Sunteți pe pagina 1din 37

MEDICINA FUNCTIONALA

Medicina functionala este o ramura medicala ce utilizeaza un mod de


abordare al problemelor de sanatate-"tintit pe pacient".
Modul de abordare medical conventional e stabilit, in schimb, intr-o
maniera complet diferita. El se concentreaza asupra entitatii boala,
considerand-o independenta si autosuficienta; clasificabila dupa criteriu
unei catalogari botanice fara a privi nici contextul in care se manifesta,
nici individul care e afectat. Cel mai adesea pare aproape ca bolnavul tine
locul de spectator in conflictul dintre patologie si medicamente, pentru
care isi imprumuta pentru moment propriul corp.
Sa diagnostichezi inseamna sa pui o eticheta, sau chiar un nume, bolii.
Dupa aceste concepte sanatatea nu este altceva decat lipsa unor boli
diagnisticabile. Simptomele, prin forta lucrurilor, devin problema, si astfel
a vindeca inseamna a le elimina. Pentru medicina functionala, lucrurile
sunt altfel. Modul sau de abordare se adreseaza pacientului, si aceasta
entitate unica (individualitate biochimica) este cea care trebuie
reechilibrata pentru a ajunge la adevarata stare de sanatate, sau la o
bunastare optima.
Boala este un fenomen foarte complex care se dezvolta in timp.Ea este
rezultatul probabilistic final al multor evenimente stresante, care au venit
toate in contact cu organismul in momente separate, si fiecare in masura
sa declanseze o secventa bine precizata de reactii biologice.
Pentru a declansa o boala e necesar ca o intreaga serie de disfunctii
individuale antecedente (DIATEZE), derivate dintr-o predispozitie genetica,
sa interactioneze ori sa fie puse in contact cu un complex de cofactori
negativi, in masura sa activeze un raspuns fenotipic patologic.Situatiile
declansatoare cele mai comune, denumite TRIGGERS, sau evenimentele
precipitante, sunt in masura sa activeze o intreaga serie de MEDIATORI
biochimici ce rezulta din reactiile biochimice in masura sa provoace o
patologie.

Concepte si filozofie

Punctele centrale ale Medicinei Functionale sunt diverse concepte


fundamentale care servesc ca principii indrumatoare pentru abordarea
clinica, diagnostic si tratament, precum si pentru dezvoltarea unor
strategii de cercetare clinica si analize statistice. Principalele concepte
teotetice sunt:
-abordare holistica
-individualitate biochimica
-sanatatea ca vitalitate pozitiva
-functia ca homeodinamicitate
-luarea in considerare chiar si a simptomelor minore

Abordarea holistica.
Corpul uman este mai bine evaluat daca e considerat dupa criteriu unui
intreg holografic integrat. Orice specialitate medicala care are in vedere o
singura parte a organismului nu este in masura sa inteleaga adevarata
cauza a problemei. Specialitatile sunt importante pentru o medicina din ce
in ce mai tehnologizata, mai profunda si mai constienta, cu conditia de a
exista intruchiparea unui singur medic delegat sa sintetizeze datele
specialistilor intr-un diagnostic unic si intr-un tratament unic care sa ia in
considerare caracteristicile individuale ale pacientului. Din ce in ce mai
des medicul specialist e atat de departe de realitatea-pacient (pe care nu
o cunoaste), incata se limiteaza sa prescrie indicatii terapeutice care sunt
foarte departe de realitatea olistica a cazului. Binenteles,teoretic, pe
hartie, totul e perfect, dar nu se tine cont de caracteristicile individului.
Doar niste cunostinte profunde si complexe sunt in masura sa prezica
posibilele reactii, diferite de standardul mediu, si daca terapia protocolara
este mai mult sau mai putin potrivita cu caracteristicile sale fiziologice.
Din cauza predispozitiei genetice individuale, nu de fiecare data
raspunsurile la tratamentul farmacologic sunt egale. Efectiv, eficacitatea
terapeutica depinde de multiplele caracteristici si experiente de viata ale
pacientului. Pentru un tratament eficient, e fundamental sa integrezi toate
experientele disponibile.

Individualitatea biochimica.
Punctul central al medicinei functionale se bazeaza pe postulatul ca
fiecare individ prezinta caracteristici unice care administreaza nu doar
activitatile voluntare, precum capacitatea de decizie, dezvoltarea
personalitatii si raspunsurile emotionale, ci si activitatile involuntare,
precum metabolismul principiilor nutritive, procesele celulare de informare
si comunicare intre diferite aparate organice. Toate aspectele practicii
medicale si cercetarii, inclusiv metode clinice, diagnostic si tratament, in
medicina functionala sunt revazute ca bazandu-se pe un mod de abordare
care ia in considerare caracteristicile individualitatii biochimice. Medicina
functionala considera fiecare individ ca un purtator de caracteristici
metabolice unice care afecteaza semnificativ nevoile nutritionale: spre
exemplu se stie ca persoane cu acelasi nivel seric de vitamine din
complexul B, pot atinge diferente de pana la 500% din nivelele
intracelulare ale acelorasi vitamine. Aceasta metodica medicala
recunoaste printre altele si importanta datelor acumulate de-a lungul
cercetarilor, inerente caracteristicilor individuale de raspuns la toxinele
din mediu, la aditivii alimentari si la medicamentele prescrise. De aici
deriva nevoia de a crea un intreg terapeutic specific si unic pentru fiecare
individ.

Sanatatea ca vitalitate pozitiva.


Un al treilea postulat al medicinei functionale afirma ca sanatatea nu e
caracterizata in mod primar de o stare de absenta a bolii: sanatatea este,
mai degraba, prezenta unei vitalitati pozitive, unica si diferita pentru
fiecare individ in parte.
Aceasta revizuire a conceptului de sanatate aduce cu sine un nou
ansamblu de metode diagnostice in masura sa cuantifice starea de bine
individuala, sa evalueze functia fiziologica, cognitiva/emotionala si fizica,
in relatie cu vitalitatea. Din punct de vedere al medicinei functionale, un
medic nu-si poate concentra atentia sa doar asupra evenimentelor
principale ale vietii pacientului, asupra istoricului bolii sau a statusului
patologic din acel moment. Medicul trebuie sa se intereseze chiar si
despre perioadele de bunastare si asupra eventualelor posibile
circumstante viitoare in care pacientul crede ca se simte cu adevarat bine
in armonie cu el insusi si cu mediul inconjurator. Tocmai din aceste motive
modul de abordare limitat la inlaturarea simptomelor si la prevenirea bolii
nu este suficient. Obiectivele medicale trebuie sa includa si sustinerea
vitalitatii si bunastarii inerente experientei de viata a pacientului.

Functia ca homeodinamicitate.
Al patrulea postulat e corelat cu conceptul de homeostazie. In timp ce
notiunea de homeostazie se bazeaza pe un sistem de control format din
componente interconectate care functioneaza pentru a mentine o serie de
parametri fizici si chimice corporali in limite cat mai constante,
homeodinamicitatea considera astfel un sistem de control analog, dar
care functioneaza pentru a mentine costanta individualitatea biochimica.
Termenul de homeodinamicitate e folosit in medicina functionala pentru a
descrie un spectru amplu de activitati metabolice si fiziologice care se
verifica continuu in organism si care sunt responsabile de capacitatea
individuala de adaptare la circumstantele in schimbare, la stres si la
diferitele experiente.
A sustine sanatatea la nivel homeodinamic inseamna a-si concentra
atentia asupra proceselor celulare si asupra functiilor organice care, la
prima vedere, ar putea sa para foarte indepartate si necorelate cu
tulburarea pacientului si cu logici strategice diferite din punct de vedere
conceptual inlaturate de medicul traditional.

Luarea in considerare chiar si a simptomelor minore.


Chiar si dezechilibrele biochimice secundare sunt in masura, in anumite
cazuri, sa genereze reactii care provoaca in timp probleme majore de
sanatate.
Tocmai din acest motiv e fundamental sa putem utiliza o noua serie de
teste si analize de laborator in masura sa investigheze domeniul
functionalitatii biochimice umane. Sa reusesti sa intervii la acest nivel de
dezechilibru, inseamna sa impiedici o cascada de evenimente succesive
care vor activa orice mediator biologic capabil sa provoace o patologie.
Asa cum se va vedea cand vom vorbi despre protocoale, unicul mod de a
obtine un mod de abordare olistic, individual, precoce ( disfunctii
biochimice subtile) e acela de a utiliza mai departe o vizita protocolara
completa insotita de alegerea inteleapta a testelor celor mai potrivite
pentru acel pacient.

Primul protocol: vizita


Prin prisma postulatelor teoretice ale medicinei functionale, vizita devine
adevaratul si unicul protocol de baza. Evaluarea tuturor caracteristicilor
individuale direct pe pacient e singurul mod de a pune in practica un mod
de abordare tintit pe pacient care urmeaza criteriile olismo si
individualitatii biochimice.
Vizita poate fi impartita in patru parti:
I-Strangerea datelor si compilarea chestionarelor.
II-Anamneza tintita in principal pe antecedente, triggers si mediatori.
III-Vizita practica adevarata si proprie, concentrandu-ne atentia in mod
particular pe structura, biochimie si psihic.
IV-Alegerea analizelor functionale tintite.

I.Strangerea datelor si compilarea chestionarelor.


Pentru a standardiza si facilita aceasta sarcina, au fost puse la punct
variate chestionare in masura sa furnizeze medicului functional, in scurt
timp, un volum insemnat de date.
Chestionarele principale sunt acelea inerente anamnezei patologice
indepartate care nu difera intr-o maniera substantiala de acelea
traditionale. Chestionarul Health appraisal (HAQ) in schimb a fost studiat
de catre Healthcomm din Seattle tocmai pentru medici functionali, exact
la fel ca si chestionarul FDOSQ care se adreseaza mai mult functiei de
detoxifiere hepatica (vezi capitolul 8). La acestea trebuie adaugat si
chestionarul TMAQ util pentru a clasifica individul in Simpaticotonic sau
Parasimpaticotonic. La aceste chestionare variate sunt anexate la sfarsitul
capitolului, in detaliu, astfel incat medicul sa poata sa se foloseasca de ele
cu regularitate in practica clinica de zi cu zi.
Odata compilate chestionarele, medicul va avea deja la dispozitie
numeroase date, suficiente pentru a-l indruma in protocolul de intrebari,
focalizandu-le asupra organelor si aparatelor specifice.

II-Anamneza tintita in principal pe antecedente, triggers si mediatori.


Anamneza patologica apropiata trebuie sa se axeze in primul rand pe
investigarea tuturor posibilelor antecedente.
Antecendentele sunt toti acei factori, preexistenti bolii, in masura sa
predispuna individul sa o dezvolte. Aceste caracteristici au fost definite de
greci ca DIATEZE.
Foarte adesea antecedentele sunt congenitale, de aceea este important
sa fie investigate predispozitiile familiale de a dezvolta diverse boli. Sexul
e un factor important, in ceea de priveste barbatii si femeile sunt
susceptibili in proportii diferite la diferite boli.

