Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I.
II.
Fondul funciar
II.1 Modalitati de utilizare a ternurilor
II.2 Zonalitatea culturilor agricole in raport cu zonalitatea climatica
III.
Dupa cum putem observa in diagrama de mai sus, la nivelul anului 2005, cererea
mondiala de energie primara se bazeaza, in mare parte pe petrol (35%), carbuni (25%) si gaze
naturale (21%), celelalte energii (biomasa si gunoi 10%, nucleara 6%, hidroelectrica 2%) avand
o importanta secundara.
Calsificarea carbunilor:
Rezervele economice exploatabile sunt de aproximativ 860 miliarde tone, ce ar asigura consumul
pentru 191 ani, iar consumul mondial actual este de circa 4,5 miliarde tone.
Repartitia geografica a rezervelor carbonifere arata ca 90% din acestea sunt concentrate in
Emisfera Nordica, intre paralele de 35o- 60o latitudine nordica).
Principalele tari care utilizeaza carbunele pentru generarea de energie electrica, in anul 2008, au
fost:
Polonia 93%
China 81%
Australia
Israel
Kazahstan
India
Republica Ceha
Maroc
Grecia
SUA
Germania
In prezent, carbunii contribuie cu 41% la productia de energie electrica, iar pentru 2030 se
estimeaza o crestere a contributiei lor, de 44%, in bilantul energetic mondial (International Energy
Agency).
Scaderi ale ponderii contributieicarbunilor in bilantul energetic, de la 26% in 1990 la 24% in
2003, s-au inregistrat in statele din UE, dar si in unele state din Europa Centrala si de Est, state foste
comuniste.
Pe de alta parte, cresteri ale ponderii carbunilor s-au inregistrat in tari precum SUA, Australia,
Japonia, Noua Zeelanda, tarile in curs de dezvoltare ale Asiei (China, India).
1.1.2 India
India este a doua producatoare asiatica si a teria pe plan mondial, productia fiind aproape in
exclusivitate formata din huila.
A cunoscut o crestere rapida datorita cererii siderurgiei nationale, cat si datorita exportului catre
Japonia.
Ponderea carbunelui in obtinerea de electricitate este de asteptat sa creasca cu 3,3% annual pana
in 2030 (industria carbunelui este al doilea mare angajator, cu peste 450 000 de oameni).
Regiuni de exploatare:
Carbuni superiori
La vest de Calcutta, in statele Bengalul de Vest, Madhya Prades si Bihar
Partea central- estica: zacamintele de pe Valea Godavari
Regiunea estica, in apropiere de Madras
Carbuni inferiori (90% din rezervele de carbuni inferiori): statul Tamil Nadu
1.1.3Kazahstan
Acest stat dispune de rezerve de carbune ce ar asigura productia pentru 100 de ani.
Productia a scazut la 50% in ultimii ani.
Principalul bazin carbonifer este Karaganda, la nord de Lacul Balhas, specializat in huila
cocsificabila si carbune brun.
Ekibastuz este al doilea bazin carbonifer, asigurand 10% din productia tarii.
SUA a detinut mult timp suprematia mondiala in industria carbonifera, in prezent, ocupa locul al
doilea cu o pondere de circa 22%, iar aproximativ 9% din productie este exportata.
Regiuni de exploatare:
1.2.2 Canada
Canada are o productie echilibrata de carbuni, cu un usor avantaj asupra celor superiori.
Cele 25 de mine de aici asigura 95% din productia totala; dintre cele 25 de mine, 13 produc
exclusiv pentru export, cele din provinciile Alberta, British Columbia si Saskatchewan.
Exploatari:
1.3.2 Polonia
Polonia detine rezerve mari de huila in sudul tarii (Silezia Superioara), peste 90% dintre
rezervele tarii. Celelalte rezerve de huila se afla in Silezia Inferioara, in:
Bazinul Walbrzych
Podisul Lublin
Bazinul Turow
Bazinul Konin- Turek
1.3.3 Germania
Se remarca printr-o mare productie de carbuni energetici , ocupand locul al doilea in
Europa, dupa Federatia Rusa, cu 3% din productia mondiala.
Germania de Est (Regiunea Saxono- Turingiana) detine peste 50% din productia
nationala.
Bazinul Lauchhamer
Germania de Vest (Bazinul Aachen, Bazinul Ville Koln)
Principalele bazine de exploatare a carbunilor sunt:
1. Bazinul Ruhr:
Principala regiune de extractie a carbunilor superiori
Rezervele sunt estimate la peste 20 miliarde tone, centrate in 124 strate, care
contin cele aproape 10 miliarde tone de carbuni inferiori
Prezenta carbunilor a constituit unul dintre factorii potentiali ai dezvoltarii
industriale, alaturi de prezenta Rhinului
1. Bazinul Saar:
Este localizat in apropierea granitei cu Franta
Are o importanta secundara
Germania a cunoscut o reducere substantiala a productiei de carbune, dupa 1990
productia de carbuni superiori s-a redus cu 50%, iar cea de carbuni inferiori cu 24%.
