Ecuatii Cu Derivate Partiale de Ordinul Al Doilea PDF

Cuprins
0.1
Prefat
a
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
vi
1 Sisteme de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul nt

ai
1.1 Sisteme de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul ntai neliniare sub forma normala
1.1.1 Leg
atura cu ecuatiile diferentiale de ordinul n . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.1.2 Integrale prime. Solutie generala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Sisteme diferentiale sub form
a simetrica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Sisteme de ecuatii diferentiale liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3.1 Sisteme de ecuatii diferentiale liniare si omogene . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3.2 Matrice fundamental
a a unui sistem omogen . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3.3 Determinantul lui Wronski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3.4 Solutia general
a a sistemului omogen de ecuatii diferentiale liniare . . . . . .
1.4 Sisteme neomogene de ecuatii diferentiale liniare de ordinul ntai . . . . . . . . . . .
1.5 Sisteme de ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti constanti . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1
1
1
6
8
11
12
14
15
17
18
19
2 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt

ai
2.1 Ecuatii liniare cu derivate partiale de ordinul ntai . . .
2.1.1 Definitii. Suprafete integrale . . . . . . . . . . .
2.1.2 Sistem caracteristic. Curbe caracteristice . . . .
a . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.1.4 Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul ntai, cuasiliniare
a . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2.2 Problema lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
25
25
25
26
27
31
33
34
37
3 Elemente de teoria c
ampurilor
3.1 C
ampuri scalare. Curbe si suprafete de nivel . . . . . . .
3.2 Derivata dup
a o directie si gradientul unui camp scalar . .
3.3 C
ampuri vectoriale. Linii si suprafete de camp . . . . . .
3.4 Integrale cu vectori si c
ampuri scalare . . . . . . . . . . .
3.4.1 Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.4.2 Integrale de suprafat
a . . . . . . . . . . . . . . . .
3.4.3 Integrale triple (de volum) . . . . . . . . . . . . . .
3.4.4 Formula integral
a GaussOstrogradski. Consecinte
3.4.5 C
amp potential . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.5 Divergenta unui c
amp vectorial . . . . . . . . . . . . . . .
3.6 Rotorul unui c
amp vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.7 Reguli de calcul cu operatorul lui Hamilton . . . . . . . .
3.8 Formule integrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
41
41
42
47
54
55
56
58
59
60
61
63
65
66
4 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul al doilea

4.1 Ecuatiile fizicii matematice . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.2 Tipuri de ecuatii cu derivate partiale de ordinul al doilea .
4.3 Reducerea la forma canonic
a a ecuatiilor de tip hiperbolic
4.4 Reducerea la forma canonic
a a ecuatiilor de tip parabolic
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
71
71
73
77
79
iii
4.5
Reducerea la forma canonic

a a ecuatiilor de tip eliptic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
5 Ecuatii cu derivate partiale de tip hiperbolic

5.1 Ecuatia coardei vibrante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2 Metoda lui dAlembert de integrare a ecuatiei omogene a coardei vibrante infinite . . . . . . .
5.3 Metod
a alternativ
a de deducere a formulei lui dAlembert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.4 Unicitatea solutiei problemei Cauchy pentru coarda vibranta infinita . . . . . . . . . . . . . .
5.5 Metoda separ
arii variabilelor de integrare a ecuatiei omogene a coardei vibrante finite . . . .
5.6 Integrarea ecuatiei neomogene a coardei vibrante finite cu conditii la limita omogene . . . . .
5.7 Integrarea ecuatiei neomogene a coardei vibrante finite cu conditii la limita neomogene . . . .
5.8 Principiul lui Duhamel pentru determinarea unei solutii particulare a ecuatiei neomogene
coardei vibrante finite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.9 Ecuatia de echilibru a unei membrane elastice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.10 Ecuatia de miscare a unei membranei elastice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.11 Oscilatiile libere ale unei membrane elastice circulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
a
.
.
.
.
6 Probleme de tip difuzie (Ecuatii de tip parabolic)

6.1 Ecuatia diferential
a a propag
arii caldurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.1.1 Conditie initial
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.1.2 Conditii pe frontier
a sau conditii la limita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.2 Alte ecuatii de tip difuzie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.2.1 C
aldura superficial
a pierduta, proportionala cu diferenta de temperatura . . . . . . . .
6.2.2 Ecuatia difuzieconvectie a poluarii apelor subterane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.3 Propriet
ati ale solutiilor problemelor de propagare a caldurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.4 Propagarea c
aldurii ntro bar
a de lungime finita cu conditii la limita si initiale neomogene, n
absenta surselor interne de c
aldura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.5 Propagarea temperaturii ntro bara izolata termic, cu conditie initiala nenula si n absenta
surselor de c
aldur
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.6 Propagarea c
aldurii ntro bar
a finita, cu date la limita si initiale nule, n prezenta surselor interne
de c
aldur
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.7 Propagarea c
aldurii ntro bar
a finita, cu conditii la limita si initiale neomogene, n prezenta unei
surse interne de c
aldur
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.8 Principiul lui Duhamel pentru determinarea unei solutii particulare a ecuatiei neomogene a
propag
arii temperaturii ntro bara de lungime finita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.9 Problema Cauchy pentru ecuatia propagarii caldurii ntro dimensiune spatiala . . . . . . . . .
6.10 Problema Cauchy a ecuatiei propagarii caldurii n n dimensiuni spatiale. Solutie fundamental
a
6.11 Propagarea c
aldurii ntro bar
a omogena de lungime finita, a carei suprafata laterala este izolat
a
termic si ale c
arei extremit
ati schimba caldura cu exteriorul prin convectie . . . . . . . . . . . .
7 Ecuatii de tip eliptic
7.1 Ecuatia lui Laplace si ecuatia lui Poisson. Solutie fundamentala . . .
7.2 Propriet
atile fundamentale ale functiilor armonice . . . . . . . . . .
7.3 Formule de reprezentare integral
a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.3.1 Formule de reprezentare integrala ale functiilor de clasa C 1 si
7.3.2 Formul
a de reprezentare integrala a unei functii armonice . .
7.4 Formule de medie ale unei functii armonice . . . . . . . . . . . . . .
7.5 Principiu de extrem pentru functii armonice . . . . . . . . . . . . . .
7.6 Problema Dirichlet si problema Neumann . . . . . . . . . . . . . . .
7.7 Functia lui Greeen a problemei Dirichlet pentru ecuatia lui Laplace .
7.8 Potentialul de mas
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.9 Potentialii de simplu strat si dublu strat . . . . . . . . . . . . . . . .
7.10 Problema Dirichlet interioar
a pentru cerc . . . . . . . . . . . . . . .
. .
. .
. .
C2
. .
. .
. .
. .
. .
. .
. .
. .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
85
85
86
88
90
90
94
96
.
.
.
.
99
100
102
102
.
.
.
.
.
.
.
107
107
109
109
110
110
110
112
. 115
. 116
. 119
. 120
. 121
. 123
. 128
. 131
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
133
133
135
138
138
141
142
142
143
146
147
149
152
8 Probleme si exercitii propuse

159
8.1 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
8.2 Exercitii propuse cu indicatii si r
aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
8.3 Probleme cu conditii initiale si la limita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
Index de notiuni
167
Bibliografie
173
0.1
Prefat
a
Cartea de fat
a a fost elaborat
a n cadrul proiectului POSDRU/56/1.2/S/32768, Formarea cadrelor didactice
universitare si a studentilor n domeniul utilizarii unor instrumente moderne de predarenvatareevaluare
pentru disciplinele matematice, n vederea crearii de competente performante si practice pentru piata muncii.
Finantat din Fondul Social European si implementat de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului
si Sportului, n colaborare cu The Red Point, Oameni si Companii, Universitatea din Bucuresti, Universitatea
Tehnic
a de Constructii din Bucuresti, Universitatea Politehnica din Bucuresti, Universitatea din Pitesti,
Universitatea Tehnic
a Gheorghe Asachi din Iasi, Universitatea de Vest din Timisoara, Universitatea Dun
area
de Jos din Galati, Universitatea Tehnic
a din ClujNapoca, Universitatea 1 Decembrie 1918 din AlbaIulia,
proiectul contribuie n mod direct la realizarea obiectivului general al Programului Operational Sectorial de
Dezvoltare a Resurselor Umane POSDRU si se nscrie n domeniul major de interventie 1.2 Calitate n
nv
at
am
antul superior.
Proiectul are ca obiectiv adaptarea programelor de studii ale disciplinelor matematice la cerintele pietei
muncii si crearea de mecanisme si instrumente de extindere a oportunitatilor de nvatare. Evaluarea nevoilor
educationale obiective ale cadrelor didactice si studentilor legate de utilizarea matematicii n nvat
am
antul
superior, masterate si doctorate precum si analizarea eficacitatii si relevantei curriculelor actuale la nivel de
performant
a si eficient
a, n vederea dezvolt
arii de cunostinte si competente pentru studentii care nvata discipline
matematice n universit
asi, reprezint
a obiective specifice de interes n cadrul proiectului.
Dezvoltarea si armonizarea curriculelor universitare ale disciplinelor matematice, conform exigentelor de
pe piata muncii, elaborarea si implementarea unui program de formare a cadrelor didactice si a studentilor
interesati din universit
atile partenere, bazat pe dezvoltarea si armonizarea de curriculum, crearea unei baze de
resurse inovative, moderne si functionale pentru predareanvatareaevaluarea n disciplinele matematice pentru
nv
at
am
antul universitar sunt obiectivele specifice care au ca raspuns materialul de fata.
Formarea de competente cheie de matematica si informatica presupune crearea de abilitati de care fiecare
individ are nevoie pentru dezvoltarea personala, incluziune sociala si insertie pe piata muncii. Se poate constata
ns
a c
a programele disciplinelor de matematica nu au ntotdeauna n vedere identificarea si sprijinirea elevilor
si studentilor potential talentati la matematica. Totusi, studiul matematicii a evoluat n exigente p
an
a a
ajunge s
a accepte provocarea de a folosi noile tehnologii n procesul de predarenvatareevaluare pentru a face
matematica mai atractiv
a. In acest context, analiza flexibilitatii curriculei, nsotita de analiza metodelor si
instrumentelor folosite pentru identificarea si motivarea studentilor talentati la matematica ar putea r
aspunde
deopotriv
a cerintelor de mas
a, c
at si celor de elita.
Viziunea pe termen lung a acestui proiect preconizeaza determinarea unor schimbari n abordarea fenomenului matematic pe mai multe planuri: informarea unui numar cat mai mare de membri ai societatii n leg
atur
a cu
rolul si locul matematicii n educatia de baza n instructie si n descoperirile stiintifice menite sa mbun
at
ateasc
a
calitatea vietii, inclusiv popularizarea unor mari descoperiri tehnice, si nu numai, n care matematica cea mai
avansat
a a jucat un rol hot
ar
ator. De asemenea, se urmareste evidentierea unor noi motivatii solide pentru
nv
atarea si studiul matematicii la nivelele de baza si la nivel de performanta; stimularea creativitatii si formarea la viitorii cercet
atori matematicieni a unei atitudini deschise fata de nsusirea aspectelor specifice din alte
stiinte, n scopul particip
arii cu succes n echipe mixte de cercetare sau a abordarii unei cercetari inter si multi
disciplinare; identificarea unor forme de pregatire adecvata pentru viitorii studenti ai disciplinelor matematice,
n scopul utiliz
arii la nivel de performant
a a aparatului matematic n construirea unei cariere profesionale.
Lucrarea reflect
a eforturile autorilor n cadrul acestui proiect si experienta lor n predarea matematicii n
general si a ecuatiilor cu derivate partiale n special la facultatile de inginerie cu profil tehnic din Universitatea
Tehnic
a Gheorghe Asachi din Iasi si respectiv Universitatea din Pitesti.
Lucrarea mbin
a n mod armonios prezentarile teoretice cu exemple semnificative, facilitand studentilor,
cadrelor didactice, matematicienilor, inginerilor, cercetatorilor etc. cunoasterea, aprofundarea si utilizarea acestui foarte important domeniu al matematicilor, reprezentat de ecuatiile cu derivate partiale.
Autorii sau str
aduit s
a realizeze un material de studiu unitar n domeniul ecuatiilor cu derivate partiale si
sper
a c
a aceast
a lucrare elaborat
a n cadrul proiectului mai sus mentionat va contribui la o mai buna ntelegere
si asimilare a cunostintelor de matematic
a si la aplicarea lor n practica.
Autorii
Capitolul 1
Sisteme de ecuatii diferentiale ordinare

de ordinul nt
ai
1.1
Sisteme de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul nt