Alimentatia si igiena mediului sunt in mod particular de investigat, in


special pentru a spulbera un eventual cerc vicios legat de o boala. In
realitate e inutil sa-ti storci creierii in cautarea unor noi posibilitati
terapeutice, daca pacientul persista in greselile sau in situatiile legate de
dezvoltarea patologiei.

In antecedente este cuprinsa anamneza familiala, cea personala,


evaluarea obiceiurilor alimentare, folosirea de medicamente si cercetarea
biomarkerilor de functiune.
Anamneza familiala: este necesara pentru a evalua posibilele conexiuni
genetice. E nevoie intotdeauna sa se investigheze daca in antecedentele
heredocolaterale sunt prezente boli, ca neoplazii (si care anume), maladii
cardiocirculatorii, diabet, artrita, dementa, osteoporoza, obezitate, alergie
sau alcoolism. Cunoasterea predispozitiei catre un anume tip de patologie
ingaduie sa concentreze efortul medicului, focalizandu-l asupra
imbunatatirii expresiei genetice in acel sector dat.
Anamneza personala: raspunsul la o intrebare tintita, precum prezenta
unui istoric de oboseala cronica, susceptibilitate pentru raceala sau gripa,
apetit exagerat pentru anumite alimente, alergii si infectii recurente,
permite evaluarea modului in care propriile gene sunt capabile sa se
exprime fenotipic si care sunt eventualele predispozitii personale.
Obiceiuri alimentare: raspunsul la o serie de intrebari inerente dietei,
indica in ce fel un individ raspunde la propriile alegeri alimentare si daca
printre ele exista dezechilibre in masura sa provoace disfunctii
metabolice. Este important sa ne concentram atentia asupra preferintelor
calitative. Orice predispozitie indica ceva legat de propria unicitate
genetica, si posibila prezenta a unor reactii de intoleranta intre diversele
alimente.
Medicamente folosite: folosirea cu regularitate a unor medicamente indica
faptul ca organismul nu se afla intr-o conditie de echilibru optim.
Biomarkeri de functiune: exista simptome masurabile care sunt expresia
varstei biologice si care pot fi blocate sau facute reversibile odata
identificate. Acestia sunt:
-deteriorarea vazului
-deteriorarea auzului
-cresterea timpului de reactie
-scaderea fortei musculare
-epuizarea dupa exercitiu fizic usor
-dificultati in digestie cu alimente care in trecut nu existau
-sensibilitate crescuta la alcool, parfumuri si poluare atmosferica
-rigiditate matinala majora
-durere cronica si inflamatie
-probleme in mentinerea greutatii
-cresterea sensibilitatii la reactiile alergice
-dificultati in amintirea detaliilor.
Ca o a doua investigatie ce trebuie dezvoltata, medicul functional trebuie
sa cerceteze mediatorii inerenti afectiunii. Mediatorii sunt o serie de
substante capabile sa provoace simptome si sa lezeze tesuturile. Ei nu
sunt cauza unei boli ci intermediarii acesteia. Tabelul ne arata principalii
mediatori.

In orice fel, din anamneza unui pacient trebuie sa se evidentieze


evenimentul TRIGGER. Triggeri sunt toate acele situatii in masura sa
activeze orice mediator inactiv. Aceasta explica de ce o boala incepe sau
se intensifica mai ales dupa o gripa, o infectie sau un traumatism.
Frecvent triggerii nu sunt specifici pentru acea boala care nu rareori
prezinta mai multi triggeri care interactioneaza intre ei.pana si
sensibilitatea individuala prin comparatie unul variaza de la un individ la
altul.
Una dintre primele sarcini ale medicului functional este acela de a-i
recunoaste, astfel incat sa dezvolte impreuna cu pacientul strategii pentru
a elimina sau a le reduce virulenta.

III. Vizita practica. Din punct de vedere practic, vizita consta intr-un
ansamblu de metode semeiologice ( bazate in principal pe perceptele
kineziologiei aplicate), necesare pentru o evaluare functionala completa,
fie dintr-un punct de vedere nutritionalo-metabolic, cat si al diverselor
organe si aparate.
De obicei, se tinde sa se subimparta vizita in doua parti principale: prima
parte, structurala, a doua parte, biochimico-nutritionala.
Partea structurala: investigarea semeiotica cea mai atenta este aceea
pusa la punct de tehnicile inerente chiropracticii. Ele ne-au invatat in
principal sa cercetam legaturite marcate intre problematicile structurale
functionale si intregul organism. In particular, e fundamental sa intelegem
interconexiunile intre structuri, sistem nervos autonom si functii organice.
Facem trimitere la carti de specialitate si supraspecializate pentru a
aprofunda argumentele (tehnica S.O.T. sau sacro-occipitala, kineziologie
aplicata).
Partea biochimico-nutritionala: este sectorul principal al aplicatiei
medicinei functionale. Investigatia diagnostica se bazeaza pe cercetarea
tuturor posibilelor disfunctii biochimice legate de dezechilibrul functional,
in masura sa se exprime fenotipic. Pentru a obtine rezultatul maxim,
medicul functional e sprijinit in acest effort de o intrega serie de noi si
promitatoare analize functionale de laborator, una dintre ele fiind analiza
minerala tisulara din firul de par.

A.M.T.

Analiza minerala tisulara reprezinta o investigatie de laborator efectuata


pe un esantion de par, care:
-utilizata ca test screening
-permite aprecierea nivelului de minerale esentiale pentru sanatate
(macrominerale sau electroliti si oligoelemente) si a principalelor metale
toxice eventual depozitate in organism.

UTILIZAREA-A.M.T. pentru detectarea substantelor minerale toxice


prezente in organism inca din anul 1979, a fost admisa drept acceptabila-
stiintific de catre E.P.A.
Esantionul de par prelevat din zona occipitala sau latero-parietala
(utilizarea parului din alte zone face analiza mai putin standardizata si
intreruperea mai putin precisa) limitandu-se la 2-3 cm fata de pielea
capului, este trimis la un laborator calificat.
Materialul de analizat este asezat intr-un pahar in care se introduc acid
nitric si peroxid de hidrogen pentru a elimina orice urma de componente
organice ale parului.
Paharele sunt introduse in recipiente inchise cu capac si asamblate in
talonul tehnologiei, M.D.R. care asigura presiunea necesara si inchiderea
ermetica.
Pentru topirea parului este utilizat un aparat mineralizator cu microunde-
MIS-1200.
Acest tratament permite completa distrugere a componentei organice si
recuperarea concomitenta cantitativa a componentei minerale a parului,
inclusiv a materialelor valabile (mercur, arsenic, seleniu).
Solutia apoasa acida obtinuta prin mineralizare este supusa unei analize
spectrofotometrice in emisie de plasma.
Spectrofotometrul ICP-AES, in curent de organ genereaza un fascicol de
plasma ce atinge o temperatura de 8000-10000 grade C. In aceasta
plasma este nebulizata solutia de analizat.
La aceasta temperatura fiecare element mineralizat emite o radiatie
luminoasa cu o lungime de unda specifica care daca este masurata in mod
corespunzator permite determinarea prezentei si cantitatii fiecarui
element.
Valorile obtinute sunt elaborate si interpretate pe baza metodologiilor si
schemelor concepute de cei mai importanti cercetatori in domeniu, printre
care Paul Eck, L. Wilson si David Watts.
A.M.T. permite relevarea:
-nivelurilor absolute ale mineralelor cele mai importante si abaterile
acestora fata de normalitate.
-prezenta eventuala de minerale toxice.
-valoarea celor mai importante raporturi intre diversele minerale care
permit evaluarea unor fenomene biologice fundamentale, printre care:
1. Functionarea proceselor oxidative celulare ( viteza reactiilor de oxidare
si producere de energie)
2. Activitatea sistemului nervos vegetativ raportat la rolul sau in
gestionarea stresului prin intermediul reglarii sistemului endocrin.
A.T.M. ofera:
1. Individuarea tipologiei metabolico-oxidative (lenta sau rapida)
2. Evaluarea functionala a glandei tiroide in cadrul activitatii de
reglare a productiei energetice.
3. Evaluarea functionala a suprarenalei ca raspuns la agentii
stresogeni si in raport cu procesele oxidative.
4. Descrierea interventiei S.N.A. in gestionarea stresului si in
definirea individualitatii metabolice (simpaticotonia-parasimpaticotonia)
5. Indicatia obtinerii nutritionale celei mai adecvate pentru pacientul
in cauza
6. Elaborarea unei scheme de tratament cu integratori.

ANALIZA MINERALA TISULARA


A.M.T. permite cunoasterea cu buna aproximatie a nivelului mediu de
minerale continute in celulele noastre in perioada de 2-3 luni precedente
investigatiei. Ea prezinta intr-o maniera dinamica de investigare prin
analiza nivelului unor elemente precum si studiul raporturilor intre
mineralele cele mai semnificative, minerale ce permit elaborarea unei
evaluari globale ale starii de sanatate si a proiectiei asupra tendintelor
patologice.
Informatia principala se refera la tipologia metabolica. Este posibil cu
ajutorul A.T.M. stabilirea careia dintre componentele SNA este prevalenta.
Clasificarea metabolica este ulterior definita prin testul mineralelor, grafic
prin intermediul evaluarii vitezei oxidarii celulare (vitea cu care celulele
organismelor ard substraturile alimentare pentru producerea de energie).
Viteza oxidativa reprezinta expresia directa a functionalitatii a doua
glande endocrine implicate in productia de energie:
-tiroida si suprarenala. Este interesant de retinut ca nu intotdeauna
eficienta periferica a activitatii unei glande endocrine se coreleaza cu
nivelul hormonului circulant.
Niveluri normale sau ridicate de hormon tiroidian pot insoti o slaba
stimulare a celulelor tinta, de exemplu datorita carentei de cofactori
(precum potasiu care pare sa aiba un rol "permisiv" in mecanismele de
transmisie a mesajului hormonal).
O alta importanta, evaluare pe care testul minerala grafica a firului de par
ne-o permite, se refera la tipul de raspuns al organismului fata de stres.
HANS SELYE, un endocrinolog austriac incheie in anii '30 o cercetare ce se
refera la procesele prin care organismul incearca sa combata stresul.
El a realizat definitia "Sindromul de adaptare generala" pentru a indica
manifestarile chimice, evocate de catre diverse faze ale raspunsului
organismului fata de agentii stresanti.
Raspunsul la stres debuteaza intotdeauna cu faza de reactie de alarma
urmata-daca stimului persita-de faza de rezistenta, respectiv de epuizare.
Stabilirea cu certitudine a vitezei de oxidare celulara si gradul de
functionalitate a tiroidei si suprarenalei permite personalizarea la maxim a
strategiei terapeutice, cu tinte precise referitor la alimente, integratori,
minerale si vitamine.
Un alt document de utilizare a A.M.T. este determinarea prezentei in
organism a metalelor toxice provenite din mediu (hrana, aer, apa,
expuneri profesionale).
Parul reprezinta tesutul de electie pentru depunerea acestor substante
reprezentand deci un optim material de analiza.
Inca din anul 1980 utilizarea A.M.T. in acest domeniu a fost recunoscuta
stiintific de catre E.P.A. ,Agentia americana ce supravegheaza mediul.
A.M.T. reprezinta o adevarata biopsie dintr-un tesut moale iar continutul
mediu de minerale in firele de par reflecta destul de fidel valorile medii ale
nivelului mineralelor in alte organe.
Diferentele intre dozarile de minerale din sange si cele obtinute
mineralografic depind de faptul ca este vorba de metode complet diferite
si deci rezultatele nu pot fi superpozabile.
Examenul sangelui surprinde cantitatea de mineral prezenta in sange intr-
un anumit moment precis si intr-un anumit teritoriu vascular reglat de
mecanisme homeostatice care garanteaza o anumita constanta a
concentratiei.
A.M.T. masoara nivelul mediu de minerale din celule intr-o perioada de 2-3
luni.
Nivelul de minerale reprezinta acela care in mod efectiv se afla in tesuturi
si care este implicat in mecanismele de constructie si reparare celulara
precum si in procesele de productie de energie.

