectul raportului juridic ................................................................ 61 Seciunea IV - Diferite categorii de raporturi juridice ............................ 61 Capitolul VIII. Rspunderea juridic ................................................... 62 Seciunea I - Noiunea de rspundere juridic ........................................ 62 Seciunea II - Condiiile rspunderii juridice .......................................... 62 1. Conduita ilicit .................................................................................. 62 2. Rezultatul vtmtor ......................................................................... 63 3. Vinovia subiectului de drept .......................................................... 63 4. Legtura de cauzalitate ..................................................................... 63

Seciunea III - Formele rspunderii juridice .......................................... 63 1. Rspunderea penal .......................................................................... 63 2. Rspunderea contravenional .......................................................... 64 3. Rspunderea disciplinar .................................................................. 64 4. Rspunderea civil ............................................................................ 64 6

CAPITOLUL I

TERMINOLOGIE INTRODUCTIV. CARACTERELE SI PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI

Seciunea I SENSURILE CUVNTULUI DREPT 1. Dreptul subiectiv ntr-un prim sens, prin drept se nelege prerogativa sau posibilitatea participantului la raportul juridic de a face sau a nu face ceva, ori de a pretinde altor subiecte de drept s i se dea ceva, inclusiv posibilitatea acestuia de a apela la fora de constrngere a statului n vederea respectrii prerogativelor sale. Astfel, dreptul apare ca o putere a subiectului, recunoscut de lege, referitoare la conduita sa ori a altor persoane, putere ce este folosit n vederea fructificrii prerogativelor pe care i le confer legea. n acest caz, dreptul este legat de titularul lui, motiv pentru care se numeste subiectiv. Avnd n vedere faptul c acelasi titular, n acelasi timp, se bucur de mai multe prerogative, doctrina foloseste sintagma drepturi subiective. n funcie de coninutul lor economic, drepturile subiective se mpart n drepturi patrimoniale (ce pot fi evaluate n bani si dintre care cel mai important este dreptul de proprietate) si drepturi personal nepatrimoniale (dreptul la via, la libertate, la liber circulaie etc.). 2. Dreptul obiectiv ntr-un alt sens, cuvntul drept desemneaz totalitatea normelor juridice create sau recunoscute ca atare de stat. Spre deosebire de dreptul subiectiv care se refer la prerogativa unui anume subiect, dreptul obiectiv este alctuit din norme juridice impersonale, care nu se adreseaz unui subiect determinat. Drepturile subiective sunt reglementate de dreptul obiectiv. Dreptului obiectiv conine o anumit component numit drept pozitiv, adic totalitatea normelor juridice n vigoare, la un moment dat. 3. Dreptul ca stiin Dreptul face parte dintre stiinele sociale. 8 n acest sens, regsim cuvntul drept n formulri precum: facultate de drept, curs de drept etc. 4. Dreptul ca art Dreptul constituie si o art. Aceasta este n legtur cu tehnica juridic (competena celor care elaboreaz sau aplic dreptul). Tehnica juridic are dou componente: tehnica legislativ (arta de a face legi) si tehnica aplicrii dreptului (folosirea textului de lege abstract si impersonal n vederea soluionrii unei situaii concrete) . Tehnica legislativ aparine puterii legislative. Ea prezint o mare importan deoarece, cu ct este mai bine stpnit de ctre organele de stat ce au competen

legislativ, cu att legile elaborate vor putea rspunde mai bine necesitilor sociale care au determinat edictarea lor. Tehnica aplicrii dreptului este folosit de ctre judector, procuror, avocat, notar public etc. Seciunea II CARACTERELE DREPTULUI Dreptul prezint trei caractere care l disting de alte stiine sociale. Acestea sunt: caracterul normativ, caracterul general si permanent si caracterul obligatoriu si sancionator. 1. Caracterul normativ Dreptul are un caracter normativ, avnd menirea de a coordona existena omului n societate, urmrind pstrarea ordinii de drept prin concilierea interesele individuale cu cele ale societii. Acest caracter este impus de structura dreptului care se prezint ca sum de reguli de conduit obligatorii pentru subiectele de drept. 2. Caracterul general si permanent Caracterul general al dreptului decurge din faptul c norma nu are n vedere un subiect determinat. Aceasta se aplic tuturor subiectelor de drept ntre care se stabilesc raporturi juridice. Legea se aplic permanent, fr ntrerupere, pe toat durata ct este n vigoare, tuturor situaiilor pe care le vizeaz. n situaii similare, toate subiectele de drept sunt trate egal de ctre lege (art. 16 alin. 1 din Constituie). 9 3. Caracterul obligatoriu si sancionator Regulile de conduit formulate de ctre drept sunt obligatorii pentru toate subiectele. De asemenea, cunoasterea normelor legale este obligatorie, n acest sens opernd o prezumie absolut, ce nu poate fi infirmat n nici un mod. Nimeni nu poate s se apere de sanciunea pe care o prevede legea n caz de nerespectare a sa invocnd necunoasterea regulii (Nemo censetur ignorare legem). Subiectul care nu respect norma de drept va fi constrns n acest sens de fora coercitiv a statului. Tot odat, i se va aplica o sanciune ce difer n funcie de ramura de drept din care face parte norma nclcat. Exist sanciuni penale (amend si nchisoare), sanciuni contravenionale (amenzile contravenionale), sanciuni civile (despgubiri pentru prejudicii, nulitatea actelor juridice ndeplinite cu nclcarea condiiilor legale etc.), sanciuni de dreptul muncii (avertisment, reducerea salariului, desfacerea contractului de munc). Seciunea III PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI Principiile generale ale dreptului sunt: principiul asigurrii bazelor legale de funcionare a statului, principiul libertii si egalitii, principiul responsabilitii, principiile echitii si justiiei, principiul bunei credine. 1. Principiul asigurrii bazelor legale de funcionare a statului Conform acestui principiul, dreptul constituie premisa existenei statului. Statul de drept este organizat n conformitate cu principiul legalitii. Aceasta implic legitimitatea puterii, dar si recunoasterea drepturilor si libertilor fundamentale ale tuturor cetenilor. 2. Principiul libertii si egalitii Libertatea si egalitatea cetenilor reprezint valori fundamentale n orice stat

de drept. Aceste drepturi fundamentate sunt consfinite de Constituie. Astfel, potrivit art. 16 alin. 1 din Constituia Romniei, cetenii sunt egali n faa legii. De asemenea, conform art. 23 alin. 1, libertatea individual si sigurana persoanei sunt inviolabile. 3. Principiul responsabilitii Responsabilitatea conduce la asumarea de ctre subiectul de drept a consecinelor aciunii sale. Ea este consecina libertii de care se bucur indivizii. 10 4. Principiile echitii si justiiei Echitatea (lat. aequitas) si justiia sunt valori complementare dreptului, implicnd valori morale eseniale. 5. Principiul bunei credine Buna - credina este un principiu general al dreptului. Obligaia exercitrii cu bun - credin a drepturilor si libertilor este prevzut de Constituie (art. 57). Potrivit legii fundamentale, titularul unui drept trebuie s-l exercite astfel nct s nu aduc atingere intereselor legitime ale celorlalte subiecte de drept. 11

CAPITOLUL II

DREPTUL SI STATUL
Seciunea I DEFINIREA STATULUI Statul reprezint cea mai veche si cea mai important instituie a societii politice. El a aprut n urm cu aproximativ 6.000 de ani n Orientul antic. Statul este acea entitate politic constituit dintr-un teritoriu delimitat de frontiere, dintr-o populaie si dintr-o putere instituionalizat. Noiunea de stat poate avea si alte nelesuri, printre care: a. putere politic central, diferit de cea a colectivitilor locale (judeele, orasele, comunele); b. ansamblul guvernanilor; c. o form de societate, de via n comun, o anumit manier de a fi a colectivitilor umane. 1. Elementele constitutive ale statului

Elementele constitutive ale statului sunt: (a) teritoriul, (b) populaia si (c) puterea de stat. A. Teritoriul
Teritoriul este elementul fundamental al statului care, n mod tradiional, este reprezentat de spaiul cuprins ntre frontierele acestuia. n fapt, teritoriul nu se rezum la delimitarea unei suprafee terestre, bidimensionale, ci este un spaiu tridimensional din care fac parte ntinderea de pmnt si ape delimitat de frontiere, subsolul, precum si spaiul aerian. Conform art. 142 din Codul penal, teritoriul Romniei se compune din ntinderea de pmnt si apele cuprinse ntre frontiere, cu subsolul si spaiul aerian, precum si marea teritorial, cu solul, subsolul si spaiul aerian ale acesteia. n limitele acestui teritoriu se organizeaz statul si unitile administrativteritoriale care l compun. De asemenea, n acelasi spaiu se exercit puterea public, suveranitatea statului. Teritoriul se caracterizeaz prin faptul c nu poate fi nstrinat (conform art. 3 alin. 1 din Constituie teritoriul Romniei este inalienabil, frontierele sale fiind

12 stabilite prin lege organic). Totodat, teritoriul este indivizibil, consecin a caracterului su unitar (art. 1 alin. 1 din Constituie). B. Populaia Un alt element al statului este populaia, ea desemnnd, n general, o colectivitate. Acest element a fost exprimat n doctrin prin mai multe noiuni, si anume: societate, popor sau naiune. Prin societate, termenul cel mai des uzitat, vom nelege populaia aflat sub un anumit raport relaional si instituional, pe un anumit teritoriu. Poporul are ca liant ntre indivizi continuitatea de limb, de origine etnic, de cultur etc. n sfrsit, prin naiune se nelege o comunitate uman delimitat teritorial si politic de altele, ai crei membri manifest loialitate fa de stat, avnd constiina apartenenei la aceeasi colectivitate, prezentnd ca atribute principale identitatea, independena si coeziunea. ntre stat si oricare dintre indivizii care alctuiesc populaia se stabileste o legtur specific, constnd n drepturi si obligaii reciproce. Aceast legtur politic se numeste cetenie. C. Puterea de stat (public) Al treilea element al statului este puterea de stat, numit si putere public sau for public. Aceasta are rolul de a asigura unitatea politic si juridic a statului, fiind caracterizat prin posibilitatea de a comanda, de a da ordine, precum si prin obligaia celor care le-au primit de a le respecta. Trsturile puterii de stat sunt urmtoarele: a. este o putere politic ce are o sfer larg de aplicare si ageni specializai care o realizeaz; b. este o putere instituionalizat, prin aceasta nelegndu-se faptul c ea aparine statului ca instituie politico-juridic, iar cei care o dein acioneaz n numele su si n baza legii. Instituiile (organele) fundamentale ale statului, numite de Constituie (n titlul III) autoriti publice sunt: (1) Parlamentul, unica autoritate legiuitoare a rii, organul de reprezentare suprem al poporului romn; (2) Executivul, alctuit din Presedintele rii si din Guvern si (3) Autoritatea judectoreasc, compus din nalta Curte de Casaie si Justiie si celelalte instane judectoresti, precum si din Consiliul Superior al Magistraturii si Ministerul Public, organe de stat ce au sarcina de a aplica legea n cazul litigiilor aprute si de a sanciona pe cei care se abat de la respectarea normelor juridice; c. este o putere de comand ce instituie norme obligatorii; d. este o putere unic care deine dreptul exclusiv de a exercita, prin organele abilitate, constrngerea legitim. 13 Din aceast ultim trstur a puterii publice decurge o caracteristic fundamental a statului, si anume suveranitatea. Suveranitatea semnific autoritatea suprem cu care statul este nvestit si nseamn dreptul puterii publice de a conduce societatea, de a nu recunoaste nici o putere deasupra ei n cadrul statului, precum si independena statului n raport cu alte state cu care acesta stabileste raporturi. Suveranitatea statului este compus din dou elemente, unul intern (competena exclusiv asupra teritoriului, concretizat n elaborarea unor acte normative generale obligatorii si inexistena unei alte puteri sociale superioare) si altul extern (independena n raporturile cu alte state, nesupunerea fa de alte

puteri, excluderea oricrui amestec din exterior). 2. Funciile statului Noiunea de funcii ale statului se refer la direciile principale de aciune ale statului n vederea organizrii si realizrii activitii fundamentale specifice, la care particip toate instituiile abilitate. Funciile statului pot fi: (a) interne sau (b) externe. a. Funciile interne sunt: 1. funcia politico-juridic - de asigurare a conducerii sociale, pe baza legilor si de a construi un cadru de drept care s garanteze oricrui individ respectarea drepturilor si a libertilor fundamentale de care se bucur; 2. funcia de asigurare a ordinii de drept - de aprare a colectivitii, precum si a oricrui individ mpotriva fenomenelor antisociale; 3. funcia social-economic de asigurare a dezvoltrii economice, a progresului tehnic si a cresterii nivelului de trai al populaiei. Aceast funcie acioneaz diferit de la un stat la altul si vizeaz politica fiscal, combaterea somajului, a inflaiei si a srciei. b. Funciile externe sunt: 1. funcia de stabilire si dezvoltare a relaiilor cu alte state sau organizaii internaionale; 2. funcia de participare la activitatea organismelor internaionale din care statul face parte (O.N.U., O.S.C.E., Parlamentul European etc.) n vederea rezolvrii propriilor probleme ct si a chestiunilor internaionale. 14 Seciunea II FORMA STATULUI n legtur cu forma statului intereseaz trei concepte si anume: (1) forma de guvernmnt, (2) structura de stat si (3) regimul politic. 1. Forma de guvernmnt Forma de guvernmnt se refer la crearea, organizarea si exercitarea puterii de stat prin intermediul organelor supreme ale acesteia, precum si la mprirea atribuiilor ntre respectivele organe. Din punct de vedere al formei de guvernmnt, statele se mpart n: (a) republici si (b) monarhii. a. n cadrul republicii, seful statului (presedinte) este ales de parlament sau direct de ctre popor, pentru o perioad limitat (de regul, 4 ani). Conform art. 1 alin 2 din legea fundamental, forma de guvernmnt a statului romn este republica. De asemenea, n Romnia, conform art. 81 alin. 1 din Constituie, presedintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Dup revizuirea legii fundamentale prin Legea nr. 429/2003, mandatul presedintelui are o durat de 5 ani (art. 83 alin. 1). La rndul lor, republicile pot fi parlamentare sau prezideniale. n republicile parlamentare (Germania, Italia) rolul cel mai important n exercitarea puterii de stat revine parlamentului, presedintele avnd o poziie secundar. n republicile prezideniale (S.U.A., Rusia) seful statului (presedintele) are atribute sporite fa de parlament n cadrul exercitrii puterii. Uneori se vorbeste si despre o a treia form de republic, cea semiprezidenial, n care raportul dintre atribuiile presedintelui si cele ale parlamentului este sensibil egal. b. Monarhia constituie aceea form de guvernmnt n care seful statului (monarhul rege, mprat) nu este ales de popor sau de parlament, el ocupnd aceast poziie prin succesiune la tron sau, mai rar, prin numire pe via.