ai neliniare
sub form
a normal
a
Forma general
a a unui sistem de n ecuatii diferentiale ordinare de ordinul nt
ai sub form
a normal
a
este
y10 = f1 (x, y1 , y2 , . . . , yn ),
y 0 = f2 (x, y1 , y2 , . . . , yn ),
2
(1.1)
y 0 = f (x, y , y , . . . , y ).
n
1 2
n
n
Pentru un astfel de sistem se utilizeaz
a si denumirea de sistem diferential .
Necunoscutele sistemului (1.1) sunt functiile reale y1 , y2 , . . . , yn care depind de variabila reala x si sunt
definite pe un intervalul real nchis I. Functiile date fi , i = 1, 2, . . . , n, sunt continue mpreuna cu derivatele
lor partiale de ordinul nt
ai n domeniul nchis I D, unde D Rn . Functiile necunoscute ale unui sistem
diferential sunt numite deseori variabile dependente, iar x se numeste variabil
a independent
a.
Dac
a se introduc functiile vectoriale
y = (y1 , y2 , . . . , yn ),
f = (f1 , f2 , . . . , fn ),
y0 = (y10 , y20 , . . . , yn0 ),
atunci sistemul diferential (1.1) se scrie n forma vectoriala

y0 = f (x, y).
1.1.1
Leg
atura cu ecuatiile diferentiale de ordinul n
Teorema 1.1.1. Un sistem de forma (1.1) este echivalent cu o ecuatie diferential

a ordinar
a de ordinul n sub
form
a normal
a.
Demonstratie. Fie dat

a o ecuatie diferentiala ordinara de ordinul n sub forma normala
y (n) = f (x, y, y 0 , y 00 , . . . , y (n1) ).
1
(1.2)
2 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Dac
a introducem functiile necunoscute
y2 = y 0 ,
y1 = y,
yn = y (n1)
(1.3)
si tinem cont de ecuatia (1.2) obtinem sistemul de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul ntai sub forma normal
a
0
y1 = y2 ,
y 0 = y3 ,
2
,
yn1
= yn ,
0
yn = f (x, y1 , y2 , . . . , yn ).
(1.4)
Din modul cum a fost obtinut sistemul (1.4) se vede ca daca y este o solutie a ecuatiei (1.2), atunci
y1 , y2 , . . . , yn este o solutie a sistemului (1.4) si reciproc, daca y1 , y2 , . . . , yn este o solutie a sistemului (1.4), iar
functiile y1 , y2 , . . . , yn sunt cele din (1.3), atunci y1 = y este o solutie a ecuatiei (1.2).
Reciproc, s
a ar
at
am cum studiul unui sistem de ecuatii diferentiale de forma (1.1) se reduce la studiul unei
ecuatii diferentiale de forma (1.2). Pentru simplificarea calculelor vom considera cazul n = 3. Fie deci sistemul
diferential
y1 = f1 (x, y1 , y2 , y3 ),
y20 = f2 (x, y1 , y2 , y3 ),
(1.5)
0
y3 = f3 (x, y1 , y2 , y3 ).
Deriv
and prima ecuatie din (1.5) n raport cu x, obtinem
y100 =
f1 0
f1 0
f1 0
f1
+
y1 +
y2 +
y .
x
y1
y2
y3 3
(1.6)
Inlocuind n (1.6) pe y 0 , y 0 , y 0 cu expresiile lor (1.5), gasim

1 2 3
y100 = F2 (x, y1 , y2 , y3 ),
unde
F2 (x, y1 , y2 , y3 ) =
(1.7)
f1
f1
f1
f1
+
f1 +
f2 +
f3 .
x
y1
y2
y3
Dac
a deriv
am acum ecuatia (1.7) n raport cu x si tinem cont de (1.5), obtinem
y1000 = F3 (x, y1 , y2 , y3 ),
(1.8)
F2
F2
F2
F2
+
f1 +
f2 +
f3 .
x
y1
y2
y3
Din prima ecuatie a sistemului (1.5) si din ecuatia (1.7) se pot afla, n general, y2 si y3 functie de x, y1 , y10
si y100 , care nlocuite n (1.8), conduce la ecuatia diferentiala de ordinul trei sub forma normala
unde F3 (x, y1 , y2 , y3 ) =
y1000 = F (x, y1 , y10 , y100 ),

ceea ce trebuia de demonstrat.
q.e.d.
Exercitiul 1.1.1. S
a se afle solutia general
a a sistemului
( 0
y = z,
z 0 = y.
Capitolul 1 Sisteme de ecuatii diferentiale de ordin 1
Solutie. Dac
a deriv
am prima ecuatie, obtinem y 00 = z 0 . Folosind a doua ecuatie, gasim y 00 + y = 0. Aceast
a
ecuatie este o ecuatie diferential
a liniar
a de ordinul al doilea cu coeficienti constanti omogena, care are ecuatia
caracteristic
a r2 + 1 = 0 cu r
ad
acinile r1,2 = i.
Ca atare, un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia diferentiala y 00 + y = 0 este format din solutiile
y1 = cos x si y2 = sin x.
Solutia general
a a ecuatiei diferentiale y 00 + y = 0 este o combinatie liniara de cele doua solutii fundamentale
y = C1 cos x + C2 sin x.
Din prima ecuatie a sistemului g
asim si expresia lui z,
z = C1 sin x + C2 cos x
si astfel am obtinut solutia general
a a sistemului dat.
Exercitiul 1.1.2. S
a se reduc
a sistemul
dx
= y,
dt
dy
= z,
dt
dz = x
dt
la o ecuatie de ordin superior si s
a se g
aseasc
a apoi solutia sa general
a.
(1.9)
Solutie. Proced
and ca n reciproca Teoremei 1.1.1 se ajunge la ecuatia diferentiala liniara de ordinul trei
cu coeficienti constanti, omogen
a
x000 x = 0
(1.10)
ce are ecuatia caracteristic
a r3 1 = 0 si radacinile caracteristice
1
3
3
1
r1 = 1, r2 = + i
, r3 = i
.
2
2
2
2
Acestor r
ad
acini caracteristice le corespund solutiile fundamentale
t
x1 (t) = e ,
t
t 3
,
x2 (t) = e 2 cos
2
t
t 3
x3 (t) = e 2 sin
.
2
Astfel, solutia general

a a ecuatiei (1.10) este
t
t 3
t 3
x = C1 e + e 2 C2 cos
+ C3 sin
.
2
2
t
(1.11)
Folosind sistemul, constat

am c
a necunoscuta y se obtine derivand pe x, iar functia z se obtine deriv
andul
pe y. Se g
aseste
1 h
t 3
t 3i
2
y
=
C
e
e
(C
C
3)
cos
+
(C
+
C
3)
sin
,
2
3
3
2
1
2
2
2
(1.12)
i
th
z = C1 et 1 e 2 (C2 + C3 3) cos t 3 + (C3 C2 3) sin t 3 .

2
2
2
Solutia general
a a sistemului (1.9) este data de (1.11) si (1.12).
4 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Exercitiul 1.1.3. Folosind metoda elimin

arii s
a se determine ecuatia diferential
a liniar
a de ordinul trei cu
care este echivalent sistemul
y 0 + 9y1 + 12y2 + 5y3 = 0,
1
y20 5y1 6y2 3y3 = 0,
(1.13)
0
y3 y1 4y2 y3 = 0.
Folosind rezultatul stabilit, s
a se integreze sistemul (1.13).
y20 ,
Solutie. Deriv
am prima egalitate din (1.13) si n rezultatul obtinut, y100 = 9y10 12y20 5y30 , nlocuim y10 ,
0
y3 cu valorile date n (1.13). G
asim
y100 = 16y1 + 16y2 + 4y3 .
(1.14)
Proced
and similar cu egalitatea (1.14), deducem
y1000 = 60y1 80y2 28y3 .
Consider
am sistemul format din prima ecuatie a sistemului initial (1.13) si ecuatia (1.14)
(
12y2 + 5y3 = 9y1 y10 ,
16y2 + 4y3 = 16y1 + y100 ,
n care necunoscutele sunt y2 si y3 .

Rezolv
and sistemul algebric (1.16), g
asim
1
5
11
y2 = y1 + y10 + y100 ,
8
8
32
y = 3 y 1 y 0 3 y 00 .
3
1
2
2 1 8 1
(1.15)
(1.16)
(1.17)
Valorile lui y2 si y3 determinate n (1.17) le nlocuim n ecuatia (1.15) si astfel gasim ca y1 este solutie a
ecuatiei diferentiale liniar
a si omogen
a, de ordin trei, cu coeficienti constanti
y 000 + 2y 00 4y 0 8y = 0.
(1.18)
Ecuatia caracteristic
a a ecuatiei diferentiale (1.18) este
r3 + 2r2 4r 8 = 0,
r
ad
acinile sale fiind r1 = 2, r2 = r3 = 2. Radacinii caracteristice simple r1 = 2 i corespunde solutia
y (1) (x) = e2x , iar celei duble i corespund solutiile y (2) = e2x si y (3) = x e2x .
Solutiile astfel determinate formeaz
a un sistem fundamental de solutii al ecuatiei diferentiale (1.18), deci
solutia sa general
a este
y(x) = C1 y (1) (x) + C2 y (2) (x) + C3 y (3) (x).
Prin urmare, expresia lui y1 este
y1 = C1 e2x + (C2 + C3 x)e2x ,
(1.19)
unde C1 , C2 , C3 sunt constante reale arbitrare.

Pentru determinarea functiilor necunoscute y2 si y3 folosim expresiile (1.17), unde nlocuim pe y1 , y10 si y100
asa cum rezult
a din (1.19). G
asim
y2 = 1 C1 e2x (C2 + 1 C3 + C3 x)e2x ,

2
2
2x
y3 = C1 e + (C2 + C3 + C3 x)e2x .
Prin urmare, solutia general

a a sistemului (1.13) este
y1 = C1 e2x + (C2 + C3 x)e2x ,
1
1
y2 = C1 e2x (C2 + C3 + C3 x)e2x ,
2
2
y3 = C1 e2x + (C2 + C3 + C3 x)e2x .
Exercitiul 1.1.4. S
a se integreze sistemul diferential liniar de ordinul nt
ai omogen cu coefcienti constanti
y 0 = 2y1 + y2 + 2y3 ,
1
y20 = y1
2y3 ,
(1.20)
0
y3 = y1 + y2 + 2y3 .
Solutie. Aplic
and demonstratia reciprocei Teoremei 1.1.1, suntem condusi la ecuatia
y100 = 5y1 + 4y2 + 6y3 .
(1.21)
Deriv
and aceast
a egalitate si nlocuind derivatele din membrul al doilea, obtinem
y1000 = 12y1 + 11y2 + 14y3 .
(1.22)
Cu prima ecuatie a sistemului diferential (1.20) si ecuatia (1.21) alcatuim sistemul

(
y2 + 2y3 = y10 2y1 ,
4y2 + 6y3 = y100 5y1 ,
din care se determin
a functiile necunoscute y2 si y3 n functie de y1 si derivatele y10 , y100
00
0
y2 = y1 3y1 + y1 ,
y3 = 1 y 00 + 2y 0 3 y1 .
1
2 1
2
(1.23)
Introducerea expresiilor lui y2 si y3 din (1.23) n egalitatea (1.22) conduce la ecuatia diferentiala liniar
a de
ordinul al treilea, omogen
a si cu coeficienti constanti
y1000 4y100 + 5y10 2y1 = 0,
(1.24)
a c
arei ecuatie caracteristic
a,
r3 4r2 + 5r 2 = 0
are r
ad
acina dubl
a r1 = r2 = 1 si r
ad
acina simpla r3 = 2. Acestor radacini caracteristice le corespund sistemul
fundamental de solutii:
(1)
(2)
(3)
(1.25)
y1 = ex ; y1 = x ex ; y1 = e2x .
Solutia general
a a ecuatiei diferentiale (1.24) este combinatia liniara de solutiile sistemului fundamental de
solutii (1.25)
y1 = (C1 + C2 x)ex + C3 e2x .
(1.26)
6 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Celelalte dou
a necunoscute ale sistemului (1.20) se determina din (1.23)
x
2x
y2 = (C1 C2 C2 x)e C3 e ,
(1.27)
y3 = C2 ex + 1 C3 e2x .
2
Prin urmare, solutia general

a a sistemului (1.20) este reprezentata de functiile date n (1.26) si (1.27).
Observatia 1.1.1. Rezultatele stabilite pot fi obtinute ntrun alt mod din care rezult
a o nou
a metod
a de
rezolvare a sistemelor diferentiale de tipul (1.20) si anume metoda valorilor si vectorilor proprii.
1.1.2
Integrale prime. Solutie general

a
In ipotezele mentionate pentru functiile f1 , f2 , . . . , fn se poate demonstra ca exista o solutie unica a sistemului
(1.1) care, pentru x = x0 , ia valorile prescrise
(0)
yi (x0 ) = yi ,
(0)
(0)
(1.28)
i = 1, n,
(0)
unde (x0 , y1 , y2 , . . . , yn ) este un punct arbitrar din interiorul multimii I D.