INFORMATII ASUPRA MINERALELOR


Este bine sa stim cele mai importante roluri ale mineralelor si cum pot
imflenta acestea starea de sanatate a organismului.

Calciul reprezinta mineralul cel mai abundent din corpul uman, fiind
concentrat in cea mai mare parte in oase si dinti. O mica parte din calciul
circular in sange contribuie la realizarea functiunilor biologice importante
(exemplu: coagularea sangelui, contractia musculara, schimburi
metabolice prin membrana celulara, transferul de mesaje hormonale catre
nucleu deci spre ADN.
Valori ridicate ale calcilui la A.M.T. pot deriva fie dintr-un aport alimentar
excesiv, fie in urma unei metabolizari interne. Sunt aproape intotdeauna
corelate cu prevalenta S. N. parasimpatic.
Carenta de calciu poate fi expresia unui aport alimentar insuficient sau
unei absorbtii deficitare datorita fie disbiozei intestinale, fie unor obiceiuri
alimentare gresite (utilizarea excesiva de carbohidrati rafinati, ingestia de
alimente bogate in fitati sau oxalati).
Biodisponibilitatea calciului poate fi influentata de echilibrul cu alte
minerale esentiale (de exemplu magneziu si fosfor) putand produce
depuneri de calciu in afara zonelor efective (de exemplu: par, articulatii,
perete vascular, colecist, ganglioni).
Nivele tisulare scazute se pot corela cu o scadere a tolerantei la glucoza.
Rafinarea alimentelor si progresiva pauperizare a terenurilor si apelor,
combinata cu o dificultate in absorbtia intestinala explica frecventa
situatiei de carenta a acestui mineral in cadrul analizei firului de par.

COBALT

Mineral prezent in organism in cantitati minime, este esential pentru o


corecta productie de hematii si pentru toate acele reactii metabolice ce
implica vitamina B12 (in care cobaltul este un element constitutiv).
Cobaltul are o actiune antagonista fata de fier, prin urmare nu numai
carenta ci si excesul sau ar putea conduce la aparitia anemiei.
Cobaltul in exces explica actiunea de inhibare a activitatii tiroidiene
precum si a unor reactii din cadrul metabolismului oxidativ.
Este eliminat foarte rapid, astfel incat valorile constatate in analiza firului
de par nu sunt foarte semnificative.
Cobaltul biologic activ este cel organic, de provenienta exclusiv animala
(aproape toate alimentele de provenienta animala, dar in particular: ficat,
rinichi, moluste, scoici, lapte).
Cronicizarea acestor fenomene poate conduce la stari patologice.
Surse alimentare: lapte si derivati, branzeturi, heringi, sardele in ulei,
mandarine, alune, broccoli, ciocolata, spanac, ceai.
Absorbtia la nivel intestinal nu este optima, astfel incat o eventuala
carenta ar putea fi corelata mai degraba cu malabsorbtia sau dietele
vegetariene stricte.
Situatii carentiale se intalnesc adesea la alcoolici si la femei in timpul
graviditatii si alaptarii.
Cobaltul anorganic nu are valoare nutritionala dar este uneori aditionat in
bere ca agent antispumant.

MAGNEZIU

Este al patrulea element mineral prin abundenta in organismul uman;


continut in mare parte (70%) in oare si dinti.
O mica parte e in stare ionizata si e responsabila de functiile sale
fundamentale (in reactii biologice si metabolism) si mai ales in productia
celulara de energie, relaxarea musculara, sinteza proteica, excitarea
neuronala.
Nivelul tisular e strans legat de cel al calciului, motiv pentru care
fluctuatiile sale tind sa urmeze pe cele ale calciului.
Este antagonizat de nivelul sodiului si fosforului si este influentat mult de
stres (carenta).
Surse alimentare: cereale integrale, legume uscate, cacao, ciocolata,
fructe uscate, spanac.

SODIU

Mineral esential pentru mentinerea raportului corect intre lichidele


corpului si saruri; variabilitatea nivelului sau e strict legata de continului
hidric global al organismului.
Sodiul e indispensabil mentinerii echilibrului acido-bazic, pentru productia
de acid clorhidric in stomac, pentru transmisia impulsului nervos si pentru
contractia musculara.
E parte esentiala a pompei Na/K in membrana celulara , controleaza
transportul de substante nutritive si schimburile metabolice intre mediu
intra si extracelular.
Alimentele bogate in Na: sare de bucatarie, toate alimentele sarate,
mezeluri, branzeturi.

POTASIU

Al treilea mineral cu relevanta cantitativa, dupa Ca si P.


E aproape tot in interiorul celulei si e implicat in procesele de productie
energetica, sinteza proteica, reglare a frecventei cardiace, transmisia
impulsului nervos, contractia musculara.
Rolul sau in reglarea hidro-salivara se opune Na si favorizeaza eliminarea
apei, reducand edemele si TA.
Ca si Na e un constituent fundamental a pompei Na/K.
Nivelul sau direct e corelat cu functia tiroidiana.
Surse alimentare: cacao, soia si derivati, ciocolata, fructe uscate, carne,
peste.

CUPRU

E prezent in organism in cantitate limitata, dar are rol important de


catalizator in multe reactii biologice. E implicat in raspunsul imun anti-
bacterian si in sistemele enzimatice antioxidante. Dezvolta o actiune
antianemica, e vasoprotector, e implicat in productia de
neurotransmitatori cerebrali, deci o carenta a sa poate contribui la
depresie.
Un exces de cupru se poate corela cu o contaminare externa (tratamente
pentru par, frecventarea de piscine dezinfectate cu produse pe baza de
cupru).
Surse alimentare: scoici, ficat, fructe uscate, ciocolata.

ZINC

Cantitatea de zinc din corp se ridica la circa 2 g, localizat mai ales in piele.
Este necesar pentru sinteza proteinelor (ex. colagen, anticorpi, etc), e
esential pentru vindecarea ranilor, pentru rezistenta la infecttii si
inflamatii si mai ales pentru sanatatea pielii, la nivelul careia se exercita o
actiune antimicrobiana (era utilizat pentru ungerea pielii in Egiptul Antic).
Este implicat in corecta functionare a aparatului genital. Este unul din
mineralele cele mai eficiente in actiunea de eliminare a metalelor toxice
din organism. Carenta de zinc poate fi cauzata de o redusa absorbie
intestinala datorita prezentei unor nutrienti antagonisti precum fibrele,
fitatii, calciu, fosfor, cupru, crom., codeniu.
Zincul este unul dintre primele minerale eliminate in conditii de stres,
motiv pentru care este posibila o carenta a sa in astfel de situatii chiar in
prezenta unui aport alimentar corect.
Surse alimentare de zinc sunt: ficat, manzat, scoici, crustacee, branza,
mei, drojdie de bere.

FIER

Prezenta fierului in molecula hemoglobinei confera acestui metal un rol


fundamental in procesele de respiratie si oxigenare tisulara. Mai mult
decat atat fierul participa si la alte reactii biologice esentiale ca de
exemplu: sinteza ADN, ceea ce il face extrem de important in faza de
dezvoltare a organismului unam (copilarie, adolescenta, sarcina, alaptare).
Fierul introdus in alimentatie este absorbit in procent redus (circa 10% sau
mai putin), mai ales in cazul fierului cu disponibilitate redusa precum
acela din vegetale. Absorbtia sa este facilitata de prezenta concomitenta
a vitaminei C si a unei cantitati adecvate de cupru.
Este redusa prin excesul de calciu, zinc, fitati, ceai, cafea, substante
antiacide.
Principalele surse alimentare sunt: carne, moluste, legume, germeni de
grau, crusca, cereale.

FOSFOR

Este al doilea mineral in privinta cantitatii in corpul uman fiind prezent mai
ales sub forma de fosfat de calciu. Ia parte la constituirea oaselor si
dintilor, contribuie la sinteza fosfolipidelor, elemente fundamentale ale
sistemului nervos si membranelor celulare. In mod deosebit, fosforul se
situeaza in cetrul metabolismului energetic fiind mineralul cheie, al
ATP,molecula energetica prin excelenta.
Carenta de fosfor semnalata de mineralograma tisulara ar putea fi
expresia unei productii scazute de energie la nivelul celular respectiv a
unei scaderi de viteza de oxidare.
Necesitatile de fosfor ale organismului sunt complet satisfacute printr-o
alimentatie normala, acest element fiind prezent in mari cantitati in
proteinele alimentare (carne, peste, oua, branzeturi, legume) si
hidrocarburanti (faina, verdeturi, fructe).
Chiar la doze ridicate fosforul nu comporta risc de toxicitate, cu toate ca
are capacitatea de antagonizare a calciului.

SELENIU

Este prezent in organism in cantitati minime, iar un aport excesiv din


acest mineral poat induce efecte toxice.
Seleniul, mai ales in sinergie cu vitamina E exercita un rol fundamental in
actiunea de neutralizare a radicalilor liberi si de protectie impotriva
infectiilor virale.
Diverse studii au evidentiat un rol protector al acestui mineral fata de
patologia cardiaca, artrite si fata de anumite tipuri de cancer.
Impreuna cu zincul, reprezinta unul dintre mineralele cele mai eficiente in
eliminarea metalelor toxice din tesuturi (de exemplu: mercur, carniu,
arsenic).
Nivelul de seleniu in firul de par poate fi ridicar in masura utilizarii
anumitor tipuri de sampon antimatreata ce contin acest element.
Surse alimentare de seleniu: celealele integrale, asparagus, usturoi, oua,
ciuperci, peste, carne slaba.