Monarhiile pot fi constituionale sau absolutiste. Monarhiile constituionale (Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord, Spania, Danemarca) se caracterizeaz prin faptul c monarhului i revin atribuii restrnse, uneori chiar simbolice, rolul cel mai important fiind jucat de parlament. n monarhiile absolutiste se acord puteri largi monarhului, uneori discreionare, iar celelalte instituii ale statului, desi exist, au atribuii restrnse, nesemnificative. 15 2. Structura de stat Structura de stat reprezint modul n care se organizeaz puterea de stat si entitile statale existente pe teritoriul unui stat, precum si relaiile ce se stabilesc ntre ele. Sub acest aspect statul poate fi: (a) unitar (simplu) sau (b) federativ (complex, compus). a. Statul unitar se distinge prin urmtoarele caracteristici: - are o singur constituie; - are doar un rnd de organe supreme care si exercit competena pe ntregul teritoriu; - ntreaga populaie are o singur cetenie; - este subiect distinct de drept internaional, participnd n aceast calitate la viaa internaional. b. Statul federativ se defineste prin urmtoarele elemente: - este alctuit din dou sau mai multe state membre (federate); - statele componente transfer unele din atributele suveranitii lor n favoarea statului federativ, n limitele si modurile prevzute n constituia federal; - exist o legislaie comun, unic, la nivelul statului federal, dar si legislaii proprii fiecrui stat federat n parte, acestea din urm trebuind s o respecte pe cea dinti; - exist organe legiuitoare, administrative si judiciare att la nivel central (federal), ct si la nivelul fiecrui stat federat; - populaia are dou cetenii, una a statului federativ, cealalt a statului federat; - subiect de drept internaional este doar statul federativ, el participnd si la viaa internaional. Statul federativ nu trebuie confundat cu asociaiile de state care, desi se aseamn cu acesta din multe puncte de vedere, se deosebesc prin faptul c ele nu dau nastere unui stat nou, distinct de statele componente. Principalele forme de asociere a statelor sunt: confederaia, uniunea real si uniunea personal. Confederaia este alctuit din dou sau mai multe state asociate care si unific legislaia si care si creeaz anumite organe comune, pstrndu-si ns suveranitatea si calitatea de subiect distinct de drept internaional. Uniunea real este asocierea a dou sau mai multe state ce au un monarh comun si care si creeaz unele organe comune. Uniunea personal const n asocierea a dou sau mai multe state datorit existenei unui sef de stat comun (monarh), statele membre pstrndu-si ntreaga suveranitate. 16 3. Regimul politic Regimul politic reprezint totalitatea metodelor si mijloacelor prin care puterea

politic conduce societatea. Acest concept vizeaz raporturile instituite ntre stat si individ n ceea ce priveste respectarea drepturilor subiective ale celui din urm. Din aceast perspectiv, regimurile politice se pot mpri n: (a) regimuri democratice si (b) regimuri totalitare (dictatoriale sau autoritare). n cadrul regimurilor democratice opereaz principiul reprezentativitii. Puterea de stat are ca fundament pluralismul politic si se manifest n baza si n limitele legii, cu respectarea drepturilor si libertilor fundamentale ale omului. n regimurile totalitare, puterea de stat se exprim prin mijloace dictatoriale, autoritare, statul rezervndu-si un rol dominant n societate, intervenind n toate domeniile existenei sociale, chiar si n viaa privat a individului. n asemenea regimuri nu exist pluralism politic (prin urmare nici opoziie), principiul separaiei puterilor n stat este nclcat, iar drepturile si libertile fundamentale ale omului nu se respect. Seciunea III STATUL DE DREPT 1. Noiune ntr-o definiie simpl, n zilele noastre, prin stat de drept nelegem acel stat democratic si social, care se nfiineaz si funcioneaz n baza si cu respectarea strict a legii, n care drepturile si libertile fundamentale ale omului sunt garantate. Conceptul de stat de drept este ns unul complex, care a evoluat n timp. Statul de drept si are originea n lucrrile filosofului german Immanuel Kant care aprecia c statul are ca scop doar ocrotirea dreptului si garantarea libertii, el neavnd atribuii n legtur cu binele general, cu fericirea, cu nivelul de trai sau cel cultural al oamenilor. Singura preocupare a statului imaginat de Kant trebuia s fie asigurarea aplicrii dreptului si mpiedicarea nclcrii acestuia . Continuatorii ideilor lui Kant afirmau c doar statele care exist pentru realizarea justiiei pot fi legitimate ca state de drept. Ulterior, ali filosofi au sintetizat conceptul statului de drept n trei principii: (1) accesul la putere se face prin vot popular, liber exprimat, (2) exercitarea puterii se realizeaz n baza legii si (3) puterea izvorste din voina suveran si liber exprimat a poporului. Conform lui Hans Kelsen, statul de drept exist ntr-o form independent de lege, are misiunea de a crea dreptul, iar mai apoi, de a i se supune n mod deliberat. 17 Prin urmare, statul de drept asigur supremaia Constituiei si domnia legilor, dar acestea trebuie s fie conforme cu ideea de justiie si cu echitatea, fiind expresia voinei ntregii societi. Constituia Romniei, n art. 1 alin. 3 decreteaz c Romnia este stat de drept, democratic si social, n care demnitatea omului, drepturile si libertile cetenilor, libera dezvoltare a personalitii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezint valori supreme () si sunt garantate. 2. Caracteristici n sintez, statul de drept contemporan se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi: - este fundamentat pe supremaia legii; - are la baz existena unui cadru democratic; -accesul la putere se face prin vot liber exprimat de ctre populaie; - puterea de stat este subordonat legii; - puterea se structureaz piramidal si se difuzeaz unui numr mare de

organisme; - garantarea pluralismului politic; - limitarea fiecreia dintre cele trei puteri (legislativ, executiv si judectoreasc) prin celelalte dou; - independena total a justiiei; - recunoasterea si garantarea drepturilor si libertilor fundamentale ale omului; - participarea cetenilor la exercitarea puterii. 3. Condiiile de existen Pentru existena statului de drept sunt necesare urmtoarele condiii: - autonomia statului de drept si ntrirea organizrii juridice a statului; - guvernarea care se realizeaz prin lege si care este subordonat acesteia; - promovarea si garantarea drepturilor si libertilor fundamentale ale omului; - stabilirea suveranitii externe a naiunilor; - subordonarea statului unei stricte reglementri juridice. 18

CAPITOLUL III

SISTEMUL DREPTULUI
Seciunea I CONCEPTUL DE SISTEM AL DREPTULUI Dreptul prezint un caracter sistematic. Numeroasele reguli juridice existente n societate nu se nfiseaz sub forma unei alturri ntmpltoare. Ele sunt ordonate ntr-un sistem coerent, organizat si logic. Acesta nu reprezint suma elementelor componente, ci un ansamblu de norme si instituii aflate n permanent interaciune. Prin sistem al dreptului se nelege modul de organizare a dreptului, a normelor juridice ce l compun, n cadrul instituiilor juridice si al ramurilor de drept. n doctrin se face deosebirea ntre sistemul dreptului si alte noiuni din sfera existenei juridice a societii, precum sistemul legislaiei (legislaia unei ri, sum a actelor normative) si sistemul juridic (ordinea de drept n general, privit ca fundamentala caracteristic a unei comuniti). Sistemul dreptului se caracterizeaz prin complementaritatea ramurilor de drept care l compun, prin relativitate si permeabilitate, precum si printr-o continu difereniere a ramurilor sale. Seciunea II CRITERIILE DE CONSTITUIRE A SISTEMULUI DREPTULUI Criteriile de constituire a sistemului dreptului sunt: (a) obiectul reglementrii juridice, (b) metoda reglementrii si (c) principiile dreptului (sau ale ramurii de drept). a. Obiectul reglementrii juridice l constituie sfera relaiilor sociale avute n vedere de norma juridic. b. Metoda de reglementare este exprimat printr-o multitudine de modaliti de normare a conduitei umane si constituie un criteriu subiectiv de influenare a sistemului dreptului. Caracterul subiectiv al acestui criteriu este dat de faptul c 19 modul de reglementare a conduitei umane difer n funcie de interesele pe care le reprezint fora politic ce se afl la conducerea societii. Aceast metod poate fi autoritar sau autonom. De asemenea, metoda poate fi analitic (descompune un cadru complex n

elementele sale fundamentale) sau sintetic (pleac de la o sum de elemente primare si creeaz un cadru general si abstract). Tot din aceast perspectiv se are n vedere si poziia subiectelor n cadrul raportului juridic specific fiecrei ramuri de drept. c. Principiile dreptului (sau ale ramurii) contribuie si ele la crearea sistemului dreptului prin localizarea normelor ntr-o ramur sau alta. Seciunea III COMPONENTELE SISTEMULUI DREPTULUI Componentele (elementele) de sistem ale dreptului sunt: (a) norma juridic, (b) instituia juridic si (c) ramura de drept. a. Norma juridic reprezint componenta de baz, ireductibil, a sistemului dreptului. Ea const ntr-o regul de conduit, instituit sau recunoscut de ctre stat, a crei respectare este asigurat n caz de nevoie prin fora de constrngere a statului. Acest element prezint o anumit structur intern, alctuit din trei pri: ipoteza, dispoziia si sanciunea. b. Instituia juridic constituie acel set de reguli juridice care reglementeaz un numr de relaii sociale din aceeasi categorie, grupate n jurul unei valori sociale centrale si care naste o sfer distinct de raporturi juridice. Instituia juridic este alctuit din mai multe norme juridice. Astfel, normele care reglementeaz modul n care se transmite mostenirea formeaz instituia succesiunilor, cele care reglementeaz proprietatea alctuiesc instituia dreptului de proprietate, cele care au n vedere contractele dau nastere instituiei contractelor etc. Noiunea de instituie juridic apare ca similar cu aceea de statut juridic sau regim juridic. n majoritatea cazurilor, instituiile juridice grupeaz norme de drept corespunznd unei singure ramuri. Uneori, instituiile juridice pot reuni norme de drept din cadrul mai multor ramuri. De exemplu, instituia contenciosului administrativ reuneste reguli din sfera dreptului administrativ, a dreptului procesual civil, a dreptului civil, precum si din sfera organizrii judectoresti. 20 c. Ramura de drept este un ansamblu de norme si instituii juridice, strns legate ntre ele prin obiectul comun al reglementrii, prin metoda folosit n normarea relaiilor sociale si prin intermediul principiilor care stau la baza lor. Ea constituie cea mai complex subdiviziune a unui sistem de drept naional, acesta din urm fiind alctuit din mai multe ramuri. Ramurile de drept nu exist izolat, ci sunt n continu interaciune unele cu altele, influenndu-se reciproc. Uneori, mai multe instituii juridice pot da nastere unei subramuri de drept. Astfel, n cadrul ramurii dreptului comercial se distinge dreptul maritim, subramur de drept alctuit din normele juridice si instituiile de drept care reglementeaz transportul maritim. Seciunea IV DIVIZIUNILE GENERALE ALE DREPTULUI n funcie de mai multe criterii, dreptul se mparte n: 1. Drept intern si drept internaional Dup cum regulile de drept se aplic doar statului care le-a elaborat, pe teritoriul acestuia, sau ele au efect si dincolo de limitele teritoriului statului, n raporturile dintre state ori dintre particulari din state diferite, dreptul se mparte n

intern (naional) si extern (internaional). 2. Drept public si drept privat Dup cum interesul avut n vedere de norma juridic este unul public sau particular, dreptul se divide n public si privat. Aceasta este mprirea clasic a dreptului si, totodat, cea mai important. De exemplu, o regul juridic ce are n vedere organizarea puterilor statului se situeaz n dreptul public, iar una referitoare la ncheierea unui contract se plaseaz n dreptul privat. O asemenea diviziune era cunoscut nc din dreptul roman, legile putnd fi regsite fie n jus publicum, fie n jus privatum. Totusi, acea mprire nu corespunde integral distincie de astzi. n cadrul dreptului privat se difereniaz ca principal component dreptul civil care, de altfel, constituie dreptul comun n acest domeniu. n acest sens, regulile fiecreia dintre celelalte componente (de exemplu, cele ale dreptul comercial) se completeaz, atunci cnd este cazul, cu cele ale dreptului civil. Din sfera dreptului public se detaseaz normele dreptului constituional care reprezint dreptul comun n materie. 21 n doctrin s-a apreciat c datorit strnsei legturi dintre dreptul public si cel privat, precum si a atenurii diferenelor dintre acestea, s-a format si un drept mixt, alctuit din ramuri precum dreptul funciar ori dreptul afacerilor. Conform Scolii normativiste a dreptului (care l are ca principal reprezentant pe Hans Kelsen), distincia dintre dreptul public si cel privat nu prezint importan practic. Mai util ar fi ierarhizarea regulilor juridice n funcie de importana lor. 3. Alte diviziuni ale dreptului Dreptul se mai poate mpri n: - drept pozitiv (drept scris, alctuit din totalitatea normelor juridice n vigoare ntr-un stat, la un anumit moment) si drept natural (un drept nescris, care este compus dintr-un numr de principii superioare ce constituie surs de inspiraie pentru dreptul pozitiv, care garanteaz drepturile si libertile fundamentale ale omului si care se distinge prin faptul c nu este dublat de nici un fel de constrngere social); - drept determinator (alctuit din normele juridice care determin ce anume urmeaz s fac subiectele de drept) si drept sancionator (compus din regulile juridice care se refer la sanciunile aplicabile subiectelor de drept ce nu se conformeaz dreptului determinator). Seciunea V RAMURILE DREPTULUI ROMNESC ACTUAL Ramurile dreptului romnesc actual sunt: dreptul civil, dreptul comercial, dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul procesual civil, dreptul penal, dreptul procesual penal, dreptul constituional, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul internaional public, dreptul internaional privat. Aceste ramuri sunt grupate n cele dou mari diviziuni ale dreptului intern, dreptul public si dreptul privat, precum si n dreptul internaional. a. Dreptul public este format din ansamblul normelor juridice care privesc organizarea statului si raporturile dintre indivizi si stat. n cadrul dreptului public se regsesc urmtoarele ramuri de drept: (1) dreptul constituional, (2) dreptul administrativ, (3) dreptul penal, (4) dreptul procesual penal si (5) dreptul financiar. Dreptul constituional este alctuit din normele juridice care stabilesc