Fie aceast
a solutie
(0) (0)
(0)
y1 = 1 (x; x0 , y1 , y2 , . . . , yn ),
y = (x; x , y (0) , y (0) , . . . , yn(0) ),

2
2
0 1
2
(0) (0)
(0)
yn = n (x; x0 , y1 , y2 , . . . , yn ).
(0)
(0)
(1.29)
(0)
Aceast
a form
a a solutiei pune n evident
a dependenta sa de datele initiale y1 , y2 , ..., yn .
Geometric, (1.29) reprezint
a ecuatiile parametrice ale unei curbe n spatiul liniar n dimensional Rn ,
(0) (0)
(0)
a integral
a sau traiectorie a sistemului
care trece prin punctul M0 (y1 , y2 , . . . , yn ). Curba se numeste curb
diferential (1.1). Punctul M0 se numeste punct initial .
Fie acum un punct oarecare M (y1 , y2 , . . . , yn ) , diferit de M0 , corespunzator valorii x (a, b). Valorile
(0) (0)
(0)
y1 , y2 , . . . , yn si y1 , y2 , . . . , yn sunt legate prin relatiile (1.29).
Dac
a schimb
am rolurile punctelor M0 si M, deci M devine punct initial, M0 fiind variabil, n baza
unicit
atii solutiei, curba integral
a care trece prin M trece si prin M0 . Prin urmare, avem
(0)
y1 = 1 (x0 ; x, y1 , y2 , . . . , yn ),
y (0) = (x ; x, y , y , . . . , y ),
2 0
1 2
n
2
(1.30)
(0)
yn = n (x0 ; x, y1 , y2 , . . . , yn ).
(0)
(0)
(0)
Relatiile (1.30) arat

a c
a sistemul (1.29) sa putut rezolva unic n raport cu valorile initiale y1 , y2 , . . . , yn ,
iar functiile din membrul drept admit derivate partiale continue n raport cu x, y1 , y2 , . . . , yn .
Cum datele initiale se pot alege arbitrar n interiorul lui D, notandule n (1.30) cu C1 , C2 , . . . , Cn (constante
arbitrare), obtinem ansamblul de relatii
1 (x, y1 , y2 , . . . , yn ) = C1 ,
2 (x, y1 , y2 , . . . , yn ) = C2 ,
(1.31)
(x, y , y , . . . , y ) = C ,
n
1 2
n
n

unde i (x, y1 , y2 , . . . , yn ) = i (x0 ; x, y1 , y2 , . . . , yn ), iar x0 este dat.
Dar relatiile (1.31) pot fi rezolvate n mod unic n raport cu variabilele y1 , y2 , . . . , yn , deci
y1 = 1 (x; C1 , C2 , . . . , Cn ),
y2 = 2 (x; C1 , C2 , . . . , Cn ),
y = (x; C , C , . . . , C ).
n
1
2
n
n
(1.32)
Relatiile (1.31) reprezint

a solutia general
a sub form
a implicit
a a sistemului (1.1). In loc de solutie general
a se
utilizeaz
a si termenul de ansamblu de integrale prime sau integral
a general
a a sistemului. Oricare din ecuatiile
(1.31) se numeste integral
a prim
a a sistemului (1.1).
Solutia general
a a sistemului diferential (1.1), sub forma explicita, este data de relatiile (1.32).
Din modul cum au fost deduse relatiile (1.31) constatam ca o functie (x, y1 , y2 , . . . , yn ) este integral
a prim
a
numai dac
a (y1 , y2 , . . . , yn ) verific
a sistemul (1.1).
Astfel, putem da dou
a definitii echivalente pentru integrala prima a unui sistem de ecuatii diferentiale
ordinare de ordinul nt
ai.
Definitia 1.1.1. Se numeste integral
a prim
a a sistemului de ecuatii diferentiale (1.1) orice relatie obtinut
a
rezolv
and n raport cu constantele arbitrare solutia lui general
a (1.32).
Asadar, oricare din relatiile (1.31) este o integrala prima a sistemului (1.1).
In baza existentei si unicit
atii unei solutii a sistemului (1.1) care trece printrun punct dat din interiorul
multimii I D, rezolvarea n raport cu constantele arbitrare a relatiilor (1.32) este ntotdeauna posibil
a.
Definitia de mai sus poate fi dat
a numai dupa ce se cunoaste solutia generala a sistemului.
Definitia 1.1.2. Functia (x, y1 , y2 , . . . , yn ) : [a, b] D R este o integral
a prim
a a sistemului (1.1) pe o
submultime deschis
a a multimii [a, b] D, dac
a este de clas
a C 1 (), nu este identic constant
a dar
(x, 1 (x), 2 (x), . . . , n (x)) constant,
dea lungul oric
arei traiectorii y1 = 1 (x), y2 = 2 (x), . . . , yn = n (x) a sistemului (1.1).
Observatia 1.1.2. Cu Definitia 1.1.2 putem spune c

a un sistem de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul
nt
ai admite o infinitate de integrale prime deoarece functia
[1 (x, y1 , y2 , . . . , yn ), 2 (x, y1 , y2 , . . . , yn ), . . . , n (x, y1 , y2 , . . . , yn )],
unde este o functie arbitrar
a de integralele prime i , este la r
andul ei o integral
a prim
Teorema 1.1.2. Rezolvarea sistemului (1.1) este echivalent

a cu obtinerea a n integrale prime independente.
Demonstratie. Fie n integrale prime (1.31) independente functional, deci pentru care determinantul functional
D(1 , 2 , . . . , n )
6= 0.
D(y1 , y2 , . . . , yn )
Aplic
and teorema de existent
a si unicitate a sistemelor de functii definite implicit [13], din (1.31) deducem
relatiile (1.32) care constituie solutia generala a sistemului.
q.e.d.
8 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Observatia 1.1.3. Cunoasterea unei singure integrale prime a sistemului (1.1) reduce rezolvarea sistemului la
n 1 ecuatii cu n 1 functii necunoscute.
Intr-adev
ar, din 1 (x; y1 , y2 , . . . , yn ) = C se poate exprima una din functiile necunoscute, de exemplu yn , n
functie de x, y1 , y2 , . . . , yn1 si C
yn = (x, y1 , y2 , . . . , yn1 , C).
Inlocuindul n primele n 1 ecuatii ale sistemului (1.1) obtinem un sistem de n 1 ecuatii diferentiale cu
n 1 functii necunoscute.
Observatia 1.1.4. Sistemul (1.1) este echivalent cu sistemul

dx
dy1
dy2
dyn
=
=
= =
.
1
f1
f2
fn
(1.33)
Acest sistem este echivalent la r

andul sau cu cel obtinut prin nmultirea rapoartelor cu un acelasi factor,
care poate fi functie de n + 1 variabile, si anume x, y1 , y2 , . . . , yn .
In cele ce urmeaz
a consider
am c
a numarul variabilelor este n si ca sunt notate cu x1 , x2 , . . . , xn , iar una
dintre ele este dependent
a de celelalte n 1, ceea ce nseamna ca putem scrie sistemul de ecuatii diferentiale n
forma
dx2
dxn
dx1
=
= =
,
(1.34)
X1 (x)
X2 (x)
Xn (x)
unde x = (x1 , x2 , . . . , xn ), care se numeste forma simetric
a a sistemului de n 1 ecuatii diferentiale de ordinul
nt
ai cu n 1 necunoscute.
1.2
Sisteme diferentiale sub form

a simetric
a
S
a consider
am sistemul simetric (1.34) n care functiile Xi sunt continue si au derivate partiale continue n
raport cu toate variabilele x1 , x2 , . . . , xn .
Conform paragrafului precedent, solutia generala a sistemului simetric (1.34) este ansamblul
1 (x1 , x2 , . . . , xn ) = C1 ,
2 (x1 , x2 , . . . , xn ) = C2 ,
(1.35)
,
n1 (x1 , x2 , . . . , xn ) = Cn1 ,
format din n 1 integrale prime oarecare independente functional, n sensul ca rangul matricei jacobiene al
functiilor 1 , 2 , . . . , n1 este egal cu n 1 n interiorul multimii de existenta a functiilor X1 , X2 , . . . , Xn .
Dac
a dorim s
a trecem un sistem de la forma simetrica (1.34) la forma normala, este suficient sa alegem una
din variabile, de exemplu xn , ca variabil
a independenta. In acest fel, din (1.34) avem
X1 (x1 , x2 , . . . , xn )
dx1
=
,
dxn
Xn (x1 , x2 , . . . , xn )
dx2 = X2 (x1 , x2 , . . . , xn ) ,
dxn
Xn (x1 , x2 , . . . , xn )
(1.36)
dxn1
Xn1 (x1 , x2 , . . . , xn )
=
.
dxn
Xn (x1 , x2 , . . . , xn )
(0)
(0)
(0)
Observatia 1.2.1. Pentru valorile initiale x1 , x2 , . . . , xn , valoarea functiei Xn nu trebuie s

a se anuleze.
Dac
a acest lucru nu este posibil, alegem alt
a variabil
a independent
a.
Teorema 1.2.1. Relatia

(x1 , x2 , . . . , xn ) = C
(1.37)
este o integral
a prim
a a sistemului simetric (1.34) dac
a si numai dac
a, dea lungul unei curbe integrale a
sistemului (1.36), avem
X1 (x)
+ X2 (x)
+ + Xn (x)
= 0,
(1.38)
x1
x2
xn
unde x = (x1 , x2 , . . . , xn ).
Demonstratie. Dac
a functia din (1.37) este o integrala prima a sistemului (1.36), atunci dea lungul unei
curbe integrale a sistemului (1.36), (x1 , x2 , . . . , xn ) are o valoare constanta, deci diferentiala ei totala este nul
a
ceea ce conduce la
dx1 +
dx2 + +
dxn = 0.
(1.39)
x1
x2
xn
Deoarece dea lungul unei curbe integrale diferentialele dxi sunt proportionale cu valorile functiilor Xi (vezi
(1.34)), avem (1.38).
Reciproc, din (1.38) rezult
a (1.39) si deci d(x1 , x2 , . . . , xn ) = 0 dea lungul unei curbe integrale, ceea ce
este echivalent cu (x1 , x2 , . . . , xn ) constanta pentru orice solutie a sistemului (1.36).
q.e.d.
Observatia 1.2.2. Conform Definitiei 1.1.1, este o integral

a prim
a a sistemului (1.36) sau a sistemului
simetric (1.34).
Observatia 1.2.3. Singurele functii reale de n variabile reale care verific

a relatia (1.38) sunt integralele prime
ale sistemului (1.34).
Din punct de vedere geometric, solutia generala (1.35) reprezinta o familie de curbe obtinuta prin intersectia
suprafetelor i (x1 , x2 , . . . , xn ) = Ci , i = 1, n 1. Aceasta familie de curbe este inclusa n intersectia domeniilor
de definitie ale functiilor Xi (x1 , x2 , . . . , xn ) si depinde de n 1 parametri C1 , C2 , . . . , Cn1 .
Aducerea unui sistem de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul ntai la forma simetrica este indicat
a pentru
aflarea integralelor prime si, n consecint
a, pentru aflarea solutiei sale generale.
Exercitiul 1.2.1. S
a se determine solutia general
a a sistemului de ecuatii diferentiale sub form
a normal
a
dy
z
=
,
dx
(z y)2
dz
y
=
, y 6= z 6= 0.
dx
(z y)2
Solutie. Forma simetric

a a acestui sistem este
dx
dy
dz
=
=
.
(z y)2
z
y
10 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
C
aut
am dou
a combinatii integrabile care sa poata furniza cele doua integrale prime independente.
O integral
a prim
a se obtine din ultimele doua rapoarte scrise n forma ydyzdz = 0 care implica d(y 2 z 2 ) =
0 si deci y 2 z 2 = C1 este prima integral
a prima (o familie uniparametrica de cilindri hiperbolici cu generatoarele
paralele cu axa Ox).
Cea de a doua integral
a prim
a se va obtine dupa ce aplicam o proprietate a sirului de rapoarte egale. Astfel,
avem
dz dy
dx
=
.
2
(z y)
yz
Dup
a simplificarea prin y z se obtine
dx + (y z)d(y z) = 0,
care conduce la cea de a doua integral
a prima 2x + (y z)2 = C2 (familie uniparametrica de cuadrice).
Solutia general
a a sistemului, sub forma implicita, este data de
( 2
y z 2 = C1 ,
2x + (y z)2 = C2
si reprezint
a o familie dublu parametric
a de curbe n spatiu.
Exercitiul 1.2.2. S
a a sistemului simetric
dx
dy
dz
= 2
=
,
2
2
2y(2a x)
x + z y 4ax
2yz
unde a R, x 6= 2a, y 6= 0 si z 6= 0.
Solutie. Egalitatea rapoartelor extreme ne conduce la combinatia integrabila
dz
dx
=
,
x 2a
z
care d
a integrala prim
a
x 2a
= C1 .
z
Dac
a scriem aceast
a egalitate n forma x C1 z 2a = 0, constatam ca integrala prima reprezinta o familie de
plane paralele cu axa Oy.
O alt
a combinatie integrabil
a este
xdx + ydy + zdz
dz
=
y(x2 + y 2 + z 2 )
2yz
d(x2 + y 2 + z 2 )
dz
=
,
x2 + y 2 + z 2
z
din care se obtine cea de a doua integral

