Standardul Internaţional de Contabilitate 1

Prezentarea situaţiilor financiare

Această versiune include amendamente care rezultă din IFRS-uri noi şi din cele amendate,
emise până la data de 31 martie 2004. Secţiunea „Modificări în ediţia de faţă” de la
începutul acestui volum prevede datele de aplicare a acestor IFRS-uri noi şi amendate şi, de
asemenea, identifică acele IFRS-uri actuale care nu sunt incluse în acest volum.
Cuprins

paragrafe
INTRODUCEREntroducere IN 1–IN19
Standardul Internaţional de Contabilitate 1
Prezentarea Situaţiilor Financiare
OBIECTIV 1
ARIA DE APLICABILITATE 2–6
SCOPUL SITUAŢIILOR FINANCIARE 7
COMPONENTELE SITUAŢIILOR FINANCIARE 8 – 10
DEFINITII 11 – 12
CONSIDERAŢII GENERALE 13 – 41
Prezentarea fidelă şi conformitatea cu Standardele Internaţionale 13 – 22
de Raportare Financiară (IFRSS)-urile
Continuitatea activităţii 23 – 24
Contabilitatea de angajamente 25 – 26
Consecvenţa prezentării 27 – 28
Pragul de semnificaţie şi agregarea 29 – 31
Compensarea 32 – 35
Informaţii comparative 36 – 41
STRUCTURĂ ŞI CONTINUT 42 – 126
Introducere 42 – 43
Identificarea Situaţiilor situaţiilor Financiarefinanciare 44 – 48
Perioada de raportare 49 – 50
Bilanţul 51 – 77
Diferenţierea curent/pe termen lung 51 – 56
Active curente 57 – 59
Datorii curente 60 – 67
Informaţii care trebuie să fie prezentate în bilanţ 68 – 73
Informaţii care să fietrebuie prezentate fie în bilanţ, fie în note 74 – 77
Contul de profit şi pierdere 78 – 95
Profitul sau pierderea pentru perioadeia respectivă 78 – 80
Informaţii care să fietrebuie prezentate în contul de profit şi pierdere 81 – 85
Informaţii care să fietrebuie prezentate fie în contul de profit şi 86 – 95
pierdere, fie în note
Declaraţia Situaţia modificărilor intervenite în capitalulrilor 96 – 101
propriiu
Declaraţia Situaţia fluxurilor de numerar 102
Note 103 – 126
Structura 103 – 107
Prezentarea politicilor contabile 108 – 115
Surse cheie pentru estimarea situaţiilor incerteitudinii 116 – 124
Alte prezentări 125 – 126
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE 127
RETRAGEREA IAS 1 (revizuit în 1997) 128
ANEXA
Modificări ale altor norme emise
APROBAREA IAS 1 DE CĂTRE CONSILIU
BAZĂ PENTRU CONCLUZII
INDRUMĂRI GHID DE IMPLEMENTARE

2
TABEL DE CONCORDANŢĂ

Standardul Internaţional de Contabilitate 1 Prezentarea Situaţiilor Financiare (IAS 1) este prezentat

în paragrafele 1 – 128 şi în Anexă. Toate paragrafele au o autoritate egală, dar păstrează formatul
IASC al Standardului atunci când acesta a fost aprobat de către IASB. IAS 1 trebuie citit în contextul
obiectivului său şi al Bazei pentru concluzii, al Prefeţei la Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară şi al Cadrului general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiareşi contextul
obiectivului său şi al Bazei pentru Concluzii, Prefeţei la prezentarea situaţiilor financiare. IAS 8
Politici cContabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori oferă o bază pentru selectarea şi
aplicarea politicilor contabile în absenţa unor îndrumări explicite.

3
Introducere

IN1. Standardul Internaţional de Contabilitate 1 Prezentarea Situaţiilor Financiare (IAS 1)

înlocuieşte IAS 1 Prezentarea Situaţiilor Financiare (revizuit în 1997) şi trebuie aplicat pentru
perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2005 sau după aceasta dată. Aplicarea anterioară
mai devreme de aceestaei datăe este totuşi încurajată.

Motive pentru revizuirea IAS 1

IN2. Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB) a elaborat acest IAS 1
revizuit ca parte a proiectului său privind Îmbunătăţirea Standardelor Internaţionale de
Contabilitate. Proiectul a fost întreprins pornind de la criticile şi întrebările primite cu privire
la Standarde de la organismele de reglementare în domeniul titlurilor de valoare, contabilii
profesionişti şi de la alte părţi interesate. Obiectivele acestui proiect au fost de a reduce sau de
a elimina alternativele, redundanţele şi conflictele din cadrul Standardelor, de a rezolva unele
aspecte legate de convergenţă şi de a aduce şi alte îmbunătăţiri.

IN3. Pentru IAS 1, principalele obiective ale Consiliului au fost:

4
 (a) de a oferi un cadru în interiorul căruia o entitate să evalueze cum să prezinte cu fidelitate
efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente şi să evalueze dacă rezultatele conformităţii cu
respectării unei o anumităe cerinţeă dintr-un Standard sau dintr-o Interpretare ar fi atât de
înşelătoare încât nu ar oferi o prezentare fidelă;
(b) de a oferi o bază a criteriilor pentru clasificarea datoriilor ca fiind curente sau pe termen
lung, doar în baza condiţiilor existente la data bilanţului;
(c) de a interzice prezentarea elementelor de venituri şi cheltuieli ca „elemente extraordinare”;
(d) de a menţiona specifica prezentările în legătură cu raţionamentele raţionamentul
profesional al conduceriimanagementului efectuate în procesul aplicării politicilor
contabile ale entităţii, separat de cele care implică estimări, care au efectul cel mai
semnificativ asupra sumelor recunoscute în situaţiile financiare; şi
(e) de a menţiona specifica prezentările în legătură cu sursele cheie pentru estimarea
evenimentelor incerteitudinii la data bilanţului care au un risc semnificativ de a avea ca
rezultat o ajustare semnificativă asupra valorilor contabile ale activelor şi datoriilor din
anul exerciţiul financiar următor.

IN4. Consiliul nu a reconsiderat abordarea fundamentală pentru de prezentare a situaţiilor

financiare din cuprinsă în IAS 1.

Modificări faţă de cerinţele anterioare

IN5. Principalele modificări faţă de versiunea anterioară a IAS 1 sunt descrise în cele ce urmează.

Prezentarea fidelă şi nerespectarea cerinţelor abaterile de la IFRS-urilor

IN6. Standardul include îndrumări referitoare la sensul expresiei „a prezenta fidel” şi accentuează
faptul că se presupune că aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară
(IFRS-urilor) are ca rezultat obţinerea unei prezentări fidele.

IN7. Standardul cere unei entităţi, în împrejurările extrem de rare în care managementul conducerea
ajunge la concluzia că respectarea unei cerinţe a unui Standard sau a unei Iinterpretări ar fi
atât de înşelătoare încât ar intră intra în conflict cu obiectivul situaţiilor financiare stabilit
prevăzut în Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, să nu se
abată de larespecte acea cerinţă, în afară decu excepţia cazului în care nerespectarea abaterea
este interzisă de cătreprin cadrul relevant de reglementare. În orice caz, entităţii i se cere să
facă prezentări specifice în legătură cu aceasta.
Clasificarea activelor şi datoriilor

IN8. Standardul cere unei entităţi să prezinte activele şi datoriile în ordinea lichidităţii doar atunci
când prezentarea unei în funcţie de lichiditateăţi oferă informaţii care sunt credibile şi care sunt
mai relevante decât o prezentare a acestora ca fiind curente sau pe termen lung.

IN9. Acest Standard cere ca o datorie care este păstratădeţinută, în principal, pentru a fi în scopul de
a fi tranzacţionată să fie clasificată ca fiind curentă.

IN10. Standardul cere ca o datorie financiară care este scadentă într-o perioadă de 12 luni de
la data bilanţului sau pentru care entitatea nu are un drept necondiţionat de a amâna stingerea
acesteia cu cel puţin 12 luni de la data bilanţului, să fie clasificată ca fiind o datorie curentă.
Aceasta clasificare este cerută chiar dacă, după data bilanţului şi înainte de autorizarea
situaţiilor financiare pentru publicare, se încheie un contract acord de refinanţare pe termen
lung de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor. (Un astfel de contract acord s-ar califica ca un
cere prezentarea acestuia ca eveniment care nu conduce la ajustarea situaţiilor financiare de

5
 neajustare intervenit după data bilanţului în conformitate cu IAS 10 Evenimente ulterioare
intervenite după dataei bilanţului). Totuşi, aceastăa cerinţă nu afectează clasificarea unei
datorii ca fiind pe termen lung atunci când entitatea are, ca urmare a termenilor unei facilităţi
pentru împrumut, posibilitatea de a refinanţa sau de a amână obligaţiile sale pentru cel puţin
12 luni de la data bilanţului.

IN11.În unele cazuri, o datorie financiară pe termen lung este plătibilă la cerere la data bilanţului
sau după aceasta dată din cauza încălcării unei condiţii a contractului de împrumut. Standardul
cere ca datoria să fie clasificată ca fiind curentă la data bilanţului, chiar dacă, după data
bilanţului şi înainte ca situaţiile financiare să fie autorizate pentru publicare, împrumutătorul a
fost de acord să nu ceară plata ca o consecinţă a încălcării contractului. (Un astfel de contract
s-ar califica pentru cere prezentarea sa ca un eveniment care nu conduce la deajustarea
situaţiilor financiare neajustare intervenit după data bilanţului în conformitate cu IAS 10.)
Totuşi, datoria urmează să fie clasificată ca fiind pe termen lung dacă împrumutătorul a fost de
acord, pană la data bilanţului, să acorde ofere o perioada de gratie care se încheie la cel puţin
12 luni de la data bilanţului. În acest context, o perioada de graţie este o perioadă în interiorul
căreia entitatea poate remedia încălcarea clauzelor contractuale şi pe durata căreia
împrumutătorul nu poate cere plata imediată a datoriei.

Prezentare şi evidenţieredescriere

IN12. Standardul cere următoarele evidenţieriprezentări:

(a) Raţionamentele profesionale, separat de cele care implică estimări (a se vedeavezi (b) de
mai jos), pe care le-a făcut managementul conducerea în procesul aplicării politicilor
contabile ale entităţii care au cel mai semnificativ efect asupra sumelor valorilor
recunoscute în situaţiile financiare (spre de exemplu, raţionamentele raţionamentul
profesional al conduceriimanagementului la în determinarea dacă activele financiare sunt
investiţii păstrate până la scadenţă); şi
(b) prezumţiile ipotezele cheie privind viitorul şi alte surse cheie pentru estimarea situaţiilor
incertitudiniie la data bilanţului, care au un risc semnificativ de a provoca determina o
ajustare semnificativă a valorilori contabile ale activelor şi datoriilor din anul exerciţiul
financiar următor.

IN13. Au fost omise următoarele prezentări cerute de versiunea anterioară a Standardului:

(a) rezultatul rezultatele activităţilor de exploatare şi ale elementelor extraordinare. ca
elemente-rânduri din linii ale contului de profit si pierdere. Standardul revizuit interzice
evidenţiereaprezentarea „”elementelor extraordinare” în situaţiile financiare.
(b)
(c) numărul de angajaţilor ai unei unei entităţi.

IN14. Standardul include toate cerinţele prevăzute anterior în alte celelalte Standarde pentru
prezentarea unor de elemente-rânduri anume în bilanţ şi în contul de profit si pierdere (şi face
amendamentele necesare în consecinţă pentru acele Standardele respective). Aceste elemente
sunt:
(a) activele biologice;
(b) datoriile şi activele pentru impozite curente, datoriile privind impozitul pe profit amânat şi
activele cu creanţe privind impozitul pe profit amânat; şi
(c) o singură sumă care cuprinde totalul dintre (i) profitul sau pierderea după plata impozitelor
pentru încetarea întreruperea activităţii şi (ii) câştigul sau pierderea după plata impozitelor
recunoscută la evaluarea la valoarea justă minus mai puţin costurile de cu vânzarea sau
înstrăinarea cedare a activelor sau grupului (grupurilor) înstrăinatcedat(e) care constituie
activitatea care a fost întreruptă încetat.