principiile generale de organizare social, economic si politic a statului, din 22 normele ce reglementeaz drepturile, libertile si ndatoririle fundamentale ale cetenilor, din cele care legifereaz organizarea si funcionarea autoritilor statului (Parlamentul, Presedintele, Guvernul si autoritile publice locale, Autoritatea judectoreasc), dar si mprirea atribuiilor acestora, precum si din normele care vizeaz funcionarea altor instituii fundamentale ale statului (Curtea de Conturi, Curtea Constituional si Avocatul Poporului). Izvorul ramurii este Constituia Romniei din 1991, modificat si completat prin Legea de revizuire a Constituiei Romniei nr. 429/2003 (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 758 din 29 octombrie 2003, Partea I). Dreptul administrativ cuprinde regulile de drept n legtur cu organizarea si funcionarea administraiei publice centrale si locale, cele legate de funciile publice, precum si cele privind raporturile dintre administraie si ceteni. Principalele izvoare ale dreptului administrativ sunt: Constituia Romniei din 1991, revizuit, Legea nr. 213/1998 privind proprietatea public si regimul juridic al acesteia (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 448 din 24 noiembrie 1998, Partea I), Legea nr. 215/2001 a administraiei publice locale (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 204 din 23 aprilie 2001, Partea I), Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 373 din 10 iulie 2001, Partea I), Legea nr. 52/2003 privind transparena decizional n administraia public (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 70 din 3 februarie 2003, Partea I), Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritilor administraiei publice locale (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 271 din 29 martie 2004, Partea I), Legea nr. 340/2004 privind instituia prefectului (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 658 din 21 iulie 2004, Partea I). Dreptul penal se compune din normele care arat ce fapte antisociale sunt considerate infraciuni, care este rspunderea celor ce svrsesc infraciuni, precum si pedepsele ce se aplic infractorilor. Aceast ramur are sarcina de apra cele mai importante valori sociale (suveranitatea, independena, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertile acesteia, proprietatea, precum si ntreaga ordine de drept). Principalul izvor al dreptului penal l constituie Codul Penal din anul 1968, cu modificrile si completrile ulterioare. Aceast ramur are si numeroase alte izvoare (legi speciale) printre care amintim: Legea nr. 87/1994, republicat, pentru combaterea evaziunii fiscale (Monitorul Oficial al Romniei nr. 545 din 29 iulie 2003, Partea I), Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sancionarea faptelor de corupie (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 219 din 18 mai 2000, Partea I), Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri 23 (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 362 din 3 august 2000, Partea I), Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 783 din 11 decembrie 2001, Partea I), Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sancionarea splrii banilor (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 904 din 12 decembrie 2002, Partea I) si Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitii organizate (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 50 din 29 ianuarie 2003, Partea I). Dreptul procesual penal cuprinde regulile juridice care organizeaz procesul

penal si care arat organele statului cu atribuii n acest domeniu, aciunile sau procedurile ce trebuie realizate n vederea descoperirii infraciunilor si tragerii la rspundere penal a celor care le-au svrsit, precum si drepturile si obligaiile pe care le au prile ce particip la proces. Izvorul de drept specific ramurii este Codul de Procedur Penal din 1968, cu modificrile si completrile ulterioare. La acesta se adaug Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a msurilor dispuse de organele judiciare (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 591 din 1 iulie 2004, Partea I). Dreptul financiar include regulile de drept ce reglementeaz activitatea financiar a statului, constnd n modul de constituire si utilizare a bugetului de stat, organizarea si funcionarea instituiilor financiare, drepturile si obligaiile n domeniu ale cetenilor si ale statului. Printre izvoarele dreptului financiar enumerm: Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 927 din 23 decembrie 2003, Partea I), Legea nr. 174/2004 pentru aprobarea Ordonanei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedur fiscal (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 465 din 25 mai 2004, Partea I), Legea nr. 358/2003 pentru aprobarea Ordonanei de Urgen a Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creanelor bugetelor locale (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 530 din 23 iulie 2003, Partea I) si Legea nr. 108/2004 pentru aprobarea Ordonanei de Urgen a Guvernului nr. 45/2003 privind finanele publice locale (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 336 din 16 aprilie 2004, Partea I). b. Dreptul privat este alctuit din ansamblul normelor juridice ce reglementeaz relaiile patrimoniale si personal nepatrimoniale la care particip particularii. n cadrul dreptului privat se gsesc urmtoarele ramuri: (1) dreptul civil, (2) dreptul comercial, (3) dreptul familiei, (4) dreptul muncii si (5) dreptul procesual civil. Dreptul civil cuprinde normele juridice ce reglementeaz raporturile patrimoniale n care prile sunt pe poziie de egalitate. Tot n sfera dreptului civil 24 intr si normele de drept referitoare la relaiile personal nepatrimoniale ce au n vedere persoana si identificarea ei (nume sau denumire, domiciliu, resedin sau sediu, stare civil etc). Cel mai important izvor al ramurii este Codul Civil din 1864, cu modificrile ulterioare. De asemenea, sunt izvoare ale dreptului civil si acte normative precum: Legea nr. 319/1944 pentru dreptul succesoral al soului supravieuitor (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 133 din 10 iunie 1944), Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice (publicat n Buletinul Oficial al R.S.R. nr. 8 din 30 iulie 1954), Decretul nr. 32/1954 pentru punerea n aplicare a Codului Familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si juridice (publicat n Buletinul Oficial al R.S.R. nr. 32 din 31 ianuarie 1954), Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripia extinctiv (publicat n Buletinul Oficial al R.S.R. nr. 11 din 10 iulie 1960), Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicat (Monitorul Oficial al Romniei nr. 1 din 5 ianuarie 1998, Partea I), Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executrii construciilor si unele msuri pentru realizarea construciilor, republicat (Monitorul Oficial al Romniei nr. 933 din 13 octombrie 2004, Partea I), Legea nr. 16/1994 a arendrii (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 91 din 7 aprilie 1994, Partea I), Legea nr. 105/1996 privind evidena populaiei si cartea de identitate (publicat n Monitorul Oficial

al Romniei nr. 237 din 30 septembrie 1996, Partea I), Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiii imobiliare (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 611 din 14 decembrie 1999, Partea I) si Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si forestiere (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 8 din 12 ianuarie 2000, Partea I). Dreptul comercial se ocup de regulile care normeaz raporturile dintre comerciani (persoane fizice sau persoane juridice), precum si actele si faptele de comer. Cel mai vechi izvor n vigoare este Codul Comercial de la 1887, cu modificrile ulterioare. De asemenea, sunt izvoare de drept comercial, printre altele: Legea nr. 26/1990 privind registrul comerului, republicat (Monitorul Oficial al Romniei nr. 49 din 4 februarie 1998, Partea I), Legea nr. 31/1990 privind societile comerciale, republicat (Monitorul Oficial al Romniei nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, Partea I), Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizrii judiciare si a falimentului, republicat (Monitorul Oficial al Romniei nr. 608 din 13 decembrie 1998, Partea I), cu modificrile si completrile ulterioare, Legea nr. 365/2002 privind comerul electronic (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 483 25 din 5 iulie 2002, Partea I) si Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 593 din 1 iulie 2004, Partea I). Dreptul familiei include normele de drept care se refer la relaiile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite n cadrul familiei, ntre soi, precum si ntre prini si copii. Cel mai important izvor este Codul Familiei din 1954, cu modificrile si completrile ulterioare. La acesta se adaug si alte legi speciale, cum ar fi Legea nr. 87/1998 pentru aprobarea Ordonanei de Urgen a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la adopie (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 168 din 29 aprilie 1998, Partea I). Dreptul muncii este alctuit din regulile juridice aplicabile n relaiile stabilite ntre angajai si patroni, cu ocazia ncheierii, executrii sau ncetrii contractului de munc. Aceast ramur stabileste drepturile si obligaiile celor dou pri ale contractului de munc, disciplina muncii, timpul de lucru si cel de odihn, jurisdicia muncii, rspunderea material si disciplinar, protecia si securitatea muncii. Izvorul ramurii este Codul Muncii din 2003 (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 72 din 5 februarie 2003, Partea I). Dreptul procesual civil reuneste toate normele de drept care organizeaz procesul civil, cele referitoare la competena instanelor judectoresti n aceast materie, precum si regulile de drept privind modul n care sunt duse la ndeplinire hotrrile judectoresti civile. Izvorul principal al ramurii este Codul de Procedur Civil din anul 1865, ce a suferit pn astzi numeroase modificri si completri. Constituie izvor al dreptului procesual civil si Legea nr. 188/2000 privind executorii judectoresti (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 559 din 10 noiembrie 2000, Partea I). c. Dreptul internaional reprezint ansamblul raporturilor de drept n care intervine un element strin (de extraneitate). Dreptul internaional poate fi mprit n: drept internaional public si drept internaional privat. Dreptul internaional public cuprinde regulile ce reglementeaz raporturile

formate n baza acordului de voin dintre state, precum si cele dintre acestea si organizaiile internaionale. n general, izvoarele acestei ramuri sunt tratatele bilaterale sau multilaterale ncheiate ntre diferite state. Aceeasi valoare o au si conveniile cu caracter internaional ncheiate de state. 26 Dreptul internaional privat include normele de drept ce soluioneaz conflictele de legi nscute din raporturile de drept privat ce conin un element de extraneitate. Aceast ramur reglementeaz si condiia juridic a strinilor, precum si aspectele de drept procesual n legtur cu raporturile de drept privat cu caracter internaional. Izvorul ramurii este Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaional privat (publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 245 din 1 octombrie 1992, Partea I). Seciunea VI MARI SISTEME CONTEMPORANE DE DREPT Dreptul fiecrui stat reprezint un sistem propriu. Uneori, chiar n cadrul aceluiasi stat sunt aplicate, n acelasi timp, mai multe sisteme de drept. Diversitatea sistemelor de drept naionale este foarte mare. n schimb, analizate din perspectiva unor elemente fundamentale, acestea prezint, ntre ele, anumite asemnri sau deosebiri de esen. Acestea fac posibil reunirea mai multor sisteme naionale n familii de sisteme (mari sisteme contemporane de drept). Astzi cele mai importante sunt: (1) sistemul romano germanic, (2) sistemul anglo saxon, (3) sistemul socialist si (4) sistemele religioase si tradiionale. 1. Sistemul de drept romano-germanic Acesta cuprinde sistemele naionale de drept care sunt rezultatul recepionrii dreptului roman. Iniial, sistemul romano - germanic se regsea n Europa, dar ulterior, ca urmare a colonizrii, el s-a extins n America Central si de Sud, precum si n unele ri din Africa. Principalele componente naionale ale sistemului romano germanic sunt dreptul francez si dreptul german. Acestea, n pofida multor diferene de suprafa (rezultate, n primul rnd, din mentaliti diferite de abordare a fenomenului juridic), se aseamn esenial prin faptul c ambele pstreaz terminologia si multe dintre instituiile dreptului roman. De asemenea, pentru ambele, principalul izvor de drept este legea (scris). Dreptul francez. Istoria dreptului francez cuprinde trei perioade: (a) ancien droit dreptul vechi (n majoritate cutumiar si datnd ntre origini si pn la 1789), (b) dreptul intermediar dreptul Revoluiei franceze si (c) dreptul modern nceput n perioada lui Napoleon si care dureaz si astzi. 27 Influena francez a const n receptarea Codului Civil francez de la 1804 de legislaia mai multor state europene. Printre acestea se numr Belgia, Italia, Romnia (Codul civil de la 1864), Luxembourg, Olanda, Portugalia si Spania. Codul civil francez este actul normativ cel mai rspndit n legislaiile moderne. Teoreticienii dreptului l-au considerat unicat pentru tehnica legislativ superioar, logica juridic impecabil, stilul elegant si concis. De asemenea, legislaiile Bulgariei si Poloniei au fost influenate covrsitor de dreptul francez. Dreptul ambelor ri s-a ntors, dup cderea regimurilor comuniste, n cadrul sistemului romano germanic. Dreptul german. Ca si dreptul francez, dreptul german a fost alctuit iniial

din cutume. Ulterior, ncepnd cu secolul al XIII lea, au aprut asa numitele oglinzi (spiegel), ce urmreau sistematizarea si consolidarea cutumelor. Peste acestea, ncepnd cu secolele al XV lea si al XVI lea, s-a suprapus dreptul roman. Receptarea acestuia a fost mult usurat de faptul c Sfntul Imperiu Roman de origine german si-a arogat rolul de continuator al Imperiului Roman. Chiar si n perioada de frmiare a statelor germane, dreptul privat a rmas neschimbat. Influena german s-a exercitat, n principal, prin Codul civil german care, desi elaborat nc din 1869, a intrat n vigoare abia n anul 1900. Principalele state a cror legislaie a fost marcat decisiv de ctre dreptul german sunt Grecia si Japonia. Influene importante a resimit si dreptul din Austria, Ungaria, Elveia, Rusia, China si Brazilia. Desi n diversele ri componente ale sistemului romano-germanic regulile de drept sunt diferite, se foloseste acelasi vocabular juridic mostenit din dreptul roman. De asemenea, principalul izvor de drept este legea scris. 2. Sistemul de drept anglo-saxon ( common law) Spre deosebire de sistemul romano germanic, dreptul anglo saxon este format n cea mai mare parte din hotrri judectoresti (case law), numite precedente judiciare, care sunt obligatorii pentru instanele de judecat inferioare dac acestea se confrunt cu situaii similare. Dreptul anglo saxon poate fi regsit n Europa (Anglia si Irlanda), n Statele Unite ale Americii, n Australia, n Noua Zeeland si n India. n general, n cadrul acestui sistem regsim Anglia si fostele sale dominioane. Cele mai importante componente ale acestui sistem sunt dreptul englez si dreptul american. Dreptul englez. Cuprinde trei pri: common - law, equity si statutary law. Common law reprezint cea mai veche parte a dreptului englez, fiind format iniial din cutume. Ulterior, el a fost completat prin deciziile diferitelor organe 28 jurisdicionale (Curtea esichierului, Curtea plngerilor comune, Curtea bncii regelui). Astfel a devenit common law a devenit o nsumare de precedente. Regula precedentului judiciar a nceput s prind contur ncepnd cu secolul al XVIII lea. Equity, cea de-a doua parte a dreptului englez, constituie un corectiv adus common law. Apariia sa era necesar deoarece orice sistem de drept bazat pe precedente tinde s devin rigid, nemaicorespunznd realitilor n schimbare si progresului social. Statutary law reprezint component legislativ a dreptului englez, acea parte a sistemului ce este alctuit din norme juridice prevzute n legi (statute). Dreptul exprimat prin legi are un caracter excepional, ponderea acestor reguli juridice fiind relativ restrns. Parlamentul intervine rar n viaa legislativ, doar n caz de necesitate, de exemplu starea de rzboi. Datorit caracterului su de excepie, dreptul scris din Anglia este de strict interpretare. n materie constituional, dreptul englez nu are un singur act fundamental. Constituia este alctuit din mai multe componente, dintre care trei sunt mai importante: Magna Charta Libertatum, Habeas Corpus si Bill of Rights. Dreptul american. Acesta are o structur oarecum original, desi, iniial, era foarte asemntor dreptului din care si trage originea, cel englez. Specificul su const n aceea c este alctuit din legislaiile statelor componente care, desi asemntoare n principiu, prezint numeroase particulariti locale.