1.3.4 Ucraina
Bazinul carbonifer, principalul, este Donetk:
Pozitia geografica favorabila, determinata de prezenta minereurilor de fier de la KrivoiRog si caile de transport naval (Canalul Volga- Don, legatura intre Marea Neagra si
Marea Baltica), a dus la dezvoltarea industriei, in special a siderurgiei.
1.3.7 Romania
Rezervele Romaniei de carbune sunt evaluate la 4,22 milioane tone, aproape 80% sunt
carbuni inferiori, lignitul detinand o pondere de peste 70%.
Exploatari:
Bazinul Olteniei:
Zona de exploatare Motru
Zona de exploatare Jilt
Zona de exploatare Rovinari
Zona de exploatare Valcea (Berbesti- Alunu)
Zona de exploatare Mehedinti (Husnicioara)
Bazinul Arges:
Zona de exploatare Aninoasa- Godeni
Bazinul Barcau- Crasna
Bazinul Petrosani (exploatari de huila)
Muntii Banatului (exploatari din 1790)
Bazinul Witbank
Provincia Transvaal
Provincia Orange
Provincia Natal
1.5 Australia
Este o mare detinatoare de rezerve de carbune; este a treia producatoare mondiala, avand
o crestere usoara in ultimii ani a productiei, mai ales pentru carbunii superiori.
Exploatari:
Regiunea Alpilor Australieni (exploatari in cariera, calitate foarte buna a carbunilor)
Bazinul Sydney
Bazinul Ipswich
Bazinul Newcastle
Bazinul Blair Athol
NE Australiei
Charles
SV Australiei
Collie
Insula Tasmania
Teren arabil
Suprafete ocupate cu vii
Suprafete ocupate cu livezi
Pasuni naturale
Fanete naturale
Din suprafaa Globului, de peste 13,5 mld. ha, spaiul agricol reprezint peste un sfert
(adic 3,4 mld. ha). Suprafeele cultivate acoper aproximativ 1,5 mld. ha, respectiv 8% din
totalul terenurilor, fiecrui locuitor al planetei revenindu-i 0,25 ha.
Asia si America detin cele mai mari procente in ceea ce priveste terenurile arabile si
culturile permanente, 38%, respectiv 26%. Europa detine 20% din totalul mondial al terenurilor
arabile, iar Africa 16%, la nivelul anului 2007.
Cea mai mare parte din spaiul agricol se afl localizat n zona temperat (circa 2 mld. ha), ceea
ce reprezint 55% din spaiul agricol mondial i tot aici se afl cea mai mare parte din suprafaa
nsmnat a planetei (830 mii. ha, 59%).
Cele mai mari suprafete agricole, pe plan mondial in anul 2007, se intalnesc in Asia
(37%) si America (27%), fiind urmate de Africa cu 26% si Europa, cu 10%.
De departe, Europa detine procentul cel mai mare in ceea ce priveste ponderea terenurilor
arabile din totalul suprafeti agricole, in anul 2007, in jur de 60%. Este urmata de America si
Asia, cu 30% si de Africa, cu aproximativ 20%.
In conditiile unei cresteri explozive a populatiei mondiale si totodata datorita altor factori
(intre care, de exemplu, politica de scoatere din circuitul productive a unor suprafete de teren
agricol) economia mondiala a ajuns la o balanta mondiala precara intre cerere si oferta.
Ca urmare a aparut o problema alimentara, extreme de grava, a carei rezolvare nu este
deloc usoara.In cazul agriculturii, mai mult ca pentru orice alt sector de activitate umana,
conditiile naturale reprezinta o premisa de prim ordin, acest sector economic fiind influntat de
conditiile de mediu (relief, clima, apa, soluri, vietuitoare, etc.) intr-o masura inca destul de mare.
In acelasi timp, nu este mai putin adevarat ca, prin activitatea agricola, omul a modificat
destul de mult cadrul natural, in unele cazuri chiar radical, prin irigare, desecarea zonelor
mlastinoase, terasearea versantilor, ameliorarea solurilor etc.
Solul este stratul de la suprafaa planetei cu o structur afnat i friabil, format prin
aciunea agenilor externi asupra scoarei, mpreun cu plantele i animalele. Caracteristica sa de
baz este fertilitatea.
Nu toate solurile au aceeai fertilitate i, din acest motiv, nu toate terenurile de pe Glob
sunt cultivate. Din cele 1,5 mld. hectare cultivate, doar 920 000 hectare dau producie.