a prima
x2 + y 2 + z 2
= C2 .
z
Dac
a scriem rezultatul g
asit n forma x2 + y 2 + z 2 C2 z = 0, constatam ca cea de a doua integral
a prim
a
reprezint
a o familie de sfere cu centrele pe axa Oz, tangente n origine planului xOy.
Solutia general
a a sistemului simetric este ansamblul celor doua integrale prime
x 2a
= C1 ,
z
2
2
2
x + y + z = C2 .
z
Asadar, curbele integrale sunt o familie dublu parametrica de cercuri n spatiu.
11
Exercitiul 1.2.3. S
a se g
aseasc
a solutia general
a a sistemului simetric
dy
dz
dx
=
=
.
x(x + y)
y(x + y)
(y x)(2x + 2y + z)
Solutie. Din primele dou

a rapoarte se obtine integrala prima
xy = C1 .
(1.40)
Vom c
auta acum a doua combinatie integrabila. Efectuand raportul dintre suma numaratorilor si suma
numitorilor primelor dou
a rapoarte, vom obtine un raport egal cu al treilea
dz
dx + dy
=
.
x2 y 2
(x y)(2x + 2y + z)
Dup
a simplificarea cu x y, se obtine
dx + dy
dz
=
.
x+y
2x + 2y + z
Efectu
and diferenta num
ar
atorilor pe diferenta numitorilor, obtinem un raport egal cu primul
dx + dy
dx + dy + dz
=
,
x+y
x+y+z
din care deducem
dx + dy dx + dy + dz
+
= 0. Integrand, obtinem
x+y
x+y+z
(x + y)(x + y + z) = C2 .
(1.41)
Solutia general
a a sistemului este ansamblul integralelor prime (1.40) si (1.41).
1.3
Sisteme de ecuatii diferentiale liniare
In acest paragraf vom determina solutiile sistemelor de ecuatii diferentiale liniare de ordinul ntai. Forma
general
a a unui astfel de sistem este
y10 + a11 (x) y1 + a12 (x) y2 + + a1n (x) yn = f1 (x),
y2 + a21 (x) y1 + a22 (x) y2 + + a2n (x) yn = f2 (x),

(1.42)
y 0 + a (x) y + a (x) y + + a (x) y = f (x).

n1
1
n2
2
nn
n
n
n
Presupunem c
a functiile aij si fi , i, j = 1, n, sunt continue pe intervalul [a, b].
Dac
a toti fi (x) 0, i = 1, 2, . . . , n, spunem ca sistemul este omogen. In caz contrar sistemul este neomogen.
Sistemul (1.42) se poate scrie n forma vectoriala
y0 + e(A(x)Y ) = f (x),
(1.43)
unde y : [a, b] Rn este o functie vectoriala necunoscuta, de variabila reala, derivabila, care n baza canonic
a
din Rn ,
e1 = (1, 0, . . . , 0), e2 = (0, 1, . . . , 0), , en = (0, 0, . . . , 1),
are coordonatele y1 , y2 , . . . , yn , e = (e1 , e2 , . . . , en ) Rn Rn Rn = (Rn )n , A(x) Mnn (R) este o
matrice cu elementele aij (x), Y este matricea cu o singura coloana si elemente coordonatele vectorului y, adic
a
y = eY, iar f = (f1 , f2 , . . . , fn ) : [a, b] Rn este functie vectoriala de o variabila reala, cunoscuta.
12 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Definitia 1.3.1. Fie q un num

ar natural. Spunem c
a functia vectorial
a de variabil
a real
a g = (g1 , g2 , . . . , gn ) :
[a, b] Rn este de clas
a C q ([a, b]) dac
a functiile coordonate gi , i = 1, n, sunt continue si au derivate continue
p
an
a la ordinul q inclusiv.
Multimea C q ([a, b]) este spatiu liniar real infinit dimensional. Pentru C 0 ([a, b]) vom folosi notatia C([a, b]).
Definitia 1.3.2. Se numeste solutie a sistemului (1.43) functia vectorial
a de variabil
a real
a
= (1 , 2 , . . . , n ) : [a, b] Rn ,
de clas
a C 1 ([a, b]), care satisface egalitatea
0 (x) + e(A(x)(x)) = f (x),
() x [a, b],
unde este matricea coloan

a cu elementele 1 , 2 , . . . , n .
1.3.1
Sisteme de ecuatii diferentiale liniare si omogene
Fie sistemul (1.43) si s

a not
am
L(y) = y0 + e(A(x)Y ).
(1.44)
Atunci sistemul (1.43), n forma omogena, se scrie

L(y) = 0,
(1.45)
unde 0 este functia vectorial

a identic nul
a 0 : [a, b] Rn .
Teorema 1.3.1. Aplicatia vectorial
a L este un operator liniar definit pe spatiul vectorial C 1 ([a, b]) si cu valori
n spatiul vectorial C([a, b]).
Demonstratie. Prima parte a teoremei este evidenta daca avem n vedere expresia (1.44) a operatorului L si
continuitatea functiilor aij .
Se vede apoi c
a operatorul L are proprietatea
L( + ) = L() + L(),
(1.46)
oricare ar fi numerele si , reale sau complexe, si oricare ar fi functiile vectoriale de variabila real
a ,
C 1 ([a, b]).
q.e.d.
A integra sistemul liniar si omogen (1.43) de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul ntai, cu coeficienti
variabili, nseamn
a a g
asi toate solutiile lui. Observam ca daca y C 1 ([a, b]) este o solutie a sistemului
(1.45), atunci imaginea lui y prin operatorul L este elementul nul din C([a, b]). Prin urmare, multimea solutiilor
sistemului (1.45) coincide cu nucleul operatorului liniar L, deci cu Ker L.
Operatorul L fiind liniar, rezult
a c
a Ker L este un spatiu liniar, subspatiu liniar al spatiului liniar infinit
dimensional C([a, b]).
Observatia 1.3.1. Dac
a coeficientii sistemului omogen (1.45) sunt functii reale, iar functia vectorial
a + i
este o solutie complex
a a sistemului omogen (1.45), atunci functiile vectoriale de variabil
a real
a si sunt
solutii ale acestui sistem.
13
Intr-adev
ar, din (1.46) rezult
a
L( + i) = L() + iL() = 0,
deoarece +i este o solutie a sistemului. Cum L() si L() sunt functii reale, deducem L() = 0 si L() = 0,
adic
a functiile reale si sunt solutii ale sistemului (1.45).
(0)
(0)
(0)
S
a consider
am un punct oarecare x0 [a, b] si y1 , y2 , . . . , yn numere reale arbitrare.
Problema lui Cauchy1 pentru sistemul (1.45) consta n determinarea acelei solutii y a sistemului care s
a
verifice conditia lui Cauchy (conditia initial
a)
y(x0 ) = y(0) ,
(0)
(0)
(1.47)
(0)
unde y(0) = (y1 , y2 , . . . , yn ).

Teorema de existent
a si unicitate [35] a solutiei problemei lui Cauchy pentru sistemul (1.45) pune n evident
a
un element y = (y1 , y2 , . . . , yn ) Ker L care satisface conditia (1.47).
Teorema 1.3.2. Multimea KerL este un spatiu vectorial real de dimensiune n.
Demonstratie. S
a consider
am multimea de solutii ale sistemului (1.45)
{y(1) , y(2) , ..., y(n) }
care verific
a urm
atoarele conditii ale lui Cauchy
(1)
y (x0 ) = (1, 0, 0, ..., 0),
y(2) (x0 ) = (0, 1, 0, ..., 0),
(n)
y (x0 ) = (0, 0, 0, ..., 1)
(1.48)
(1.49)
si s
a ar
at
am c
a elementele acestei multimi, ca elemente ale spatiului Ker L, sunt liniar independente. Vom
demonstra prin reducere la absurd.
Presupunem deci c
a solutiile sunt liniar dependente. Atunci exista constantele C1 , C2 , . . . , Cn , nu toate
nule, astfel nc
at
(1.50)
C1 y(1) (x) + C2 y(2) (x) + + Cn y(n) (x) = 0, () x [a, b].
In particular, (1.50) are loc pentru x0 si atunci, din (1.49) si (1.50), avem
(C1 , C2 , ..., Cn ) = (0, 0, ..., 0)
din care deducem c
a toate constantele C1 , C2 , ..., Cn sunt egale cu zero, ceea ce contrazice ipoteza.
Prin urmare, solutiile (1.48) sunt liniar independente.
S
a ar
at
am c
a solutiile (1.48) constituie o baza n Ker L.
Pentru aceasta, trebuie demonstrat c
a orice y Ker L se scrie ca o combinatie liniara de elementele din
(1.48), deci c
a exist
a constantele reale C1 , C2 , . . . , Cn astfel ncat
y = C1 y(1) + C2 y(2) + + Cn y(n) ,
(1.51)
y(x) = C1 y(1) (x) + C2 y(2) (x) + + Cn y(n)(x) , () x [a, b].
(1.52)
sau
1 Cauchy, Augustin Louis (1789 1857), ilustru matematician
si inginer francez. A demarat un proiect important de reformulare
si demonstrare riguroas
a a teoremelor de algebr
a, a fost unul dintre pionierii analizei matematice si a adus o serie de contributii
si n domeniul fizicii. Datorit
a perspicacit
atii si rigurozit
atii metodelor sale, Cauchy a avut o influent
a extraordinar
a asupra
contemporanilor si predecesorilor s
ai. Catolic si roialist fervent, a manifestat o prezent
a social
a activ
a.
14 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Scriind c
a (1.52) are loc si pentru x0 si folosind (1.49), gasim
(y1 (x0 ), y2 (x0 ), . . . , yn (x0 )) = (C1 , C2 , . . . , Cn ),
din care deducem c
a Ci din (1.51) sunt unic determinate si
C1 = y1 (x0 ),
C2 = y2 (x0 ),
...,
Cn = yn (x0 ).
Prin urmare, solutia considerat

a se scrie n mod unic n forma
y = y1 (x0 )y(1) + y2 (x0 )y(2) + + yn (x0 )y(n) .
Am dovedit astfel c
a orice y Ker L se exprima unic ca o combinatie liniara a vectorilor (1.48), liniar
independenti n Ker L, ceea ce arat
a c
a multimea (1.48) este o baza n Ker L.
Prin urmare, Ker L este spatiu vectorial real n dimensional.
q.e.d.
Definitia 1.3.3. Vom spune c

a n solutii y(1) , y(2) , . . . , y(n) ale sistemului (1.45) formeaz
a un sistem fundamental de solutii pe intervalul [a, b] dac
a ele sunt liniar independente n spatiul liniar ndimensional Ker L.
Cum dimensiunea lui Ker L este n rezulta ca orice baza din Ker L este un sistem fundamental de solutii a
sistemului (1.45).
1.3.2
Matrice fundamental
a a unui sistem omogen
Definitia 1.3.4. Matricea p

atratic
a (x), de ordinul n, ale c
arei coloane sunt coordonatele vectorilor
y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x) care formeaz
a un sistem fundamental de solutii al sistemului liniar si omogen de
ecuatii diferentiale de ordinul nt
ai, cu coeficienti variabili (1.45), se numeste matrice fundamental
a a sistemului.
Teorema 1.3.3. Fie (x) o matrice fundamental

a a sistemului (1.45), 0 (x) matricea format
a din derivatele
elementelor matricei (x) si O matricea nul
a p
atratic
a de ordinul n. Atunci
0 (x)
A(x)(x) = O,
() x [a, b].
(1.53)
Demonstratie. Identitatea (1.53) este evidenta deoarece reprezinta scrierea matriceala a identitatilor
L(y(i) ) = 0,
i = 1, 2, . . . , n
care exprim
a faptul c
a functiile vectoriale y(1) , y(2) , . . . , y(n) sunt solutii ale sistemului (1.45).
Observatia 1.3.2. Matricea fundamental

a a unui sistem omogen nu este unic
a.
q.e.d.
15
Intr-adev
e
ar, orice matrice (x)
= (x) C, unde C este o matrice patratica constanta de ordinul n nesingular
a,
este, de asemenea, o matrice fundamental
e
Reciproc, orice matrice fundamental
a (x)
a sistemului (1.45) se poate reprezenta sub forma
e
(x)
= (x) C,
x [a, b],
(1.54)
unde C este o matrice constant

a de tip n n nesingulara.
Ultima afirmatie rezult
a din corolarul urmator.
Corolarul 1.3.1. Dac

a (x) este o matrice fundamental
a a sistemului de ecuatii diferentiale (1.45), atunci
orice solutie a acestuia se reprezint
a sub forma
y(x) = e((x)C),
x [a, b],
(1.55)
unde C este matricea coloan

a a coordonatelor unui vector constant din Rn .
Demonstratie. Formula (1.55) rezult

a din faptul ca pe coloanele matricei (x) sunt coordonatele vectorilor unei
baze din spatiul solutiilor sistemului (1.45). Astfel, (1.55) este exprimarea unui vector a unui spatiu liniar n
dimensional ntro baz
a.
q.e.d.
1.3.3
Determinantul lui Wronski
Ca si la studiul ecuatiilor diferentiale liniare, omogene de ordinul n, cu coeficienti constanti, se poate introduce
determinantul lui Wronski2 sau wronskianul asociat unui sistem fundamental de solutii