Astfel, desi este compus la rndul su din precedente judectoresti (care, n S.U.A., poart denumirea de stare decisis), legea scris este mult mai prezent. Precedentele nu sunt ntotdeauna obligatorii, ele fiind profund influenate de Constituie. Spre deosebire de sistemul romano germanic, dreptul anglo saxon nu cunoaste mprirea pe ramuri. De asemenea, noiunile fundamentale, precum si vocabularul juridic sunt total diferite. 3. Sistemul dreptului socialist Sistemul se compunea, n principal, din dreptul Uniunii Sovietice, la care se aduga cel al altor ri socialiste aflate n sfera de influen a acesteia. Dreptul rilor socialiste avea la baz dreptul romano germanic, dar acesta a fost profund modificat prin instaurarea regimurilor comuniste. n mare parte, terminologia a rmas neschimbat, de asemenea si ramurile de drept. Avnd ca surs de inspiraie filosofia marxist leninist, sistemul socialist a conferit dreptului funcii si finaliti diferite fa de cele clasice. n acest sens, principalele mijloace de producie au fost naionalizate, constituind proprietatea ntregului popor. 29 Raporturile de drept cu caracter patrimonial stabilite ntre persoanele fizice au fost restrnse. De exemplu, n Romnia, ncepnd cu anul 1974, terenurile nu au mai putut forma obiectul actelor juridice translative de proprietate dect n situaii de excepie. De asemenea, relaiile comerciale au devenit monopolul statului, fiind practicate prin asa numitele intreprinderi de stat. Sistemul dreptului socialist s-a format n fosta U.R.S.S. si s-a extins dup cel de-al doilea rzboi mondial n Europa de Sud - Est (Bulgaria, fosta Cehoslovacie, Estonia, fosta Iugoslavie, Letonia, Lituania, Polonia, Romnia, Ungaria), n Asia (China, Coreea de Nord) si n America Central (Cuba). 4. Sisteme de drept religioase si tradiionale Aceste sisteme de drept se regsesc n Asia si n nordul Africii. Ele prezint particularitatea c se adapteaz cu mare greutate la relaiile sociale moderne. De asemenea, majoritatea lor sunt profund religioase. n cadrul acestei categorii se regsesc: (1) dreptul musulman, (2) dreptul hindus, (3) dreptul ebraic, (4) dreptul chinez si (5) dreptul japonez tradiional. A. Dreptul islamic. Acest sistem este astzi larg rspndit n Asia Oriental si n Africa. O important parte a populaiei lumii este adepta acestui sistem. Pentru musulmani ordinea social nu poate exclude regulile religioase, aceste dou tipuri de reguli coexistnd n societate. n cadrul acestui sistem, principalul izvor este Coranul, alctuit din peste 6.000 de versete. Dintre acestea, aproximativ 500 sunt reguli de drept. Dar dreptul musulman are si alte izvoare precum: Sunna, Idjima si Idjitihad. Sunna este compus din prezentarea unei sume de fapte svrsite de profetul Mohamed. Sunna include si diferitele formulri atribuite acestuia. Idjima nsumeaz concepia nvailor musulmani. Idjitihad reprezint jurisprudena. Dreptul islamic reglementeaz doar relaiile juridice dintre musulmani, raporturile de drept care au ca subiecte indivizi ce au alte religii fiind supuse altui regim juridic. B. Dreptul hindus. Este rspndit n India si n alte ri din Asia de Sud Est precum si din Africa. Sistemul nu reprezint doar un set de reguli juridice, ci chiar o concepie despre via. 30

Majoritatea locuitorilor din India sunt adepii hinduismului. Sistemul este alctuit din trei pri distincte, bine structurate. Acestea sunt Dharma, Artha si Kama. Dharma reprezint stiina justului. Artha este stiina politicii si a utilului. Prin ea se poate ajunge la dobndirea puterii, precum si la bogie. n sfrsit, Kama se preocup de stiina agreabilului si plcutului. Adepii hinduismului sunt inui s respecte toate cele trei componente, neexistnd vreo ierarhizare a acestora. n cadrul acestui sistem de drept nu se face distincie ntre dreptul obiectiv si dreptul subiectiv. Precedentelor judiciare si doctrinei nu li se recunoaste rolul de izvor de drept. n perioada modern si cea contemporan, n India s-a adoptat o legislaie laic, independent de credinele religioase ale individului. De asemenea, datorit colonizrii, n India a fost receptat dreptul englez, ns ntr-o form care respect specificul rii. Din aceast perspectiv, dreptul indian s-a integrat n sistemul anglo saxon. C. Dreptul ebraic (rabinic). Trebuie fcut distincia ntre dreptul israelian (al statului Israel) care se aplic doar cetenilor acestuia, precum si raporturilor de drept ce se produc pe teritoriul su si dreptul tradiional care i vizeaz pe toi cei care sunt de religie iudaic, indiferent de statul n care acestia triesc. n ciuda modernizrii si laicizrii dreptului israelian, anumite domenii au rmas reglementate de dreptul tradiional. Aceast situaie duce la numeroase conflicte ntre legile civile si cele tradiionale. De asemenea, apar frecvent si conflicte de competen ntre instanele laice si cele tradiionale. n principal, problematica statutului personal (cstoria, divorul, adopia) a rmas n sfera dreptului tradiional. D. Dreptul chinez tradiional. n concepia tradiional a dreptului chinez, normele juridice, n ciuda scopului lor declarat de a asigura ordinea social si protejarea valorilor comunitii, reprezint un vector al dezordinii, fiind caracterizat de arbitrariu. Un bun cetean trebuie s triasc n asemenea mod nct s nu ajung s apeleze la justiia statal exercitat prin tribunale. Eventualele litigii n care acesta este implicat se vor rezolva amiabil, prin bun nelegere ntre pri. Conform concepiei orientale, nu respectarea dreptului trebuie s fie principala preocupare a ceteanului, ci pstrarea pcii si a armoniei sociale. Dreptul modern al Chinei si-a cstigat autonomia fa de concepia religioas asupra societii. Desi la nceputul secolului al XX lea dreptul chinez a suferit influena dreptului sovietic, el si-a pstrat trsturile specifice. n ultimii ani s-a remarcat o mare deschidere a legislaiei fa de economia de pia si de liberalism economic. 31 E. Dreptul japonez tradiional. ncepnd cu secolul al XIX lea, Japonia a adoptat un sistem bazat pe coduri dup modelul european (filiera german) devenind astfel o component a sistemului de drept romano germanic. Totusi, n mod tradiional, ca si n cazul Chinei, populaia consider c este mai bine s nu se adreseze tribunalelor pentru soluionarea litigiilor, fiind preferate concilierile directe, fr implicarea dreptului. De altfel, n materia persoanelor si a relaiilor de familie s-a pstrat o diferen profund fa de reglementrile occidentale care au inspirat dreptul japonez modern. Sistemul tradiional japonez a fost influenat de cel tradiional chinez (n special de filosofia lui Confucius).

32

CAPITOLUL IV

IZVOARELE DREPTULUI
Seciunea I CONCEPTUL DE IZVOR AL DREPTULUI Noiunea de izvor de drept are dou accepiuni. n sens material, prin izvoare ale dreptului se neleg realitile care au stat la baza aciunii legiuitorului de creare a unei legi, condiiile sociale, politice, economice care au determinat coninutul unui act normativ. n sens formal, prin izvoare ale dreptului sunt definite modalitile concrete de exprimare a dreptului, formele pe care acesta le foloseste pentru a exprima normele juridice. Seciunea II IZVOARELE FORMALE Izvoarele formale ale dreptului sunt: actul normativ, contractul normativ, obiceiul juridic, doctrina, precedentul judiciar si practica judectoreasc. A. Actele normative sunt legile edictate de Parlament, decretele Presedintelui Romniei hotrrile, ordonanele si ordonanele de urgen ale Guvernului, ordinele si instruciunile elaborate la nivelul ministerelor, hotrrile organelor administraiei publice locale. B. Contractul normativ este un izvor de drept ce ia nastere pe cale convenional. El apare ca un act juridic cu caracter mai larg, ce conine reglementri cu caracter generic care au valoarea unor reguli juridice. Contractul normativ poate fi ntlnit ca izvor de drept n materie constituional (n cazul statelor federale), n dreptul muncii (contractul colectiv de munc) si n dreptul internaional public (tratatele internaionale). C. Obiceiul juridic (cutuma) este o regul social nescris care, datorit repetrii ntr-un timp ndelungat si a recunoasterii sale ca atare, dobndeste valoarea unei reguli de drept. 33 Desi cutuma reprezint cel mai vechi izvor de drept, n prezent ea deine o pondere restrns n cadrul dreptului obiectiv. n dreptul romnesc, obiceiul juridic poate fi regsit n dreptul civil (obiceiul locului) si n dreptul comercial (uzane comerciale). n dreptul internaional se ntlnesc uzanele diplomatice sau cele specifice comerului internaional. D. Doctrina este alctuit din totalitatea lucrrilor stiinifice din domeniu (cursuri, tratate, monografii, articole, studii etc.) elaborate de specialistii dreptului. E. Precedentele judiciare sunt soluii pronunate de instanele judectoresti, soluii care, n anumite condiii, devin obligatorii n situaii similare ce vor fi judecate ulterior. Practica judectoreasc nglobeaz toate hotrrile pronunate de ctre instanele judectoresti. 34

CAPITOLUL V

NORMA JURIDIC
Seciunea I CONCEPTUL DE NORM JURIDIC Norma de drept este elementul primar si ireductibil al oricrui sistem juridic.

Dup anumite relaii stabilite ntre ele, mai multe norme juridice alctuiesc celelalte componente de sistem ale dreptului: instituiile juridice si ramurile de drept. Existena normei juridice este strns legat de cea a societii umane (ubi societas ibi jus), fiind de neconceput o separaie a acestora. Norma juridic reprezint acea regul de conduit social, instituit sau recunoscut de ctre stat, care are drept scop asigurarea ordinii n societate si care poate fi adus la ndeplinire, n caz de nevoie, prin fora de constrngere a statului. Norma juridic constituie un model de comportament impus de societate membrilor si. Noiunea de norm juridic este sinonim cu cea de regul juridic. n doctrin se utilizeaz si formule precum norm de drept sau regul de drept. Indiferent de denumirea folosit, avem n vedere o regul care arat ce trebuie s fac sau s nu fac un subiect de drept, ori ceea ce i este ngduit sau i se recomand. Literatura romn de specialitate a adoptat, aproape unanim, formula de norm juridic, pe cnd literatura juridic francez prefer expresia regul juridic. Seciunea II CARACTERELE NORMEI JURIDICE Norma juridic se distinge prin urmtoarele caractere: (a) social, (b) statal, (c) general si impersonal, (d) obligatoriu, (e) prescriptiv, (f) permanent si (g) coercitiv. 35 a. Norma juridic prezint un caracter social fiindc priveste exclusiv relaiile ce se stabilesc ntre oameni, n societate. Regula de drept nu guverneaz relaiile dintre oameni si animale, oameni si natur sau dintre oameni si divinitate. Reglementarea juridic exist doar n societate. b. Regula juridic are un caracter statal. Fenomenul juridic nu poate fi separat de cel statal. Norma de conduit devine regul de drept doar dac este expresia voinei statale. Astfel, n cele mai multe cazuri, norma de drept este emis de ctre stat, prin organele abilitate, folosindu-se un proces legislativ special. Uneori, norma juridic se naste si din recunoasterea ca atare de ctre stat a unor reguli sociale ce nu au fost create de acesta (de exemplu: obiceiul juridic, uzanele). Prin urmare, indiferent dac norma de drept este emis sau doar recunoscut de ctre stat, ea poart amprenta acestuia. c. Norma juridic are un caracter general si impersonal deoarece prescrie o conduit standard, conceput s se aplice unui numr nelimitat de situaii si de persoane ce intr sub incidena sa. Aceast trstur arat c norma juridic vizeaz nlturarea oricrei discriminri ntre subiectele de drept, precum si garantarea egalitii acestora n faa legii. Totusi, caracterul general si impersonal al regulii de drept nu atrag consecina aplicrii tuturor normelor pe ntreg teritoriul statului, tuturor persoanelor sau tuturor aciunilor acestora. d. Regula de drept are caracter obligatoriu. Prevederile normelor juridice nu sunt facultative pentru subiectul de drept, ci ele trebuie respectate de ctre acesta. Dac norma juridic nu ar prezenta acest caracter si respectarea ei ar fi lsat la latitudinea subiectelor de drept, societatea ar fi guvernat de haos. Caracterul obligatoriu nu se va confunda cu cel coercitiv, desi ele sunt complementare. Obligativitatea nu decurge din posibilitatea constrngerii, ci din

constientizarea necesitii regulii, constrngerea fiind doar o reacie de aprare a societii mpotriva indivizilor care nu respect legea. Astfel, nesocotirea obligativitii normei juridice atrage intervenia forei coercitive a statului, intervenie fcut n scopul restabilirii ordinii juridice si al sancionrii subiectelor ce au nclcat legea. e. Norma juridic prezint caracter prescriptiv. n majoritatea cazurilor, regula de drept instituie o prescripie, un comandament adresat subiectului si nu doar o simpl recomandare. Subiectului de drept i spune ce s fac sau s nu fac si cum s procedeze n acest sens. 36 Exist si situaii n care regula de drept nu cuprinde o conduit de urmat, ci defineste unii termeni folosii de lege sau enun anumite principii generale ale dreptului. f. Norma de drept are caracter permanent deoarece ea produce efecte fr ncetare, continuu, ntre momentul intrrii sale n vigoare si cel al iesirii din vigoare. Chiar dac regula juridic nu se aplic o perioad ndelungat de timp (pentru c n realitatea social aciunile la care se refer nu se regsesc n acel interval), efectele ei nu nceteaz. Astfel, normele de drept se aplic doar atunci cnd sunt ndeplinite condiiile prevzute n textul lor. Din aceast perspectiv, existena normei nu este influenat de frecvena cu care se aceasta se aplic. g. Caracterul coercitiv. De regul, normele juridice sunt respectate de bunvoie de ctre subiectele de drept crora li se adreseaz. Atunci cnd ele nu sunt respectate, intervine fora coercitiv a statului care asigur, pe de o parte, respectarea legii prin obligarea subiectelor de drept s se conformeze prevederilor acestora, iar, pe de alt parte, sancionarea subiectelor de drept ce au nesocotit comandamentul normei juridice. Mijloacele de constrngere statal sunt instituionalizate si multiple, printre ele numrndu-se: instanele judectoresti, Parchetul, Poliia, penitenciarele etc. Constrngerea, la rndul ei, trebuie realizat n condiii legale. Altfel, n situaia n care nu respect prevederile legale, si organele abilitate s exercite constrngerea ar trebui s fie sancionate n moduri specifice tot de fora de constrngere a statului. n doctrin s-a opinat c norma juridic ar avea si alte caractere, dintre care enumerm: (h) volitiv, (i) de injonciune, (j) violabil, (k) de implicare a unui raport de interaciune, (l) tipic si (m) public. h. Norma de drept are caracter volitiv deoarece ea ntruchipeaz si oficializeaz voina social, iar ntr-un stat democratic voina general majoritar exprimat prin intermediul organului legislativ suprem. i. Caracterul de injonciune rezult din faptul c norma juridic este considerat o porunc statal. j. Regula de drept are caracter violabil deoarece, desi nu este o conduit dezirabil, norma juridic poate fi nerespectat, ignorat, nclcat de ctre subiectul de drept cruia i se adreseaz, spre deosebire de alte reguli (spre exemplu, legile naturii) ce nu pot fi nclcate (nu cunosc alternativ). 37 k Norma juridic implic un raport de interaciune (raport intersubiectiv) deoarece, pe lng faptul c reprezint o prescripie general abstract si tipic, ea are n vedere omul n raport cu semenii si si schimbul just ntre persoane aflate permanent n relaie. l. Caracterul tipic rezult din faptul c norma reine doar trunchiul comun,