BOR

Functia acestui mineral nu este in intregime elucidata dar numeroase


cercetari par sa confirme un rol important in metabolismul multor alte
minerale, printre care: calciu, magneziu, fosfor cu actiune de reglare in
contextul unor diverse mecanisme hormonale. Este prin urmare direct
implicat in metabolismul oaselor si dintilor si prezinta actiune preventiva
fata de osteoporoza.
Stimuleaza functia cerebrala si cresterea musculara.
Borul este un antagonist al vitaminei B2, iar prezenta in cantitate crescuta
a acestui mineral la nivel tisular poate duce la carenta de riboflavina.
Surse alimentare de bor: verdeturi, legume, tuberculi, fructe prospete si
uscate, vin.

MOLIBDEN

Importanta acestui mineral este conectata rolului dezvoltat in cadrul unor


sisteme antienzimatice, precum acelea implicate in catabolizarea
alcoolului (aldehidoxidaza), in formarea acidului uric (xantinoxidaza) si
detoxifierii sulfitilor (sulfioxidaza), substante mult folosite in industria
alimentara.
Molibdenul este implicat si in metabolismul fierului (xantin oxidaza este
implicata in conversia ionului feros in feric), actioneaza in calitate de
cofactor al vitaminei B2 in productia energetica, explica activitatea
antioxidanta, este necesar pentru o functionalitate normala sexuala
masculina si reprezinta un factor de protectie fata de cancerul esofagian.
Molibdenul este un ingredient al smaltului dentar, dezvoltand o
actiune de protectie impotriva cariilor. Mecanismul de absorbie intestinala
este comun cu cel al cuprului, putand intra in competitie cu acestea din
urma. Alaturi de zinc favorizeaza eliminarea cuprului (este utilizat in
terapia bolii Wilson).
Molibdenul se gaseste aproape in toate alimentele, dar mai ales in
lapte, carne, legume.

GERMANIU

Mineral neesential cu proprietati asemanatoare siliciului.


Semnificatia sa biologica la om nu este inca bine definita, chiar daca unele
studii i-ar atribui functiuni foarte importante.
Se pare ca germaniu ar dezvolta activitati antioxidante, antialgice,
de neutralizare a toxinelor si otravurilor, de potentare a fortei si rezistentei
organismului.
Surse alimentare: usturoi, ceapa, aloe vera, ginseng, consonda si
suma.

SILICIU

Siliciul reprezinta substanta cea mai abundenta (28%) de pe


Pamant, dupa oxigen, dar in organismul uman reprezinta numai 0,05% din
greutatea corporala. Constituie insa un mineral important pentru diverse
organe si aparate, ca de exemplu: plamani, splina, ganglioni limfatici,
tesut conjunctiv, unghii, par, piele, oase, vase sanguine, cartilaje,
tendoane.

Continutul maxim de siliciu in corp apare in perioada neonatala, dupa care


urmeaza un declin lent si progresiv odata cu inaintarea in varsta.
Cercetarile recente au demonstrat ca siliciul este necesar pentru
sinteza de colagen si prin urmare au evidentiat importanta acestuia in
formarea tesutului osos si cartilajelor (faciliteaza corecta depunere a
calciului), precum si in procesul imbatranirii precoce, a patologie
cardiovasculare (arterele aterosclerotice au un continut de siliciu de 14 ori
inferior arterelor normale) si a maladiei Alzheimer.
Si sub forma de urme este prezent in alimente si in apele netratate.

SULF

Este unul dintre oligoelementele cele mai abundente din organism


si este prezent in colagen, in hemoglobina, precum si in alte molecule
importante din structura corpului. Este un element constitutiv esential al
aminoacizilor sulfurati precum: metionina, cistina, cisteina si taurina, care
tocmai prin prezenta sulfului reprezinta substante importante in unele
procese de detoxifiere hepatica.
Nivelurile de sulf in analiza firului de par pot fi influentate de unele
tratamente pentru par (permanent, sampon).
Surse alimentare bogate in sulf: oua, ceapa, fasole, usturoi, varza, varza
de Bruxelles.

MANGAN

Acest mineral exercita numeroase functii in organism:


-contribuie la corectul metabolism al tesutului osos, al cartilajului si
tesutului conjunctiv, la sinteza de proteine si ADN, la productia de energie
celulara.
Este parte integranta al unui metal-enzime-superoxiddismutaza
(SOD), implicata in sistemul de neutralizare a radicalilor liberi ai
oxigenului.
Manganul este un important cofactor al enzimelor cheie din
metabolismul carbohidratilor si este adeseori deficitar la persoanele
diabetice.
Valorile scazute de mangan au fost semnalate in firul de par al
indivizilor suferinzi de artrita reumatoida.
Surse alimentare de mangan: acest mineral este scazut in proteine,
cereale rafinate, dar prezinta o concentratie ridicata in cerealele integrale,
germenii de grau, legume (fasole, mazare) in fructe uscate (nuci) si
proaspete (banane, portocale, fragi).

CROM

Element prezent sub forma de urme in organismul uman, este caracterizat


prin trei functii metabolice semnificative: metabolismul carbohidratilor,
reducerea placii ateromatoase si in potentarea raspunsului imunitar.
Rolul sau cel mai important este acela de component al asa numitului
"factor de toleranta la glucoza" care contribuie la functionarea corecta a
insulinei in reglarea metabolismului glucidic.

VANADIU
Doar studii recente au lansat ipoteza principalelor functiuni ale vanadiului
pentru organismul uman, motiv pentru care raman deocamdata
necunoscute functiile biochimice specifice ale acestui element precum si
semnele si conditile legate de carenta sa.
Studii limitate ar indica un rol in metabolismul celular, mai ales in reglarea
energiei, a formarii de os si dinti, precum si in procesele de crestere si
reproducere.
Este posibil si capacitatea vanadiului de a inhiba sinteza de colesterol, de
a reduce glicemia si de a inhiba cresterea tumorala.
Un aport excesiv de vanadiu pe cale orala la om pare sa nu exercite efecte
toxice, spre deosebire de inhalarea sa in contextul poluarii ambientale,
caracterizat de o grava toxicitate.
Surse alimentare de vanadiu: cereale integrale, linte, mazare, spanac,
ciuperci, scoici.

MINERALELE TOXICE

MERCURUL

Este un mineral toxic ale caror efecte benefice nu sunt cunoscute, dar ale
caror efecte toxice asupra organismului si faptul ca se difuzeaza cu
usurinta mai ales in tesutul adipos este bine cunoscut.
Organele de electie pentru depozitarea mercurului sunt deci acelea
bogate in grasimi, asa cum este de exemplu, creierul.
Simptomele cele mai evidente ale intoxicatiei cu mercur sunt cele
determinate de afectiunile sistemului nervos, ca de exemplu: tulburari
psihice si emotionale (iritabilitate, pierderea memoriei, depresie), tremor,
ataxie (tulburari de echilibru), necoordonarea motorie.
Alte tulburari frecvente sunt reprezentate de: greutate la deglutitie,
furnicaturi in jurul buzelor), iritatii cutanate, tulburari renale, fatigabilitate,
hipertensiune arteriala, cresterea riscului de boli cardio-vasculare, anemie,
afectiune gingivala.
Mercurul parvine din contaminarea terenului si apelor, cu repercusiuni de-
a lungul intregului lant alimentar.
Principalele surse de mercur: amalgamul de argint pentru obturatii
dentare, peste contaminat, rezidii industriale in industria de acumulatori,
de material electronic si fotografic, insecticide, fumicide, germicide,
vopsele de apa, unele creme cosmetice.

CARNIU

Mineral foarte toxic a carui difuziune in mediu este legata de utilizarea sa


industriala, precum tratamentele galvanice ale metalelor (zincare,
nichelare), in productia de culori (rosu si galben), industria acumulatorilor
si materialelor plastice.
Sursa de difuziune importanta a carniului, este reprezentata de fumul de
tigarete.
Ca si multe alte plante, tabacul este contaminat cu carniu si o parte din
acesta este inhalat sub forma de fum.. Datorita contaminarii ambientale,
aproape toate alimentele contin carniu, mai ales pestii si molustele.
Un bun antidot pentru absorbtia carniului este reprezentat de zinc, care
reprezinta un mecanism de asimilare competitiv cu carniu.

PLUMB

Metal toxic care constituie una dintre otravurile cele mai raspandite in
mediu. Acesta se gaseste in aer, sol si apa.
Sursele majore sunt reprezentate de poluarea prin trafic, de fumul de
tigareta (daca tabacul este tratat cu insecticide pe baza de plumb), de
vopseluri si de hrana, mai ales produsele otofruticole.
Solul primeste plumb din aerul poluat si din unele pesticide (arsenicul de
plumb) si anticriptogamice (plumb-tetraalchil). Din sol plumbul penetreaza
in radacina plantelor destinate alimentatiei uname sau alimentatiei
animalelor pentru carne sau lapte.
Din aer, plumbul se poate depozita in apa, ajungand astfel in produsele
piscicole, fiind ulterior ingerate de om. Tot din aer plumbul poate sa
penetreze in organism pe cale respiratorie.
In organism, plumbul se depoziteaza in sange, in oase si in tesuturile moi.
La nivel celular, este sechestrat in mitocondrii si nucleu unde pot sa apara
incluziuni continand plumb.
Toxicitatea plumbului se manifesta in special asupra sistemului nervos,
mai ales la copii, la care poate sa produca tulburari cognitive si de
invatare, precum si comportament hiperkinetic.
Alte afectari determinate de intoxicatia cu plumb cuprind: alterari
cromozomiale, scaderea rezistentei la infectii, colici abdominale,
constipatie, astenie, anemie.
Absorbtia plumbului la nivel intestinal poate fi eficient combatuta de
calciu si fier care provoaca eliminarea acestuia prin scaun.
La nivel tisular plumbul este antagonizat de calciu si de zinc care il
deplaseaza din siturile de legare.

BERILIU

Mineral toxic sub forma de ultraurme fara functii biologice cunoscute.


Este absorbit foarte usor si cu grave efecte toxice pe cale cutanata si
respiratorie cu dificultate si toxicitate inferioara pe cale intestinala.
Eliminarea are loc extrem de lent pe cale urinara.
Sursele de beriliu sunt ubicuitare, de la teren si pana la apele de
suprafata, praful de casa, in hrana, apa potabila. Sursele majore de
poluare sunt reprezentate de productia industriei electronice, metalurgice,
lampile, emisiunile realizate prin arderea carbunelui, fumul de tigareta.
Poate interfera cu diviziunea celulare la nivel ADN, cu expresia genetica
avand prin urmare posibile afecte cancerigene.
Antagonisti: Calciul si Vitamina D.