(1)
y1 (x) y1(2) (x) y1(n) (x)

(1)
y (x) y (2) (x) y (n) (x)

2
2
2
.
(1.56)
W [y(1) , y(2) , . . . , y(n) ] =

y (1) (x) y (2) (x) y (n) (x)
n
n
n
Pentru valorile functiei introdus
a n (1.56) se pot utiliza notatiile W (x) sau W [y(1) , y(2) , . . . , y(n) ](x).
Observatia 1.3.3. Wronskianul W [y(1) , y(2) , . . . , y(n) ] asociat sistemului fundamental de solutii
y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)
este determinantul matricei fundamentale (x).
Teorema 1.3.4. Conditia necesar

a si suficient
a ca solutiile
y(1) , y(2) , . . . , y(n) ,
ale sistemului (1.45), s
a formeze un sistem fundamental de solutii a acestuia este ca determinantul lui Wronski
corespunz
ator s
a nu fie identic nul pe intervalul [a, b].
2 Ho
on
e Wronski, Josef Maria (1776 1853), filozof Messianist polonez, dar si matematician, fizician, inventator, avocat si
economist. Sa n
ascut Ho
on
e, dar sia schimbat numele n 1815.
16 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Demonstratie. S
a ar
at
am mai nt
ai suficienta, adica din
y(1) , y(2) , . . . , y(n) Ker L
si

W [y(1) , y(2) , . . . , y(n) ]
6= 0
x=x0
s
a rezulte c
a functiile
y(1) , y(2) ,
. . . , y(n)
(1.57)
formeaz
a un sistem fundamental de solutii pentru sistemul (1.45).
Demonstratia se face prin reducere la absurd.
Presupunem c
a functiile y(1) , y(2) , . . . , y(n) , ca elemente ale lui Ker L, sunt liniar dependente. Exist
a atunci
n constante, nu toate nule, astfel nc
at pentru orice x [a, b] sa avem
C1 y(1) (x) + C2 y(2) (x) + + Cn y(n) (x) = 0.
(1.58)
Scriind (1.58) pe componente si lu

and x = x0 , deducem
(1)
(2)
(n)
C1 y1 (x0 ) + C2 y1 (x0 ) + + Cn y1 (x0 ) = 0,
C1 y2(1) (x0 ) + C2 y2(2) (x0 ) + + Cn y2(n) (x0 ) = 0,
(1.59)
(n)
(2)
(1)
C1 yn (x0 ) + C2 yn (x0 ) + + Cn yn (x0 ) = 0.
Am obtinut astfel un sistem
liniar si omogen de n ecuatii cu n necunoscute al carui determinant este

(1)
(2)
(n)
, care prin ipoteza este diferit de zero, deci sistemul (1.59) are numai soluW [y (x), y (x), . . . , y (x)]
x=x0
tia banal
a C1 = 0, C2 = 0, . . . , Cn = 0, ceea ce contrazice presupunerea.
Deci, solutiile (1.57) sunt liniar independente.
In baza Definitiei 1.3.3, functiile (1.57) formeaza un sistem fundamental de solutii al sistemului (1.45) pe
intervalul [a, b].
S
a demonstr
am necesitatea. Dac
a solutiile y(1) , y(2) , . . . , y(n) sunt liniar independente atunci, macar ntrun
punct x0 [a, b], determinantul lui Wronski asociat acestor solutii este diferit de zero.
Deoarece y(1) , y(2) , . . . , y(n) formeaz
a o baza n Ker L, orice y Ker L se scrie n mod unic n forma
y = C1 y(1) + C2 y(2) + + Cn y(n) .
(1.60)
Consider
and un x0 [a, b], not
and y(x0 ) = y(0) si scriind (1.60) pe coordonate n x0 , obtinem
(n)
(0)
(1)
(2)
C1 y1 (x0 ) + C2 y1 (x0 ) + + Cn y1 (x0 ) = y1 ,
C1 y2(1) (x0 ) + C2 y2(2) (x0 ) + + Cn y2(n) (x0 ) = y2(0) ,
(1.61)
(1)
(2)
(n)
(0)
C1 yn (x0 ) + C2 yn (x0 ) + + Cn yn (x0 ) = yn .
Deoarece sistemul (1.61) are solutia unica C1 , C2 , . . . , Cn , rezulta ca determinantul sistemului,

W [y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)]
,
x=x0
este nenul.
q.e.d.
17
Teorema 1.3.5. (Liouville3 ) Dac

a functia
W (x) = W [y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)]
este wronskianul unui sistem de n solutii ale sistemului (1.45), atunci are loc egalitatea
W (x) = W (x0 ) e
unde tr A(t) =
n
X
Rx
x0
tr A(t) dt
() x, x0 [a, b],
(1.62)
aii (t) este urma matricei A a sistemului.
i=1
Demonstratie. F
ar
a a restr
ange generalitatea, presupunem ca sistemul {y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)} este liniar
independent (n caz contrar W (x) 0 si (1.62) este banal satisfacuta).
Fie (x) matricea fundamental
a cu coloanele y(1) (x), y(2) (x), , y(n) (x).
Din teorema cresterilor finite, avem (x + ) = (x) + 0 (x) + o(), x [a, b], iar din ecuatia (1.53) rezult
a
(x + ) = (x) A(x)(x) + o(), x [a, b].
(1.63)
Dac
a n egalitatea (1.63) lu
am determinantul ambelor membri, obtinem:

W (x + ) = det (In A(x) + o()1 (x))W (x) = W (x) 1 tr A(x) + o() ,
unde este arbitrar si suficient de mic. Trecand la limita pentru 0, rezulta
W 0 (x) = tr A(x) W (x), x [a, b],
iar prin integrare se obtine formula (1.62).
1.3.4
q.e.d.
Solutia general
a a sistemului omogen de ecuatii diferentiale liniare
S
a presupunem c
a avem un sistem fundamental de solutii
y(1) (x), y(2) (x),
. . . , y(n) (x)
al sistemului (1.45). Orice alt

a solutie a sistemului se scrie n mod unic n forma (1.60), unde C1 , C2 , . . . , Cn
sunt constante arbitrare.
Putem afirma c
a (1.60) constituie solutia general
a a sistemului (1.45), deoarece verifica sistemul, are n
componenta sa n constante arbitrare si oricarei probleme de tip Cauchy a sistemului i se pot preciza n mod unic
sistemul de constante C1 , C2 , . . . , Cn astfel ncat solutia determinata sa satisfaca conditia initiala y(x0 ) = y(0) ,
cu y(0) vector arbitrar din Rn .
Cum vectorul din membrul drept al relatiei (1.60) se poate scrie n forma e((x)C), unde C este matrice cu
o singur
a coloan
a si cu n linii, rezult
a c
a solutia generala a sistemului (1.45) poate fi scrisa si n forma (1.55).
Observatia 1.3.4. Sistemul fundamental de solutii pentru (1.45) nu este unic.

Intr-adev
ar, se stie c
a ntrun spatiu liniar n dimensional exista o infinitate de baze. Daca multimea de
functii {y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)} este o baza n Ker L si (Cji )i,j=1,n este o matrice patratica nesingular
a,
3 Liouville,
Joseph (1809 - 1882), matematician francez.
18 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
atunci sistemul de vectori

e (i) =
y
n
X
Cji y(j) ,
i 1, n,
(1.64)
j=1
formeaz
a de asemeni o baz
a n Ker L si deci avem un alt sistem fundamental de solutii.
Matricea constant
a C din (1.64) este matricea de trecere de la baza {y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)} la sistemul
de vectori
e (2) (x), . . . , y
e (n) (x)}.
{e
y(1) (x), y
(1.65)
Dac
a aceast
a matrice de trecere este si nesingulara, sistemul de vectori (1.65) este, de asemenea, sistem fundamental de solutii pentru sistemul (1.45).
1.4
Sisteme neomogene de ecuatii diferentiale liniare de ordinul nt

ai
S
a consider
am sistemul liniar si neomgen de ecuatii diferentiale de ordinul ntai
L(y) = y0 + e(A(x)Y ) = f (x),
(1.66)
n care matricea A(x) = (aij (x)) Mnn (R) a coeficientilor sistemului are elemente functii continue pe
intervalul [a, b], f = (f1 , f2 , . . . , fn ) C([a, b]), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) C 1 ([a, b]), iar Y = (yi )1n este matricea
coloan
a cu n linii a necunoscutelor yi C 1 ([a, b]) ale sistemului.
Ne propunem s
a determin
am solutiile sistemului (1.66) prin metoda variatiei constantelor a lui Lagrange4 .
Vom cerceta dac
a solutia general
a a sistemului (1.66) se poate obtine din solutia generala (1.60) a sistemului
omogen asociat sistemului (1.66), nlocuind constantele C1 , C2 , . . . , Cn prin functiile convenabil alese
C1 (x), C2 (x), . . . , Cn (x).
(1.67)
Dac
a multimea {y(1) (x), y(2) (x), . . . , y(n) (x)} este un sistem fundamental de solutii a sistemului omogen
asociat L(y) = 0, atunci vom determina functiile (1.67) continue si cu derivate continue pe [a, b], astfel nc
at
y(x) = C1 (x)y(1) (x) + C2 (x)y(2) (x) + + Cn (x)y(n) (x)
(1.68)
s
a fie solutie a sistemului neomogen (1.66). Impunand aceasta si tinand cont ca y(i) , i = 1, n, sunt solutii ale
sistemului omogen asociat, g
asim sistemul
n
X
Ci0 (x)y(i) (x) = f (x), x [a, b],
(1.69)
i=1
care are forma matriceal

a
(x) C 0 (x) = F (x),
x [a, b].
(1.70)
Dar (1.69) este un sistem de n ecuatii cu n necunoscute Ci0 (x), i = 1, n.

Solutia acestui sistem se deduce din (1.70) prin nmultirea la stanga cu inversa matricei (x). Se obtine
C 0 (x) = 1 (x) F (x).
(1.71)
4 Lagrange, Joseph Louis (17361813), matematician, mecanician

si astronom, n
ascut n Torino, provincia Piemont din Italia.
A tr
ait o parte a vietii n Prusia si o alta n Franta. A adus contributii semnificative n toate domeniile analizei matematice, teoriei
numerelor, mecanicii clasice si mecanicii ceresti. La recomandarea lui Euler si dAlembert, n 1766 Lagrange ia succedat lui Euler
la conducerea sectiei de matematici a Academiei de S
tiinte a Prusiei din Berlin, post n care a activat timp de 20 de ani efectu
and
un mare volum de munc
a si c
astig
and c
ateva premii ale Academiei de S
tiinte a Frantei. Tratatul lui Lagrange asupra mecanicii
analitice (Mecanic
a Analitic
a, a 4a Editie, 2 Volume, Editura GauthierVillars, Paris, 18881889), scris n Berlin si publicat
prima dat
a n 1788, ofer
a cel mai cuprinz
ator studiu al mecanicii clasice de la Newton, constituind totodat
a fundamentul pentru
dezvoltarea fizicii matematice din secolul 19. In 1787, la v
arsta de 51 de ani, se mut
a de la Berlin n Franta, devine membru al
Academiei de S
tiinte a Frantei si r
am
ane n Franta p
an
a la sf
arsitul vietii. Prin urmare, Lagrange este considerat deopotriv
a om de
stiint
a francez si italian. Lagrange a supravietuit Revolutiei din Franta si a devenit primul profesor de analiz
a matematic
aaS
colii
Politehnice din Paris nc
a de la deschiderea sa din 1794. Napoleon ia acordat lui Lagrange Legiunea de Onoare si la nobilat n
1808 cu titlul de Conte al Imperiului. Este nmorm
antat n Panteon si numele s
au apare printre cele 72 de personalit
ati ale c
aror
nume sunt inscriptionate pe Turnul Eiffel.
Integr
and ecuatiile diferentiale ordinare (1.71) se gaseste
Z x
C(x) = K +
1 (s) F (s)ds,
19
(1.72)
x0
unde K M1n are elemente constante arbitrare.