ceea ce este caracteristic unei situaii, fr a evoca diferenele individuale. m. Caracterul public const n faptul c, pentru a fi respectat si eficient, norma juridic trebuie s fie fcut public. Este necesar ca ea s fie redactat si publicat. Seciunea III STRUCTURA NORMEI JURIDICE Norma juridic are o dubl structur: (1) structura logico juridic (intern) si (2) structura tehnico legislativ (extern). 1. Structura logico-juridic (intern) Structura logico juridic vizeaz organizarea intern a normei juridice. Din aceast perspectiv norma trebuie s aib un coninut lipsit de contradicii. Structura intern a normei de drept este alctuit din trei elemente: (1) ipoteza, (2) dispoziia si (3) sanciunea. Ipoteza arat condiiile sau mprejurrile n care se aplic norma. Dispoziia const n conduita prescris subiectului n condiiile ipotezei date. Sanciunea arat consecinele nerespectrii sau respectrii (n cazul normelor stimulative) dispoziiei de ctre subiectul de drept. De regul, n formularea normei juridice sunt prezente toate cele trei elemente ale structurii logico juridice. Exist si cazuri n care unele elemente ale structurii interne nu sunt expres prevzute n cadrul normei. n asemenea situaii, elementele ce lipsesc se deduc prin analiza logic a textului normei. n mod constant, doctrina s-a pronunat n sensul necesitii prezenei tuturor celor trei elemente de structur logico juridic a normei de drept. Modelul structural al normei juridice poate fi ncadrat n urmtoarea formulare: n cazul n care............................., (subiectul) trebuie..., altfel......... De exemplu, conform art. 30 alin. 1 din Codul familiei: Bunurile dobndite n timpul cstoriei de oricare dintre soi (ipoteza n.n.) sunt, de la data dobndirii lor, bunuri comune ale soilor (dispoziia - n.n.). Iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol: Orice convenie contrar este nul (sanciunea n.n.). 38 Un alt exemplu l constituie art. 36 din Legea 50/1991 privind autorizarea executrii construciilor si unele msuri pentru realizarea locuinelor, republicat, conform cruia: Persoanele fizice si persoanele juridice care beneficiaz de teren n condiiile prezentei legi (ipoteza - n.n.) sunt obligate s solicite emiterea autorizaiei de construire si s nceap construcia n termen de cel mult 1 an de la data obinerii actului de concesiune a terenului (dispoziia n.n.). n caz de nclcare a obligaiei prevzute de alin. 1, concesiunea si pierde valabilitatea (sanciunea - n.n.). (1) Ipoteza reprezint acea parte a normei de drept care stabileste condiiile, mprejurrile sau faptele crora li se aplic dispoziia, precum si subiectele la care se refer dispoziia. Un exemplu de ipotez care se refer la mprejurrile n care se aplic dispoziia este cel dat de art. 1342 din Codul civil conform cruia dac, la epoca eviciunii, lucrul vndut se afl de o valoare inferioar sau a suferit deteriorri ori prin neglijena cumprtorului, ori prin evenimente independente de cumprtor vnztorul nu se poate apra de a restitui preul ntreg. Un alt exemplu n acest sens este coninut de art. 1362 din Codul civil care prevede c dac nu s-a determinat nimic n privina aceasta prin contract, cumprtorul este dator a plti la locul si la timpul n care se face predarea lucrului.

n ceea ce priveste subiectele, ipoteza poate alege ntre mai multe modaliti de determinare a acestora. Astfel, ipoteza poate s indice categoria social din care face parte subiectul (cetean, strin, demnitar, militar, avocat, notar, so, copil, contribuabil etc.). De exemplu, art. 304 alin. 1 din Codul penal pedepseste infraciunea de adulter care const n fapta persoanei cstorite de a avea relaii sexuale afar de cstorie. De asemenea, art. 794 din Codul civil dispune c: Tatl, mama si ceilali ascendeni pot face mpreala bunurilor lor ntre fii si ceilali descendeni. Ipoteza poate prefera varianta indicrii generice a subiectelor vizate (persoanele fizice, persoanele juridice, toate subiectele de drept). De exemplu, conform art. 16 alin. 2 din Constituie, nimeni nu este mai presus de lege. Un alt exemplu n acest sens l constituie art. 728 din Codul civil, potrivit cruia: Nimeni nu poate fi obligat s rmn n indiviziune. (). La fel, art. 800 din Codul civil care prevede c: Nimeni nu va putea dispune de avutul su, cu titlu gratuit, dect cu formele prescrise de lege pentru donaiuni ntre vii sau prin testament. Desi, uneori nu este expres formulat, ipoteza normei juridice poate fi dedus prin interpretare logic. Spre exemplu, art. 805 din Codul civil care dispune c este permis asemenea dispoziia ntre vii sau testamentar, prin care uzufructul 39 se d la o persoan si proprietatea nud la alta nu conine o indicaie referitoare la subiectele vizate de norm. Prin deducie, avnd n vedere si celelalte norme juridice n aceast materie, se ajunge la concluzia c norma se aplic tuturor subiectelor de drept (care, evident, au capacitate deplin de exerciiu). De asemenea, conform art. 174 din Codul penal (Omorul): Uciderea unei persoane se pedepseste cu nchisoare de la 10 la 20 de ani. n acest caz, desi nu sunt precizate fa de ce subiect se aplic norma, locul sau momentul aciunii, se subnelege c oricine svrseste aceast fapt, indiferent de mprejurri, va fi pedepsit. Ipotezele pot fi clasificate n funcie de mai multe criterii. Printre acestea se numr: a. Precizia detaliilor oferite; b. Complexitatea mprejurrilor luate n considerare; c. Numrul mprejurrilor avute n vedere. a. n funcie de precizia detaliilor oferite, ipotezele pot fi determinate strict sau relativ determinate. Ipoteza determinat strict stabileste cu precizie condiiile sale de aplicare. Este determinat strict ipoteza normei prevzut de art. 39 alin. 1 din Codul familiei. Astfel, cstoria este desfcut din ziua cnd hotrrea prin care s-a pronunat divorul a rmas irevocabil. Ipoteza relativ - determinat las loc interpretrii sau nu indic dect la modul general condiiile aplicrii ei. n cazul acestui tip de ipotez, condiiile concrete sunt lsate la latitudinea subiectului vizat de norm sau a organului ce o aplic. Este relativ determinat ipoteza normei juridice prevzute n art. 148 alin. 1 lit. i din Codul de procedur penal (Condiiile si cazurile n care se dispune arestarea preventiv). Astfel, Msura arestrii inculpatului poate fi luat dac sunt ntrunite condiiile prevzute n art. 143 si numai n vreunul din urmtoarele cazuri: () exist date sau indicii suficiente care justific temerea c inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vtmate sau c va ncerca

o nelegere frauduloas cu aceasta. b. n raport de complexitatea mprejurrilor luate n considerare, ipotezele sunt simple sau complexe . Ipoteza simpl prevede o singur situaie n prezena creia norma devine realizabil. De exemplu, art. 1356 din Codul civil conform prevederilor cruia: Dac vnztorul cunostea viciile lucrului, el este dator, pe lng restituiunea preului, de toate daunele interese ctre cumprtor. 40 Ipoteza cumulativ (complex) indic mai multe mprejurri prin cumularea crora norma devine aplicabil. De exemplu, conform art. 22 alin. 1 din Codul familiei: n cazul n care soul unei persoane declarat moart s-a recstorit si, dup aceea, hotrrea declarativ de moarte este anulat, cstoria cea nou rmne valabil. c. n funcie de numrul mprejurrilor avute n vedere, ipotezele pot fi unice sau alternative. Ipoteza unic prevede doar o singur mprejurare apt s declanseze aplicarea legii. De exemplu, art. 26 din Codul familiei: Soii hotrsc de comun acord n tot ce priveste cstoria. Ipoteza alternativ conine mai multe mprejurri, pentru realizarea legii fiind suficient producerea oricreia dintre ele. De exemplu, art. 209 alin. 1 din Codul penal (Furtul calificat) dispune: Furtul svrsit n urmtoarele mprejurri: a. de dou sau mai multe persoane mpreun; b. de o persoan avnd asupra sa o arm sau o substan narcotic; c. de ctre o persoan mascat, deghizat sau travestit; d. asupra unei persoane aflate n imposibilitatea de a-si exprima voina sau de a se apra; e. ntr-un loc public; f. ntr-un mijloc de transport n comun; g. n timpul nopii; h. n timpul unei calamiti; i. prin efracie, escaladare sau prin folosirea fr drept a unei chei adevrate ori a unei chei mincinoase, se pedepseste cu nchisoare de la 3 la 15 ani. Acest exemplu nu exclude posibilitatea ca, n anumite cazuri, subiectul de drept s comit fapta n astfel de circumstane care, n acelasi timp, s reuneasc mai multe dintre ipotezele prevzute de literele alin. 1 al art. 209 din Codul penal. Acest lucru nu transform ipoteza normei n cauz n una cumulativ, ea pstrndu-si caracterul de ipotez alternativ. (2) Dispoziia reprezint partea cea mai important a unei norme juridice. Ea indic ce conduit trebuie s urmeze subiectul n condiiile precizate de ipotez. n principiu, dispoziia poate s impun, s permit, s recomande sau s interzic ceva. Exemple: Dispoziiile pot fi mprite dup mai multe criterii: a. Precizia detaliilor oferite; b. Natura conduitei prescrise subiectului. 41 a. n funcie de precizia detaliilor oferite, dispoziiile pot fi determinate strict sau relativ - determinate. Dispoziia determinat strict stabileste cu precizie drepturile si obligaiile persoanelor la care se refer.

Dispoziia relativ - determinat stabileste mai multe variante de conduit sau limitele acesteia. b. n raport de natura conduitei prescrise subiectului, dispoziiile sunt onerative, prohibitive, permisive, de recomandare si de stimulare. Dispoziia onerativ este dispoziia care oblig subiectul la svrsirea unei (unor) aciuni. Dispoziia prohibitiv este dispoziia care interzice realizarea unei (unor) aciuni. Dispoziia permisiv d posibilitatea subiectului s aleag conduita pe care doreste s o urmeze. Dispoziia de recomandare este dispoziia care face anumite recomandri subiectelor de drept vizate, fr a le obliga la o anumit conduit. Dispoziia de stimulare prevede recompensarea subiectului de drept care o urmeaz. (3) Sanciunea constituie acel element al structurii logico juridice care indic urmrile nerespectrii dispoziiei sau, uneori, ale respectrii acesteia (cazul mai rar ntlnit al normelor stimulative). Dac aceste urmri constau n msuri luate mpotriva subiectelor care nu respect dispoziia normei sau sunt menite s refac ordinea juridic afectat de conduita neconform cu dispoziia a subiectelor, sanciunile sunt negative. Ele constituie regula si se duc la ndeplinire de ctre instituiile ndrituite de lege s exercite constrngerea statal. Exist si situaii n care sanciunea const n msuri recompensatorii pentru subiectul care a respectat dispoziia normei sau de cointeresare (stimulare) a acestuia n vederea respectrii normei. n acest caz este vorba despre sanciuni pozitive. Spre deosebire de majoritatea normelor sociale, normele juridice sunt prevzute cu sanciuni formalizate. Sanciunile pot fi clasificate dup mai multe criterii: a. Gradul lor de determinare; b. Natura lor; c. Scopul urmrit. a. n funcie de gradul lor de determinare, sanciunile pot fi: 42 Sanciuni determinate strict (sunt stabilite precis de ctre norm, neputnd fi fcut nici o abatere de la ele, n sensul de a fi mrite, micsorate sau schimbate de ctre organul de aplicare) si sanciuni relativ determinate (pot fi stabilite concret de ctre organul care le aplic dintr-un cadru mai larg, prevzut ntre un minim si un maxim). Sanciuni unice (prevd o unic modalitate de tragere la rspundere a subiectului sau de restabilire a ordinii de drept) si sanciuni alternative (dau posibilitatea organului de aplicare s aleag dintre mai multe feluri de sanciuni). Sanciuni unice si sanciuni cumulative (dau posibilitatea organului s aplice mai multe sanciuni pentru aceeasi conduit a subiectului). b. n raport de natura lor, sanciunile sunt penale, civile, administrative, disciplinare etc. Sanciunile penale se numesc pedepse si sunt de trei feluri: principale, complementare si accesorii. Pedepsele principale sunt: deteniunea pe via, nchisoarea de la 15 zile la 30 de ani si amenda. Pedepsele complementare sunt: interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani si degradarea militar. Pedeapsa accesorie const n interzicerea unor drepturi anume prevzute de lege.

Sanciunile civile sunt mprite n sanciuni propriu zise (care privesc patrimoniul subiectului) si pedepse civile (mpiedic subiectul s dobndeasc un drept subiectiv sau suprim un asemenea drept). n prima categorie intr rezoluiunea/rezilierea unui contract, nulitatea absolut sau relativ a unui act etc. n cea de-a doua categorie se regsesc: decderea, nedemnitatea, dezmostenirea etc. Cele mai importante sanciuni administrative sunt amenda contravenional si confiscarea bunurilor de care s-a folosit contravenientul n svrsirea contraveniei. Sanciunile disciplinare sunt: mustrarea, avertismentul, reducerea salariului, transferul disciplinar si desfacerea contractului de munc. c. n funcie de scopul lor, sanciunile pot fi de anulare, reparatorii sau expiatorii. Sanciunile de anulare vizeaz lipsirea de efecte (anularea sau declararea ca nule) a actelor ncheiate cu nclcarea legii. Sanciunile reparatorii au n vedere restabilirea ordinii de drept nclcate prin nerespectarea dispoziiei, precum si repararea prejudiciului produs cu aceast ocazie. Sanciunile expiatorii definesc sanciunile ce se aplic subiectului ce a nclcat norma juridic si care i restrng acestuia un drept sau altul (inclusiv libertatea n cazul nchisorii), urmrind pedepsirea acelor fapte cu caracter antisocial. 43 2. Structura tehnico-legislativ (extern) Aceast structur are n vedere forma exterioar a regulii de drept. Ea reprezint dispunerea normelor juridice pe articole, alineate, subalineate si gruparea acestora n seciuni, capitole, titluri, cri (pri). Oricare act normativ (lege, hotrre sau ordonan a guvernului, regulament, statut etc.) este mprit pe titluri, capitole, seciuni (care, uneori, la rndul lor, se divid n subseciuni si paragrafe) si articole. Unitatea structural de baz din aceast perspectiv este articolul. n unele cazuri, articolul poate cuprinde mai diviziuni, numite alineate. Un articol cuprinde, n general, prevederi legale de sine-stttoare, exprimnd o singur norm juridic. Acesta este cazul ideal, dar n legislaie se ntlnesc si situaii cnd un articol reuneste mai multe norme juridice sau o regul de drept este cuprins n mai multe articole. Seciunea IV CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE Criteriile n funcie de care se face clasificarea normelor juridice sunt urmtoarele: a. fora juridic a actului normativ n care acestea sunt incluse; b. apartenena lor la o ramur de drept; c. caracterul dispoziiei (conduita prescris subiectului de drept) coninut n norma juridic; d. sfera de aplicare (si gradul de generalitate); e. structura logico juridic pe care o prezint norma; f. gradul si intensitatea incidenei normei; g. felul sanciunii prevzute de norma juridic. a. Dup fora juridic a actului normativ n care sunt incluse, normele juridice se mpart n: norme cuprinse n legile emise de Parlament. Aceste legi pot fi

constituionale, organice sau ordinare; norme cuprinse n decretele emise de Presedintele Romniei; norme cuprinse n hotrrile, ordonanele si ordonanele de urgen ale Guvernului; ordine si instruciuni ale ministerelor; norme cuprinse n actele normative (hotrri, decizii) elaborate de organele administraiei publice locale (prefeci, primari, consilii judeene si consilii locale). 44 Normele juridice cuprinse n legi, decrete prezideniale, hotrri, ordonane sau ordonane de urgen ale Guvernului se aplic pe ntreg teritoriul rii, pe cnd cele cuprinse n actele normative emise de organele administraiei publice locale au o sfer de aplicabilitate restrns la competena teritorial a respectivului organ local (jude, municipiu, oras, comun). b. Dup ramura de drept din care fac parte, distingem: - norme de drept constituional; - norme de drept civil; - norme de drept penal; - norme de drept procesual civil; - norme de drept procesual penal; - norme de drept administrativ; - norme de dreptul familiei; - norme de drept comercial; - norme de drept fiscal; - norme de dreptul muncii; - norme de dreptul mediului; - norme de drept internaional public; - norme de drept internaional privat etc. c. Dup caracterul dispoziiei ce o conin (natura conduitei prescrise subiectului de drept), normele juridice se clasific n norme imperative si norme permisive. Normele imperative (categorice, peremptorii) sunt acelea a cror respectare a dispoziiei de ctre subiectele de drept se impune categoric, nefiind admis nici o abatere de la aceasta. Normele imperative pot fi onerative sau prohibitive. Normele onerative (lat. onus, oneris sarcin) prescriu obligaia de a svrsi o aciune. De exemplu, conform art. 28 alin. 1 din Codul familiei soii sunt obligai s poarte n timpul cstoriei numele comun declarat. Normele prohibitive impun subiectului s se abin de la svrsirea uneia sau mai multor aciuni (determinate). Majoritatea normelor prohibitive se regsesc n sfera dreptului penal. Un exemplu de norm prohibitiv l reprezint si cea coninut de art. 5 din Codul familiei, conform cruia: Este oprit s se cstoreasc brbatul care este cstorit sau femeia care este cstorit. Normele permisive (dispozitive sau facultative) nu oblig subiectul la o anumit conduit si nici nu i interzic expres s fac ceva, ci doar i ofer acestuia posibilitatea de a opta liber pentru una dintre conduitele oferite de lege, n funcie de propria apreciere. 45 Normele permisive pot fi supletive, de mputernicire (de competen), de stimulare sau de recomandare.