ALUMINIU
Aluminiul este in ordine cel de al-treilea element raspandit in natura, prin
urmare organismul fiind in mod natural expus la actiunea sa cu mare
frecventa. Pana nu demult a fost considerat ca un mineral inert, deci
nontoxic, fiind insa la ora actuala considerat ca potential toxic.
Aluminiul se leaga de ADN mai ales la nivelul celulelor cerebrale, dar si la
nivel pulmonar, tiroidian si hepatic, cauzand leziuni metabolice
importante.
Simptomele asociate excesului de aluminiu sunt reprezentate de:
pierderea memoriei, stari confuzionale, depresie, cefalee, piele uscata,
constipatie. Inclusiv boala Alzheimer a fost asociata excesului de aluminiu
la nivel cerebral.
Asimilarea excesiva de aluminiu poate fi corelata cu utilizarea de ambalaje
si vase de aluminiu, continatori din hartie de aluminiu si prin ingestia sub
forma de aditivi alimentari (conservanti, coloranti, agenti de fermentatie).
Alte surse cuprind: branzeturi topite, muraturi, antiacide, deodorante.
Spre deosebire de alte minerale toxice, aluminiul nu raspunde la terapia
chelatoare orala.

ARSENIC

In stare elementala este lipsit de orice actiune, caci este complet insolubil,
in timp ce compusii sai sunt foarte activi. In cantitati extrem de limitate,
arsenicul pare sa posede un rol oligo-dinamic, cu unele actiuni biologice
dovedite, precum rolul de activator in cadrul unor sisteme enzimatice,
capacitatea de inhibare a unor reactii oxidante in cadrul metabolismului
intermediar al glucidelor, actiunea competitiva fata de fosfor, actiunea
antagonista fata de iod si seleniu.
Sporind cantitatile introduse, arsenicul se transforma intr-o otrava
puternica cu posibilitatea de intoxicatie acuta potential letala. Intoxicatia
cronica produce leziuni cutanate, hiperpigmentare cutanata si a unghiilor,
edeme palpebrale si perimaleolare, alopecie, cresterea frecventei
neoplaziilor cutanate, pulmonare si hepatice. Intoxicatia cronica se poate
manifesta printr-o simptomatologie mai putin marcata si mai dificil de
corelat cu arsenicul (iritabilitate, depresie, dermatite, hepatopatii toxice).
La ora actuala, arsenicul reprezinta un poluant ambiental, iar introducerea
sa in organism urmeaza in special calea alimentara: peste, moluste, pasari
hranite cu nutret industrial, verdeturi tratate cu substante antiparazitare
si anticriptoganice pe baza de compusi anorganici ai arsenicului.
Arsenicul este antagonizat de seleniu.

Pentru efectuarea unei Analize Minerale Tisulare nu trebuie decat sa va


adresati medicului de familie care va indica ceea ce aveti de facut.

Acesta este un formular de cerere pentru AMT pe care medicul de familie


il va completa.
FORMULAR DE CERERE
PENTRU MINERALOGRAMA TISULARA

PACIENT: NUME SI PRENUME...............................domiciliat in


.....................................str....................................
telefon..............................sex :M/F
culoarea naturala a parului :
-blond
-negru
-gri
-canstaniu
-roscat

GRAVIDITATE : DA / NU

ZONA DE PRELEVARE:
-scalp
-pubis
-axila

MEDICAMENTE UTILIZATE

OBSERVATII:
........................................................................................................
........................................................................................................
........................................................................................................
MARCATI PATOLOGIILE PREDOMINANTE:

-alergii respiratorii
-alergii alimentare
-schizofrenie
-crampe musculare de effort
-discopatie
-gastrita
-pierderea memoriei
-litiaza biliara
-anemii
-distrofie musculara
-hepatopatii
-astm bronsic
-candidoza
-cataracta
-dermatite
-diabet zaharat
-exeme
-enfizem pulmonar
-epilepsie
-glaucom
-migrena
-hipercalcemie
-hipoglicemie
-infectii diverse
-insomnii
-manomeduloza infectioasa
-psoriazis
-osteo-artrite
-poliartrita reumatoida
-bursite
-crampe musculare nocturne
-rigiditate musculara
-tulburari articulare (??)
-osteoporoza
-osteomalacie
-spondilartroza
-cifoza
-scolioza
-angor pectoris
-ateroscleroza
-hipercolesterolemie
-hiperlipidemie
-HTA
-tahicardie
-bradicardie
-colite
-constipatie
-diaree
-diverticuloze
-disfunctii hepatice
-boala ulceroasa
-calculoza renala
-calculoza urinara cu oxalat
-calculoza urinara cu fosfat
-poliurie
-guta
-ALS
-dislexie
-scleroza multipla
-miastenia gravis
-boala Parkison
-anxietate
-neatentie
-autism
-ostilitate
-hipersuprarenalism
-hiperparatiroidism
-hiposuprarenalism
-hipoparatiroidism
-hipotiroidism
-hiperplazia prostatica
-amenoree
-mastita chistica
-cancer mamar
-mastodinie
-crampe mestruale
-dismenoree
-hipermenoree
-hipomenoree
-sindrom premenstrual

CLASIFICAREA METABOLICA. FAZELE STRESULUI


Dr. Luigi Bergamelli
AMT si raporturile intre minerale

Da informatii despre raporturile intre principalele minerale nutritive si


asupra unor fenomene biologice fundamentale ale organismului:
� Functionarea proceselor oxidative la nivel celular,
� Activitatea SNV, mai ales in legatura cu ansamblul de reactii
adaptative la stres

Sistemul nervos vegetativ

SNV, componenta a SN periferic, trimite la nivel cerebral impulsuri


senzoriale provenite de la nivelul vaselor, cordului si tuturor organelor
interne. Aceste impulsuri genereaza raspunsuri reflexe din partea SNC,
care prin fibrele eferente determina reactii adecvate din partea organelor
si tesuturilor.
Cele 2 componente ale SNV, distincte prin actiunile lor complementare,
sunt simpaticul si parasimpaticul:
� Stimularea simpatica, generata de situatiile de pericol, pentru
raspunsuri de tipul �fugi sau lupta� . Creierul stimuleaza suprarenalele,
care cresc sinteza de catecolamine; acestea determina cresterea nivelului
de glucoza circulanta, pe calea glicogenolizei.
� SNV parasimpatic este destinat conservarii si refacerii rezervelor
energetice.
O zi din viata este marcata de alternante intre stimularea simpaticului si a
parasimpaticului, care la randul or determina variatii in absorbtia si
excretia mineralelor. Cu ajutorul mineralogramei putem afla daca a existat
o dominanta simpatica sau parasimpatica in ultimele 2-3 luni.

Dominanta simpaticotonica

Raportul Ca/P < 2,6:1


Evoca modelul fazei de alarma a raspunsului la stres.
In fata unui stres acut, organismul raspunde prin cresterea stimularii
suprarenale, medulara (catecolamine) si corticala (aldosteron, in prima
faza, si mai apoi cortizol).
Stimularea suprarenalei
� Hipersecretia de adrenalina: are efecte cardiovasculare,
metabolica (actiune hiperglicemianta (glicogenoliza) si lipolitica)
� Hipersecretia de aldosteron: creste retentia de Na si apa, iar pe
AMT, cresterea Na atat in termeni absoluti, cat si relativ la K.
� Hipersecretie de cortizol: actiune hiperglicemianta
(gluconeogeneza).
Hipofiza realizeaza o stimulare directa a SNV simpatic, prin care creste
secretia de aldosteron, iar apoi, in faza urmatoare, creste secretia de
cortizol. Stimularea de catre SNC a medulosuprarenalei determina o
crestere imediata si directa a secretiei de adrenalina, si nu prin
intermediul ACTH.
Stimularea tiroidei
� In timp ce hormonii suprarenalieni cresc disponibilul de
combustibil, cei tiroidieni ajuta organismul sa optimizeze arderile, si astfel
faciliteaza productia de ATP.

Dominanta parasimpaticotonica

Raportul Ca/P > 2,6:1.


In aceasta situatie, sistemul de productie energetica al organismului
sufera o incetinire.
Predomina mecanismele de refacere, cu stimularea proceselor de digestie
si de absorbtie.
Adesea dominanta parasimpatica indica epuizarea capacitatii de reactie a
organismului, corespunzand fazei a 3-a de raspuns la stres.

Analiza minerala tisulara evalueaza fazele raspunsului la stres

Hans Selye, Md, PhD (1907-1982) este endocrinologul caruia ii datoram o


mare parte a cunostintelor actuale asupra raspunsului organismului la
stres. Selye a elaborat conceptul care astazi este definit drept G.A.S
(�General Adaptation Syndrome�), sindromul adaptarii generale.
Nascut la Viena (1907), isi efectueaza studiile medicale la Praga, Paris si
Roma, apoi se transfera in SUA, la Baltimore, la Universitatea �John
Hopkins�. In 1932, la 25 de ani, este chemat ca si profesor asociat la
Catedra de Histologie a Universitatii din Montreal, Canada.
In cursul experimentelor sale de laborator, Selye observa ca inoculand
substante toxice la diverse animale, obtine de fiecare data un raspuns
trifazic identic:
1. Marirea de volum a glandelor suprarenale
2. Tumefactia, urmata de regresiune, a ganglionilor limfatici si a altor
structuri limfatice
3. sangerari gastrice si intestinale.
Selye ajunge la concluzia ca organismul, in fata unei agresiuni, raspunde
intotdeauna cu aceeasi secventa de reactii, expresia unei incercari de
adaptare. El elaboreaza teoria sindromului de adaptare generala a
organismului, care raspunde conform unei scheme, intotdeauna aceeasi,
bazata pe succcesiunea a trei faze.

G.A.S.

1. In faza de alarma organismul declanseaza o serie imediata de


reactii pentru a neutraliza agentul stresor fizic sau psihic(stimulare
suprarenaliana). Doarece initial sistemul imun este deprimat, nivelul
normal de rezistenta la stres este diminuat si deci organismul este mai
susceptibil la infectii si boala.
2. Faza de rezistenta. Daca reactia de alarma nu reuseste sa
neutralizeze agentul stresor, organismul isi schimba atitudinea si incearca
sa se adapteze. In aceasta faza sunt potentate mecanismele de rezistenta
la boala, cu cresterea activitatii sistemului imunitar (adenopatii).
3. Faza de epuizare. Organismul este incapabil sa lupte impotriva
stresului la infinit si datorita acestui fapt are loc, la un moment dat, o
prabusire a sistemului de rezistenta imuna. Mecanismele de aparare sunt
depasite si se instaureaza ceea ce Selye a definit �Boala de adaptare�
(ulcer, astm, etc).

AMT si S.A.G.

Faza I: reactia de alarma.