6
Alte modificări

IN15. Cerinţele pentru selectarea şi aplicarea politicilor contabile au fost transferate în cadrul
IAS 8 Politici contabile, Mmodificări ale Estimărilor estimărilor Contabile contabile şi erori
revizuit.

IN16. Prezentarea cerinţelor pentru profitul sau pierderea pentru perioadae respectivă, care
înainte erau conţinute de IAS 8 Profitul sau pierderea pentru perioadae respectivă, Eerori
fundamentale şi Mmodificări ale politicilor contabile au fost transferate în cuprinsul acestui
sStandard.

IN17. A fost adăugată o definiţie pentru ceea ce se înţelege prin „prag de semnificaţietiv”.

IN18. Standardul cere evidenţiereaprezentarea, în contul de profit şi pierdere, a profitului sau

pierderii entităţii pentru perioada respectivă şi alocarea sumelor între „profitul sau pierderea
atribuite pentru acţionarii minoritari” şi „profitul sau pierderea atribuite deţinătorilor
capitalurilor proprii ale entităţii mamă”. O cerinţă similară a fost adăugată pentru declaraţia
privind modificările intervenite în capitalurile proprii. Sumele alocate nu vor fi prezentate ca
elemente de venituri sau cheltuieli.

IN19. Standardul cere de asemenea, evidenţiereaprezentarea, de asemenea, în declaraţia

privind situaţia modificărilore intervenite în capitalurilore proprii, a veniturilorlui şi
cheltuielilor totale pentru ale perioadeia respectivă (inclusiv a sumelor valorilor recunoscute
direct în capitalul propriu), arătând prezentând separat sumele care sunt atribuibilete
deţinătorilor capitalurilor proprii ale entităţii societăţii-mamă şi sumele care suntcele
atribuibilete acţionarilor minoritari.

Standardul Internaţional de Contabilitate 1

Prezentarea situaţiilor financiare

Obiectiv

1. Obiectivul acestui Standard este de a preciza prevedea baza pentru prezentarea situaţiilor
financiare cu scop general, pentru a asigura comparabilitatea, atât cu situaţiile financiare ale
entităţii pentru perioadele precedente, cât şi cu situaţiile financiare ale altor entităţi. Pentru a
atinge realizarea acestui obiectiv, acest Standard prevede cerinţele globale generale pentru
prezentarea situaţiilor financiare, recomandări privind structura acestora şi cerinţe minime în
ceea ce priveşte conţinutul lor. Recunoaşterea, evaluarea şi evidenţierea prezentarea
tranzacţiilor şi a altor evenimentelor specifice sunt tratate în alte Standarde şi în Interpretări.

Aria de aplicabilitate

2. Acest Standard va fitrebuie aplicat pentru toate situaţiile financiare cu scop general întocmite
şi prezentate în conformitate cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS-
uri).

3. Situaţiile financiare cu scop general sunt acelea menite să satisfacă nevoile utilizatorilor care
nu sunt în situaţia de a cere rapoarte adaptate nevoilor necesităţilor lor specifice de informaţii.
Situaţiile financiare cu scop general le includ pe cele care sunt prezentate separat sau în cadrul
altui document public, cum ar fi un raport anual sau un prospect de emisiune. Acest Standard
nu se aplică pentru structura şi conţinutul situaţiilor financiare interimare condensate întocmite

7
 în conformitate cu IAS 34 Raportarea Financiară financiară Iinterimară. Totuşi, paragrafele 13
– 41 se aplică şi unor astfel de situaţii financiare. Acest standard se aplică în mod egal tuturor
entităţilor, indiferent dacă acestea trebuie să întocmească sau nu situaţii financiare consolidate
sau situaţii financiare separate, aşa cum sunt ele definite în IAS 27 Situaţii Financiare
financiare Separate şi Cconsolidate şi separate.

4. IAS 30 Informaţii prezentate Evidenţieri în Ssituaţiile Ffinanciare ale Bbăncilor şi ale

Iinstituţiilor Ffinanciare Ssimilare specifică cerinţe suplimentare pentru bănci şi instituţiile
financiare similare care sunt în conformitate cu cerinţele acestui standardStandard.

5. Acest Standard utilizează o terminologie corespunzătoare unei entităţi cu scop lucrativ, inclusiv
entităţile cu scop lucrativ din sectorul public. Entităţile cu activităţi non-profit, guvernamentale
sau din sectorul public, care urmăresc aplicarea acestui Standard, ar putea fi nevoite să
modifice descrierile utilizate pentru anumite elemente-rânduri din situaţiile financiare şi pentru
situaţiile financiare ca atare.

6. În mod asemănător, entităţile care nu au capitaluri proprii, aşa cum sunt definite în IAS 32
Instrumente Financiare: Evidenţiere şi Pprezentare şi descriere (spre de exemplu, fondurile
mutuale) şi entităţile al căror capital social nu este capitalul propriu (spre de exemplu, unele
entităţile de tip cooperatistevă) pot fi nevoite să adapteze prezentarea în situaţiilor financiare a
intereselor „membrilor” sau „deţinătorilor de capitalunităţi”.

Scopul situaţiilor financiare

6. Situaţiile financiare sunt o reprezentare financiară structurată a poziţiei financiare şi a

performanţelor performanţei financiare ale unei entităţi. Obiectivul situaţiilor financiare cu
scop generale este de a oferi informaţii despre privind poziţia financiară, performanţa
financiară şi fluxurile de numerar ale unei entităţi, care sunt utile pentru o gamă largă de
utilizatori în luarea deciziilor economice. Situaţiile financiare prezintă, de asemenea, rezultatele
administrării gestionării de către management conducere a resurselor care i-au fost
încredinţate. Pentru a atinge îndeplini acest obiectiv, situaţiile financiare oferă informaţii
despreprivind:
(a) activele;
(b) datoriile;
(c) capitalurile proprii;
(d) veniturile şi cheltuielile, inclusiv câştigurile şi pierderile;
(e) alte modificări în ale capitalurilore proprii; şi
(f) fluxurile de numerar.

Aceste informaţii, împreună cu alte informaţii din notele la situaţiile financiare, ajută
utilizatorii situaţiilor financiare la estimarea viitoarelor fluxurilor de numerar viitoare ale
entităţii şi, în special, a momentului şi gradului de certitudine a generării numerarului şi
echivalentelor de numeraracestora.

8
Componentele situaţiilor financiare

8. Un set complet de situaţii financiare cuprinde:

(a) un bilanţ;
(b) un cont de profit şţi pierdere;
(c) o situaţie privind modificările capitalurilor proprii care arată prezintă fie:
(i) toate modificările capitalurilor proprii; fie
(ii) modificările capitalurilor proprii, altele decât acelea care apar provenind din tranzacţii
de capital cu proprietarii, care acţionează în calitatea lor de şi distribuiri către proprietari
de capital;
(d) o situaţie a fluxurilor de numerar; şi
(e) notele, care cuprind un rezumat al politicilor contabile semnificative şi alte note
explicative.

9. Multe entităţi prezintă, în afara situaţiilor financiare, o analiză financiară efectuată de către
management conducere care descrie şi explică caracteristicile principale ale performanţei
financiare şi poziţiei financiare ale entităţii, precum şi principalele incertitudini cu care se
confruntă. Un astfel de raport poate include o analiză a:
(a) principalilor factori şi influenţe care determină performanţa financiară, inclusiv a
modificărilor mediului în care entitatea îşi desfăşoară activitatea, răspunsului reacţia
entităţii la modificările respective şi efectul acestora, precum şi a politicii de investiţii a
entităţii pentru a menţine şi îmbunătăţi performanţa financiară, inclusiv politica sa de
dividende;
(b) surselor de finanţare ale entităţii şi a indicelui său de îndatorare din capitalurile proprii; şi
(c) resurselor entităţii care nu sunt recunoscute în bilanţ în conformitate cu Standardele
Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRS-urile.

10. Multe entităţi prezintă, de asemenea, în afara situaţiilor financiare, rapoarte şi situaţii
suplimentare, cum ar fi rapoarte asupra mediului înconjurător şi situaţii declaraţii privind
valoarea adăugată, în special în sectoarele în care factorii de mediu sunt semnificativi şi acolo
undeatunci când angajaţii sunt consideraţi a fica un grup important de utilizatori. Rapoartele şi
declaraţiile situaţiile, prezentate în afara situaţiilor financiare, sunt în afara ariei de
aplicabilitate a Standardelor Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRS-urilor.

Definiţii

11. Următorii termeni sunt folosiţi în cuprinsul acestui Standard cu înţelesurile specificate:
Impracticabilosibil Aplicarea unei cerinţe este imposibilă impracticabilă atunci când entitatea
nu poate să o aplice chiar dacă a făcut orice efort posibil rezonabil să o aplice.

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS-uri) sunt Standardele şi

Interpretările adoptate de Consiliul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate
(IASB). Ele Acestea cuprind:
(a) Standardele Internaţionale de Raportare Financiară;
(b) Standardele Internaţionale de Contabilitate; şi
(b) Interpretările elaborate de Comitetul pentru Interpretările Internaţionale de Raportare
Financiară (IFRIC) sau fostul Comitet Permanent pentru Interpretări (SIC).

Semnificativ Omisiunile sau înregistrările greşite eronate sunt semnificative dacă acestea pot,
în mod individual sau colectiv, să influenţeze deciziile economice ale utilizatorilor luate pe

9
 baza situaţiilor financiare. Pragul de semnificaţie depinde de mărimea şi natura omisiuniilor
sau greşelilor judecateînregistrărilor eronate judecate în împrejurările date. Mărimea şi
natura elementului, sau o combinaţie a acestor două, poate constitui un factor determinant.

Notele conţin informaţii în plus faţă de cele prezentate în bilanţ, contul de profit si pierdere,
declaraţia situaţia modificărilor capitalurilor proprii şi declaraţia situaţia fluxurilor de
numerar. Notele oferă descrieri narative sau defalcări ale elementelor prezentate în acele
situaţii şi informaţii despre elementele care nu se califică necesită pentru a fi recunoaşterea
scute în acele în situaţiile respective.

12. Evaluarea gradului în care o omisiune sau o eroare de înregistrare ar putea influenţa deciziile
economice ale utilizatorilor, fiind astfel semnificativă, necesită luarea în considerare a
caracteristicilor acelor utilizatori. Cadrul general pentru Îîntocmirea şi Pprezentarea
Ssituaţiilor Ffinanciare spune prevede în paragraful 25 că „"utilizatorii sunt consideraţi ca
având o cunoaştere rezonabilă a entităţii, şi a activităţilor economice şi a contabilităţii şi o
dorinţă disponibilitate de a studia informaţiile cu o atenţie rezonabilă. Prin urmare, evaluarea
trebuie să ţină cont de modul în care se aşteaptă că se estimează că utilizatorii cu astfel de
caracteristici sunt pe bună dreptatear putea, în mod rezonabil, să fie influenţaţi în luarea
deciziilor economice.

Considerente Consideraţii generale

Prezentarea fidelă şi conformitatea cuconformitatea cu Standardele Internaţionale de

ContabilitateIFRS-urile

13. Situaţiile financiare trebuie să prezinte fidel poziţia financiară, performanţa financiară şi
fluxurile de numerar ale unei entităţi. Prezentarea fidelă cere reprezentarea fidelăitate a
efectelor tranzacţiilor, altor evenimente şi condiţii în conformitate cu definiţiile şi criteriile de
recunoaştere folosite pentru active, datorii, venituri şi cheltuieli stabilite prevăzute în Cadrul
general. Aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRS-urilor, cu
elemente prezentară suplimentarăe, atunci când este necesar, se presupune că are ca rezultat
situaţii financiare care ating realizează o prezentare fidelă.

14. O entitate, ale cărei situaţii financiare sunt conforme cu Standardele Internaţionale de
Raportare FinanciarăIFRS-urile va face în note o declaraţie explicită şi fără rezerve în
legătură cu această respectareconformitate. Situaţiile financiare nu trebuie descrise ca fiind
conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRS-urile, decât dacă
satisfac respectă toate cerinţele Standardelor Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRS-
urilor.