Normele supletive ofer subiectului posibilitatea de a opta pentru conduita pe care o doreste (dintre mai multe variante posibile sau n anumite limite indicate de lege), iar dac acesta nu opteaz (de regul, ntr-un anumit interval de timp) norma prevede reglementarea ce se va aplica. Normele de mputernicire sunt regulile de drept care fixeaz drepturi si obligaii. Acestea stabilesc competenele subiectelor de drept. Normele de recomandare sunt acelea care propun o anumit conduit ce nu este obligatorie si care poate fi urmat si de alte subiecte de drept dect cele vizate de norma n cauz. d. Dup sfera de aplicare (si gradul de generalitate), normele juridice se mpart n norme generale, norme speciale si norme de excepie. Normele generale se aplic tuturor relaiilor sociale (raporturilor juridice) aparinnd unui domeniu sau unei ramuri de drept. Acestea se mai numesc norme de drept comun. De exemplu, regulile juridice din dreptul civil constituie dreptul comun pentru relaiile specifice dreptului comercial, n situaia n care normele acestei ramuri nu prevd reglementri proprii; Normele speciale se aplic unei sfere mult mai restrnse de relaii sociale din cadrul unei ramuri de drept ori anumitor instituii juridice. Aceste norme conin dispoziii derogatorii de la dreptul comun; Normele de excepie reglementeaz situaii deosebite (excepionale), cum ar fi calamitile naturale (inundaii, cutremure, avalanse), contexte social politice (stare de urgen, stare de rzboi) etc. Normele de excepie completeaz normele generale sau speciale, instituind reglementri derogatorii de la acestea. De exemplu, n doctrin este considerat norm de excepie cea prevzut de art. 4 alin. 2 din Codul familiei conform cruia () se poate ncuviina cstoria femeii care a mplinit cincisprezece ani (). Regula n acest caz este, potrivit art. 4 alin. 2 din Codul familiei, vrsta de saisprezece ani. e. Dup structura logico - juridic pe care o prezint, normele juridice se mpart n norme complete si norme incomplete. Normele complete (perfecte) conin toate cele trei pri constitutive ale structurii logico juridice (ipoteza, dispoziia si sanciunea), avnd un neles clar, complet. Aceste norme constituie majoritatea; Normele incomplete (imperfecte) - nu prezint toate prile constitutive ale structurii interne. Ele fac referire la alte norme, completndu-se cu acestea. Normele juridice ce completeaz normele imperfecte (la care se face trimitere) pot fi norme din acelasi act normativ sau din altul (n vigoare sau care urmeaz s intre n vigoare). 46 Din structura normelor juridice imperfecte poate lipsi un element (ipoteza ori sanciunea). Uneori, pot lipsi chiar dou elemente constitutive (ipoteza si sanciunea). La rndul lor, normele incomplete se mpart n: (1) norme de trimitere ce se completeaz cu norme din acelasi act normativ sau din alte acte normative existente (n vigoare), la care trimit si (2) norme n alb fac trimitere si urmeaz s se completeze cu alte norme ce nu exist nc (nu au fost adoptate), dar care urmeaz s apar. f. n raport de gradul si de intensitatea incidena lor, normele sunt norme principii si norme mijloace. Normele principii (cardinale) sunt normele cuprinse n acte normative fundamentale (Constituii, Declaraii etc.) sau care sunt deduse prin interpretare si care constituie principii de drept. De exemplu, sunt norme principii cuprinse n

acte normative fundamentale cele din Constituia Romniei sau din Declaraia Universal a Drepturilor Omului. De asemenea, sunt principii de drept: obligaia respectrii conveniilor (pacta sunt servanda), excepiile sunt de strict interpretare (exceptiones sunt strictissimae interpretationis) etc. Normele mijloace sunt toate celelalte norme juridice care au menirea s transpun n ordinea social normele principii. g. Dup felul sanciunii prevzute n norma juridic, normele se mpart n punitive si stimulative. Normele punitive cuprind sanciuni negative, pedepse juridice pentru subiectele de drept care nu respect comandamentul coninut de dispoziia normei juridice. Aceste norme reprezint majoritatea. Normele stimulative cuprind sanciuni pozitive menite s stimuleze subiectele de drept s respecte dispoziia normei juridice. Aceste norme recompenseaz subiectele prin acordarea de distincii, decoraii, stimulente materiale etc. n doctrin s-a remarcat si prezena unor norme aparte, distincte fa de sistemul unitar al dreptului. Acestea sunt asa numitele norme organizatorice care privesc organizarea instituiilor sociale. Ele arat scopurile respectivelor instituii, modul de nfiinare, competenele, organele reprezentative ale acestora, relaiile cu alte instituii etc. Seciunea V ACIUNEA NORMELOR JURIDICE Aciunea normelor juridice are loc pe trei coordonate: (1) timpul, (2) spaiul si (3) persoanele. 47 1. Aciunea normelor juridice n timp Orice raport juridic se naste n baza regulii de drept aflate n vigoare la acel moment (tempus regit actum). Toate normele juridice au limite temporale, att pentru nceputul aciunii lor (intrarea n vigoare), ct si pentru sfrsitul acesteia (iesirea din vigoare). Regula de drept produce efecte o dat cu intrarea n vigoare si nceteaz a mai produce efecte prin iesirea sa din vigoare. Pentru acest motiv este extrem de important stabilirea cu exactitate a celor dou momente. Existena actului normativ nu coincide cu durata aciunii acestuia, altfel spus cu faptul de a produce efecte (de a fi n vigoare). Astfel, de cele mai multe ori, data adoptrii unui act normativ de ctre organul emitent nu este aceeasi cu data intrrii n vigoare a respectivului act normativ. De asemenea, uneori, desi actul normativ nu a fost abrogat, el nu mai produce efecte. Din perspectiva aciunii normei juridice n timp intereseaz trei aspecte: (1) intrarea n vigoare, (2) aciunea si (3) iesirea din vigoare. (1) Intrarea n vigoare a normei juridice. Acest moment are n vedere aducerea la cunostina subiectelor de drept a dispoziiilor actelor normative. El prezint o deosebit importan deoarece de la aceast dat ncep s se produc toate efectele normei de drept (nasterea, modificarea ori stingerea de raporturi juridice). De regul, n ceea ce priveste legile (actele normative ale Parlamentului), precum si actele normative emise de ctre Guvern (sau alte autoriti centrale), pentru aducerea la cunostina celor interesai, se recurge la publicarea lor ntr-o publicaie oficial, periodic, care prezint avantajul unei date sigure si usor de verificat n caz de controvers. Art. 78 din Constituie dispune c: Legea se public n Monitorul Oficial al Romniei si intr n vigoare la 3 zile de la data publicrii sau la o dat

ulterioar prevzut n textul ei. Din exprimarea folosit de textul legal indicat rezult c, n privina intrrii n vigoare a actelor normative, se disting dou posibiliti: 1. Intrarea normei n vigoare la trei zile dup data publicrii n Monitorul Oficial al Romniei (regula) sau 2. Intrarea normei n vigoare la o alt dat, ulterioar, prevzut n textul actului normativ n cadrul dispoziiilor finale si tranzitorii. Pentru aceast din urm modalitate de intrare n vigoare, legiuitorul poate alege ntre dou posibiliti: - indicarea zilei, lunii si anului (de exemplu, se poate ntlni formularea Prezentul act normativ intr n vigoare la data de 1 ianuarie 2005 ) si - stabilirea unui termen (de regul, numr de zile sau luni), calculat de la publicarea n Monitorul Oficial al Romniei, termen dup curgerea cruia actul 48 normativ s intre n vigoare (ca exemplu se poate da formularea urmtoare: Acest act normativ intr n vigoare la trei luni dup publicarea n Monitorul Oficial al Romniei). Alegerea ntre modalitile expuse mai sus are la baz considerente de natur socio-economic, cum ar fi: luarea unor msuri organizatorice importante crearea ori restructurarea instituiilor la care se refer legea, pregtirea aplicrii legii, elaborarea unor norme metodologice pentru facilitarea aplicrii legii, consultarea unor observaii fcute de ctre doctrin n legtur cu textul legii etc. Indiferent de momentul ales pentru intrarea n vigoare a normei juridice, dup mplinirea acestuia, toate subiectele de drept vizate de norm sunt obligate s se supun prevederilor sale. Nu exist posibilitatea invocrii necunoasterii legii ca motiv al nerespectrii ei (Nemo censetur ignorare legem). Pn la revizuirea n anul 2003 a Constituiei din 1991 regula, conform art. 78, era aceea c legea () intr n vigoare la data publicrii (). Reglementarea prezenta marele dezavantaj al imposibilitii tehnice de distribuire a Monitorului Oficial n toate zonele rii si, prin urmare, prezumia cunoasterii legii de ctre toi cei interesai devenea o ficiune. n acest sens, noua form a art. 78 din Constituie, legea () intr n vigoare la 3 zile de la data publicrii (), reprezint un important progres. Trebuie precizat si faptul c momentul publicrii legii n Monitorul Oficial al Romniei nu trebuie confundat cu momentul adoptrii acesteia de ctre Parlament ori cu momentul promulgrii de ctre presedintele rii. (2) Aciunea normei juridice. Legea se aplic doar raporturilor de drept ce se suprapun perioadei de timp n care ea este n vigoare, adic celor plasate ntre momentul intrrii si cel al iesirii din vigoare. Prin urmare, legea nu vizeaz nici raporturile juridice stabilite nainte de data intrrii sale n vigoare (nu retroactiveaz) si nici celor nscute dup data iesirii din vigoare (nu ultraactiveaz). Principiul neretroactivitii este principiul fundamental al aciunii legii n timp. Odat intrat n vigoare, norma juridic acioneaz numai pentru viitor. Ea nu retroactiveaz. Acesta este principiul neretroactivitii legii prevzut de art. 15 alin. 2 din Constituie (Legea dispune numai pentru viitor, cu excepia legii penale sau contravenionale mai favorabile), de art. 11 din Codul penal (Legea penal nu se aplic faptelor care, la data cnd au fost svrsite, nu erau prevzute ca infraciuni), precum si de art. 1 din Codul civil (Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiv).

Exist si excepii de la principiul neretroactivitii legii (numite excepii de retroactivitate). Acestea sunt: 49 a. Legea penal si legea contravenional mai favorabil (melior lex). Conform art. 15 alin. 2 din Constituia Romniei, legea dispune numai pentru viitor, cu excepia legii penale sau contravenionale mai favorabile. De asemenea, potrivit art. 13 alin. 1 din Codul penal, n cazul n care de la svrsirea infraciunii pn la judecarea definitiv a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplic legea cea mai favorabil. Conceptul permite ca unei persoane ce a svrsit o infraciune sub imperiul legii vechi care a fost nlocuit cu o alt lege s i se aplice, n anumite condiii, aceasta din urm, dac ea prescrie pentru subiectul de drept un tratament mai favorabil. Legea penal (sau contravenional) nou, mai favorabil, si gseste aplicarea n cadrul proceselor penale (sau contravenionale plngeri mpotriva actelor de constatare si sancionare a contraveniilor) care, la data intrrii sale n vigoare, se afl n curs de judecare (nu sunt soluionate definitiv) n baza legii vechi, mai sever fa de inculpat (contravenient). Ea nu este aplicabil n cauzele judecate definitiv n baza legii vechi la data intrrii sale n vigoare, cu excepia anumitor situaii prevzute limitativ de art. 14 si art. 15 din Codul penal. Legea nou este mai favorabil inculpatului (contravenientului) n sensul, c pentru aceeasi nclcare a obligaiilor legale (cuprinse si de legea veche si de legea nou), este prevzut o sanciune juridic mai blnd fa de cea din legea anterioar. Din aceast perspectiv, este considerat mai favorabil legea penal nou care prevede pentru aceeasi fapt (interzis si de legea veche) fie o pedeaps mai mic (de exemplu, nchisoare ntre 3 si 10 ani, fa de nchisoare ntre 5 si 15 ani), fie nlocuirea unui tip de pedeaps mai sever cu alt tip de pedeaps mai blnd (sancionarea unei fapte cu amend penal n loc de nchisoare), fie introducerea unei noi modaliti de executare a pedepsei nchisorii, mai usoar (de exemplu, suspendarea executrii pedepsei alturi de executarea acesteia n regim privativ de libertate, fa de modalitatea unic a executrii n regim privativ de libertate). Inclusiv dezincriminarea unei fapte penale, situaie prevzut de art. 12 din Codul penal (Legea penal nu se aplic faptelor svrsite sub legea veche, dac nu mai sunt prevzute de legea nou) este un mod de manifestare a legii penale mai favorabile. n ceea ce priveste legea contravenional, poate fi considerat mai favorabil legea nou care, de exemplu, stabileste pentru aceeasi contravenie (prevzut si de legea veche) o sanciune mai mic (amend contravenional de 1.000.000 lei n loc de 2.000.000 lei) sau una mai usoar (avertisment n loc de amend contravenional). Existena acestei excepii de retroactivitate este sprijinit de motive de natur umanitar. 50 b. Legea interpretativ. Acest tip de norm are ca scop interpretarea nelesului unor norme preexistente, cu care face corp comun. Desi ulterioar legii interpretate, legea interpretativ este considerat intrat n vigoare la data intrrii n vigoare a celei dinti, fiind, practic, retroactiv. n doctrin s-a artat n mod just c aceasta este o pseudo excepie de retroactivitate deoarece norma nou nu aduce prevederi suplimentare (drepturi si obligaii pentru subiectele de drept) fa de cea veche, ci doar si propune s