Solul trebuie protejat deoarece pentru refacerea unui strat de 3 cm este nevoie de 300
pn la 1 000 de ani. Mrirea productivitii se face prin administrarea de ngrminte naturale,
rotirea culturilor pe aceeai suprafa, irigarea terenurilor, selecionarea speciilor de plante .a.
Tot mai muli productori opteaz pentru practicarea unei agriculturi ecologice.
Solurile se formeaza in timp, au un caracter fragil, limitat in spatiu si sunt diversificate in
functie de factorii pedogenetici. Jumatate din suprafata uscatului planetar este constituita din
areale practic nesolificate (deserturi, zone inghetate, zone cu exces de umiditate, munti inalti,
etc.), numai cealalta jumatate avand soliri cu diferite grade de fertilitate.
Principalele grupe (categorii) de soluri, incepand din zona ecuatoriala spre poli, sunt:
lateritele, solurile rosii de savana, solurile brune de pustiuri si semipustiuri, solurile rosii si
galbene subtropicale, solurile castanii de stepa, solurile argiloiluviale, solurile podzolice si de
tundra.
Pentru ameliorarea calitatii productive a terenurilor se realizeaza o serie de imbunatatiri
funvciare cum ar fi: inlaturarea excesului de umiditate, comaterea eroziunii terenurilor, terasarea
versantilor, ameliorarea terenurilor nisipoase si saraturoase, combaterea efectelor inundatilor, dar
indeosebi reducerea deficitului de umiditate prin irigatii.
Lucrarile de desecare au ca scop principal includerea in circuitul agricol a suprafetelor
ocupate de balti, mlastini, terenuri cu exces de umiditate sau expuse frecvent inundatiilor.
In Olanda s-a realizat insa si indiguirea unor suprafete marine, cum ar fi golful Zuiderze,
cu o suprafata de pestre 200.000 ha. In prezent se afla in curs de realizare un plan complet de
indiguire si desecare a zonei deltaice a Rhinului (planul Delta).
Alte zone mai reprezentative cu lucrari de indiguire si desecari sunt: delta Rhonului, delta
Padului, cursul inferior al fluviului Chang Jiang, Lunca Dunarii (Balta Ialomitei, Insula Mare a
Brailei), etc.
Lucrarile de terasare au traditii in Europa mediteraneana pentru culturile de vita de vie. In
prezent, cele mai intinse suprafete se intalnesc insa in Asia indeosebi in China, Filipine,
Indonezia, Japonia, cele doua Corei s.a. si sunt destinate in principal culturilor de orez.
Combaterea eroziunii solurilor este o problema importanta indeosebi pentru viitorul
agriculturii, deoarece solul se reface foarte greu, in timp, iar distrugerea sa accelerata diminueaza
continuu potentialul productiv al terenurilor. Eroziunea solurilor afecteaza aproape o treime din
totalul terenurilor arabile ale Terrei, ceea ce demonstreaza clar dimensiunile globale ale
problemei.
Eroziunuea solurilor este un fenomen provocat in buna masura de actiunea omului,
indeosebi ca urmare a inalturarii covorului vegetal natural si a folosirii unei agrotehnici
nerationale.
Aceasta este atenuata, sau din contra, accelerata in functie de mai multi factori naturali:
se manifesta in special pe versantii cu o inclinare apreciabila si acolo unde solurile sunt putin
dezvoltate (subtiri); cu cat precipitatiile sunt inegal distribuite si au un caracter torential (de
exemplu in regiunile subecuatoriale, in climatele musonice etc.); cu cat pericolul eroziunii
solului este mai mare; in stepele aride, indepartarea stratului subtire de sol, dupa destelenirea
terenurilor, se datoreaza in principal actiunii vanturilor.
1. Zona subecuatorial
Caracteristici climatice - succesiunea a dou anotimpuri, unul ploios i unul secetos;
Caracteristicile economiei agricole: cultura plantelor (orezul, trestia de zahr, meiul,
sorgul, iuta, oleaginoase, porumbul etc), creterea animalelor.
1. Zona tropical
Caracteristici climatice -climat cald cu diferenieri zilnice i anotimpuale de temperatur
mari;
Caracteristicile economiei agricole - cultura plantelor: bumbacul, curmalul, orezul,
citrice, etc; creterea animalelor.
1. Zona subtropical sau mediteraneean
Caracteristici climatice -veri clduroase i secetoase, ierni ploioase
Caracteristicile economiei agricole - cultura plantelor: grul, orezul, citrice, mslin, via
de vie, ceai, porumb, iuta, bumbac; creterea animalelor.
1. Zona temperat
Caracteristici climatice -ierni friguroase (cnd cultura plantelor nu se practic), veri
clduroase ce prezint diferenieri importante ntre zonele oceanice i cele continentale;
Caracteristicile economiei agricole - cultura plantelor: orz, grul de toamn, sfecl de
zahr, pomi fructiferi, secar, cartof; creterea animalelor.