15. În aproape toate situaţiile,circumstanţele o prezentare fidelă se obţine prin respectarea

Standardelor Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRS-urilor aplicabile. O prezentare fidelă
cere, de asemenea, unei entităţii:
(a) să selecteze şi să aplice politicile contabile în conformitate cu IAS 8 Politici contabile,
Modificări modificări ale Estimărilor estimărilor Contabile contabile şi erori. IAS 8
stabileşte o ierarhie a autorităţii îndrumărilor autorizate lor pe care managementul
conducerea le ia în consideraţie în absenţa unui Standard sau a unei Interpretări care se
aplică în mod specific pentru acel element.
(b) să prezinte informaţiile, inclusiv politicile contabile, într-o manieră care oferă informaţii
relevante, credibile, comparabile şi care pot fi înţeleseinteligibile.
(c) să ofere evidenţieri prezentare suplimentarăe atunci când respectarea unei cerinţelor
specifice a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară din IFRS-uri este

10
 insuficientă pentru a permite utilizatorilor să înţeleagă impactul unorei anumite tranzacţii
particulare, al altor evenimente şi condiţii asupra poziţiei financiare şi performanţei
financiare ale entităţii.

16. Politicile contabile neadecvate nu pot fi se rectificăate, nici prin evidenţierea prezentarea
politicilor contabile utilizate, nici prin note sau materiale explicative.

17. În cazurile circumstanţele extrem de rare în care conducerea ajunge la concluzia că

respectarea unei cerinţe dintr-un Standard sau o dintr-o Interpretare ar induce în eroare într-
o asemenea măsură încât ar intra în conflict cu obiectivul situaţiilor financiare stabilit
prevăzut în Cadrul general, entitatea se vatrebuie să se abatăe de la acea cerinţă în modul
stabilit prinprevăzut în paragraful 18, dacă un cadru relevant de raportare cere solicita
aceasta, o asemenea abatere sau dacă o astfel de abatere nu este interzisă în vreun alt mod.

18. Atunci când o entitate se abate de la o cerinţă a unui dintr-un sStandard sau a unei dintr-o
Interpretareări în conformitate cu paragraful 17, aceasta va evidenţiatrebuie să prezinte
următoarele:
(a) Ccă managementul a ajuns la concluzia că situaţiile financiare prezintă fidel poziţia
financiară, performanţa financiară şi fluxurile de numerar ale entităţii;
(b) Că că au fost respectate toate Standardele şi Interpretările aplicabile, cu excepţia acelor
abateri de la o anumită cerinţă necesare pentru a seîn vederea obţinerii uneiine o
prezentare prezentări fideleă;
(c) Titlul titlul Standardului sau Interpretării de la care s-a abătut entitatea, natura abaterii,
inclusiv tratamentul cerut de Standard sau Interpretare, motivul pentru care tratamentul
ar induce în eroare în circumstanţele care ar intra în conflict cu obiectivul situaţiilor
financiare stabilit prevăzut în Cadrul general şi tratamentul adoptat; şi
(d) Ppentru fiecare perioadă prezentată, impactul financiar al abaterii asupra fiecărui
element din situaţiile financiare care ar fi fost raportat cu respectarea acelei cerinţe.

19. Atunci când o entitate s-a abătut de la o cerinţă a unui Standard sau a unei Interpretări într-
o perioada anterioară, iar acea abatere afectează sumele valorile recunoscute în situaţiile
financiare pentru perioada curentă, aceastaea va face trebuie să facă evidenţierile
prezentările stabilite prevăzute în paragrafele paragraful 18 (c) şi (d).

20. Paragraful 19 se aplică, spre de exemplu, atunci când o entitate s-a abătut de la o cerinţă a
unui Standard sau a unei Interpretări într-o perioadă precedentă pentru evaluarea activelor şi
datoriilor şi acea abatere afectează evaluarea modificărilor intervenite în activele şi datoriile
recunoscute în situaţiile financiare din perioada curentă.

21. În cazurile extrem de rare în care managementul ajunge la concluzia că respectarea unei
cerinţe a unui Standard sau a unei Iinterpretări ar induce atât de mult în eroare încât ar
intra în conflict cu obiectivul situaţiilor financiare stabilit prevăzut în Cadrul general, dar
cadrul de reglementare relevant interzice abaterea de la acea cerinţă, entitatea va reduce,
făcând tot ce îi stă în putereîn măsura maxim posibilă, aspectele care induc în eroare legate
de acea respectare, prezentândevidenţiind:
(a) titlul Standardului sau Interpretării în cauză, natura cerinţei şi motivul pentru care
conducerea a ajuns la concluzia că respectarea acelei cerinţe induce atât de mult în
eroare în împrejurările date încât intră în conflict cu obiectivul situaţiilor financiare
stabilit prevăzut în Cadrul general; şi
(b) pentru fiecare perioadă, ajustările pentru fiecare element din situaţiile financiare în

11
 legătură cu care managementul conducerea a ajuns la concluzia că ar fi necesare pentru
a obţine o prezentare fidelă.

22. Pentru În scopul paragrafelor 17 – 21, un element al unei informaţii ar intra în conflict cu
obiectivul situaţiilor financiare atunci când nu reprezintă cu fidelitate tranzacţiile, alte
evenimente şi condiţii pe care fie că îşi propune să le reprezinte, fie că se aşteaptă pe bună
dreptateîn mod rezonabil să le reprezinte şi, în consecinţă, este posibil să influenţeze deciziile
economice luate de utilizatorii situaţiilor financiare. Atunci când apreciază dacă respectarea
unei anumite cerinţe a unui Standard sau a unei Interpretări induce atât de mult în eroare încât
ar intra în conflict cu obiectivul situaţiilor financiare stabilit prevăzut în Cadrul general,
managementul conducerea ia în consideraţie:
(a) de ce nu este atins obiectivul situaţiilor financiare în împrejurările respectiveparticulare; şi
(b) modul în care împrejurările entităţii diferă de cele ale altor entităţi care respectă acea
cerinţă. Dacă alte entităţi în împrejurări similare respectă acea cerinţă, există o prezumţie
care cu greu poate fi contrazisă că respectarea de către entitate a acelei cerinţe nu ar
induce atât de mult în eroare încât să intre în conflict cu obiectivul situaţiilor financiare
stabilit prevăzut în Cadrul general.

Continuitatea activităţii

23. La întocmirea situaţiilor financiare, managementul conducerea trebuie să facă o evaluare a

capacitaţăţii entităţii de a-şi continua activitatea. Situaţiile financiare trebuie întocmite pe
baza principiului continuităţii activităţii, cu excepţia cazului în care managementul
conducerea fie intenţionează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea, fie nu are altă
alternativă realistică decât să facă acest lucru. Atunci când, la efectuarea evaluării sale,
managementul conducerea are cunoştinţă de incertitudini semnificative legate de evenimente
sau condiţii care pot cauza îndoieli semnificative asupra capacităţii entităţii de a-şi continua
activitatea, trebuie evidenţiate incertitudinile respective. Atunci când situaţiile financiare nu
sunt întocmite pe baza principiului continuităţii activităţii, acest fapt trebuie
evidenţiatprezentat, împreună cu baza de întocmire a situaţiilor financiare şi motivul pentru
care entitatea nu este considerată caîşi putându-şipoate continua activitatea.

24. Pentru a aprecia dacă prezumţia că entitatea îşi va mai continua activitatea este adecvată,
managementul conducerea ia în calcul considerare toate informaţiile disponibile pentru privind
viitorul previzibil, care trebuie să fie de cel puţin 12 luni de la data bilanţului, fără a fi limitat la
această perioadă. Importanţa acordată depinde de fiecare caz în parte. Atunci când entitatea a
avut o activitate profitabilă în trecut şi acces uşor la resurse financiare, se poate ajunge la
concluzia că este adecvată prezumţia continuităţii activităţii fără o analiză detaliată. În alte
cazuri, managementul conducerea poate fi nevoită să ia în considerare o gamă largă de factori
care afectează profitabilitatea curentă şi anticipată, graficele de rambursare a datoriilor şi
sursele potenţiale de înlocuire a refinanţăriiare înainte de a fi sigură că prezumţia continuităţii
activităţii este adecvată.

Contabilitatea de angajamente

25. Entitatea trebuie să-şi întocmească situaţiile financiare folosind contabilitatea de

angajamente, cu excepţia informaţiilor privind fluxurile de numerar.

26. Atunci când se foloseşte contabilitatea de angajamente, elementele sunt recunoscute ca active,
datorii, capitaluri proprii, venituri şi cheltuieli (elementele situaţiilor financiare) atunci când
acestea îndeplinesc cerinţele definiţiilor şi criteriilor de recunoaştere stabilite prevăzute în
Cadrul general pentru elementele respective.

12
Consecvenţa prezentării

27. Modul de prezentare şi clasificare a elementelor în situaţiile financiare trebuie menţinut de la

o perioadă la alta, cu excepţia cazului când:
(a) Este este evident, ca urmare a unei modificări semnificative în natura operaţiilor
activităţilor entităţii sau o a unei revizuirie a situaţiilor financiare, că o altă prezentare
sau clasificare ar fi mai adecvată având în vedere criteriile de selectare şi aplicare a
politicilor contabile din IAS 8; sau
(b) o schimbare a prezentării este cerută de un Standard sau de o Interpretare.

28. O achiziţie sau cedare semnificativă ori o revizuire a prezentării situaţiilor financiare ar putea
sugera că situaţiile financiare trebuie prezentate diferit. O entitate trebuie să modificeă
prezentarea situaţiilor financiare doar dacă modificarea prezentarea modificată ării oferă
informaţii care sunt credibile şi sunt mai relevante pentru utilizatorii situaţiilor financiare, iar
structura revizuităa este posibil să continue, astfel încât comparabilitatea nu este afectatăa.
Atunci Ccând sunt efectuate astfel de modificări ale prezentării, o entitate îşi reclasifică
informaţiile sale comparative în conformitate cu paragrafele 38 şi 39.

Pragul de semnificaţie şi agregarea

29. Fiecare clasă semnificativă de elemente similare trebuie prezentată separat în situaţiile
financiare. Elementele care nu sunt similare ca natură sau funcţie trebuie prezentate separat,
în afara cazurilor în care acestea sunt nesemnificative.

30. Situaţiile financiare rezultă din prelucrarea unui număr mare de tranzacţii sau alte evenimente
care sunt structurate în clase prin agregare în funcţie de natura sau de funcţia acestoralor.
Etapa finală a procesului de agregare şi clasificare este prezentarea de date condensate şi
clasificate care formează elemente – rânduri în bilanţ, contul de profit si pierdere, declaraţia
situaţia modificărilor în capitalurilore proprii şi declaraţia situaţia fluxurilor de numerar sau în
note. Un element care nu este suficient de semnificativ în mod individual, este agregat cu alte
elemente să necesite o prezentare separată în aceste situaţii poate fi totuşi suficient de
semnificativ pentru a fi prezentat separat fie în aceste situaţii, fie în note. Un element care nu
este suficient de semnificativ pentru a fi prezentat separat în situaţiile financiare propriu-zise
poate fi, totuşi, suficient de semnificativ încât să poată fi prezentat separat în note.

31. Aplicarea conceptului de prag de semnificaţie înseamnă că nu trebuie respectată o cerinţă

specifică de evidenţiere prezentare dintr-un Standard sau dintr-o Interpretare dacă informaţia
nu este semnificativă.

Compensarea

32. Activele şi datoriile şi veniturile şi cheltuielile nu trebuie compensate, cu excepţia cazului în

care compensarea este cerută sau permisă de un Standard sau de o Interpretare.

33. Este important ca activele şi datoriile şi veniturile şi cheltuielile să fie raportate separat.
Compensarea în contul de profit si pierdere sau în bilanţ, cu excepţia cazului când compensarea
reflectă substanţa fondul economică al tranzacţiei sau al altor evenimente, micşorează
capacitatea utilizatorilor atât de a înţelege tranzacţiile, alte evenimente şi condiţii care au
intervenitavut loc, cât şi de a evalua fluxurile viitoare de numerar ale entităţii. Evaluarea
activelor nete după reducerile de valoare, de exemplu, reducerile pentru deprecierea stocurilor
şi reducerile pentru creanţele incerte, nu se consideră compensare.