lmureasc sensul celor preexistente. c. Legea retroactiv. n mod excepional, legea poate conine n mod expres prevederea c ea se aplic si unor situaii anterioare intrrii sale n vigoare ori chiar poate stabili pentru intrarea n vigoare o dat anterioar celei a adoptrii. Este recomandabil ca o astfel de lege s nu fie utilizat, iar n situaia excepional cnd este folosit, acest lucru trebuie fcut cu maximum de pruden astfel nct s nu afecteze ordinea juridic ori drepturile si libertile fundamentale ale cetenilor. Norma juridic are efect imediat, odat cu intrarea sa n vigoare, aplicndu-se inclusiv raporturilor juridice nscute sub vechea reglementare, raporturi ce continu s existe si sub imperiul noii norme (de exemplu, cstoria, filiaia etc.). (3) Iesirea din vigoare a normei juridice. Iesirea din vigoare a normei juridice (ncetarea aciunii acesteia) se poate produce n urmtoarele moduri: (a) prin abrogare, (b) prin ajungerea la termen a normei temporare sau (c) prin cderea n desuetudine. a. Abrogarea este modalitatea de iesire (scoatere) din vigoare a unei legi care presupune intervenia legiuitorului printr-o alt lege. Ea const fie n nlocuirea prevederilor legii vechi cu altele cuprinse ntr-o nou lege (regula), fie n simpla invalidare a acestora, ce nu este urmat de nlocuirea lor cu altele noi. Abrogarea constituie cea mai important modalitate de scoatere din vigoare a unei norme juridice. Ea poate fi de dou feluri: expres si tacit. Abrogarea expres reprezint acel tip de abrogare n care norma nou care abrog - face trimitere la norma veche abrogat. Dup felul n care norma nou se refer (face trimitere) la norma veche, abrogarea expres poate fi direct sau indirect. Abrogarea expres direct are loc atunci cnd norma nou indic expres, direct si limitativ ceea ce abrog, fie c se are n vedere un ntreg act normativ (sau chiar mai multe acte normative, n integralitatea lor), fie doar anumite pri ale unui act normativ (unele articole sau chiar numai anumite alineate ale unor articole). 51 Abrogarea expres indirect se produce atunci cnd actul normativ nou se rezum la a face precizarea c toate actele normative vechi cu dispoziii contrare acestuia se abrog. Abrogarea tacit (implicit) are loc atunci cnd noul act normativ nu conine nici o referire la abrogare, dar dispoziiile acestuia se deosebesc fundamental de cele ale actului normativ anterior, astfel nct se consider c legiuitorul a neles ca, prin introducerea unor dispoziii diferite, s abroge prevederile vechiului act normativ. Abrogarea tacit poate fi total sau parial. n practic este preferabil folosirea abrogrii exprese directe, deoarece este singura n msur s evite confuziile ce ar putea rezulta din incertitudinea cu privire la textul legal n vigoare. n doctrin se face distincie ntre abrogare si derogare. Aceasta din urm const n apariia unor prevederi legale noi, care se abat de la o reglementare existent sau instituie excepii fa de ea, fr ca prin aceasta prevederile legale anterioare s fie abrogate. Prin apariia unor norme derogatorii de la ea, reglementarea anterioar nu iese din vigoare, ci doar si restrnge sfera de relaii sociale vizate. b. Ajungerea la termen a normei temporare. Desi majoritatea legilor se

adopt pentru o perioad nedeterminat de timp, exist si situaii excepionale cnd se apeleaz la acte normative temporare. Acestea ies din vigoare fr intervenia legiuitorului printr-o nou lege (ca n cazul abrogrii), prin simpla curgere (mplinire) a termenului pentru care au fost adoptate. c. Cderea n desuetudine. Norma juridic poate s nu mai produc efecte (s ias din vigoare), deoarece relaiile sociale avute n vedere la data adoptrii ei si reglementate de ctre aceasta s-au modificat att de mult n timp, nct reglementarea prevzut de norm pentru acestea a devenit inaplicabil. Nici n acest caz nu are loc intervenia legiuitorului (prin adoptarea unui nou act normativ) pentru ca efectele legii s nu se mai produc. Aceast modalitate de iesire din vigoare a normelor juridice nu este caracteristic unui regim de strict legalitate, pentru scoaterea din vigoare a normelor juridice fiind indicat folosirea abrogrii. Ultraactivitatea normei juridice. Exist si situaii (excepii de ultraactivitate) n care legea, desi iesit din vigoare, continu s se aplice anumitor raporturi juridice. Aceste excepii sunt: a. Legea penal mai favorabil. Aceast lege continu s se aplice faptelor svrsite n timpul n care a produs efecte, chiar dac ea a fost nlocuit, ulterior, cu o lege mai aspr. Excepia are la baz aceleasi motive de natur umanitar avute n vedere si de legea penal mai favorabil retroactiv. 52 b. Legea temporar. Normele juridice cu aciune limitat n timp se vor aplica situaiilor vizate de ele chiar dup iesirea lor din vigoare, dac aceste situaii sunt create sub imperiul lor, dar nu au fost soluionate att timp ct normele erau n vigoare. Astfel, conform art. 16 din Codul penal, legea penal temporar se aplic infraciunii svrsite n timpul cnd era n vigoare, chiar dac fapta nu a fost urmrit sau judecat n acest interval de timp. 2. Aciunea normelor juridice n spaiu Aciunea normelor de drept n spaiu este guvernat de principiul teritorialitii legii. Conform acestui principiu, legea se aplic doar pe teritoriul statului ce a adoptat-o, excluznd aciunea acelei legi pe teritoriul altui stat, precum si aciunea legii unui stat strin pe teritoriul respectivului stat. Astfel, n conformitate cu art. 3 din Codul penal, legea penal se aplic infraciunilor svrsite pe teritoriul Romniei. Noiunea de teritoriu este definit de art. 142 din Codul penal, potrivit cruia teritoriul Romniei (rii) reprezint ntinderea de pmnt si apele cuprinse ntre frontiere, cu solul, subsolul si spaiul aerian, precum si marea teritorial cu solul, subsolul si spaiul aerian ale acesteia. De la principiul teritorialitii legii exist mai multe excepii. Ele pot fi grupate n dou categorii: (1) excepii de extrateritorialitate si (2) excepii de neaplicare a legii romne pe teritoriul Romniei. A. Excepiile de extrateritorialitate sunt cele care presupun aplicarea legii romne si n afara teritoriului rii. Ele sunt de dou feluri: - excepii ce decurg din voina prilor unui act juridic (de exemplu, doi comerciani ce ncheie un contract n Italia pot desemna ca lege a contractului lex causae legea romn); - excepii independente de voina prilor (de exemplu, n dreptul internaional privat, regulile de drept ce guverneaz statutul personal se aplic subiectului de drept indiferent de locul unde se gseste acesta, pe teritoriul rii sau n afara acestuia).

B. Excepii de neaplicare a legii romne pe teritoriul Romniei sunt: a. Imunitatea diplomatic. Aceasta const n exceptarea personalului corpului diplomatic, precum si a persoanelor cu statut asimilat acestora de la jurisdicia statului ce gzduieste misiunea diplomatic respectiv. Personalul diplomatic se bucur de mai multe privilegii si drepturi printre care enumerm: scutirea de impozite si taxe (inclusiv vamale), imunitatea de jurisdicie personal precum si a sediului ambasadei, inviolabilitatea corespondenei si a mijloacelor de transport etc. 53 Dac reprezentantul diplomatic ncalc legea statului unde se afl misiunea diplomatic nu va suporta rigorile legii acelui stat, dar va putea fi declarat persona non-grata si expulzat n statul al crui cetean este. b. Regimul consular. ncepnd cu anul 1963, o dat cu ncheierea Conveniei de la Viena privind relaiile consulare, regimul juridic al consulilor tinde s se identifice cu cel al personalului diplomatic. c. Regimul juridic al strinilor. Cetenii strini sau apatrizii aflai pe teritoriul unui stat strin au un regim juridic diferit de cel al cetenilor acelui stat. n aceast materie sunt cunoscute trei regimuri: Regimul naional. Conform acestui sistem, strinii si apatrizii au aceleasi drepturi ca si cetenii statului, mai puin drepturile electorale (de a alege si de a fi ales) si dreptul de a ocupa funcii publice. n Romnia, potrivit art. 18 alin. 1 din Constituie, cetenii strini si apatrizii care locuiesc n Romnia se bucur de protecia general a persoanelor si averilor, garantat de Constituie si alte legi. Regimul special. Drepturile si obligaiile strinilor sunt stabilite n mod distinct, printr-o reglementare special, diferit de cea a cetenilor statului respectiv. - Regimul clauzei naiunii celei mai favorizate. Acest regim const n acordarea de ctre un stat strinilor a unui regim juridic identic fa de cel conferit cetenilor unui stat ter, regim considerat favorizat. Regimul clauzei naiunii celei mai favorizate este un regim de natur contractual, instituit prin acorduri bilaterale ntre diferite state. 3. Aciunea normelor juridice asupra persoanelor Normele juridice ale unui stat se aplic tuturor persoanelor care se afl pe teritoriul acelui stat, indiferent c sunt ceteni ai acestuia, strini ori apatrizi. n Romnia, art. 16 alin. 1 din Constituie instituie egalitatea n drepturi a cetenilor romni: Cetenii sunt egali n faa legii si a autoritilor publice, fr privilegii si fr discriminri. Totusi, exist norme de drept care nu se aplic tuturor subiectelor de drept. Astfel, sunt norme care se aplic doar persoanelor fizice sau numai persoanelor juridice. De asemenea, unele reguli de drept vizeaz anumite categorii distincte de persoane, cum ar fi studenii, avocaii, inginerii, militarii, magistraii, demnitarii, persoanele cstorite, prinii etc. n ceea ce priveste regimul juridic al strinilor si apatrizilor, n ara noastr, conform art. 18 alin. 1 din Constituie, cetenii strini si apatrizii care locuiesc n Romnia se bucur de protecia general a persoanelor si averilor, garantat de Constituie si de alte legi. 54

CAPITOLUL VI

INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE

Seciunea I NOIUNEA SI SCOPUL INTERPRETRII NORMELOR JURIDICE Prin interpretarea normelor juridice se nelege acel proces intelectual n urma cruia se gseste sensul exact al normelor interpretate, proces necesar n vederea aplicrii lor. Interpretarea este o etap important n procesul de realizare a dreptului, etap fr de care, de multe ori, dreptul nu se poate aplica. Interpretarea normelor juridice are ca scop clarificarea sensului acestora, clarificare necesar n procesul realizrii dreptului organului de aplicare al acestuia (instan judectoreasc sau organ administrativ). Prin interpretare se stabileste cu mare precizie sensul normei juridice supuse acestei operaiuni, se verific aplicabilitatea ei n raport de o anumit situaie de fapt, se stabileste cu exactitate nelesul termenilor folosii de ctre legiuitor, precum si limitele de aplicare a respectivei norme la situaia concret. Seciunea II FORMELE DE INTERPRETARE A NORMELOR JURIDICE Interpretarea normelor juridice poate fi oficial sau neoficial. 1. Interpretarea oficial Acest tip de interpretare se mai numeste obligatorie sau cu for juridic si provine de la organul de stat competent, fie cel care a emis actul normativ din care face parte norma juridic interpretat, fie chiar organul de aplicare a dreptului. Interpretarea oficial poate fi autentic sau cazual (concret). Interpretarea oficial este autentic atunci cnd se realizeaz de ctre organul de stat care a emis actul normativ. Ea se face printr-un alt act normativ (lege interpretativ) care face corp comun cu actul interpretat. Acest tip de interpretare se mai numeste si interpretare legal, prezentnd un mare grad de generalitate si aplicndu-se, retroactiv, tuturor situaiilor vizate de actul normativ interpretat. 55 Interpretarea fcut ntr-un caz concret de ctre instanele judectoresti sau organele administrative se numeste interpretare cazual sau concret. Acest tip de interpretare se aplic doar cazului ce este supus soluionrii de ctre respectivele organe de stat si are for juridic doar fa de prile implicate, neavnd aplicabilitate n alte situaii, chiar similare. Se mai numeste si interpretare de caz, iar dac se realizeaz de ctre o instan judectoreasc, interpretare judiciar. 2. Interpretarea neoficial ( facultativ sau doctrinar) Acest fel de interpretare este specific mediului stiinific al dreptului, doctrinei acestuia. Spre deosebire de interpretarea oficial, cea doctrinar nu are for juridic, ea nefiind obligatorie, ci facultativ. Ea este rezultatul analizei fcute de oamenii de stiin, n cadrul procesului de cercetare teoretic a dreptului. Interpretarea doctrinar poate fi invocat n faa instanelor judectoresti sau a oricrui alt organ de aplicare a dreptului, dar ea nu este obligatorie pentru acestea. Seciunea III METODE DE INTERPRETARE NORMELOR JURIDICE

Cele mai importante metode de interpretare a normelor juridice sunt metoda gramatical, metoda istoric, metoda sistematic, metoda logic, metoda teleologic si analogia.
1. Metoda gramatical Metoda gramatical de interpretare are la baz analiza gramatical (sintactic si morfologic) a textului normei juridice. Prin aceast operaiune se urmreste

stabilirea exact a sensului comandamentului pe care l cuprinde norma juridic. 2. Metoda istoric Metoda istoric de interpretare explic sensul normelor juridice prin analiza condiiilor social-politice existente la data apariiei actului normativ din care acestea fac parte. 3. Metoda sistematic Prin aceast metod se urmreste stabilirea sensului unei norme juridice n raport cu sensul actului normativ din care ea face parte sau n raport cu alte acte normative. Norma juridic nu este conceput separat de celelalte norme juridice, ci ca parte component a unui sistem (instituie sau ramur de drept) n contextul cruia ea trebuie interpretat. 56 De asemenea, interpretarea sistematic presupune si raportarea sensului normei juridice supuse analizei la sensul celorlalte reguli de drept cuprinse n acelasi act normativ 4. Metoda logic Metoda logic elucideaz sensul normei juridice prin analizarea acesteia cu ajutorul legilor logicii formale. Aceast metod implic anumite aprecieri de natur raional, precum si operaiuni de generalizare sau sintez. 5. Metoda teleologic Metoda de interpretare teleologic sau dup scop, urmreste gsirea sensului exact al textului de lege n funcie de finalitatea (scopul) normei juridice interpretate. 6. Analogia Exist si situaii cnd organul care aplic dreptul, sesizat cu soluionarea unui caz concret, nu gseste norma juridic corespunztoare rezolvrii acestuia. n asemenea mprejurri, organul de aplicare nu se va dezinvesti, constatnd c nu poate soluiona cazul. Dimpotriv, el va apela ori la o norm juridic ce se aplic ntr-o situaie asemntoare celei supuse rezolvrii, ori, n lipsa acesteia, va soluiona cazul pe baza principiilor generale ale dreptului. Atunci cnd respectivul organ de aplicare a legii apeleaz la o norm juridic aplicabil ntr-o situaie asemntoare celei de rezolvat se realizeaz o analogie a legii (analogia legis). Dac aceasta nu este posibil, pentru rezolvarea cazului se recurge la principiile generale ale dreptului folosindu-se analogia dreptului (analogia juris). Exist ramuri de drept n care analogia sub oricare dintre formele sale nu este permis. n aceast situaie este dreptul penal, ramur n cadrul creia opereaz principiul legalitii incriminrii. Seciunea IV REZULTATUL INTERPRETRII NORMELOR JURIDICE Din punctul de vedere al rezultatului interpretrii, aceasta poate fi literal, extensiv sau restrictiv. 1. Interpretarea literal ( ad litteram sau interpretatio declarativa) Acest tip de interpretare se realizeaz atunci cnd organul care trebuie s aplice norma de drept constat c textul acesteia se muleaz, n mod 57 corespunztor, relaiilor sociale pe care le vizeaz. n aceast situaie, organul ce aplic legea nu mai are si sarcina de a interpreta normele care o alctuiesc, deoarece acestea sunt clare.

