Mistreul cu coli de argint

Un prin din Levant ndrgind vntoarea

prin inim neagr de codru trecea.
Croindu-i cu greu prin haiuri crarea,
cnt dintr-un flaut de os i zicea:
- Venii s vnm n pduri neptrunse
mistreul cu coli de argint, fioros,
ce zilnic i schimb n scorburi ascunse
copita i blana i ochiul sticlos...
- Stpne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vnatul cu coarne,
ori vulpile roii, ori iepurii mici ...
Dar prinul trecea zmbitor nainte
privea printre arbori atent la culori,
lsnd n culcu cprioara cuminte
i linxul ce rde cu ochi sclipitori.
Sub fagi el ddea buruiana-ntr-o parte:
- Privii cum se-nvrte fcndu-ne semn
mistreul cu coli de argint, nu departe:
venii s-l lovim cu sgeat de lemn!...
- Stpne, e apa jucnd sub copaci,
zicea servitorul privindu-l iste.
Dar el rspundea ntorcndu-se: - Taci...
i apa sclipea ca un col de mistre.
Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Privii cum pufnete i scurm stingher,
mistreul cu coli de argint, peste plaiuri:
venii s-l lovim cu sgeat de fier!...
- Stpne, e iarba fonind sub copaci,
zicea servitorul zmbind ndrzne.
Dar el rspundea ntorcndu-se: - Taci...
i iarba sclipea ca un col de mistre.

Sub brazi, el strig ndemnndu-i spre creste:

- Privii unde-i afl odihn i loc
mistreul cu coli de argint, din poveste:
venii s-l lovim cu sgeat de foc!...
- Stpne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul rznd cu dispre.
Dar el rspunde ntorcndu-se: - Taci...
i luna sclipea ca un col de mistre.
Dar vai! sub luceferii palizi ai bolii
cum st n amurg, la izvor aplecat,
veni un mistre uria, i cu colii
l trase slbatic prin colbul rocat.
- Ce fiar ciudat m umple de snge,
oprind vntoarea mistreului meu?
Ce pasre neagr st-n lun i plnge?
Ce veted frunz m bate mereu?...
- Stpne, mistreul cu coli ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohind, sub copaci.
Ascult cum latr copoii gonindu-l...
Dar prinul rspunse-ntorcndu-se. - Taci.
Mai bine ia cornul i sun ntruna.
S suni pn mor, ctre cerul senin...
Atunci asfini dup creste luna
i cornul sun, ns foarte puin.