13
34. IAS 18 Venituri, defineşte termenul venit şi cere ca acesta să fie evaluat la valoarea justă a
contraprestaţiei primite sau de primit, luând în considerare valoarea fiecărei reduceri
comerciale acordate de entitate. O entitate efectuează în decursul activităţilor sale curente,
efectuează alte tranzacţii care nu generează venituri, dar care sunt ocazionate de principalele
activităţi generatoare de venituri. Rezultatele unor astfel de tranzacţii sunt prezentate, atunci
când această prezentare reflectă substanţa fondul economică al tranzacţiei sau al altui
evenimentului, prin compensarea veniturilor cu cheltuielile asociate care apar din aceeaşi
tranzacţie. De exemplu:
(a) câştigurile şi pierderile din cedarea activelor imobilizate, inclusiv investiţiile financiare şi
activele de exploatare, sunt raportate prin deducerea, din încasările din cedare, a valorii
contabile a activului şi a cheltuielilor de vânzare aferente; şi
(b) cheltuielile legate de un provizion recunoscut în conformitate cu IAS 37 Provizioane, datorii
contingente şi active contingente şi care sunt rambursate în baza unui contract cu un terţ
(de exemplu, un contract de garanţie încheiat cu un furnizor) pot fi compensate cu rambur-
sările aferente.; şi

35. În plus, câştigurile şi pierderile care apar dintr-un grup de tranzacţii similare sunt raportate pe
o bază netă, de exemplu, câştigurile şi pierderile din diferenţele de curs valutar sau câştigurile
şi pierderile la din instrumentele financiare deţinute în scopuri devederea tranzacţionăriiare.
Totuşi, astfel de câştiguri şi pierderi sunt raportate separat dacă sunt semnificative.
Informaţii comparative

36. Cu excepţia cazului în care un Standard sau o Interpretare permite sau cere în mod diferit,
trebuie prezentate informaţiile comparative trebuie prezentate, cu privire la perioada
precedentă, pentru toate informaţiile numericevalorile prezentate în din situaţiile financiare.
Informaţiile comparative trebuie incluse în informaţiile narative şi descriptive atunci când
acest lucru este relevant pentru înţelegerea situaţiilor financiare ale perioadei curente.

37. În unele cazuri, informaţiile narative furnizate de situaţiile financiare pentru perioada
(perioadele) anterioară continuă să fie relevante în perioada curentă. Spre exemplu, detaliile
privind un litigiu, al cărui rezultat era nesigur la data ultimului bilanţ întocmit şi care este încă
nerezolvat, sunt prezentate în perioada curentă. Utilizatorii beneficiază de informaţia că există
acea incertitudine la data ultimului bilanţ întocmit şi că au fost luate măsuri pentru rezolvarea
acesteia în cursul perioadei respective.

38. Atunci când este modificată prezentarea sau clasificarea elementelor din situaţiile financiare,
sumele valorile comparative trebuie reclasificate, cu excepţia cazului în care acest lucru este
imposibil de realizatreclasificarea este impracticabilă. Atunci când sumele valorile
comparative sunt reclasificate, o entitate trebuie să evidenţiezeprezinte:
(a) natura reclasificării;
(b) suma valoarea fiecărui element sau clasă de elemente care este reclasificat(ă); şi
(c) motivul reclasificării.

39. Atunci când este imposibil deimpracticabilă reclasificatrea valorilor sumele comparative, o
entitate trebuie să prezinte:
(a) motivul pentru care nu au fost reclasificate sumelevalorile; şi
(b) natura ajustărilor care ar fi fost făcute dacă sumele valorile ar fi fost reclasificate.

40. Îmbunătăţirea comparabilităţii informaţiilor în interiorul perioadei ajută utilizatorii să ia

decizii economice, permiţându-le în special să evaluezearea tendinţelore din informaţiilore
financiare efectuate în scopul unor predicţii. În unele împrejurări, este imposibil impracticabil

14
 să se reclasificeca informaţiile comparative să fie reclasificate pentru a anumită perioadă
anterioară pentru a se obţine comparabilitatea cu perioada curentă. Spre exemplu, se poate ca
în perioada (perioadele) anterioară(e) să nu fi fost colectate datele respective într-o manieraă
care să permită reclasificarea şi poate fi impracticabil să se greu de creeze at din nou
informaţiile respective.

41. IAS 8 tratează ajustările informaţiilor comparative care sunt cerute atunci când o entitate îşi
modifică politicile contabile sau când corectează o eroare.

Structură şi conţinut

Introducere

42. Acest Standard cere ca anumite informaţii să fie prezentate fie în bilanţ, în contul de profit si
pierdere şi în declaraţia situaţia modificărilor în capitalurilore proprii şi cere evidenţierea
prezentarea altor elemente-rânduri, fie în aceste situaţii, fie în note. IAS 7 stabileşte cerinţele
pentru prezentarea situaţiei fluxurilor de numerar.

43. Acest Standard utilizează termenul de „prezentare” de informaţii într-un sens larg, cuprinzând
elementele prezentate în bilanţ, în contul de profit şi pierdere, declaraţia situaţia modificărilor
în capitalurilore proprii şi declaraţia situaţia fluxurilor de numerar, precum şi în note.
Prezentările sunt cerute, de asemenea, şi de alte Standarde şi Interpretări. Dacă acest Standard
nu specifică în altă parte în cuprinsul său, sau nu se cere printr-un alt Standard sau
Interpretare, astfel de prezentări sunt făcute fie în bilanţ, în contul de profit şi pierdere,
declaraţia situaţia modificărilor capitalurilor proprii sau declaraţia situaţia fluxurilor de
numerar (care este considerată a fi mai relevantă), sau în note.

Identificarea situaţiilor financiare

44. Situaţiile financiare trebuie identificate în mod clar şi distinse de alte informaţii din acelaşi
document publicat.

45. Standardele Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRS-urile se aplică numai situaţiilor

financiare, nu şi altor informaţii prezentate în raportul anual sau în alt document. Prin urmare,
este important ca utilizatorii să poată face distincţia îdintre informaţiile care sunt elaborate
utilizând Standardele Internaţionale de Raportare Financiară IFRS-urile şi alte informaţii care
pot fi folositoare utilizatorilor, dar care nu fac obiectul acestor cerinţe.

46. Fiecare componentă a situaţiilor financiare trebuie identificată în mod clar. În plus,
următoarele informaţii trebuie evidenţiate prezentate în mod special şi trebuie repetate atunci
când sunt necesare pentru o înţelegere corespunzătoare a informaţiilor prezentate:
(a) denumirea entităţii care raportoareează sau alte mijloace de identificare şi orice modificare a
acestor informaţii intervenită de la data bilanţului anterior;
(b) dacă situaţiile financiare se referă la entitatea individuală sau la un grup de entităţi;
(c) data bilanţului sau perioada acoperită de situaţiile financiare, în funcţie de care este mai
adecvată pentru acea componentă a situaţiilor financiare;
(d) moneda de raportare prezentare aşa cum este definitaă în IAS 21 Efectele variaţiei
cursurilor de schimb modificărilor valutare; şi
(e) nivelul de rotunjire utilizat în prezentarea sumelor valorilor din situaţiile financiare.

47. Cerinţele din paragraful 46 sunt, în mod normal, respectate prin prezentarea titlurilor de
pagină şi a titlurilor de coloană abreviate pe fiecare pagină a situaţiilor financiare. La

15
 determinarea celei mai bune modalităţi de prezentare a acestor informaţii este necesară
aplicarea raţionamentului profesional. De exemplu, atunci când situaţiile financiare sunt
prezentate electronic, nu sunt întotdeauna utilizate pagini separate; elementele de mai sus sunt
atunci prezentate cu o frecvenţă suficientă, astfel încât să asigure o înţelegere corespunzătoare
a informaţiilor incluse în situaţiile financiare.
48. Situaţiile financiare sunt adesea mai uşor de înţeles prin prezentarea informaţiilor în mii
milioane sau milioane de unităţi ale monedei de prezentarede raportare. Acest fapt este
acceptabil atâta timp cât este menţionat nivelul de rotunjire din prezentare şi nu sunt omise
informaţiile semnificative.

Perioada de raportare

49. Situaţiile financiare trebuie prezentate cel puţin anual. Atunci când, în circumstanţe
excepţionale, data bilanţului unei entităţi se modifică, iar şi situaţiile financiare anuale sunt
prezentate pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de un an, entitatea trebuie să prezinte,
în plus faţă de perioada acoperită de situaţiile financiare:
(a) motivul folosirii unei perioade diferite de un an; şi
(b) faptul că valorile comparative pentru contul de profit si pierdere, declaraţia situaţia
modificărilor în capitalurilore proprii, situaţia fluxurilore de numerar şi notele aferente
nu sunt complet comparabile.

50. În mod normal, situaţiile financiare sunt întocmite în mod consecvent, acoperind o perioadă de
un an. Totuşi, din motive practice, anumite entităţi, preferă să raporteze, de exemplu, pentru o
perioadă de 52 de săptămâni. Acest Standard nu împiedică această practică, deoarece este
puţin probabil ca situaţiile financiare rezultate să fie semnificativ diferite de cele care ar fi
prezentate pentru un an.

Bilanţul

Diferenţierea curent / pe termen lung

51. O entitate trebuie să prezinte activele curente şi cele imobilizate şi datoriile curente şi cele pe
termen lung, în calitate de clasificări separate în bilanţ în conformitate cu paragrafele 57 –
67, cu excepţia cazului când în care o prezentare pe baza lichidităţii oferă informaţii care
sunt credibile şi care sunt mai relevante. Atunci când se aplică această excepţie, toate activele
şi datoriile vor ftrebuiei prezentate pe larg în ordinea lichidităţii.

52. Indiferent ce metodă de prezentare este adoptată, pentru fiecare element – rând de activ şi de
datorii, care combină valori e despre care se aşteaptă să fie recuperateă sau stinsă achitate (a)
în nu mai mult de 12 luni după data bilanţului şi (b) în mai mult de 12 luni de la data
bilanţului, o entitate trebuie să prezinte sumele valoarea care se aşteaptă să fie recuperateă
sau stinse achitată după mai mult de 12 luni.

53. Atunci când o entitate furnizează bunuri sau prestează servicii în cadrul unui ciclu de exploatare
clar identificabil, clasificarea separată în bilanţ a activelor curente şi imobilizate şi a datoriilor
curente şi pe termen lung oferă informaţii utile, făcându-se distincţie între activele nete care sunt
rulate în mod continuu sub formă de capital circulant şi cele utilizate în activitatea pe termen lung
a entităţii. De asemenea, acest fapt evidenţiază activele care se aşteaptă să fie realizate în cadrul
ciclului curent de exploatare şi datoriile exigibile în cursul aceleiaşi perioade.

54. Pentru unele entităţi, cum ar fi instituţiile financiare, o prezentare a activelor şi datoriilor în
ordinea crescătoare sau descrescătoare a lichidităţii oferă informaţii care sunt credibile şi mai

16
 relevante decât o prezentare curente/pe termen lung, deoarece entitatea nu furnizează bunuri
sau servicii în cursul unui ciclu de exploatare clar identificabil.

55. În aplicarea paragrafului 51, unei entităţi i se permite să prezinte unele dintre activele şi datoriile
sale folosind o clasificare drept curente/ sau pe termen lung şi altele în ordinea lichidităţii atunci
când aceasta oferă informaţii care sunt credibile şi mai relevante. Nevoia unei baze mixte de
prezentare ar putea apărea atunci când o entitate are operaţiuni activităţi diverse.

56. Informaţiile în legătură cu datele estimate de realizare a activelor şi datoriilor sunt utile pentru
evaluarea lichidităţii şi solvabilităţii unei entităţi. IAS 32 cere prezentarea datelor de scadenţă ale
activelor financiare şi datoriilor financiare. Activele financiare includ creanţele comerciale şi alte
creanţe de încasat, iar datoriile financiare includ datoriile comerciale şi alte creanţe de
platădatorii. Informaţiile despre privind data estimată pentru recuperarea şi stingerea achitarea
activelor şi pasivelor datoriilor nemonetare, cum ar fi stocurile şi provizioanele, sunt, de
asemenea, utile, indiferent dacă activele şi datoriile sunt clasificate sau nu ca fiind curente sau pe
termen lung. Spre De exemplu, o entitate evidenţiazăprezintă sumele valoarea stocurilor care se
aşteaptă să fie recuperate la în mai mult de 12 luni de la data bilanţului.