1. Zona subpolar
Caracteristici climatice -ierni lungi i friguroase, veri scurte i rcoroase
Caracteristicile economiei agricole - cultura plantelor: orzul, secara de primvar;
creterea animalelor.
In sensul cel mai larg, resursele de apa dulce reprezinta apa existenta sub diverse stari de
agregare la suprafata terestra, in subsol si in atmosfera (hidrosfera).
Utilizarea resurselor de apa:
Problema mediului- unul din factorii de mediu cei mai amenintati cu poluarea sau
epuizarea
Aproape 1% din bugetul de stat este alocat resurselor de apa dulce si salubritatii in tari
precum Etiopia, Yemen, Pakistan, India, Uganda, Kenya, Mexic sau Zambia, in schimb mai mult
de 4% este alocat operatiunilor militare (Etiopia ~10%).
Africa de Sud aloca in aproximativ 2% din bugetul de stat salubritatii si apelor.
Doua din cinci persoane traiesc in bazinele hidrografice ale unor rauri internationale
partajate cu mai multe tari:
Variaza intre state, atat intre tarile dezvoltate, cat si cele slab dezvoltate
De la 575 l/zi/pers in S.U.A.
La 200- 300 l/zi/pers in majoritatea statelor din UE
Pana la sub 10 l/zi/pers in cazul Mozambicului
Consumul variaza si in interiorul statelor (in Arizona si California din SUA se consuma
chiar si 1000 l/zi/pers)
In anul 2000, cantitatea de apa folosita in agricultura era de 70%, pe cand in domeniul
industrial era de 20%, iar in cel domestic de doar 10%.
3.4 Irigatiile
Irigatiile extind limitele spatiilor agricole si contribuie decisiv la asigurarea necesarului
de hrana pentru omenire.
Acestea s-au dezvoltat cu precadere in zonele aride si semiaride, mai ales in tarile in curss
de dezvoltare.
Lucrarile de irigatii au rol substantial in reducerea efectului negativ al deficitului
permanent sau temporar de umiditate. Suprafata totala irigata pe glob este in prezent de peste 300
mii ha, ceea ce reprezinta 1/5 din suprafata arabila. Pe aceasta suprafata se obtine cca. 40% din
totalul productiei vegetale mondiale.
Pe plan mondial, cele mai intinse suprafete se afla in Asia, continent cu traditii in domeni,
acestea fiind impuse de regimurile pluviometrice specifice climatelor musonic, tropical,
subtropical, arid, precum si de culturile cu plante pretentioase la umiditate; se remarca tari cum
sunt China (cca. 45 mii ha irigate, locul 1 pe glob), India ( peste 30 mii ha, locul 2 pe glob),
Pakistan, Indonezia, Iran, Japonia s.a. Pe celelalte continente se remarca CSI (atat in partea
europena, cat si cea asiatica), SUA ( indeosebi in sud-vest), Mexic, Egipt, Australia.
Din 1994 pana in 2006, ponderea suprafetelor irigate la nivel mondial a crescut in mod
considerabil, de la aproximativ 265 milioane ha la circa 285 milioane ha.
Principalele tipuri de irigatii:
Irigarea prin aspersiune (teren cu relief neregulat, instabil sau pe soluri nisipoase)
Irigarea prin scurgere la suprafata, pe brazde sau fasii
Irigarea prin submersie sau inundare completa
Irigarea prin udare subterana, prin utilizarea unor conducte subterane
Irigatiile traditionale, cunoscute mai ales pentru nordul Africii, Asia de Sus- Vest si de
Sud, sunt:
Cele mai bune conditii pentru irigatii sunt in Asia, unde sunt si cele mai mari fluvii: Ind,
Gange, Yangtze, Huang He, Brahmaputra, care izvorasc din zone muntoase inalte si strabat
distante mari.
Ponderea suprafetelor irigate la nivel mondial, pentru primele patru state, in anul 2006
este de:
India 20%
China 20%
Pakistan 7%
S.U.A. 8%
India
Este tara cu cea mai mare suprafata irigata
Peste 57 milioane ha prezinta lucrari de irigare foarte vechi
Cele mai multe amenajari sunt amplasate in Delta Gangelui si in bazinul superior al
Indusului
Irigatiile permit instalarea culturilor si in sezonul uscat, care se recolteaza primavera
(culture numite rabi)
China
A fost depasita de India in ultimii ani in privinta suprafetelor irigate (56 milioane ha).
Irigatiile permit obtinerea unor recolte bune pe valea fluviului Huang He si Chang Jiang
Pakistanul
Detine peste 19 milioane ha de ternuri irigate (aproape din suprafata agricola a tarii)
Cele mai extinse sisteme de irigatii sunt localizate in regiunea cu precipitatii mai reduse
din estul tarii.