Agentul stresor, la primul contact cu organismul genereaza o reactie de


tip �lupta sau fugi�. Majoritatea studiilor actuale identifica in aceasta
faza un raspuns simptaticotonic, cu o stimulare directa a
medulosuprarenalei urmata de activarea zonei corticale mediata prin
ACTH.
Raportul Na/K
Pe baza studiilor lui Paul Eck toate aceste fenomene biochimice sunt
reflectate pe mineralograma de raportul Na/K.
Na (valori normale 24 mg/100) este expresia secretiei de aldosteron, in
timp ce potasiu (valori normale 10 mg/100) reprezinta un semn al
activitatii glucocorticoizilor.
Date caracteristice pentru AMT in faza I:
-hiperstimulare simpatica (raport Ca/P <2,6:1);
-cresterea vitezei de oxidare cu hiperactivitate tiroidiana (Ca/K<4,2:1) si
hiperactivitate suprarenaliana (Na/Mg>4:1, valori absolute ale Na si K
crescute)
-raportul Na/K(valori normale 2,4:1) crescut cuprins intre 2,4:1 si 8:1.
Cand acest raport devine foarte crescut (>8:1) probabil ca ne confruntam
cu un stres supraacut sau cu o reactie inflamatorie

Faza II: Rezistenta

Daca reactia de alarma nu neutralizeaza agentul stresor, organismul se


adapteaza la un �razboi de gherila� si incearca sa reziste. Are loc
scaderea secretiei de adrenalina insa se mentine ridicata cea de cortizol
cu hipertrofia stratului cortical intermediar a suprarenalelor, sau zona
fasciculata.
Faza de rezistenta poate dura mai mult decat faza de alarma si astfel se
instaleaza o stare de hipercorticism cronic. Aportul de glucoza la tesuturi
ramane crescut, dar aceasta nu se mai realizeaza pe seama rezervelor de
glicogen, ci pe seama proteinelor musculare prin gluconeogeneza.
Hipercortizolemia cronica conduce la depresia sistemului imunitar.

Date caracteristice pentru AMT in faza II:


-nivelul de Na tinde sa scada (in paralel cu scaderea nivelului de
aldosteron), in timp ce cel de K (expresia secretiei de cortizol) ramane la
valori ridicate. Rezulta modificarea raportului Na/K care tinde sa se
apropie de valoarea ideala (2,4:1);
-raportul Ca/P, care in faza de alarma este intotdeauna mai mic decat
valoarea ideala (2,6:1) datorita dominantei simpatice, in faza de rezistenta
tinde sa stationeze intr-o pozitie intermediara cu dominanta simpatica sau
parasimptica, chiar daca dominanta parasimpatica este prevalenta.
-viteza de oxidare scade, fiind posibil ca una dintre cele doua glande sa fie
hipoactiva.

Faza III: Epuizarea

Organismul nu poate ramane la infinit in faza de rezistenta, de aceea, intr-


un anumit moment se produce trecerea la a III a faza a S.A.G. in aceasta
faza apare o �epuizare� suprarenaliana care nu mai reactioneaza la
stimuli, nu mai secreta adrenalina, cortizol, cu prabusirea rezervelor
energetice si a apararii imune.
Suprarenalele nu mai pot raspunde la stimularea simpatica si hipofizara,
mecanismele de reglare ale metabolismului glucidic si energetic sunt
blocate.
Disponibilitatea energetica minima reduce capacitatea defensiva a
sistemului imunitar facand organismul mai susceptibil la boala, situatie pe
care Selye o numea �boala de adaptare� (boala de stres): astm, ulcere,
colite, aritmii si in final unele forme de cancer.

Date caracteristice pentru AMT in faza III:


-dominanta franc parasimpaticotonica (Ca/P>2,6:1);
-viteza de oxidare mult scazuta, cu activitate tiroidiana si suprarenala mult
scazuta (Ca/P>> 4,2:1, Na/Mg<< 4:1);
-valorile Na si K sunt destul de scazute, mai ales cele ale Na, care poate sa
ajunga la valori de 1-4 mg%, fata de valorile normale de 24 mg%;
-raportul Na/K scade foarte mult cu o inversiune neta.

AMT si metalele toxice


AMT a fost recunoscuta in 1980 de catre EPA ca metoda de monitorizare
biologica a metalelor toxice in tesuturile organismului. Mineralele toxice
odata ajunse in organism, tind sa se depoziteze in tesutul adipos si sa
ramana la acest nivel pana cand nu este instituita o terapie chelatoare.
Clasificarea metabolica

Dominanta simpaticotonica (Ca/P<2,6:1) are patru subtipuri:

ST1:
-Ca/P< 2,6:1
-viteza de oxidare crescuta prin hiperactivitate tiroidiana (Ca/K<4,2:1) si
hiperactivitate suprarenala (Na/Mg>4:1)
-aceasta este situatia tipica a indiividului supus unui stres in faza acuta
precum si in cazul unui individ care este predispus genetic la un consum
energetic crescut.

ST2:
-Ca/P< 2,6:1
-viteza de oxidare mixta prin hipoactivitate tiroidiana (Ca/K>4,2:1) si
hiperactivitate suprarenaliana (Na/Mg>4:1)
-situatie care poate fi expresia fenomenelor de adaptare care apar in faza
de rezistenta a SAG

ST3
-Ca/P< 2,6:1
-viteza de oxidare mixta prin hiperactivitate tiroidiana (Ca/K<4,2:1) si
hipoactivitate suprarenaliana (Na/Mg<4:1)
-situatie care poate fi expresia fenomenelor de adaptare care apar in faza
de rezistenta a SAG
-reducerea functionalitatii suprarenalei poate sa prefigureze o epuizare
iminenta

ST4
-Ca/P< 2,6:1
-viteza de oxidare scazuta prin hipoactivitate tiroidiana (Ca/K>4,2:1) si
hipoactivitate suprarenala (Na/Mg<4:1)
-situatie care se poate corela cu faza de epuizare a SAG, in care
organismul nu mai este capabil sa raspunda la stimularea simpatica
produsa de agentul stresor.

Dominanta parasimpaticotonica (Ca/P>2,6:1) are patru subtipuri:

PT1
-Ca/P>2,6:1
-viteza de oxidare scazuta prin hipoactivitate tiroidiana (Ca/K>4,2:1) si
hipoactivitate suprarenala (Na/Mg<4:1)
-situatie care se poate corela cu faza de epuizare a SAG, sau cazul unui
individ care este predispus genetic la un consum energetic scazut.
-situatie care se poate corela cu fenomenele de adaptare care apar in faza
de rezistenta la stres.

PT2
-Ca/P>2,6:1
-viteza de oxidare mixta prin hipoactivitate tiroidiana (Ca/K>4,2:1) si
hiperactivitate suprarenaliana (Na/Mg>4:1)
-situatie care se poate corela cu fenomenele de adaptare care apar in faza
de rezistenta la stres.

PT3
-Ca/P>2,6:1
-viteza de oxidare mixta prin hiperactivitate tiroidiana (Ca/K<4,2:1) si
hipoactivitate suprarenaliana (Na/Mg<4:1)
-situatie care se poate corela cu fenomenele de adaptare care apar in faza
de rezistenta la stres.
-scaderea functionalitatii suprarenaliene poate sa prefigureze o epuizare
iminenta.

PT4
-Ca/P>2,6:1
-viteza de oxidare crescuta prin hiperactivitate tiroidiana (Ca/K<4,2:1) si
hiperactivitate suprarenala (Na/Mg>4:1)
-situatie aparent contradictorie putand fi corelata cu fazele de rezistenta si
de epuizarea a SAG.

DOMINANTA SIMPATICA

1. Tratamentul dietetic

Cresterea proceselor catabolice datorata hipersimpaticotoniei impune o


compensare prin alimente anabolice.
Este indicata alegerea unei diete hipo/normocalorice, de 1500 � 1800
kcal.
� Introducere adecvata, dar nu in exces, de proteine (30%),
furnizate de alimente bogate in purine (organe interne, sardine, stridii)
� Reducerea aportului de carbohidrati (40%), eliminandu-I pe cei
simpli si rafinati (faina alba, dulciuri de cofetarie � acestea aduc calorii
pure, fara minerale si stimuleaza in exces secretia insulinei)
� Cresterea semnificativa a procentului de grasimi (30%) introduse
prin alimentatie (branza, dar mai ales grasimi mono- si polinesaturate).
Grasimile saturate trebuie sa constituie mai putin de 10% din aportul
lipidic, ideal fiind ca restul de 90% sa fie format din grasimi mono si
polinesaturate. Acizii grasi polinesaturati Omega 3, continute de uleiul de
peste, pestele oceanic (mai ales cel care se hraneste cu plancton) trebuie
sa fie in echilibru cu cei Omega 6. Raportul ideal Omega 3 : Omega 6 este
de 6 : 1. Alimentatia occidentala furnizeaza un raport de 35 : 1, acest
dezechilibru stimuland sinteza acidului arahidonic si a eicosanoizilor
proinflamatorii. Dietele prea bogate in Omega 6 (germeni), cum se
intampla in tarile orientale, cresc mult riscul bolilor cardio-vasculare.
Uleiurile polinesaturate (ulei de floarea soarelui, soia, masline) contin
Omega 9 (uleiul de masline are cel mai crescut procent). Omega 9 nu
interfera cu echilibrul Omega 3 / Omega 6 si permite mentinerea fluiditatii
membranei celulare data de compozitia in acizi grasi nesaturati.

2. Strategia integrativa

A. Reechilibrarea metabolica, prin incetinirea vitezei de oxidare


Administrarea de:
� Ca, Mg, Cu - minerale sedative
� Vitaminele B12 si D3 - de asemenea sedative
Vit. B12 este bogata in Co � are efect antitiroidian
Vit. D3 favorizeaza absorbtia Ca care este sedativ

B. Optimizarea functionarii ciclului Krebs


Carenta relativa a acetilCoA poate fi contracarata fie favorizand sinteza
directa( prin vitamina B5 sau acid pantotenic) sau prin cresterea
biodisponibilitatii, prin imbunatatirea metabolismului lipidic ( biotina-
vitamina H, vitamina B5, colina, carnitina).

C. Optimizarea metabolismului lipidic


In principal prin cresterea lipolizei, cu ajutorul nutrientilor specifici:
-vitamina H (biotina) care joaca rol de coenzima in reactiile de carboxilare,
in special in cadru metabolismului lipidic
-vitamina B5 (acid pantotenic)
-carnitina
-colina (donatoare de grupare metil)

D. Mentinerea efiientei proceselor de metilare


-implicate in special in hipersimpaticotonie, prin mecanismul metabolizarii
aminoacizilor pe calea gluconeogenezei, stimulata de cortizol;
-implicate de asemenea in metabolismul catecolaminelor
Vitamine implicate:
Vitamina B6, B12, acid folic, vitamina C.

E. Tamponarea excesului de radicali liberi


Prin intermediul stimularii proceselor oxidative

Substante nutritive antioxidante:


Vitaminele A-C-E, carnitina, metionina, polifenoli.

F. Stimularea raspunsului imun


Care rezulta secundar datorita hipersecretiei cronice de cortizol.
Vitamina D3 are activitate imunomodulatoare, contribuie la reglarea
maturii si diferentierii celulelor sistemului imun (monocite, limfocite T si B)
stimuland imunitatea mediata celular.

DOMINANTA PARASIMPATICA
1. Tratamentul dietetic

Se indica o dieta hipo/normocalorica.