Activele curente

57. Un activ trebuie clasificat ca activ curent atunci când îndeplineşte orcare dintre următoarele
criterii:
(a) se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut pentru vânzare sau consum în cursul normal al
ciclului de exploatare al entităţii; sau
(b)
(c) este deţinut, în principal, în scopul comercializării;
(d) se aşteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau
(e) reprezintă numerar sau echivalente de numerar (aşa cum sunt definite în IAS 7
Declaraţia Situaţiile Ffluxurilor de numerar), în afară de cazul în care se interzice
schimbarea lor sau folosirea pentru stingerea plata unei datorii pentru cel puţin 12 luni
de la data bilanţului.

Toate celelalte active trebuie clasificate ca active imobilizate.

58. Prezentul Standard utilizează termenul de „imobilizate” pentru a cuprinde activele

imobilizările corporale, necorporale de exploatare şi financiare pe termen lung. Acesta nu
interzice utilizarea descrierilor alternative, atâta timp cât sensul este clar.

59. Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea activelor
materiilor prime care intră într-un pentru procesarea şi finalizarea sa realizarea acestora în
numerar sau echivalente de numerarsub forma unui instrument uşor convertibil în numerar.
Atunci Ccând ciclul de exploatare obişnuit al unei entităţi nu este identificabil în mod clar,
durata să se presupune a fi de 12 luni. Activele curente cuprind stocurile şi creanţele
comerciale activele (cum ar fi stocurile şi creanţele comerciale) care sunt vândute, consumate
sau realizate ca parte a ciclului normal de exploatare, chiar şi atunci când nu se aşteaptă ca
acestea să fie realizate în 12 luni de la data bilanţului. Activele curente includ, de asemenea,
activele deţinute în principal în scopul comercializării (activele financiare din aceastăa
categorie sunt clasificate ca fiind deţinute în scopul comercializării în conformitate cu IAS 39
Instrumente Financiare: Recunoaştere şi Evaluareevaluare) şi partea curentă a activelor
financiare imobilizate.

17
Datoriile curente

60. O datorie trebuie clasificată ca datorie curentă atunci când îndeplineşte oricare dintre
următoarele criterii:
(a) se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii;
(b) este deţinută în principal în scopul comercializării;
(c) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau
(d) entitatea nu are un drept necondiţionat de a amâna stingerea decontareaunei datoriei
pentru cel puţin 12 luni de la data bilanţului.

Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

61. Unele datorii curente, cum ar fi datoriile comerciale şi cele faţă de angajaţi şi alte costuri de
exploatare, fac parte din capitalul circulantcapitalul circulant folosit în cursul unui ciclu
obişnuit normal de exploatare al entităţii. Astfel de elemente de exploatare sunt clasificate ca
datorii curente chiar dacă sunt scadente la după mai mult de 12 luni de la data bilanţului. La
clasificarea activelor şi datoriilor drept curente ale unei entităţi se aplică acelaşi ciclu obişnuit
normal de exploatare ca la activele curente. Atunci când ciclul obişnuit normal de exploatare al
entităţii nu este clar identificabil, durata sa se presupune a fi de 12 luni.

62. Alte datorii curente nu sunt decontate ca parte a ciclului curent normal de exploatare, dar sunt
exigibile în termen de 12 luni de la data bilanţului sau sunt deţinute, în principal, în scopul
comercializării. Exemple sunt datoriile financiare clasificate ca fiind deţinute în scopul ri
comercialeizării în conformitate cu IAS 39, descoperirile de cont, şi partea curentă a datoriilor
financiare pe termen lung, dividendele de plată, impozitul pe venit profit şi alte datorii
necomerciale. Datoriile financiare care oferă finanţare pe termen lung (aceasta înseamnă că
mai exact, nu fac parte din capitalul circulant folosit în ciclul obişnuit normal de exploatare al
entităţii) şi nu sunt scadente în termen de 12 luni după data bilanţului sunt datorii pe termen
lung şi fac obiectul prevederilor din paragrafele 65 şi 66.

63. O entitate clasifică datoriile sale financiare ca şi fiind curente atunci când sunt scadente în
termen de 12 luni după de la data bilanţului, chiar dacă:
(a) termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai lungă de 12 luni; şi
(b) după data bilanţului şi înainte ca situaţiile financiare să fie autorizate pentru publicare, este
încheiat un acord pe termen lung de refinanţare, sau de reeşalonare a plăţilor,.

64. Dacă o entitate se aşteaptă şi are posibilitatea de a refinanţa sau de a amâna o obligaţie pentru
cel puţin 12 luni de ladupă data bilanţului în cadrul unei facilităţi de împrumut existente, ea
clasificăa obligaţia ca fiind pe termen lung, chiar dacă altfel ar deveni scadentă într-o perioadă
mai scurtă. Totuşi, atunci când refinanţarea sau amânarea plăţii obligaţiei nu depinde de
entitate (spre de exemplu, nu există nici un contract de refinanţare), potenţialul de refinanţare
nu este luat în considerare, iar şi obligaţia este clasificată drept curentă.

65. Atunci când entitatea încalcă la data bilanţului sau înainte de aceasta dată o prevedere clauză a
unui contract de împrumut pe termen lung, ceea ce are ca efect faptul ca datoria devine
scadentă plătibilă la cerere, datoria este clasificată drept curentă chiar dacă împrumutătorul a
fost de acord, după data bilanţului sau înainte de autorizarea situaţiilor financiare pentru
publicare, să nu ceară plata ca urmare a încălcării clauzei. Datoria este clasificată drept
curentă deoarece, la data bilanţului, entitatea nu are un drept necondiţionat de a amâna
stingerea achitarea acesteiadatoriei pentru o perioadă de cel puţin 12 luni de la acea dată.

18
66. Totuşi, datoria este clasificată ca fiind pe termen lung chiar dacă împrumutătorul a fost de
acord pân00ă la data bilanţului să acorde ofere o perioadă de graţie care se încheie în termen
de cel puţin 12 luni de la data bilanţului, perioadă în care entitatea poate rectifica încălcarea
clauzei şi pe durata căreia împrumutătorul nu poate cere plata imediată a acesteia.

67. În ceea ce priveşte împrumuturile clasificate ca datorii curente, dacă între data bilanţului şi
data la care situaţiile financiare sunt autorizate pentru publicare apar următoarele
evenimentele, acele aceste evenimente sunt consideratese califică pentru în cea ce priveşte
evidenţierea prezentarea ca evenimente de neajustare în conformitate cu IAS 10 Evenimente
care au loc dupăulterioare dataei bilanţului:
(a) refinanţarea pe termen lung;
(b) rectificarea unei încălcări a unui contract pe termen lung; şi
(c) primirea de la împrumutător a unei perioade de graţie pentru rectificarea unei încălcării a
unei clauze a unui contract de împrumut pe termen lung, care se încheie în termenină de la
cel puţin 12 luni de la data bilanţului.

Informaţii care trebuie prezentate în bilanţ

68. Bilanţul trebuie să cuprindă elementele-rânduri care prezintă, cel puţin, următoarele valori,
în măsura în care acestea nu sunt prezentate în conformitate cu paragraful 68A:
(a) imobilizări corporale;
(b) investiţii în proprietateimobiliare;
(c) active imobilizări necorporale;
(d) active imobilizări financiare (fără excluzând valorile prezentate de la (e),(h) şi (i));
(e) investiţii financiare contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă;
(f) active biologice;
(g) stocuri;
(h) creanţe comerciale şi alte creanţe similare;
(i) numerar şi echivalente de numerar;
(j) datorii comerciale şi alte datoriisimilare;
(k) provizioane;
(l) datorii financiare (fără excluzând valorile prezentate de la rândurile (j) şi (k));
(m) datorii şi active creanţe privind impozitul curentfiscale, (astfel cum şa cum cum sunt ele
cerute definite în de IAS 12 Impozitul pe profit;
(n) datorii fiscale amânate şi active fiscale amânateşi creanţe privind impozitul amânat, aşa
cum sunt definite în IAS 12);
(o) interesul minoritar, prezentat în capitalurile proprii; şi
(p) capital emis şi rezerve atribuibile deţinătorilor capitalurilor proprii ale entităţii societăţii-
mamă.

68A. Bilanţul va trebuie să includeă, de asemenea, elemente- rânduri care prezintă următoarele
valori:
(a) totalul activelor clasificate ca fiind deţinute pentru vânzare şi activele incluse în grupul
grupurile destinatecelor pentru înstrăinare cedării clasificate ca fiind deţinute în scopul
pentru vânzareării în conformitate cu IFRS 5 Active imobilizate deţinute în scopul
vederea vânzării şi Operaţiuni operaţiuni întrerupteîncheiate; şi
(b) datoriile incluse în grupurile pentru înstrăinaredestinate cedării clasificate ca fiind
deţinute în scopul vederea vânzării în conformitate cu IFRS 5.

69. Elementele-rânduri suplimentare, titlurile şi subtotalurile trebuie prezentate în bilanţ atunci

când o astfel de prezentare este relevantă pentru înţelegerea poziţiei financiare a entităţii.

19
70. Atunci când o entitate prezintă active curente şi imobilizate şi datorii curente şi pe termen lung,
în calitate de clasificări separate în bilanţul său, nu trebuie să clasifice creanţele (datoriile)
privind impozitul amânat ca active (datorii) curente.

71. Acest Standard nu prevede ordinea sau formatul în care urmează să fie prezentate elementele.
Paragraful 68 oferă, pur şi simplu, doar o listă a elementelor care sunt suficient de diferite ca
natură sau funcţie pentru a necesita o prezentare separată în bilanţ. În plus:
(a) elementele – rânduri sunt incluse atunci când mărimea, natura sau funcţia unui element sau
agregarea unor elemente similare sunt de asemenea naturăastfel încât o prezentare
separată a acestora este relevantă pentru o înţelegere a poziţiei financiare a entităţii; şi
(b) descrierea descrierile folositea şi ordonarea elementelor sau agregarea elementelor
similare poate fi amendată modificate în funcţie de natura entităţii şi a tranzacţiilore sale,
pentru a oferi informaţii care sunt relevante pentru o înţelegere a poziţiei financiare a
entităţii. Spre De exemplu, o bancă amendează modifică descrierileea de mai sus pentru a
aplica cerinţele mai specifice ale IAS 30.

72. Exercitarea raţionamentului profesional privind prezentarea separată a elementelor bazează pe

o evaluare a:
(a) naturii şi lichidităţii activelor;
(b) funcţiei activelor în cadrul entităţii; şi
(c) valorilor, naturii şi momentului datoriilor.

73. Folosirea unor metode baze diferite de evaluare pentru clase diferite de active sugerează faptul
că natura sau funcţia lor diferă şi, prin urmare, ele acestea trebuie prezentate ca elemente-
rânduri separate. Spre De exemplu, clasele diferite de imobilizări corporale pot fi înregistrate
la cost sau la valoriile rezultate din reevaluatere în conformitate cu IAS 16 Imobilizări
corporale.

Informaţii ce trebuie prezentate fie în bilanţ, fie în note

74. O entitate trebuie să prezinte, fie în bilanţ, fie în note, subclasificări suplimentare ale
elementelor-rânduri prezentate, clasificate într-o manieră corespunzătoare activităţilor
entităţii.

75. Detaliile oferite în subclasificări, fie în bilanţ, fie în note, depind de cerinţele Standardelor
Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRS-urilor şi de mărimea, natura şi funcţia sumelor
valorilor implicate. Factorii din prevăzuţi în paragraful 72 sunt, de asemenea, utilizaţi pentru a
hotărî baza subclasificării. Prezentările diferă pentru fiecare element, de exemplu:
(a) activele elementele de imobilizări corporale sunt dezagregate clasificate după în clasăe aşa
cum este descris în conformitate cu IAS 16, Imobilizări corporale;
(b) creanţele sunt analizate dezagregate în valori de încasat din clienţipe grupe de creanţe
comercialei, privind membrii grupului, creanţe de lafaţă de părţile afiliate, plăţi efectuate în
avans şi alte sumevalori;
(c) stocurile sunt subclasificate, conform IAS 2, Stocuri, în clasificărie cum ar fi
marfămărfurile, producţia furnizată, materii prime şi materiale, producţie în curs de
execuţie şi produse finite;
(d) provizioanele sunt analizate dezagregate în prezentându-se separat provizioane le pentru
beneficiile de pensionare cuvenite angajaţilor şi alte elemente clasificate într-o manieră
corespunzătoare activităţii entităţii; şi
(e) capitalulrile propriiu şi rezervele sunt dezagregate analizate în clase evidenţiindu-se
separat diferite, cum ar fi clase de capitalul vărsat, primele de capital şi rezervele.