Inlocuind (1.72) n (1.68), obtinem solutia generala a sistemului neomogen (1.66)
Z x

(x) 1 (s)F (s)ds ,
y(x) = e (x)K +
(1.73)
x0
unde F este matricea coordonatelor vectorului f n baza canonica din Rn .

S
a mai observ
am c
a (1.73) se scrie si n forma

Z x

y = e (x)K + e
(x) 1 (s)F (s)ds = yo (x) + yp (x),
(1.74)
x0
din care deducem c

a solutia general
a a sistemului neomogen (1.66) este suma dintre solutia general
a yo (x) a
sistemului omogen asociat L(y) = 0 si o solutie particulara yp (x) a sistemului neomogen.
O solutie particular
a a sistemului neomogen (1.66) se obtine prin metoda variatiei constantelor luand pentru
K din (1.72) matricea coloan
a identic nul
a.
1.5
Sisteme de ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti constanti
S
a studiem sistemele de ecuatii diferentiale liniare de ordinul ntai, neomogene si omogene, n care coeficientii
din (1.42) sunt constante reale notate cu aij .
Astfel de sisteme diferentiale le vom numi n continuare sisteme diferentiale liniare.
Forma general
a a unui sistem diferential liniar, neomogen este
y10 = a11 y1 + a12 y2 + + a1n yn + f1 (x),
y 0 = a21 y1 + a22 y2 + + a2n yn + f2 (x),

2
(1.75)
y 0 = a y + a y + + a y + f (x),
n1 1
n2 2
nn n
n
n
n care f1 , f2 , . . . , fn sunt functii date, continue pe un compact [a, b].
Dac
a n (1.75) toate functiile fi sunt identic nule, atunci sistemul diferential liniar corespunzator
y10 = a11 y1 + a12 y2 + + a1n yn ,
y 0 = a21 y1 + a22 y2 + + a2n yn ,

2
y0 = a y + a y + + a y ,
n1 1
n2 2
nn n
n
(1.76)
este un sistem omogen de ecuatii diferentiale de ordinul nt

ai cu coeficienti constanti , sau sistem diferential
liniar si omogen cu coeficienti constanti . Deoarece coeficientii acestui sistem coincid cu cei ai sistemului (1.75),
sistemul diferential se numeste asociatul sistemului (1.75).
Forma matriceal
a a unui astfel de sistem omogen este
Y 0 = AY,
(1.77)
unde Y este matricea cu o singur

a coloan
a cu elementele coordonatele vectorului y = (y1 , y2 , . . . , yn ), iar A este
matricea p
atratic
a de ordinul n a c
arei elemente sunt coeficientii sistemului.
Toate rezultatele stabilite mai sus pentru sisteme de ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti variabili, omogene si neomogene, sunt adev
arate si pentru sistemele (1.75) si (1.76).
Vom determina solutia general
a a sistemului omogen (1.76) folosind teoria valorilor si vectorilor proprii.
20 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Pentru aceasta, c
aut
am solutii particulare ale sistemului (1.77) de forma
Y = erx ,
(1.78)
unde este matricea coordonatelor vectorului nenul , deci = e, iar r este un numar real sau complex.
Vom determina si r din conditia ca y = e erx sa fie solutie a sistemului (1.76), a carui forma vectorial
a
este
y0 = e(AY ).
(1.79)
Impun
and conditia ca Y din (1.78) s
a verifice (1.77), gasim ca este solutia unui sistem liniar omogen a
c
arui form
a matriceal
a este
(A rE) = O,
(1.80)
unde E este matricea unitate de ordinul n, iar O este matricea nula.
Pentru ca sistemul algebric (1.80) s
a aiba solutii nebanale, determinantul acestuia trebuie sa fie nul. Astfel,
obtinem ecuatia algebric
a de gradul n n necunoscuta r

a11 r
a12
...
a1n

a22 r . . .
a2n

a21

(1.81)
det (A rE) =
= 0,

...
...
...

...

a
a
... a r
n1
n2
nn
numit
a ecuatie caracteristic
a a sistemului diferential (1.76).
Ecuatiile (1.81) si (1.80) arat
a c
a din (1.78) este matricea coloana a vectorului propriu a matricei A,
corespunz
ator valorii proprii r.
Dac
a ecuatia caracteristic
a (1.81) are toate cele n radacini reale si distincte, r1 , r2 , . . . , rn , lor le corespund
n vectori proprii i , respectiv n solutii particulare ale sistemului neomogen (1.79)
y1 (x) = 1 er1 x , y2 (x) = 2 er2 x ,
. . . , yn (x) = n ern x .
(1.82)
Wronskianul solutiilor (1.82) este produsul dintre e(a11 +a22 ++ann )x si determinantul Vandermonde5 construit cu numerele r1 , r2 , . . . , rn . Deoarece radacinile caracteristice sunt distincte, rezulta ca wronskianul
solutiilor mentionate n (1.82) este diferit de zero, fapt ce atrage concluzia ca functiile (1.82) constituie un
sistem fundamental de solutii pentru sistemul de ecuatii diferentiale (1.76).
In acest caz, solutia general
a a sistemului (1.76) este combinatia liniara
y = C1 1 er1 x + C2 2 er2 x + + Cn n ern x ,
(1.83)
n care C1 , C2 , . . . , Cn sunt constante arbitrare. Forma acestei solutii generale este

Y = C1 1 er1 x + C2 2 er2 x + + Cn n ern x .
(1.84)
Teorema 1.5.1. Dac

a are, de pild
a, r
ad
acina r1 multipl
a de ordinul k, atunci partea din
solutia general
a corespunz
atoare ei are forma
P1 (x)
P2 (x)
r1 x
e ,
(1.85)
Pn (x)
5 Vandermonde, Alexandre Th
eophile (1735 - 1796), matematician, chimist si muzician francez ce a lucrat cu Bezout si Lavoisier;
numele lui este n principal asociat cu teoria determinantilor din matematic
a.
21
unde P1 (x), P2 (x), . . . , Pn (x) sunt polinoame de grad cel mult k 1, av

and coeficientii functii liniare de k
constante arbitrare C1 , C2 , . . . , Ck . Polinoamele P1 (x), P2 (x), . . . , Pn (x) nu pot fi identic nule dec
at dac
a toate
constantele C1 , C2 , . . . , Ck sunt nule. A se vedea Exemplul 1.5.2.
Cazul r
ad
acinilor complexe poate fi tratat n mod analog. Vor rezulta solutii complex conjugate n perechi.
Din fiecare astfel de pereche se construiesc alte doua solutii reale luand semisuma acestora si semidiferenta
mp
artit
a prin unitatea imaginar
a.
Pentru determinarea solutiilor particulare ale sistemelor neomogene se poate folosi metoda variatiei constantelor a lui Lagrange. In cazul n care fi (x) = ex (Q1i (x) cos x + Q2i (x) sin x), solutii particulare se pot
obtine prin metoda coeficientilor nedeterminati, fara cuadraturi. Mai precis, se cauta solutii particulare de
forma termenului liber, adic
a de forma
yi (x) = xs ex (Ri1 (x) cos x + Ri2 (x) sin x),
i = 1, n,
unde Ri1 si Ri2 sunt polinoame de aceleasi grade cu respectiv polinoamele Q1i si Q2i , iar s este multiplicitatea lui
r = + i ca r
ad
acin
a a ecuatiei caracteristice.
Vom ilustra aceste afirmatii prin exemple.
Exemplul 1.5.1. S
a a sistemului diferential omogen
0
y1 = 2y1 2y2 + 3y3 ,
y20 = y1 + y2 + y3 ,
0
y3 = y1 + 3y2 y3 .
Solutie. Sistemul de ecuatii diferentiale dat este de ordinul ntai, omogen, cu coeficienti constanti si se
poate scrie n forma matriceal
a
Y 0 = AY, unde A = 1
1 ,
y1
Y =
y2 ,
y3
y10
Y0 =
y2 .
y30
Pentru a determina solutia general

a a sistemului, aplicam metoda valorilor si vectorilor proprii .
Valorile proprii ale matricei A sunt r
adacinile ecuatiei caracteristice

2 r 2

3

1r
1
det (A rE) = 1
= 0,

1
3
1 r
adic
a a ecuatiei r3 2r2 5r + 6 = 0. R
adacinile acestei ecuatii sunt r1 = 1, r2 = 3, r3 = 2.
Deoarece valorile proprii sunt reale si distincte, vectorii proprii corespunzatori sunt liniar independenti.
Vectorul propriu corespunz
ator valorii proprii r este o solutie nebanala a sistemului liniar si omogen
(2 r)1
22
+33 = 0,
1
+(1 r)2
+3 = 0,
(1.86)
1
+32
+(1 r)3 = 0.
22 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Cele trei sisteme corespunz

atoare r
ad
acinilor caracteristice, obtinute din (1.86) luand succesiv pentru r
valorile r1 = 1, r2 = 3, r3 = 2, sunt:
1 22 + 33 = 0,
1 22 + 33 = 0,
41 22 + 33 = 0,
1 + 3 = 0,
1 22 + 3 = 0, ;
1 + 32 + 3 = 0,
;
1 + 32 23 = 0
1 + 32 43 = 0
1 + 32 + 3 = 0.
Corespunz
ator vectorilor proprii
(1) = (1, 1, 1), (2) = (1, 1, 1), (3) = (11, 1, 14).
avem urm
atoarele solutii liniar independente ale sistemului
11
1
1
2x
3x
x
(3)
(2)
Y (1) (x) =
1 e ; Y (x) = 1 e ; Y (x) = 1 e
14
1
1
si prin urmare solutia general
a a sistemului diferential este
Y (x) = C1 Y (1) (x) + C2 Y (2) (x) + C3 Y (3) (x),
unde C1 , C2 , C3 sunt constante arbitrare.
Egal
and elementele corespunz
atoare g
asim solutia generala pe componente (coordonate)
y1 (x) = C1 ex + C2 ex + 11C3 e2x ,
y2 (x) = C1 ex + C2 e3x + C3 e2x ,
y3 (x) = C1 ex + C2 e3x 14C3 e2x .
(1.87)
Integrarea sistemului se poate efectua si prin metoda elimin

arii .
Exemplul 1.5.2. S
a a sistemului liniar de ecuatii diferentiale cu coeficienti constanti
( 0
y1 = y1 y2 ,
y20 = y1 + 3y2 .
Solutie. Matricea sistemului are ecuatia caracteristica r2 4r + 4 = 0 cu radacina dubla r = 2. Conform

Teoremei 1.5.1, solutia general
a a sistemului se cauta sub forma
(
y1 = (A1 x + C1 )e2x ,
y2 = (A2 x + C2 )e2x .
Se g
aseste

y1 = (C1 + C2 )x + C1 e2x ,

y2 = (C1 + C2 )x + C2 e2x ,
sau, matriceal, Y = C1 Y
(1)
(x) + C2 Y
(2)
(x), unde Y
(1)
x+1
(x) =
!
2x
e ,
(2)
x
=
1x
!
e2x .
23
Exemplul 1.5.3. Determinati solutia general

a a sistemului omogen
y 0 = 2y1 y2 y3 ,
1
y20 = 2y1 y2 2y3 ,
0
y3 = y1 + y2 + 2y3 .
Solutie. Sistemul se poate scrie matriceal n forma Y 0 = AY, unde matricea sa A = 2
1 1
are valoarea proprie tripl
a r = 1. Conform Teoremei 1.5.1, solutia generala trebuie cautata sub forma
A1 x2 + B1 x + C1
Y = A2 x2 + B2 x + C2
x
e .
A3 x2 + B3 x + C3
In cele din urm
a se g
aseste c
a Y se scrie ca o combinatie liniara de constantele C1 , C2 , C3
x
x
x+1
Y = C1
2x e + C2 1 2x e + C3 2x e .
x+1
x
x
(
Exemplul 1.5.4. S
a se integreze sistemul
y10 = 3y1 y2 ,
y20 = y1 + 3y2 .
Solutie. Se aplic
a metoda valorilor si vectorilor proprii.
Valorile proprii sunt numerele complex conjugate r1 = 3 + i, r2 = 3 i.
Dup
a determinarea vectorilor proprii corespunzatori se gasesc solutiile complex conjugate
!
!
i
i
(1)
(3+i)x
(2)
e
e
Y (x) =
e
, Y (x) =
e(3i)x .
1
1
Pornind de la acestea, determin
am alte doua solutii liniar independente,
!
sin x
Ye (1) (x) Ye (2) (x)
Ye (1) (x) + Ye (2) (x)
(1)
=
e3x ,
Y (2) (x) =
=
Y (x) =
2
2i
cos x
Asadar, solutia general
a a sistemului, scrisa matriceal, este
Y (x) = C1 Y (1) (x) + C2 Y (2) (x),
unde C1 si C2 sunt constante reale arbitrare.
cos x
sin x
!
e3x .
24 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
(
Exemplul 1.5.5. S
a se integreze sistemul
y10 =
y2 ,
y20 = y1 + 2y2 .
Solutie. Valorile proprii ale matricei sistemului sunt r1 = r2 = 1.