Principii:
� Scaderea aportului de grasimi (pana la 15-20% din aportul caloric
total), care scad si mai mult viteza de oxidare.
� Cresterea moderata a carbohidratilor (50%) complecsi si
nerafinati
Pacientii care prezinta o dominanta a ramurii parasimpatice a sistemului
nervos vegetativ au o glicoliza incetinita, deci au o disponibilitate crescuta
de piruvat si oxalacetat in comparatie cu cantitatea de acetil coA rezultata
din ciclul Krebs. Pentru cresterea eficientei se utilizeaza o cantitate sporita
de carbohidrati complecsi nerafinati care sunt usor digerabili, precum si
un suport vitaminic-mineral care sa le accelereze metabolismul glucidic.
� Introducerea la fiecare masa a alimentelor bogate in proteine
provenite din carne slaba (peste, manzat, pui slab), dar si din legume,
cereale, oua intr-o proportie de 30-35% din aportul caloric total.

2. Strategia integrativa

A. Administrarea de minerale stimulante

K, P, Mn, Se, I, Zn, Fe.

B. Cresterea vitezei de oxidare metabolica

Prin stimularea metabolismului glucidic in principal (Vitaminele B1, B2, B3,


B5, B6, H), dar si a celui proteic (B3, B6, H, acid folic) si a celui lipidic (B3,
B5, B6, H, Inozitol, lecitina).
Substante nutritive utile pentru sustinerea metabolismului glucidic.
� Vitamina B1-participa la reactii fundamentale pentru productia
energetica prin intermediul caii glicolitice pe calea suntului
pentozofosfatilor din cadrul ciclului Krebs (decarboxilare oxidativa)
� Vitamina B2-cofactor pentru FMN si FAD care pe langa faptul ca
actioneaza in cadrul catenei respiratorii, participa in multiple reactii de
oxidoreducere.
� Vitamina B3 (niacina)-constituie partea activa a NAD si NADP,
coenzime esentiale pentru multe reactii de oxidoreducere.
� Vitamina B5 indispensabila pentru formarea coenzimei A
� Vitamina B6 coenzima in multe reactii metabolice in special in
metabolismul aminoacizilor, dar si glucidic si lipidic.
� Vitamina H (biotina) functioneaza ca si coenzima a multor enzime
de carboxilare ale metabolismului glucidic (ex: piruvat carboxilaza care
catalizeaza producerea de oxalacetat in cadrul gluconeogenezei.

C. Optimizarea productiei energetice

Daca ciclul Krebs isi creste activitatea este necesara cresterea cantitatii
de substrat reducatoare care capteaza ionul de hidrogen si-l transporta in
catena respiratorie mitocondrial: FMN, FAD si NAD furnizate de vitaminele
B2 si B3.

D. Neutralizarea excesului de radicali liberi (prin cresterea proceselor


oxidative)

Antioxidanti prezenti in formula integrativa:


-vitaminele A,C,E
-betacarotenul
-mineralele: Se, Fe, Mn, Zn
-extracte de plante

Iata cateva informatii despre principiile active continute de remediile


fitoterapeutice din integratorii produsi de GHEOS:

REMEDIILE FITOTERAPEUTICE
CONTINUTE DE INTEGRATORII GHEOS

ORTOBLEND
nCola acuminata
nGuarana
nOenothera
nSerenoa repens

ADREMIX
nEleuterococo
nLiquirizia
nGinkgo biloba

TIMMIX
nEchinacea
nWithania somnifera

COLA ACUMINATA
(cola, nuca de cola)
nIstoric
�originara din Africa si cultivata extensiv la tropice, in special in Nigeria,
Brazilia, Sri Lanka, Indonezia si America de Sud.
�semintele sunt mestecate pentru a potoli foamea, alina setea si a creste
capacitatile fizice ale oamenilor care lucreaza in conditii de canicula.
Semintele sunt considerate un simbol de ospitalitate si sunt utilizate la
multe ceremonii sociale: nunti, botezuri, inmormantari.
�Desi denumita �nuca�, partea comestibila a plantei este de fapt
miezul acesteia, care contine semintele.
�Extractul de cola este cel care a dat numele binecunoscutei bauturi

nConstituenti biochimici primari


� cafeina, teobromina, taninuri si fenoli (d-catechina, 1-epicatechina,
kolatina si kolanina).
� flobafeni, pigmentul antocianina (rosu cola), betaina, proteine si
amidon. Fenolii si antocianina au activitate antioxidanta.

n Indicatii
� cresterea capacitatilor fizice,
� tratarea labilitatii nervoase, anxietatii, pierderii afectivitatii, depresiei
(genereaza o stare euforica in cantitati mari), melancoliei, diareei
psihogene
� stimulator al SNC
� tratamentul migrenei (datorita continutului in cafeina)
n Efecte adverse
� nu este recomandata femeilor insarcinate sau care alapteaza.
� doze mai mari decat cele recomandate poate cauza nervozitate si/sau
insomnie.
� administrarea trebuie intrerupta daca apar anxietate, ameteli sau
agitatie.

GUARANA

nConstituenti biochimici
�contine o mare cantitate de guaranina, o substanta chimica din
categoria xantinelor, precum si cafeina.
�acestea determina proprietatile ei stimulante asemanatoare cafelei
nEfecte
�creste viteza de reactie, creste tonusul�stimuleaza SRSA, intarzie
somnul
�ajuta recuperarea dupa un consum exagerat de alcool
�amelioreaza apetitul
�efect diuretic / laxativ
�creste tensiunea arteriala si frecventa cardiaca
nToxicitate si reactii adverse:
�Teoretic, este posibil supradozajul cu cafeina sau guaranina. Doza fatala
a fost estimata a fi de 10 grame de cafeina pura / guaranina ingerate
odata. Semintele de guarana contin maxim 10% cafeina, asa incat trebuie
inghitite cel putin 100 grame de seminte de guarana odata pentru a
atinge pragul periculos. Cu alte cuvinte, o ceasca medie de cafea contine
65-130 mg de cafeina; unele siropuri foarte concentrate de guarana pot
contine peste 350 de mg in acelasi volum.
�Cei cu hipertensiune arteriala sau/si cu probleme cardiace trebuie sa
evite guarana (precum si fumatul si cafeaua).
�Similar altor stimulente, poate dezvolta dependenta.

OENOTHERA BIENNIS

nIstoric
�originara in America de Nord
�studiata pe scara larga incepand cu 1970, in tarile vestice
�nConstituenti biochimici activi
�acizi grasi esentiali Omega 3
- acid g-linolenic (GLA), absent din dieta normala
- acid linoleic
- acid palmitic
- acid stearic
- acid oleic
nMecanism de actiune
� � TG, � colesterolul, � LDL, � HDL� AGE Omega 3 inhiba cascada
ac. arahidonic (omega 6 o stimuleaza) -> efect antiinflamator
� efect vasodilatator
� stimuleaza sistemul imun
� efect diuretic
� efect antitoxic hepatic
� efect antioxidant
n Indicatii
� uz extern
- eczema, psoriazis, hemoroizi
� uz intern
- PMS, postmenopauza, infertilitate
- sceloza multipla, fibromialgie
- neuropatie diabetica
- artita reumatoida, astm (antiinflam.), migrena (cascada ac.
arahidonic)
- hipercolesterolemie, obezitate
- HTA, BCI (efect vasodilatator)
- anxietate, depresie (efect SNC)
- tuse neproductiva, odinofagie (mucilagiu continut)
n Reactii adverse
�cefalee
�diaree
n Interactiuni
�cu anticoagulantele

SERENOA REPENS

nIstoric
�palmier mic originar in America de Nord
�fructele utilizate de amerindieni de 12.000 ani
�tratamentul afectiunilor genitourinare
�efect afrodisiac
�mentinerea balantei hormonale la nivelul prostatei
nConstituenti biochimici activi
�steroli
�acizi grasi : caproic, lauric, palmitic
�triacilglicerol
�flavonoizi
�stimuleaza prostata, scad inflamatia

nEfecte
�Diuretic
�Antiseptic urinar
- amelioreaza simptomele urinare din HBP
- scade inflamatia prostatica
- lupta impotriva ITU
�Endocrinologic
- � productia de testosteron, � productia de sperma
- actioneaza impotriva impotentei
- � nutritia testicule, glande mamare
- tonifica sistemul reproducator masculin�Anabolic
- stimuleaza imunitatea, actioneaza ca tonic general
- efect regenerativ tisular
n Indicatii
�simptomele urinare din HBP in stadiile precoce I si II
�scaderea volumului prostatei in HBP

LIQUIRIZIA
(Glycyrrhiza glabra, Licorice)

nIstoric
�genul Glycyrrhiza, include aprox. 20 specii native in Europa, Asia,
America de Nord si Sud, Australia
�in Europa: Glycyrrhiza glabra
�Plinius (100d.c., Roma) aminteste despre licorice, ca fiind originara din
Sicilia
�Teophrastus consemneaza faptul ca radacina este utilizata pentru tuse
seaca, astm, boli de plamani
�cultivata extensiv in Germania si Spania intre sec 11 si 16
�Napoleon mesteca tulpina uscata � se presupunea ca I-ar fi provocat
innegrirea dintilor
nConstituenti biochimici activi
� 24% glycyrrhizin (acid glycyrrhizic) � principalul component activ
- glicozid de 50 ori mai dulce decat zaharul
- structura chimica similara corticosteroizilor
- stimuleaza secretia hormonilor CSR
- activitate cortizol-like, prelungeste actiunea
cortizonului
- activitate estrogenica
- antiinflamator, antireumatic, antibacterian
� flavonoizi � antibacterieni (anti stafilococ auriu)
n Efecte
� demulcent (scade inflamatia membranelor)
� mucolitic, expectorant, stimuleaza secretia mucoasa traheala
� stimulator corticosuprarenalian
� antiinflamator, antialergic (cortizol-like)
� stimuleaza productia de interferon
� antibacterian, antiviral, antimicotic (Candida), anti-Trichomonas
� antioxidant, anticanceros
� antitoxic hepatic
� laxativ
� protector mucoasa digestiva
� estrogenic
nIndicatii
�ulcar gastro-duodenal
- creste concentratia PGE, stimuleaza secretia de mucus
- stimuleaza turn-over-ul celulelor mucoasei gastro-duodenale
- prelungeste durata de viata a acestor celule
- are efect anti-pepsina�infectii cai respiratorii superioare
- odinofagie
- tuse seaca si productiva
�astm bronsic
- efect cortizol-like�artrita
- efect cortizol-like�insuficienta corticosuprarenaliana medie
- inainte de debutul bolii Addison, la pacientii cu sindrom de
oboseala cronica (Baschetti R, N Engl J Med 1995)
n Reactii adverse
� HTA
� retentie hidro-sodata
� efect aldosteron-like
� hipopotasemie
�durata tratamentului < 6 saptamani
� plus dieta bogata in potasiu
nContraindicatii
�HTA
�hipopotasemie
�sindrom inflamator cronic hepatic
�ciroza hepatica
�depresie
n Interactiuni
�cu diuretice tiazidice � le potenteaza efectul
�cu digitalice � hipopotasemia creste toxicitatea digitalei cu 50%