20
76. O entitate trebuie să prezinte fie în bilanţ, fie în note, următoarele informaţii, fie în bilanţ, fie
în note:
(a) pentru fiecare clasă de capital social:
(i) numărul de acţiuni autorizate;
(ii) numărul acţiunilor emise şi vărsate integral, şi a celor emise dar nevărsate integral;
(iii) valoarea nominală pe acţiune sau faptul că acţiunile nu au valoare nominală;
(iv) o reconciliere a numărului acţiunilor existente în circulaţie la începutul şi la sfârşitul
anuluiperioadei;
(v) drepturile, preferinţele şi restricţiile ataşate clasei respective, inclusiv restricţiile
asupra privind distribuirea repartizării dividendelor şi rambursareaării capitalului;
(vi) acţiunile proprii deţinute de entitate sau de filialele sale sau întreprinderi societăţi
asociate; şi
(vii) acţiunile rezervate pentru emisiune în baza contractelor de opţiuni şi a contractelor
de vânzare, inclusiv termenele şi sumele aferentevalorile;
(b) o descriere a naturii şi scopului fiecărei rezerve din cadrul capitalulrilor propriui.

77. O entitate fără capital social, cum ar fi parteneriatele sau trusturile, trebuie să prezinte
informaţii echivalente celor cerute în paragraful 76(a)mai sus, evidenţiindu-se prezentându-
se mişcările modificările pe parcursul perioadei pentru fiecare categorie de interes
participaţie în de capitalurile proprii, precum şi drepturile, preferinţele şi restricţiile ataşate
fiecărei categorii de interes participaţie în de capitalurile proprii.

Contul de profit şi pierdere

Profitul sau pierderea pentru perioadeia respectivă

78. Toate elementele de venituri şi cheltuieli recunoscute intr-o perioadă trebuie incluse în profit
sau pierdere, în afară cazului în care un Standard sau o Interpretare prevede altfel.

79. În mod obişnuit, toate elementele de venituri şi cheltuieli recunoscute într-o anumită perioadă
sunt incluse în profit sau pierdere. Aceasta include şi efectele modificărilor intervenite în
estimările contabile. Totuşi, pot exista unele împrejurări când anumite elemente pot fi excluse
din profitul sau pierderea pentru perioadaei curentă. IAS 8 prezintă doua două astfel de
împrejurări: corectarea erorilor şi efectul modificărilor politicilor contabile.

80. Alte Standarde prezintă elementele care pot îndeplini cerinţele definiţiilor din Cadrului general
pentru venituri sau cheltuieli, dar care sunt, de obiceiregulă, excluse din profit sau pierdere.
Exemplele în acest sens includ surplusurile din reevaluarea surplusului (a se vedea vezi IAS 16),
anumite câştiguri sau pierderi particulare care decurg apar din transpunerea conversia
situaţiilor financiare ale unei filiale operaţiuni dinîn străinătate (a se vedeavezi IAS 21) şi
câştiguri sau pierderi din reevaluarea activelor financiare scoase ladisponibile pentru vânzare (
vezi IAS a se vedea IAS 39).

Informaţii care trebuieurmează să fie prezentate în Ccontul de profit şi pierdere

81. Ca minimum de informaţii, contul de profit şi pierdere trebuie să includă elemente-rânduri

care prezintă următoarele valori pentru ale perioadeia respectivă:
(a) veniturile din activităţi curente;
(b) costurile de finanţare;
(c) partea din profit şi pierdere aferentă întreprinderilor societăţilor asociate şi asocierilor în
participaţiune, contabilizată contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă;
(d) cheltuielile cu impozitele şi taxele;

21
 (e) o singură valoare care cuprinde totalul (i) profitului sau pierderii după impozitare, pentru
entităţile care îşi aferent încetează activităţilor întrerupteatea şi (ii) câştigul sau pierderea
după impozitare recunoscut(e) prin din evaluarea la valoarea justă mai puţinminus
costurile pentru de vânzarea sau din înstrăinarea cedarea activelor sau înstrăinarea
grupului (grupurilor) care constituie o entitate care îşi încetează activităţile
întrerupteatea; şi
(f) profitul sau pierderea.

82. Următoarele elemente trebuie prezentate în contul de profit şi pierdere ca alocări ale
profitului sau pierderii pentru perioadeia respectivă:
(a) profitul sau pierderea care sunt distribuite atribuibil(ă) interesului minoritar; şi
(b) profitul sau pierderea care sunt distribuite atribuibil(ă) deţinătorilor de capitalurilor
proprii ale companiei societăţii-mamă.

83. Alte elemente-rânduri, titluri şi subtotaluri trebuie prezentate în contul de profit şi pierdere
atunci când o astfel de prezentare este relevantă pentru înţelegerea performanţei financiare a
entităţii.

84. Deoarece efectele activităţilor, tranzacţii şi altor evenimente variate ale unei entităţi diferă ca
frecvenţă, potenţial pentru de câştig sau pierdere şi previzibilitate, evidenţierea prezentarea
componentelor elementelor de performanţei financiareă ajută la înţelegerea performanţei lor
realizate şi la efectuarea proiecţiilor privind rezultatele viitoare. Alte eElemente – rânduri
suplimentare sunt incluse în contul de profit şi pierdere, iar descrierile utilizate şi ordinea
ordonarea elementelor sunt modificate atunci când aceasta este necesară pentru explicarea
elementelor de performanţei financiareă. Factorii care trebuie avuţi în vedere cuprind pragul de
semnificaţie, precum şi natura şi funcţia diferitelor componentelor de venituri şi cheltuieli. De
exemplu, o bancă ăncile modifică descrierile pentru a aplica cerinţele mai specifice din
paragrafele de la 9 la 17 aledin IAS 30. Elementele de venituri şi cheltuieli nu se sunt
compensează, cu excepţia cazului în care ate numai atunci când sunt satisfăcute îndeplinite
criteriile din paragraful 32.

85. O entitate nu trebuie să prezinte orice elemente de venituri sau şi cheltuielială ca elemente
extraordinare, nici în contul de profit şi pierdere, nici în note.

Informaţii care vor fitrebuie prezentate fie în contul de profit si pierdere, fie în note

86. Atunci când elementele de venituri sau cheltuieli sunt semnificative, natura şi valoarea lor
trebuie evidenţiate prezentate separat.

87. Împrejurările care ar da naştere la prezentarea evidenţierea separată a elementelor de venituri

sau cheltuieli includ:
(a) Reducerea reducerea valorii contabile a stocurilor la valoarea netă realizabilă sau a
imobilizărilor corporale la valoarea recuperabilă, precum şi situaţiile inversereluările unor
asemenea reducerii valorii contabile;
(b) restructurarea activităţilor unei entităţi şi anularea reluările oricăror provizioane pentru
costurile de restructurareării;
(c) înstrăinarea cedarea elementelor de imobilizări corporale;
(d) înstrăinarea cedarea investiţiilor;
(e) încetarea activităţi întreruptei;
(f) stingerea decontarea litigiilor; şi
(g) alte anulări alereluări de provizioanelor.

22
88. O entitate trebuie să prezinte o analiză a cheltuielilor folosind o clasificare bazata bazată pe
natura cheltuielilor sau pe funcţia lor în cadrul entităţii, oricare dintre ele oferă informaţii
care sunt credibile şi mai relevante.

89. Entităţile sunt încurajate să prezinte analiza din paragraful 88 în contul de profit şi pierdere.

90. Cheltuielile sunt subclasificate pentru a evidenţia componentele rezultatelor performanţei

financiare care pot să diferie în ceea ce priveşte frecvenţa, potenţialul pentru de câştig sau
pierdere şi previzibilitatea. Aceste informaţii sunt furnizate în una din două forme posibile.

91. Prima formă de analiză este cunoscută ca metoda clasificării cheltuielilor după natura
cheltuielilor. acestora Cheltuielile sunt agregate în contul de profit şi pierdere conform naturii
lor (de exemplu, amortizarea, achiziţiile de materii prime, cheltuielile cu transportul, beneficiile
angajaţilorsalariile, şi cheltuielile de publicitate) şi nu sunt realocate pe diferitele funcţii din
cadrul entităţii. Această metodă poate fi simplu de aplicat deoarece nu este necesară nici o
alocare a cheltuielilor de exploatare pe clasificări funcţionale. Un exemplu de clasificare
utilizând metoda naturii cheltuielilor este următorul:

Venituri din activităţi curente X

Alte venituri X
Variaţia stocurilor de produse finite şi produse
în curs de execuţie X
Materii prime şi consumabile utilizate X
Cheltuieli cu beneficiile angajaţilorpersonalul X
Cheltuielile privind amortizarea şi deprecierea X
Alte cheltuieli de exploatare X
Total cheltuieli de exploatare (X)
Profitul din activitatea de exploatare X

92. Cea de-a două metodă de analiză este cunoscută ca metoda clasificării după destinaţia
cheltuielilor sau metoda „costului vânzărilor” şi clasifică cheltuielile după funcţia lor ca parte
a costului vânzărilor, de exemplu, a cheltuielile de distribuţiei sau activităţilor administrative.
La un nivel minim, o entitate evidenţiază prezintă, potrivit acestei metode, costurile costulsale
cu vânzărileor separat de alte cheltuieli. Această metodă prezentare poate oferi informaţii mai
relevante pentru utilizatori decât clasificarea cheltuielilor după natură, dar alocarea costurilor
pe destinaţii poate fi cere alocări arbitrareă şi implică în mod considerabil utilizarea
raţionamentului profesional considerabil. Un exemplu de clasificare utilizând metoda funcţiei
cheltuielilor este următorul:

Venituri din activităţi curente X

Costul vânzărilor (X))
Marja brută X
Alte venituri X
Costurile de distribuţie (X)
Cheltuielile administrative (X)
Alte cheltuieli (X)
Profit X

93. Entităţile care clasifică cheltuielile după funcţie trebuie să prezinte informaţii suplimentare
despre natura cheltuielilor, inclusiv deprecierea şi cheltuielile cu amortizarea şi cu
cheltuielile cu beneficiile angajaţilor.

23
94. Alegerea între metoda costului vânzărilorfuncţiei cheltuielilor şi metoda naturii cheltuielilor
depinde atât de factori istorici şi cei aferenţi sectorului economic respectiv, cât şi de natura
entităţii. Ambele metode indică oferă o indicaţie privindacele costuri care se aşteaptă ar putea
să varieze, direct sau indirect, în funcţie de nivelul vânzărilor sau al producţieia entităţii.
Deoarece fiecare metodă de prezentare are avantaje pentru diferite tipuri de entităţi, acest
Standard solicită cere ca conducerea să selectezeo opţiune între clasificări în funcţie de cea
care prezintă cel mai fidel elementele de performanţă ale entităţii cea mai relevantă şi credibilă
prezentare. Totuşi, deoarece informaţiile asupra privind naturaii cheltuielilor sunt utile la
estimarea viitoarelor fluxuri de numerar, sunt cerute prezentări suplimentare atunci când se
foloseşte atunci când este utilizată metoda clasificării area cheltuielilor după funcţie se cere o
prezentare suplimentară. În paragraful 93 termenul „beneficiile angajaţilor” are acelaşi sens
înţeles ca şi cu cel din IAS 19 Beneficiile angajaţilor.

95. O entitate trebuie să prezinte, fie în contul de profit şi pierdere, fie în situaţia modificărilor
capitalurilor proprii sau în note, valoarea dividendelor recunoscute ca distribuţii către
deţinătorii capitalurilor proprii pentru în cursul perioadeia respectivă şi valoarea per acţiune
aferentă acestora.