2. Interpretarea extensiv ( interpretatio extensiva)

Uneori, n cadrul procesului de interpretare a normelor juridice, organul de aplicare poate constata faptul c textul acestora are un coninut mai restrns dect sfera relaiilor sociale la care ele se refer. n aceast situaie, se va folosi o interpretare extensiv a normelor n cauz. 3. Interpretarea restrictiv ( interpretatio restrictiva)
Dac textul normei juridice are un coninut mai larg dect sfera relaiilor sociale la care se refer, organul de aplicare va folosi o interpretare restrictiv a acesteia. 58

CAPITOLUL VII

RAPORTUL JURIDIC
Seciunea I Noiunea de raport juridic Raportul juridic reprezint o relaie social care este normat de ctre regula de drept si care d nastere la drepturi si obligaii n sarcina subiectelor ntre care sa stabilit. Drepturile si obligaiile subiectelor de drept pot fi realizate, atunci cnd este cazul, si prin fora de constrngere a statului. Seciunea II Caracterele raportului juridic Raportul juridic prezint mai multe caractere. Astfel, raportul juridic este un raport social, voliional si valoric. 1. Caracterul social Caracterul social al raportului juridic este determinat de faptul c acesta se stabileste ntre oameni, fie privii individual ca persoane fizice, fie ca participani n cadrul unor persoane juridice, ce pot fi chiar instituiile statului. 2. Caracterul voliional Raportul juridic este un raport voliional deoarece el se naste din voina subiectelor de drept. Voina subiectelor de drept de a stabili raportul juridic trebuie completat cu voina statului care este autorul normelor de drept n baza crora se nasc raporturile juridice, adic drepturile si obligaiile pe care le vor avea subiectele de drept. Datorit acestui motiv, n doctrin se vorbeste despre dublul caracter voliional al raportului juridic. 3. Caracterul valoric Raportul juridic prezint si un caracter valoric deoarece prin intermediul su sunt fie protejate fie concretizate principalele valori sociale. 59 Seciunea III Structura raportului juridic Raportul juridic are o structur ce include trei elementele: subiectele, coninutul si obiectul. 1. Subiectele raportului juridic Subiectele unui raport juridic sunt doar oamenii. Acestia pot fi privii fie individual (persoane fizice), fie grupai n anumite structuri de organizare, colective (statul, organele statului si persoanele juridice). A. Persoana fizic este omul ca titular de drepturi si obligaii. Individul este recunoscut ca titularul unei capaciti juridice, aceasta reprezentnd aptitudinea general si abstract a unei persoane de a dobndi

drepturi si de a-si asuma obligaii juridice. n dreptul civil se face distincie ntre capacitatea de folosin si capacitatea de exerciiu. Capacitatea de folosin este posibilitatea unei persoane de a fi subiect de drept, titular de drepturi si obligaii n cadrul raportului juridic. Aceasta se dobndeste prin nastere (uneori chiar n perioada de dup concepie capacitatea de folosin anticipat) si se pierde prin moarte. Capacitatea de exerciiu constituie aptitudinea unei persoane de a-si exercita singur drepturile si obligaiile. Aceasta se dobndeste la 18 ani. ntre 14 si 18 ani persoana fizic are o capacitate de exerciiu restrns care i ngduie s-si exercite singur doar anumite drepturi si sa-si poat asuma numai unele obligaii. Exist si situaii n care anumite persoane fizice, desi au o vrst mai mare de 18 ani, nu posed capacitate de exerciiu deoarece, pentru anumite motive, ele au fost puse sub interdicie printr-o hotrre judectoreasc irevocabil. (interzisii judectoresti). Persoana fizic, pentru a nu fi confundat cu alte persoane fizice, prezint anumite atribute de indentificare. Acestea sunt: numele si prenumele, data si locul nasterii, domiciliul, starea civil si codul numeric personal (CNP). B. Statul constituie subiect de drept att n cadrul raporturilor juridice interne, ct si n al celor externe. Statul este subiect de drept n dreptul constituional (cetenia, federaiile, raporturile dintre el si unitile administrativ-teritoriale). 60 n dreptul civil, statul este participant n calitate de creditor al tuturor obligaiilor fiscale ale contribuabililor (reprezentat de Ministerul de Finane), precum si n anumite aspecte legate de dreptul succesoral (mosteniri vacante). C. Organele statului sunt reprezentate de organele legislative, administrative -executive, precum si de cele judiciare. D. Persoana juridic constituie un subiect colectiv de drept. n doctrina mai veche, conform influenei franceze, persoana juridic este numit persoan moral. Persoanele juridice sunt constituite prin asocieri sau grupri de persoane fizice n vederea realizrii unui anumit scop. Persoanele juridice pot fi nfiinate prin act normativ emis de ctre unul dintre organele puterii de stat (centrale sau locale) ori prin manifestarea de voin a mai multor persoane fizice sau juridice, realizat n condiiile legii si, eventual, supervizat de un organ de stat. Desfiinarea unei persoane juridice poate avea loc n aceleasi moduri. Persoanele juridice au capacitate juridic care de cele mai multe ori este limitat la obiectul lor de activitate (specialitatea capacitii de folosin). Ca atribute de identificare, n cazul persoanelor juridice se disting: denumirea, naionalitatea, sediul, contul bancar, numrul de nmatriculare sau nregistrare n anumite evidene specifice si codul de identificare fiscal. 2. Coninutul raportului juridic Coninutul raportului juridic este alctuit din drepturile si obligaiile subiectelor ntre care s-a stabilit raportul. Drepturile si obligaiile subiectelor de drept ntre care s-a stabilit un raport juridic sunt corelative, astfel nct obligaia unuia dintre acestia este chiar dreptul celuilalt. n unele raporturi de drept doar un subiect poate fi titular de drepturi, cellalt fiind titular de obligaii. n alte raporturi, subiectele sunt, n acelasi timp, att

titulari de drepturi, ct si de obligaii. Exist si situaii (cstoria) n care subiectele de drept au exact aceleasi drepturi si obligaii unul fa de altul (soii). Dreptul subiectiv este prerogativa sau posibilitatea unui subiect de drept s fac sau s nu fac ceva, s pretind altui subiect s fac, s nu fac sau s-i dea un lucru. De asemenea, posibilitatea de a apela la fora de constrngere a statului n cazul nerespectrii drepturilor sale. n funcie de posibilitatea evalurii lor n bani, drepturile subiective se mpart n drepturi patrimoniale (cel mai important fiind dreptul de proprietate) si drepturi personal-nepatrimoniale. 61 Titularul dreptului subiectiv se numeste subiect activ. Obligaiile juridice constituie ndatoriri ale subiectului de a face, de a nu face sau de a da ceva altui subiect de drept. Titularul obligaiei juridice poart denumirea de subiect pasiv. 3. Obiectul raportului juridic Obiectul raportului juridic este dat de conduita pe care trebuie s o urmeze subiectele acestuia. Obiectul raportului juridic este aciunea sau inaciunea la care are dreptul subiectul activ si la care este obligat subiectul pasiv. Seciunea IV DIFERITE CATEGORII DE RAPORTURI JURIDICE Deosebirea ntre diferitele categorii de raporturi juridice se va face n funcie de natura normei de drept care guverneaz relaia social ce se constituie n raport juridic. Astfel, n temeiul unei reguli de drept civil se va naste un raport de drept civil (de exemplu, dintr-un delict civil se naste ntotdeauna un raport de drept civil), iar dintr-o regul de drept penal se constituie un raport de drept penal (de exemplu, svrsirea unei infraciuni). 62

CAPITOLUL VIII

RSPUNDEREA JURIDIC
Seciunea I NOIUNEA DE RSPUNDERE JURIDIC Rspunderea juridic este o variant a rspunderii sociale. Ea apare ca un raport stabilit n baza legii ntre subiectul de drept care a nclcat prevederea legal si stat, reprezentat de organele de cercetare penal, instanele judectoresti precum si diferiii funcionari publici, prin care subiectul de drept suport o sanciune de la care nu se poate sustrage, iar statul urmreste prin aplicarea sanciunii restabilirea ordinii juridice. Seciunea II CONDIIILE RSPUNDERII JURIDICE

Pentru antrenarea rspunderii juridice a unui subiect de drept, trebuie ndeplinite mai multe condiii, si anume: a) Existena unei conduite ilicite din partea acestuia; b) n urma conduitei ilicite s apar un rezultat vtmtor pentru una din valorile sociale; c) Vinovia subiectului de drept care este autorul actului ilicit; d) ntre conduita ilicit si rezultatul vtmtor trebuie s existe o legtur de cauzalitate.
1. Conduita ilicit a subiectului de drept poate fi exprimat printr-o aciune sau o inaciune ce nu respect cadrul legal.

De exemplu, o aciune este ilicit dac un subiect de drept acioneaz cu nerespectarea legii (un individ loveste pe un altul sau distruge bunul altuia datorit unei manevre gresite fcut cu autoturismul etc.). Inaciunea unui subiect este ilicit doar atunci cnd acesta avea obligaia s fac ceva si nu realizeaz respectiva aciune. De exemplu, este ilicit nedenunarea de ctre un funcionar public a anumitor fapte penale despre care ia cunostin n timpul serviciul su. 63 2. Rezultatul vtmtor al conduitei ilicite se concretizeaz n atingerea adus anumitor valori sociale care sunt protejate de lege. Spre exemplu, neefectuarea la timp a unei lucrri de ctre un subiect de drept poate aduce atingere intereselor (poate cauza un prejudiciu) altei persoane. 3. Vinovia subiectului de drept. Orice aciune sau inaciune a omului trebuie raportat la caracterul constient sau inconstient al acesteia, precum si la libertatea voinei acestuia. Vinovia reprezint atitudinea psihic a unui subiect de drept fa de conduita sa ilicit. n dreptul penal vinovia mbrac dou forme: intenia si culpa. Intenia poate fi direct (subiectul prevede rezultatul faptei si urmreste producerea lui) sau indirect (subiectul prevede rezultatul faptei, nu urmreste producerea acestuia, dar accept survenirea lui). Culpa este de dou feluri: culp prin impruden (subiectul prevedere rezultatul faptei sale, rezultat pe care nu-l urmreste, nu accept producerea lui si consider fr temei c acesta nu se va produce) si culp prin neglijen (subiectul nu prevede rezultatul faptei sale, desi putea si trebuia s-l prevad). Dreptul penal cunoaste si un concept hibrid al vinoviei numit praeter intentie (intenie depsit). n dreptul civil, vinovia poart generic numele de culp. Formele vinoviei (culpei) civile sunt: dolul (intenia), imprudena si neglijena. 4. Existena legturii de cauzalitate ntre aciunea ilicit si rezultatul vtmtor pentru valorile sociale este obligatorie pentru antrenarea rspunderii juridice. Seciunea III FORMELE RSPUNDERII JURIDICE Exist mai multe forme de rspundere juridic. n domeniul ramurilor de drept pot fi ntlnite: (1) rspunderea penal, (2) rspunderea contravenional, (3) rspunderea civil, (4) rspunderea disciplinar etc. 1. Rspunderea penal Acest tip de rspundere juridic se declanseaz atunci cnd subiectul de drept svrseste un fapt considerat ilicit de legea penal, numit infraciune. 64 Conform art.17 alin. 1 din Codul penal, infraciunea este fapta care prezint pericol social, svrsit cu vinovie si prevzut de legea penal. Conform alin.2 al aceluiasi articol, infraciunea este singurul temei al rspunderii penale. 2. Rspunderea contravenional Rspunderea contravenional este antrenat de svrsirea unei contravenii. Conform art.1 din O.G.2/2001 privind regimul contraveniilor, asa cum a fost modificat prin Legea nr.180 din 11 aprilie 2002, legea contravenional apr valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penal. Constituie contravenie

fapta svrsit cu vinovie, stabilit si sancionat prin lege, ordonan, prin hotrre a Guvernului sau, dup caz, prin hotrre a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judeean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti. 3. Rspunderea civil Rspunderea civil poate mbrca dou forme: rspunderea delictual si rspunderea contractual. Rspunderea civil delictual are ca obiect obligaia subiectului de drept de a repara prejudiciul cauzat altuia printr-o fapt ilicit. Rspunderea delictual poate rezulta din fapta proprie (art. 998 - 999 Cod civil), din fapta altuia (art.1000 alin 1, teza I, 2,3,4 Cod civil) sau din nerespectarea unor obligaii de supraveghere a lucrurilor sau animalelor (art. 1001 si art. 1002 Cod civil). Rspunderea civil contractual se naste atunci cnd un subiect de drept nu respect obligaiile pe care si le-a asumat printr-un contract, valabil ncheiat (art. 969 alin. 1 Cod civil). 4. Rspunderea disciplinar Acest tip de rspundere este specific ramurii dreptului muncii. Ea este antrenat de nerespectarea de ctre angajat (unul din subiectele raportului de dreptul muncii) a dispoziiilor legale sau a obligaiilor stabilite prin contractul de munc (individual si colectiv). Sanciunile specifice acestui tip de rspundere sunt: mustrarea, avertismentul, reducerea de salariu, desfacerea contractului de munc. 65

BIBLIOGRAFIE
1. Ion Craiovan, Tratat elementar de teoria general a dreptului, Editura All Beck, seria Curs Universitar, Bucuresti, 2001; 2. Mircea Djuvara, Teoria general a dreptului (Enciclopedia juridic). Drept raional, izvoare si drept pozitiv, Editura All Beck, seria Restitutio, Bucuresti, 1999; 3. Maria V. Dvoracek, Gheorghe Lupu, Teoria general a dreptului, Editura Fundaiei Chemarea, Iasi, 1996; 4. Radu Motica, Gheorghe Mihai, Teoria general a dreptului, Editura All Beck, seria Curs Universitar, Bucuresti, 2001; 5. Nicolae Popa, Teoria general a dreptului, Editura All Beck, seria Curs Universitar, Bucuresti, 2002; 6. Franois Terr, Introduction gnrale au droit, Dalloz, Paris,1996.