GINKGO BILOBA

nIstoric
�originar in China de Est
�cea mai veche specie de arbore, �fosila vie�, varsta de 300 milioane
de ani
�singurul reprezentant al familiei Ginkgoaceae care a supravietuit erei
glaciare
�extractul cu proprietati terapeutice este utilizat in China de peste 5000
de ani
nConstituenti biochimici activi
� vitamina C antioxidanti
� carotenoizi
�ginkgolide = flavonoizi
- vasodilatatie arteriolara, capilara
- cresterea circulatiei si oxigenarii cerebrale
nEfecte terapeutice
�cardio-vasculare
�neurologice
�metabolice
nMecanism de actiune
�creste productia de ATP
�creste metabolismul glucozei la nivel cerebral
�creste activitatea electrica la nivel cerebral
�vasodilatator cerebral
�antiagregant plachetar � inhiba PAF
�antioxidant, anti radicali liberi prin actiune de tip superoxid-dismutaza
antiaterosclerotic
antimutagenic
�antiischemic
- cardiac
- cerebral -> efect pozitiv in demente
-> stimulare revascularizare postinfarct cerebral
nIndicatii
�vertij, cefalee, tinitus, afectiuni ureche interna (si surditate partiala)
�pierderea memoriei, incapacitate de concentrare, scaderea capacitatilor
intelectuale
�anxietate, depresie
�afectiuni neurologice: complicatii postinfarct si posttraumatism cerebral
�insuficienta circulatorie vertebro-bazilara
�claudicatie intermitenta
�insuficienta circulatorie periferica, boala Raynaud
�angiopatii
�modificari circulatorii datorate imbatranirii, DZ, fumatului
�arterioscleroza cerebrala, a membrelor inferioare
�vasculite cutanate, ulceratii ischemice
�demente senile
nStudii specifice
�Studiu clinic (Le Bars et al. 1997)
-137 pacienti, extract administrat 1 an
- pacientii cu Alzheimer au beneficiat cel mai mult de pe urma
tratamentului
�Studiu clinic (Grassel E, 1992)
- 72 pacienti cu insuficienta circulatorie cerebrala tratati
- imbunatatire statistic semnificativa a memoriei recente dupa 6
saptamani si a capacitatii de invatare dupa 24 de saptamani
nReactii adverse
�inhiba PAF -> risc de sangerare
nContraindicatii
�in perioperator ( creste riscul de sangerare)
�anestezii neuraxiale
ELEUTEROCOCO
(Eleutherococcus senticosus)

nAdaptogen =
�anticancerigen
�imunomodulator
�hipolipemiant
�hipoglicemiant

nPrincipii biochimice active


�eleuterozide:
- A, B1, B4, B adaptogene, cresc rezistenta nespecifica
- D, E cresc performantele fizice si intelectuale
- I, K, L, M scad consumul de glucoza, fosfocreatina siATP
scad acumularea de acid lactic in muschi
�fenilpropafenone
�polizaharide heterogene
�n Mecanisme de actiune
1.Cresc fosforilarea oxidativa, favorizeaza mobilizarea glucidelor
2.Efect imunomodulator (eleuterozide)
- � fagocitoza leucocitara
- stimuleaza IL-1, IL-6, limfocitele T helper, natural killer
- antiinflamator (scaderea permeabilitatii capilare)3.Activitate
endocrina
- stimuleaza axul hipofizo-suprarenalian (� ACTH, � cortizol)
- stimuleaza gonadotropii (� LH)4.Actiune antivirala (anti
rhinovirus, virus sincitial respirator, gripal A)
- stimuleaza IFN-g5.Cresc rezistenta la stres
6.Stimulent SNC
7.Alte efecte
- creste Hb, PMN, Eoz, alfa-globulinele
- amelioreaza circulatia cerebrala, coronara, normalizare TA
- actiune protectoare impotriva substantelor chimice
- hipocolesterolemiant, hipoglicemiant
- anticanceros � efect citotoxic pe celulele leucemice

nIndicatii
�stress
�distonii neuro-vegetative
�coronaropatii, arterioscleroza, hTA
�DZ
�fatigabilitate, convalescenta
�scaderea capacitatilor fizice si intelectuale
�anemie
�inapetenta
�deficite imunologice
�impotenta
�boli infectioase
�hipercolesterolemie
�n Contraindicatii
-
n Reactii adverse
-
n Precautii
�HTA
�sarcina si lactatie

WITHANIA SOMNIFERA
(Ashwaganda)

nIstoric
�utilizata in medicina ayurvedica, traditionala indiana
�adaptogen
�nComponenti activi
�alcaloizi (izopeletierine, anaferine)
�lactone steroidice (withanolide, withaferine)
�saponine cu o grupare acil aditionala (sitoinozid VII si VIII)
�withanolide (sitoinozid IX si X)
�fier

Mecanism de actiune
Antiinflamator
inhiba proteinele de faza acuta, inhiba ciclooxigenaza
scade GAG in tes. de granulatie
Antitumoral
inhiba proliferarea celulelor tumorale (withaferina A)
Antistres
inhiba CSR (sitoinozidele VII, VIII)
scade nivelul seric al ureei, ac. lactic
Antioxidant SNC
withaferina A stimuleaza superoxid dismutaza, catalaza, glutation
peroxidaza
Imunomodulator
scade chemotactismul macrofagelor
inhiba IL-1, TNF-alfa
Hematopoietic � stimuleaza proliferarea celulelor stem
Tonic general, ameliorarea disfunctiilor sexuale
Efect SNC �tranchilizant, depresor mediu SNC
stimuleaza acetilcolin esteraza, scade rec M2, creste rec M1
Sistem endocrin � creste T3, T4, stim activit. tiroidiana
scade SOD, catalaza � creste capacitatea antioxidanta hepatica
Sistem cardio-pulmonar � hipotensor, bradicardic, stim. respiratia
efect pe ganglionii simpatici, centrii bulbari

ECHINACEA
(Echinacea angustifolia)

nIstoric
�cea mai cunoscuta si studiata planta pentru proprietatile ei
imunostimulante.
�planta originara din America detine un record impresionant in domeniul
cercetarilor de laborator si clinice. �utilizata de amerindieni in scop
medicinal, mai mult decat oricare alta planta.
�predomina in medicina inceputului de secol 20 in America si este
descoperita de europeni, care o utilizeaza pe scara larga incepand cu anul
1930.
nConstituenti biochimici primari
� uleiuri esentiale, polizaharide, poliacetilene, betaina, glicozide,
seschiterpene si cariofilene, precum si cupru, fier, taninuri, proteine, acizi
grasi si vitaminele A, C si E.
� cele mai importante componente sunt polizaharidele cu molecula mare,
in particular 2 identificate drept benefice: inulina si arabinogalactina.
Aceste polizaharide activeaza sistemul imun in diferite moduri: cresc
productia de limfocite T si cresc activitatea celulelor natural killer. Cel mai
bine demonstrat efect al echinacea a fost cel de stimulare a fagocitozei
leucocitare.
n Mecanism de actiune1.Efect imunostimulant: �- activarea
fagocitozei si stimularea fibroblastilor �- promoveaza activarea si
proliferarea limfocitelor T, creste nivelul neutrofilelor circulante,
stimuleaza fagocitoza leucocitara, faciliteaza legarea anticorpilor si
activitatea celulelor natural killer;2.Efect antiinflamator�- inhiba
ciclooxigenaza si 5-lipooxigenaza (Echinacea angustifolia)3.Actiune medie
bacteriostatica, antivirala (stimuleaza productia de interferon),
antifungica4.Stimularea eliberarii citokinelor�- stimularea actiunii
citotoxice a macrofagelor impotriva celulelor tumorale si a
microorganismelor�- stimularea productiei macrofagice de TNF, IL-
1, IL-6, IL-10 si IFN-b5.Vindecarea ranilor�- inhibarea hialuronidazei
tisulare si bacteriene, localizeaza infectia si previne invazia agentilor
patologici�- creste capacitatea fibroblasilor de a produce tesut de
neoformatie�- stimuleaza activitatea de fagocitoza la nivel
plasmatic si tisular
nIndicatii
� Indicatii comune: Raceala necomplicata
�Alte indicatii:
Rani si arsuri
Psoriazis si eczema
Infectii de tract urinar
Predispozitia la infectii
Inflamatii ale cavitatii bucale si faringelui
Eficacitatea plantei este crescuta la indivizii cu �depresie imuna usoara
spre moderata�. La subiectii sanatosi a fost observat un efect foarte slab
sau absent.

nStudii specifice:
� Studiu clinic: Dintre 4500 de pacienti cu afectiuni cutanate inflamatorii,
incluzand psoriazis, 85% s-au vindecat prin aplicatii topice de echinacea
salve (Wacker & Hilbig, 1978).
� Studiu de laborator: Leucocitele umane, stimulate de extractul de
echinacea, cresc fagocitarea celulelor micotice cu aproximativ 20-40%
comparativ cu lotul de control. (Wagner and Proksch 1985)
� Studiu clinic: utilizarea extractului de echinacea timp de 5 zile a condus
la o crestere cu 50%-120% a functiilor sistemului imun (Jurcic, et al. 1989).
� Studiu clinic: extractul de echinacea creste in mod semnificativ
rezistenta la gripa si reduce semnificativ simptomatologia in caz de
adenopatii, inflamatii ale mucoasei nazale si cefalee (Braunig, et al. 1992).
� Studiu clinic: dublu orb, efectuat timp de 8 saptamani pe un lot de 109
subiecti a aratat o scadere a incidentei racelilor fata de grupul placebo, la
care s-a raportat o incidenta de 2 ori mai crescuta a �infectiilor
respiratorii pronuntate, care necesitat concediu medical sau repaus la
pat� (Sch�neberger, 1992).
��3 studii clinice recente ajung la concluzia ca echinaceea pare a fi mai
eficienta daca este administrata la primul semn de raceala, decat daca
este luata zilnic, preventiv (Melchart, et al. 1998, Brinkeborn et al., 1998,
Hoheisel et al., 1997) .

nContraindicatii si reactii adverse


nContraindicatii:- Tuberculoza- Leucemii- Colagenoze- Scleroza multipla-
SIDA- HIVBoli autoimmune
nReactii alergice: - la indivizii cu alergie cunoscuta la plantele din familia
Asteraceae.(margarete, crizanteme)
n Siguranta
� siguranta deosebita si este foarte bine tolerata de majoritatea
populatiei.
� nu exista toxicitate documentata.
� in sarcina: eficace si lipsita de efecte teratogene sau patologice (Gallo
M, et al. Arch Intern Med 2000).
� nerecomandat la copiii mici

Aceasta este o incercare de a face public cateva notiuni de medicina


functionala. Cu siguranta sunt multe de adaugat, de aceea astept
comentariile la adresa de mail: razvan_const14@yahoo.com . De
asemenea, orice medic interesat de aceasta noua abordare ma poate
contacta in vederea unei colaborari stiintifice si nu numai.

Dr. Razvan Constantinescu