Situaţia Mmodificărilor ale capitalurilor proprii

96. O entitate trebuie să prezinte o declaraţie situaţie privind a modificarea modificărilor

capitalurilor proprii prezentând în aceasta:
(a) profitul sau pierderea in perioadeia respectivă;
(b) fiecare element de venit şi cheltuială al, pentru perioadeia respectivă care, aşa cum o cer
alte Standarde sau Interpretări, este recunoscut direct în capitalurile proprii, şi totalul
acestor elemente;
(c) veniturile şi cheltuielile totale pentru ale perioadaei respectivă (calculate ca sumă aa
elementelor de la (a) şi (b), prezentând separat sumele valorile totale care sunt atribuibile
atribuite deţinătorilor capitalurilor proprii ai entităţii societăţii-mamă şi interesului
minoritar; şi
(d) pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, efectele modificărilor politicilori
contabile şi corecţia corecţii ale erorilor fundamentale recunoscute în conformitate cu
IAS 8.

97. În plus, entităţile trebuie să prezinte, fie în situaţia modificărilor capitalurilor proprii, fie în
note:
(a) valorile tranzacţiilor de capital cu deţinătorii capitalurilor proprii care acţionează în
calitatea lor de deţinători ai capitalurilor proprii, prezentând separat distribuirile către
aceştia;
(b) soldul câştigului reţinutrezultatului reportat (mai exact, profitul cumulat sau pierderea
cumulat(ă)) la începutul perioadei şi la data bilanţului, precum şi modificările pe
parcursul perioadei; şi
(c) o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei clase de capitaluri proprii cu care s-a
contribuit, prime de capital şi a fiecărei rezerve la începutul şi sfârşitul perioadei,
prezentând distinct fiecare modificare.

98. Modificările capitalurilor proprii ale unei entităţii între două date ale bilanţului reflectă
creşterea sau reducerea activului activelor sale nete sau a avuţiei în cursul perioadei. Cu
excepţia modificărilor rezultate din tranzacţiile cu deţinătorii capitalurilor proprii care
acţionează în calitatea lor de deţinători de capitaluri proprii (cum ar fi contribuţiile la de
capitalurile proprii, reachiziţionarea propriilor instrumente de capital propriu şi dividendele) şi

24
 costurile tranzacţiilor care au legătură directă cu astfel de tranzacţii, modificarea globală a
capitalurilor proprii în cursul perioadeia respectivă reprezintă suma totală a veniturilor şi
cheltuielilor, inclusiv câştigurile şi pierderile, generate de activităţile entităţii în cursul
perioadeia respectiveă (indiferent dacă acele elemente de venituri şi cheltuieli sunt recunoscute
în profit sau pierdere sau direct ca modificări ale în capitalurilor capitalurile proprii).

99. Acest Standard cere ca toate elementele de venituri sau cheltuielială recunoscute într-o
perioadă să fie incluse în profit sau pierdere în afara cazului în care un Standard sau o
Interpretare cere altfel. Alte Standarde cer ca unele câştiguri şi pierderi (cum ar fi creşterea sau
descreşterea din reevaluare, anumite diferenţe de schimb valutar, câştiguri sau pierderi din
reevaluarea activelor financiare scoase ladisponibile pentru vânzare şi sumele aferente pentru
impozite curente şi impozite amânatevalorile aferente impozitului curent şi impozitului amânat)
să fie recunoscute direct ca modificări ale în capitalurileor proprii. Deoarece este important să
fie luate în considerare toate elementele de venituri şi cheltuieli pentru la evaluarea
modificărilor poziţiei financiare a unei entităţi i între doua date ale de bilanţurilor, acest
Standard cere prezentarea unei declaraţii situaţii privind modificările capitalurilor proprii care
scoate în evidenţă veniturilel şi cheltuielile totale ale entităţii, inclusiv cele care sunt
recunoscute direct în capitalurile proprii.

100. IAS 8 cere ajustări retroactive pentru efectele modificărilor politicilor contabile, în măsura în
care este practicabil, cu excepţia cazului când în care prevederile tranzitorii dintr-un alt
Standard sau o dintr-o altă Interpretare cer altfel. IAS 8 cere, de asemenea, ca înregistrările
retratările pentru corectarea erorilor să fie făcute retroactiv, în măsura în care este
posibilpracticabil. Ajustările retroactive şi alte înregistrărileretratările retroactive sunt
efectuate din nou ulterior se fac la până la nivelul soldului câştigurilor reţinuterezultatului
reportat, cu excepţia cazuluirilor când în care un Standard sau o Interpretare cere ajustarea
retroactivă a unei alte componente a capitalurilor proprii. Paragraful 96 (d) cere evidenţierea
prezentarea în declaraţia situaţia modificărilori capitalurilor proprii a ajustăriilor totale pentru
a fiecare fiecărei componenteă de capital propriu care rezultă, separat de modificările
politicilor contabile şi de corectareaţiile erorilor. Aceste ajustări sunt evidenţiate prezentate
pentru fiecare perioadă precedentă şi pentru începutul perioadei.

101. Cerinţele din paragrafele 96 şi 97 pot fi unt respectate în diverse moduri. Un exemplu îl
reprezintă un format tip coloană care reconciliază soldurile de deschidere şi de închidere ale
fiecărui element de capital propriu. O alternativă este de a prezenta în declaraţia situaţia
modificării capitalurilor proprii doar elementele stabilite prevăzute în paragraful 96. Potrivit
acestei abordări, în n elementele descrise în paragraful 97 sunt prezentate în note sunt
prezentate elementele descrise în paragraful 97.

Situaţia fluxurilor de numerar

102. Informaţiile despre fluxurile de numerar oferă utilizatorilor situaţiilor financiare o bază pentru
evaluarea capacităţii entităţii de a genera numerar şi echivalente de numerar, precum şi a
necesităţilor entităţii pentru utilizarea fluxurilor de numerar respective. IAS 7 Situaţiile
Declaraţia fluxurilor de numerar stabileşte cerinţele pentru prezentarea Declaraţiei situaţiei
fluxurilor de numerar şi evidenţierile prezentările aferente.

Note la situaţiile financiare

Structurăa

103. Notele la situaţiile financiare ale unei entităţi trebuie:

25
 (a) Să să prezinte informaţii despre bazele de întocmire a situaţiilor financiare şi despre
politicile contabile specifice selecţionate şi aplicate pentru tranzacţii şi evenimente
semnificativefolosite în conformitate cu paragrafele 108 - 115;
(b) Să să prezinte informaţiile cerute de Standardele Internaţionale de Raportare
FinanciarăIFRS-uri care nu sunt prezentate în bilanţ, în contul de profit şi pierdere, în
declaraţia situaţia modificărilori capitalurilor proprii sau în declaraţia situaţia fluxurilor
de numerar; şi
(c) Să să ofere informaţii suplimentare care nu sunt prezentate în bilanţ, în contul de profit şi
pierdere, în declaraţia situaţia modificărilori capitalurilor proprii sau în declaraţia
situaţia fluxurilor de numerar, dar sunt relevante pentru o înţelegere a oricărora dintre
eleacestea.

104. Notele trebuie prezentatela situaţiile financiare trebuie prezentate, în măsura în care este
posibil,practicabil, într-un mod sistematic. Fiecare element din bilanţ, contul de profit şi
pierdere, declaraţie situaţia privind modificărilore capitalurilor proprii şi din situaţie situaţiaa
fluxurilor de numerar trebuie să facă trimitere la informaţiile aferente din note.

105. Notele sunt de obicei prezentate în următoarea ordine, care îi ajută pe utilizatori să înţeleagă
situaţiile financiare şi să le compare cu situaţiile financiare ale altor entităţi:
(a) declaraţie privind respectarea Standardele Internaţionale de Raportare FinanciarăIFRS-
urilor (a se vedeavezi paragraful 14);
(b) un rezumat al politicilor contabile semnificative aplicate (a se vedeavezi paragraful 108);
(c) informaţii de susţinere pentru elementele prezentate în bilanţ, contul de profit si pierdere,
declaraţia situaţia modificărilor în capitalurile proprii şi declaraţia situaţia fluxurilor de
numerar, în ordinea în care este prezentată fiecare declaraţie situaţie şi fiecare element-
rând; şi
(d) alte prezentări, care includ:
(i) datorii neprevăzute contingente (a se vedeavezi IAS 37) şi angajamentele contractuale
nerecunoscute; şi
(ii) evidenţieri prezentări nefinanciare, de spre exemplu obiectivele şi politicile de risc
financiar şi politicile ale conduceriimanagementului (a se vedea vezi IAS 32).

106. În anumite condiţii, poate fi necesară sau de dorit schimbarea ordonăriiinii anumitor elemente
din note. De exemplu, informaţiile despre rata dobânzii şi ajustările la modificările valorii area
justăe pot fi combinate cu informaţiile asupra scadenţei instrumentelor financiare recunoscute
în profit sau pierdere pot fi combinate cu alte informaţii privind scadenţele instrumentelor
financiare, deşi primele sunt prezentări pentru aferente contului de profit şi pierdere, iar
ultimele se referă la bilanţ. Totuşi, se poate menţine o structură sistematică a notelor atâta timp
cât este posibilpracticabil.

107. Notele care oferă informaţii despre metoda baza de prezentare întocmire a situaţiilor financiare
şi a politicilor contabile specifice pot fi prezentate ca o componentă separată a situaţiilor
financiare.

Prezentarea politicilor contabile

108. O entitate trebuie să evidenţieze în rezumatul politicilor contabile semnificative:

(a) baza (bazele) de evaluare utilizate la întocmirea situaţiilor financiare; şi
(b) celelalte politici contabile folosite care sunt relevante pentru o înţelegere a situaţiilor
financiare.

26
109. Este important pentru utilizatori să fie informaţi în legătură cu metoda baza sau metodele
bazele de evaluare folosite în situaţiile financiare (prede exemplu, costul istoric, costul curent,
valoarea realizabilă netă, valoarea justă sau valoarea recuperabilă) deoarece metoda baza în
funcţie în baza căreia sunt de care întocmite situaţiile financiare afectează în mod semnificativ
analiza lor. Atunci când sunt folosite mai multe metode baze de evaluare în situaţiile financiare,
de exemplu, atunci când se reevaluează o clasă anumită de active, este suficient să se ofere o
indicaţie în legătură cu a categoriilore de active şi datorii la care se aplică fiecare metodă bază
de evaluare.

110. Pentru a decide dacă trebuie evidenţiată prezentată o anumită politică de contabilăitate,
managementul conducerea ia în consideraţie dacă evidenţiereaprezentarea ar ajuta utilizatorii
să înţeleagă modul în care sunt reflectate tranzacţiile, alte evenimente şi condiţii în performanţa
financiară şi în poziţia financiară raportate. Evidenţierea Prezentarea unor anumite politici
contabile este de folos utilizatorilor, în special, atunci când ele aceste politici sunt selectate
dintre diverse alternative permise de Standarde şi Interpretări. Un exemplu îl reprezintă
constituie evidenţierea prezentarea faptului dacă un participant într-o asociere în participaţiune
asociat recunoaşte interesul său într-o entitate entitate controlată în comun folosind
consolidarea proporţională sauă metoda capitalurilor proprii punerii în echivalenţă (a se
vedeavezi IAS 31 Interese în asocieri în participaţiune). Unele Standarde cer în mod specific
evidenţierea prezentarea unor anumite politici contabile, inclusiv alegerile făcute de
management conducere între diferitele politici permise. Spre De exemplu, IAS 16 cere
evidenţierea prezentarea metodei bazei de evaluare folosită pentru clasele de imobilizări
corporale. IAS 23 Costurile Împrumuturilor îndatorării cere evidenţierea prezentarea faptului
dacă aceste costuri ale împrumuturilor îndatorării sunt recunoscute imediat ca şi o cheltuială
sau sunt capitalizate ca parte a costului activelor calificate.

111. Fiecare entitate ia în consideraţie natura operaţiunilor activităţilor sale şi a politicilor pe care
utilizatorii situaţiilor sale financiare le-ar aştepta să fie prezentateevidenţiate pentru acel tip de
entitate. Spre De exemplu, în cazul unei pentru o entitateăţi, care face obiectul impozitului pe
venit profit, s-ar aştepta ca aceasta să evidenţieze prezinte politicile sale contabile pentru
privind impozitul pe venitprofit, inclusiv pentru cele aplicate pentru activele creanţele şi
datoriile cu privind impozitul amânat. Atunci când o entitate are operaţiuni în străinătate
semnificative în străinătate sau tranzacţii valutare semnificative, se va aşteaptaă ca această să
evidenţieze prezinte politicile contabile pentru recunoaşterea câştigurilor şi pierderilor din
diferenţe de curs valutare. Atunci când apar combinări de întreprinderi, sunt evidenţiate
prezentate politicile folosite pentru măsurarea evaluarea fondului comercial şi al interesului
minoritar.
112. O politică de contabilăitate poate fi semnificativă datorită naturii activităţilor entităţii, chiar
dacă sumele valorile pentru perioada curentă sau pentru perioadele precedente nu sunt
semnificative. Este, de asemenea, adecvat să se evidenţieze prezinte fiecare politică de
contabilăitate care nu este cerută în mod specific de Standardele Internaţionale de Raportare
FinanciarăIFRS-uri, dar care este selectată şi aplicată în conformitate cu IAS 8.

113. O entitate trebuie să evidenţiezeprezinte, în rezumatul politicilor contabile semnificative sau

în alte note, (vezi paragraful 116), raţionamentele profesionale, separat de cele care implică
estimări (a se vedea paragraful 116, pe care conducerea le-a făcut managementul în procesul
aplicării politicilor contabile ale entităţii, care au efectul cel mai semnificativ asupra sumelor
valorilor recunoscute în situaţiile financiare.

114. În procesul aplicării politicilor contabile ale entităţii, managementul conducerea face aplică
diverse raţionamente profesionale, separat de cele care implică estimări, care pot afecta în mod
semnificativ sumele valorile recunoscute în situaţiile financiare. Spre De exemplu,

27
 managementul conducerea face aplică raţionamente profesionale pentru a determina:
(a) dacă activele financiare sunt investiţii păstrate păstrate până la scadenţă;
(b) sunt transferate în mod substanţial altor entităţi toate riscurile şi recompensele
semnificative aferente deţinerii activelor financiare şi activelor închiriate;
(c) dacă, în esenţă, anumite vânzări de bunuri sunt contracte de finanţare şi prin urmare nu
dau naştere la venituri; şi
(d) dacă substanţa fondul relaţiei dintre entitate şi o entitate cu scop special indică faptul că
entitatea cu scop special este controlată de cealaltă entitate.

115. Unele dintre evidenţierile prezentările făcute în conformitate cu paragraful 113 sunt cerute de
alte Standarde. Spre De exemplu, IAS 27 cere ca o entitate să evidenţieze motivele pentru care
interesul participaţia în capitalurile proprietarilor proprii ale entităţii nu este considerat
control, privind o entitate care a investit care nu este o filială, chiar dacă mai mult de jumătate
din puterea drepturileor sale de vot, sau potenţială mai mult de jumătate, este deţinut direct sau
indirect prin filiale. IAS 40 cere evidenţierea prezentarea criteriilor elaborate de entitate pentru
a face diferenţa distincţia diîntrentre investiţiile în proprietăţi imobiliare şi proprietăţile ocupate
de proprietarii entităţii şi de proprietăţile deţinute spre pentru vânzare în derularea
obişnuităcursul normal al activităţii entităţii, atunci când este dificil de făcut clasificarea
proprietăţilor.

Surse cheie pentru estimarea incertitudinilor

116. O entitate trebuie să evidenţieze prezinte în note informaţii despre prezumţiile ipotezele cheie
privind viitorul şi alte surse cheie de estimare a incertitudinilor la data bilanţului a
incertitudinilor, care au un risc semnificativ de a provoca o ajustare semnificativă a valorilor
contabile ale activelor şi pasivelor datoriilor în cursul anului financiar următor. Cu privire la
aceste active şi pasive, notele trebuie să includă detalii despre:
(a) natura lor; si
(b) valoarea lor contabilă la data bilanţului.

117. Determinarea valorilori contabile ale unor active şi datorii necesită estimarea efectelor unor
evenimente viitoare nesigure incerte la data bilanţului asupra acelor active şi datorii. Spre De
exemplu, în absenţa unor preţuri ale pieţei evaluate urmărite recent folosite pentru a cuantifica
evalua următoarele active şi datorii, sunt necesare estimări orientate spre pentru viitor pentru a
cuantifica evalua valoarea recuperabilă a claselor de imobilizări corporale, efectul uzurii
tehnologiceei învechite asupra stocurilor, provizioanele pentru acoperireacare fac obiectul
rezultatului unui litigiu aflat în desfăşurare şi datoriile pe termen lung cu privind beneficiile
angajaţilor, cum ar fi obligaţiile pentru privind pensiile. Aceste estimări implica prezumţii
ipoteze în legătură cu acele elemente, cum ar fi ajustările pentru riscuri ale fluxurilor de
numerar sau ale reducerilor ratelor de actualizare folosite, modificări viitoare ale salariilor şi
modificări viitoare ale preturilor care afectează alte costuri.

118. Prezumţiile Ipotezele cheie şi alte surse cheie de estimare a incertitudinilor , evidenţiate
prezentate în conformitate cu paragraful 116 116,se referă la estimările care necesită aplicarea
de către managementconducere a celor mai dificile, subiective sau complexe raţionamente
profesionale. Cu cât creste numărul de variabile şi prezumţiiipoteze care afectează posibila
soluţionare în viitor a incertitudinilor, cu atât devin mai complexe şi mai subiective acele
raţionamente, iar potenţialul unor ajustări semnificative rezultante a valorilor contabile ale
activelor şi datoriilor creşte normal în mod corespunzătorîn consecinţă.

119. Evidenţierile Prezentările din paragraful 116 nu sunt cerute pentru activele şi datoriile cu un
risc semnificativ că valorile area lor contabileă s-ar putea modifica în mod semnificativ în

28
 următorul an exerciţiu financiar dacă, la data bilanţului, ele sunt evaluate la valoarea justă pe
baza unor preţuri ale pieţei recent observate (valoarea lor reală s-ar putea modificaă în mod
semnificativ în cursul anului exerciţiului financiar următor, dar aceste modificări nu ar proveni
din prezumţii ipoteze sau alte surse de estimare a incertitudinilor la data bilanţului).

120. Evidenţierile Descrierile din paragraful 116 sunt prezentate într-un mod care îi ajută pe
utilizatorii situaţiilor financiare să înţeleagă raţionamentele profesionale pe care le face aplică
managementul conducerea în legătură cu viitorul şi cu alte surse cheie de estimare a
incertitudinilor. Natura şi măsura în care variază informaţiile oferite diferă variază în funcţie
de natura prezumţiilor ipotezelor şi de alte împrejurări. Exemple de tipuri de evidenţieri
descrieri făcute reprezintăsunt:
(a) natura prezumţiilor ipotezelor şi sau a altor estimări ale incertitudinilor;
(b) sensibilitatea valorilor contabile la metodele, prezumţiile ipotezele şi estimările care stau la
baza calculării lor, inclusiv motivele acestei sensibilităţi;
(c) soluţionarea estimată a unei incertitudini şi gama de posibile rezultate posibile
rezonabilereale în cursul următorului anexerciţiului financiar următor cu privire la valorile
contabile ale activelor şi datoriilor afectate; şi
(d) o explicaţie a modificărilor efectuate asupra unor prezumţii dinipoteze trecute în legătură
cu acele active şi datorii, dacă incertitudinea rămâne nesoluţionată.

121. Pentru a face evidenţierile prezentările cerute de paragraful 116 nu este necesar să fie
evidenţiate descrise informaţii bugetare sau previziuni.

122. Atunci când este imposibil impracticabil să se evidenţieze prezinte la data bilanţului măsura
efectelor posibile ale unei prezumţii ipoteze cheie sau a unei alte surse cheie de estimare a
incertitudinii, entitatea evidenţiază prezintă faptul că este pe bună dreptaterezonabil posibil, pe
baza unor cunoştinţe existente, ca rezultatele din anul exerciţiul financiar următor, care sunt
diferite de prezumţii ipotezele care ar putea ceresă necesite o ajustare semnificativă a valorii
contabile a activului sau datoriei afectate. Oricum, entitatea evidenţiază descrie natura şi
valoarea contabilă ale activului sau datoriei specifice (sau a clasei de active sau datorii)
afectate de acea prezumţieipoteză.

123. Evidenţierile Prezentările din paragraful 113 despre un anumite raţionamente profesionale, pe
care le face managementul conducerea la de a aplicarea politicilorle contabile ale entităţii, nu
se referă la evidenţierile prezentările privind sursele cheie de estimare a incertitudinilor din
paragraful 116.

124. Alte Standarde cer evidenţierea descrierea unor anumite prezumţii ipoteze cheie care altfel ar fi
cerute în conformitate cu paragraful 116 de alte Standarde. Spre De exemplu, IAS 37 cere
evidenţierea, în anumite împrejurări circumstanţe specificate, a prezumţiilor ipotezelor majore
privind evenimentele viitoare care afectează clasele de provizioane. IAS 32 cere evidenţierea
descrierea prezumţiilor ipotezelor semnificative aplicate la estimarea valorilori juste ale
activelor financiare şi datoriilor financiare care sunt înregistrate la valoarea justă. IAS 16 cere
evidenţierea prezumţiilordescrierea ipotezelor semnificative aplicate la estimarea valorilor
reale juste ale elementelor reevaluate de imobilizări corporale.

Alte prezentări

125. O entitate trebuie să evidenţieze prezinte în note:

(a) suma valoarea dividendelor propuse sau declarate înainte ca situaţiile financiare să fie
autorizate pentru publicare, dar care nu au fost recunoscute ca o distribuţie către
destinatorii deţinătorii capitalurilor proprii în cursul perioadeia respectivă, şi preţul

29
 valoareaaferent aferentă per acţiune; si
(b) suma valoarea oricăror dividende cumulative preferenţiale care nu au fost recunoscute.

126. Dacă nu sunt prezentate în altă parte în informaţiile publicate în cu situaţiile financiare, o
entitate trebuie să prezinte următoarele:
(a) rezidenţa domiciliul şi forma juridică a entităţii, ţara sa de înmatriculare şi adresa
sediului său principal social (sau locul principal de activitate, dacă este diferit de sediul
oficialsocial);
(b) o descriere a naturii activităţii activităţilor entităţii şi a principalelor sale obiecte de
activitate; şi
(c) numele denumirea societăţii-mamă, precum şi al ultimei societăţii-mamă a întregului
grupului.

Data intrării în vigoare

127. O entitate trebuie să aplice acest Standard pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie
2005 sau după aceasta dată. Se încurajează aplicarea acestui Standard anterior acestei date.
Dacă o entitate aplică acest Standard pentru o perioadă care începe înainte de 1 ianuarie
2005, atunci ea trebuie să evidenţieze prezinte acest lucru.

Retragerea IAS 1 (revizuit în 1997)

128. Acest Standard Internaţional de Contabilitate înlocuieşte IAS 1 Prezentarea Situaţiilor situaţiilor
Financiare financiare revizuit în 1997.

Anexa

Modificările ale altor norme

Modificările din această anexă trebuie aplicate pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie
2005 sau după această dată. Dacă o entitate aplică acest Standard pentru o perioadă anticipată,
aceste modificări se aplică şi acestei perioade.

*****

Modificările cuprinse în această anexă atunci când acest Standard a fost revizuit în 2003, au fost
încorporate în prevederile relevante publicate în acest volum.

30
APROBAREA IAS 1 DE CĂTRE CONSILIU
Standardul Internaţional de Contabilitate 1 Prezentarea situaţiilor financiare a fost aprobat pentru
emitere de către cei paisprezece membri ai Consiliului pentru Standardele Internaţionale de
Contabilitate.

Sir David Tweedie Preşedinte

Thomas E Jones Vice-Preşedinte
Mary E Barth
Hans-Georg Bruns
Anthony T Cope
Robert P Garnett
Gilbert Gélard
James J Leisenring
Warren J McGregor
Patricia L O’Malley
Harry K Schmid
John T Smith
Geoffrey Whittington
Tatsumi Yamada

31