Sistemul de ecuatii care d
a coordonatele vectorilor proprii se reduce la o singura ecuatie 1 2 = 0. Toti
vectorii proprii sunt de forma = (1, 1), unde 6= 0. Deci, nu exista doi vectori proprii liniar independenti.
Se caut
a atunci solutia general
a a sistemului n forma
y1 (x) = (C1 + C2 x)ex ,
G
asim y1 (x) = (C1 + C2 x)ex ,
y2 (x) = (D1 + D2 x)ex .
y2 (x) = (C1 + C2 + C2 x)ex , unde C1 si C2 sunt constante reale arbitrare.
Exemplul 1.5.6. S
a a sistemului
y10 = 3y1 4y2 + 2x,
y20 = y1 + y2 + x
si s
a se rezolve problema lui Cauchy cu conditiile initiale y1 (0) = 15 si y2 (0) = 8.
Solutie. Avem de integrat un sistem de ecuatii diferentiale cu coeficienti constanti neomogen, termenii
liberi fiind polinoame de gradul nt
ai.
Determin
am nt
ai solutia general
a a sistemului omogen asociat
y10 = 3y1 4y2 ,
y20 = y1 + y2 .
Pentru aceasta, proced

am ca n exemplul precedent si gasim
(o)
y1 (x) = (2C1 + C2 2C2 x)ex ,
(o)
y2 (x) = (C1 + C2 x)ex .

Determin
am o solutie particular
a a sistemului neomogen de forma membrului drept. Deoarece r = 0 nu este
r
ad
acin
a caracteristic
a a sistemului omogen asociat, se cauta o solutie particulara de forma
y1p (x) = A1 x + B1 ,
y2p (x) = A2 x + B2 .
Se g
aseste A1 = 6, A2 = 5, B1 = 14, B2 = 9.
Deoarece solutia general
a a sistemului dat este suma dintre solutia generala a sistemului omogen asociat si
solutia particular
a determinat
a, avem
(o)
p
y1 (x) = y1 (x) + y1 (x) = (2C1 + C2 2C2 x)ex 6x + 14,
(o)
y2 (x) = y2 (x) + y2p (x) = (C1 + C2 x)ex + 5x 9.
Impun
and solutiei generale satisfacerea conditiilor initiale, gasim ca valorile constantelor C1 si C2 sunt 1 si
respectiv 3. Prin urmare, solutia problemei lui Cauchy este
(
y1 (x) = (1 6x)ex 6x + 14,
y2 (x) = (3x + 1)ex + 5x 9.
Capitolul 2
Ecuatii cu derivate partiale de ordinul

nt
ai
2.1
2.1.1
Ecuatii liniare cu derivate partiale de ordinul nt

ai
Definitii. Suprafete integrale
Definitia 2.1.1. O relatie de forma

u u
u
F x1 , x2 , . . . , xn , u,
= 0,
,
,...,
x1 x2
xn
(2.1)
unde F este o functie real

a continu
a de 2n + 1 variabile reale definit
a pe un domeniu R2n+1 , se numeste
ecuatie cu derivate partiale de ordinul nt
ai, dac
a se cere s
a se determine functia
u = (x1 , x2 , . . . , xn )
(2.2)
cu derivate partiale de ordinul nt

ai continue ntrun domeniu D Rn , astfel nc
at s
a avem

F x; (x),
(x),
(x), . . . ,
(x) 0
x1
x2
xn
(2.3)
pentru orice x = (x1 , x2 , . . . , xn ) D.

In cele ce urmeaz
a, F(D) reprezint
a spatiul liniar al functiilor reale definite pe domeniul D Rn .
Definitia 2.1.2. Functia F(D) din (2.2) care satisface conditia (2.3) se numeste solutie sau suprafat
a
integral
a a ecuatiei (2.1).
Definitia 2.1.3. Ecuatia cu derivate partiale de ordinul nt

ai de forma
X1 (x)
u
u
u
+ X2 (x)
+ + Xn (x)
=0
x1
x2
xn
(2.4)
se numeste ecuatie cu derivate partiale de ordinul nt

ai, liniar
a
si omogen
a.
Forma (2.4) arat
a c
a ecuatia depinde liniar de derivatele partiale ale functiei necunoscute u, iar coeficientii
Xk sunt functii doar de variabila vectoriala x, adica de variabilele independente x1 , x2 , . . . , xn . In plus, vom
25
26 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
presupune c
a functiile Xk sunt de clas
a C 1 (D) si nu se anuleaza simultan n D, ceea ce nseamna c
a are loc
inegalitatea
X12 (x) + X22 (x) + + Xn2 (x) > 0, () x D.
(2.5)
2.1.2
Sistem caracteristic. Curbe caracteristice
Consider
am ecuatia liniar
a (2.4) n care functiile Xk C 1 (D) satisfac n D conditia (2.5).
Definitia 2.1.4. Sistemul simetric definit n D
dx1
dx2
dxn
=
= =
X1 (x)
X2 (x)
Xn (x)
(2.6)
se numeste sistemul caracteristic asociat ecuatiei cu derivate partiale (2.4).
Definitia 2.1.5. Curbele integrale ale sistemului (2.6) se numesc curbe caracteristice ale ecuatiei cu derivate
partiale liniar
a si omogen
a (2.4).
In ipoteza c
a xn este variabil
a independenta, din paragraful 1.2 rezulta ca solutia generala a sistemului
carcteristic (2.6) este
xi = i (xn , C1 , C2 , . . . , Cn1 ), i = 1, n 1,
(2.7)
sau, rezolv
and n raport cu constantele arbitrare C1 , C2 , . . . , Cn1 ,
1 (x1 , x2 , . . . , xn ) = C1 ,
2 (x1 , x2 , . . . , xn ) = C2 ,
(2.8)
n1 (x1 , x2 , . . . , xn ) = Cn1 ,
unde 1 , 2 , . . . , n1 sunt functii continue cu derivate partiale continue n D.

Oricare din relatiile (2.8) se numeste integral
a prim
a a sistemului caracteristic (2.6), iar ansamblul (2.8)
reprezint
a o familie de curbe integrale, sau o familie de curbe caracteristice ale ecuatiei (2.4).
Vom vedea c
a integrarea ecuatiei (2.4) este strans legata de integrarea sistemului caracteristic asociat (2.6).
Aceast
a leg
atur
a este dat
a de teorema urmatoare.
Teorema 2.1.1. Dac
a relatia
(x1 , x2 , . . . , xn ) = C
(2.9)
este o integral
a prim
a a sistemului caracteristic (2.6), atunci functia real
a de n variabile reale definit
a pe D
u = (x1 , x2 , . . . , xn )
(2.10)
este o solutie a ecuatiei cu derivate partiale (2.4).
Demonstratie. Folosind Teorema 1.2.1, rezulta ca daca (2.9) este o integrala prima a sistemului caracteristic
(2.6), atunci dea lungul unei curbe caracteristice avem
X1 (x)
+ X2 (x)
+ + Xn (x)
= 0.
x1
x2
xn
(2.11)
Capitolul 2 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul ntai
27
Egalitatea (2.11) fiind adev

arat
a pentru orice constanta C, este adevarata pentru orice curba integral
a situat
a
n D, de unde rezult
a c
a este adev
arat
a pentru orice x = (x1 , x2 , . . . , xn ) D; prin urmare (2.10) este o solutie
a ecuatiei (2.4) n D.
q.e.d.
2.1.3
Solutia general
a
Teorema 2.1.2. Dac

a 1 , 2 , . . . , n1 sunt integrale prime ale sistemului caracteristic (2.6), independente
functional pe multimea D0 D, si
(v1 , v2 , . . . , vn1 )
este o functie oarecare cu derivate partiale continue ntrun domeniu Rn1 , atunci functia x 7 u(x),
unde
u(x) = (1 (x), 2 (x), . . . , n1 (x)),
(2.12)
este o solutie a ecuatiei cu derivate partiale (2.4) n D0 .
Demonstratie. In prima etap

a ar
at
am c
a functia u = (1 , 2 , . . . , n1 ) verifica ecuatia (2.4). Pentru aceasta
trebuie s
a calcul
am derivatele partiale de ordinul ntai ale acestei functii. Aplicand regula de derivare a functiilor
compuse, avem
u = 1 + 2 + + n1 ,
x1
v1 x1
v2 x1
vn1
x1
u
1
2
n1
+ +
,
x2
v1 x2
v2 x2
vn1
x2
(2.13)
u
1
2
n1
+ +
.
xn
v1 xn
v2 xn
vn1
xn
Dac
a n relatia de ordin j din (2.13) nmultim cu Xj , unde j {1, 2, ..., (n 1)}, si adunam pe coloane, obtinem
n
X
Xi (x1 , x2 , . . . , xn )
i=1
n1
n
X X
j
u
Xk
=
xi
vj
xk
j=1
(2.14)
k=1
Ins
a, n (2.14) fiecare parantez
a din partea dreapta este nula deoarece, conform Teoremei 2.1.1, functiile
j (x1 , x2 , . . . , xn ), j = 1, n 1, sunt solutii ale ecuatiei cu derivate partiale (2.4). Rezulta ca functia u din
(2.12) este solutie a ecuatiei (2.4).
Reciproc, orice solutie u(x1 , x2 , . . . , xn ) a ecuatiei (2.4) este de forma (2.12).
Intr-adev
ar, u(x1 , x2 , . . . , xn ) fiind solutie a ecuatiei (2.4), avem
X1 (x)
u
u
u
+ X2 (x)
+ + Xn (x)
= 0.
x1
x2
xn
(2.15)
Pe l
ang
a aceasta, avem si relatiile
X1 (x)
j
j
j
+ X2 (x)
+ + Xn (x)
= 0,
x1
x2
xn
j = 1, n 1,
(2.16)
care exprim
a c
a integralele prime 1 , 2 , . . . , n1 sunt solutii ale ecuatiei cu derivate partiale de ordinul nt
ai
(2.4).
Pentru orice punct fixat (x01 , x02 , . . . , x0n ) D, ecuatiile (2.15) si (2.16) formeaza un sistem de n ecuatii liniare
si omogene n necunoscutele X1 , X2 , . . . , Xn . Datorita conditiei (2.5), acest sistem are si solutii nebanale.
28 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Conform teoremei lui Rouche1 , determinantul sistemului

u
u
u

x1
x
x
2
n

1
1
1

x
x
x

1
2
n

2
2
2

x1
x2
xn

n1
n1
n1

x1
x2
xn

D(u, 1 , 2 , . . . , n1 )
=

D(x1 , x2 , . . . , xn )

(2.17)
trebuie s
a fie nul pentru orice (x01 , x02 , . . . , x0n ) D. Asadar, putem scrie
D(u, 1 , 2 , . . . , n1 )
= 0, () x = (x1 , x2 , . . . , xn ) D.
D(x1 , x2 , x3 , . . . , xn )
Deoarece 1 , 2 , . . . , n1 sunt integrale prime independente functional n D, exista domeniul D0 D n
care matricea jacobian
a J (x), unde = (1 , 2 , . . . , n1 ), are rangul n 1. Aceasta nseamna ca cel putin
un minor de ordinul n 1 al matricei este nenul pe D0 . Fie ca acest minor este determinantul functional
D(1 , 2 , . . . , n1 )
6= 0,
D(x1 , x2 , x3 , . . . , xn1 )
() x = (x1 , x2 , . . . , xn ) D.
(2.18)
Folosind rezultatele de la dependent

a si independenta functionala a functiilor, rezulta ca functia u depinde
functional pe D00 D0 de functiile 1 , 2 , . . . , n1 . Prin urmare, putem scrie u = (1 , 2 , . . . , n1 ). q.e.d.
Definitia 2.1.6. Functia u din (2.12), unde este o functie arbitrar

a definit
a pe un domeniu din spatiul Rn1 ,
se numeste solutia general
a a ecuatiei cu derivate partiale liniare si omogen
a (2.4).
Exercitiul 2.1.1. S
a se integreze urm
atoarele ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt
ai omogene
1. (x + 2y)
3.
z
z
y
= 0;
x
y
x(2x3 y 3 )
2.
z
z
+ y(x3 2y 3 )
= 0;
x
y
z
z
x
= 0;
x
y
z
z
4. 2 x
y
= 0.
x
y
Solutie. Sistemele caracteristice corespunzatoare ale acestor ecuatii sunt:

1.
1 Rouch
e,
dx
dy
=
; 2.
x + 2y
y
dx
dy
=
; 3.
y
x
dx
dy
=
; 4.
3
3
3
x(2x y )
y(x 2y 3 )
dx
dy
=
.
y
2 x
Eug`
ene (1832 1910), matematician francez. In 1896 a fost ales membru al Academiei de S
tiinte din Franta.
29
Aceste sisteme caracteristice sunt echivalente respectiv cu ecuatiile diferentiale ordinare

y
dy
=
;
dx
x + 2y
1.
3.
2.
dy
y(x3 2y 3 )
=
; 4.
dx
x(2x3 y 3 )
dy
x
= ;
dx
y
dy
y
= .
dx
2 x
y
Prima si a treia ecuatie diferential
a de ordinul ntai este omogena si se integreaza utilizand substitutia = u,
x
unde noua functie necunoscut
a este u, ce depinde de x, iar celelalte doua ecuatii sunt cu variabile separabile.
Solutiile acestor ecuatii diferentiale ordinare sunt:
1. y(x + y) = C; 2. x2 + y 2 = C; 3.
x3 + y 3
= C; 4. x + ln y = C.
2
2
x y
Fiecare din relatiile de mai sus reprezinta o integrala prima pentru ecuatia cu derivate partiale de ordinul
nt
ai omogen
a corespunz
atoare.
Solutia general
a a unei ecuatii cu derivate partiale de ordinul ntai omogena este o functie arbitrara de n 1
integrale prime independente. Cum pentru toate aceste exercitii n este 2, la fiecare avem nevoie doar de c
ate o
integral
a prim
a si le vom considera pe cele deduse mai sus. Prin urmare, solutiile ecuatiilor date sunt respectiv
z = (y(x + y)); 2. z = (x2 + y 2 );
x3 + y 3
z=
; 4. z = ( x + ln y),
x2 y 2
1.
3.
unde este o functie oarecare de clas

a C 1 (I) si I un interval real.
Exercitiul 2.1.2. S
a se determine solutiile generale ale urm
atoarelor ecuatii cu derivate partiale de ordinul
nt
ai omogene
u
u
u
1. (az by)
+ (bx cz)
+ (cy ax)
= 0, a, b, c R;
x
y
z
2. (x a)
3.
xz
u
u
u
+ (y b)
+ (z c)
= 0, a, b, c R;
x
y
z
u
u
u
yz
+ (x2 y 2 )
= 0;
x
y
z
4. (x y + z)
u
u
u
+y
+z
= 0;
x
y
z
5.
xy
w
w
w
y2
+ z2
= 0;
x
y
z
6.
x2
F
F
F
xy
+ y2
= 0;
x
y
z
7.
u u u
x
+ y
+ z
= 0;
x
y
z
8. 2 cosh x
u
u
u
+ 2 sinh x
z sinh x
= 0.
x
y
z
30 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Solutie. Sistemele caracteristice corespunzatoare ecuatiilor de mai sus sunt:

1.
dx
dy
dz
=
=
;
az by
bx cz
cy ax
2.
dy
dz
dx
=
=
;
xa
yb
zc
3.
dx
dy
dz
;
=
= 2
xz
yz
x y2
4.
dx
dy
dz
=
=
;
xy+z
y
z
5.
dz
dx
dy
= 2;
=
xy
y 2
z
6.
dy
dx
dz
=
= 2;
2
x
xy
y
7.
dx
dy
dz
= = ;
y
x
z
8.
dy
dz
dx
=
=
.
2 cosh x
2 sinh x
z sinh x
Vom c
auta combinatii integrabile ale rapoartelor egale.
1. Prin nmultirea celor trei rapoarte cu respectiv x, y si z si adunarea numaratorilor si a numitorilor, obtinem un nou raport care are numitorul egal cu zero, iar numaratorul este diferentiala expresiei x2 + y 2 + z 2 .
Rezult
a c
a si num
ar
atorul trebuie s
a fie zero si prin urmare x2 + y 2 + z 2 = C1 este prima integrala prim
aa
sistemului caracteristic corespunz
ator primei ecuatii.
Inmultind acum rapoartele cu c, a si b si adunand iarasi numaratorii si numitorii ntre ei, obtinem din nou
zero la numitor. Prin urmare cx + ay + bz = C2 este a doua integrala prima.
dx
dy
xa
=
=
= C1 ,
xa
yb
yb
2.
dy
dz
yb
=
=
= C2 .
yb
zc
zc
3. Consider
am primele dou
a rapoarte. Dupa simplificare prin z se obtine combinatia integrabila
dx
dy
=
x
y
care conduce la integrala prim

a xy = C1 .
A doua integral
a prim
a se obtine dupa ce adunam numaratorii si numitorii din primele doua rapoarte,
dz
d(x + y)
= 2
, de unde, dupa simplificare cu x y, se
raportul g
asit egal
andul cu al treilea. Avem
z(x y)
x y2
obtine combinatia integrabil
a
(x + y)d(x + y) = zdz
care conduce la integrala prim
a (x + y)2 z 2 = C2 .
dy
dz
y
=
obtinem integrala prima 1 (x, y, z) = .
y
z
z
Pentru a obtine a doua integral
a prim
a pornim de la egalitatea
4. Integr
and
dx
d(y z)
=
,
xy+z
yz
dedus
a folosind o proprietate a rapoartelor egale. Notand y z = u, se ajunge la ecuatia liniara de ordinul
dx
1
nt
ai neomogen
a
x = 1 care are solutia x = u(C2 ln u). Revenind la variabilele x, y, z se obtine a
du
u
x
doua integral
a prim
a
+ ln (y z) = C2 .
yz
31
5. Cele dou
a integrale prime independente functional se obtin considerand primele doua rapoarte si respectiv
ultimele dou
a. Se obtine:
1 1
xy = C1 ;
+ = C2 .
y z
6. O integral
a prim
a se g
aseste prin considerarea primelor doua rapoarte. Dupa simplificare cu x si apoi
integrare, se obtine xy = C1 .
Pentru cea de a doua integral
a prim
a vom folosi integrala prima gasita.
Din ultimele dou
a rapoarte se obtine y dy = x dz care, dupa nmultire cu y si folosirea integralei prime
1
deja g
asit
a, se obtine y 3 + C1 z = C2 . Inlocuind C1 = xy avem ca cea de a doua integrala prima este
3
1 3
y + xyz = C2 .
3
7. Cele dou
a combinatii integrabile le vom determina considerand primele doua rapoarte si apoi ultimele
dou
a. Integr
and, obtinem:
x y = C1 ;
y z = C2 .
dx
dy
8. O combinatie integrabil
a este
=
din care rezulta integrala prima y ln cosh x = C1 .
2 cosh x
2 sinh x
A doua integral
a prim
a se obtine dac
a se considera ultimele doua rapoarte dupa care se simplifica prin sinh x.
Integr
and n ambii membri, avem z 2 ey = C2 .
Astfel, solutiile generale ale ecuatiilor cu derivate partiale din enunt sunt:
1.
u(x, y, z) = (x2 + y 2 + z 2 , cx + ay + bz);
2.
u(x, y, z) = (
3.
u(x, y, z) = (xy, (x + y)2 z 2 );
4.
y
x
u(x, y, z) = ( ,
+ ln (y z));
x yz
5.
u(x, y, z) = (xy,
xa yb
,
);
yb zc
1 1
+ );
y z
1
u(x, y, z) = (xy, y 3 + xyz);
3

7. u(x, y, z) = ( x y, y z);
6.
8.
u(x, y, z) = (y ln cosh x, z 2 ey ),

a de integralele prime mentionate.
2.1.4
Problema lui Cauchy
In general, n problemele practice, nu intereseaza solutii arbitrare ale ecuatiei (2.4), ci acele solutii care s
a
ndeplineasc
a anumite conditii initiale.
32 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Definitia 2.1.7. Problema determin

arii n domeniul D Rn a acelei solutii u(x1 , x2 , . . . , xn ) a ecuatiei cu
derivate partiale liniare si omogene (2.4) care pentru xn = x0n se reduce la o functie dat
a (x1 , x2 , . . . , xn1 )
C 1 (D0 ), unde D0 Rn1 , adic
a
u(x1 , x2 , . . . , xn1 , x0n ) = (x1 , x2 , . . . , xn1 ), (x1 , x2 , . . . , xn1 ) D0 ,
(2.19)
se numeste problema lui Cauchy pentru ecuatia (2.4).

In anumite conditii impuse functiilor Xk si solutia problemei Cauchy exista si este unica.
In cele ce urmeaz
a ne vom ocupa de determinarea efectiva a solutiei problemei lui Cauchy.
Aceast
a solutie va fi de forma (2.12) si problema se reduce la a determina functia , deci de a determina
leg
atura ntre integralele prime 1 , 2 , . . . , n1 .
Fie o vecin
atate a punctului M0 (x1 , x2 , . . . , xn1 , x0n ), inclusa n D, n care determinantul functional (2.18)
este diferit de zero. O asemenea vecin
atate exista n baza faptului ca functiile k , k = 1, n 1, sunt continue
si au derivate partiale continue pe D. Dac
a n (2.8) punem xn = x0n , obtinem sistemul
i (x1 , x2 , . . . , xn1 , x0n ) = Ci ,
i = 1, n 1,
(2.20)
care, rezolvat n raport cu x1 , x2 , . . . , xn1 , conduce la

xj = j (C1 , C2 , . . . , Cn1 ),
j = 1, n 1.
(2.21)
Putem enunta acum urm

atoarea teorema.
Teorema 2.1.3. Solutia problemei lui Cauchy pentru ecuatia (2.4) cu conditia initial
a (2.19) este dat
a de
u(x1 , x2 , . . . , xn ) = (1 (1 , 2 , . . . , n1 ), 2 (1 , 2 , . . . , n1 ), , n1 (1 , 2 , . . . , n1 )),
unde 1 , 2 , . . . , n1 sunt n 1 integrale prime independente functional ale sistemului caracteristic (2.6).
Demonstratie. Trebuie s
a ar
at
am c
a functia u din enuntul teoremei este solutie a ecuatiei cu derivate partiale
(2.4), apoi c
a verific
a conditia initial
a (2.19).
Faptul c
a u este solutie a ecuatiei (2.4) rezulta imediat din faptul ca u este de forma (1 , 2 , . . . , n1 )
dup
a cum rezult
a din expresia ei.
Solutia verific
a conditia initial
a n vecinatatea U a punctului M0 . In adevar pentru xn = x0n , conform
relatiilor (2.20) si (2.21), rezult
a c
a (2.19) este ndeplinita. Din modul cum este construita functia u rezult
a si
unicitatea ei.
q.e.d.
Exercitiul 2.1.3. S
a se rezolve problema lui Cauchy pentru ecuatiile cu derivate partiale liniare si omogene
1.
2.
2x
u
u
u
y
+ z3
= 0,
x
y
z
zux + (x z)2
cu conditiile initiale date respectiv de: 1.
u
u
+x
= 0,
y
z
u(x, y, 1) = x + y;
2.
u(x, 0, z) = 2z(z x).
Solutie. Sistemele caracteristice corespunzatoare

1.
dx
dy
dz
=
= 3,
2x
y
z
2.
dx
dy
dz
=
=
z
(x z)2
x
33
au integralele prime
1.
1 (x, y, z) = xy ,
2 (x, y, z) = 1 + ln x,
z2
2.
1 (x, y, z) = x2 z 2
2 (x, y, z) = 2y + (x z)2 .
Sistemul (2.20), n cazul acestor ecuatii cu derivate partiale,
xy 2 = C1
1.
,
2.
1 + ln x = C2
Rezolv
and aceste sisteme, g
asim
x = eC2 1 = 1 (C1 , C2 )
r
1.
,
C1
y=
=
(C
,
C
)
2
1
2
eC2 1
2.
devine respectiv
x2 z 2 = C1 ,
(x z)2 = C2 .
C1 + C2
= 1 (C1 , C2 ),
x=
2 C2
C C
z = 1 2 = 2 (C1 , C2 ).
2 C2
Conform Teoremei 2.1.3, avem c

a solutia problemei lui Cauchy este
u(x, y, z) = (1 (1 , 2 ), 2 (1 , 2 )).
Deoarece expresiile functiei sunt respectiv
1.
(x, y) = x + y,
2.
(x, z) = 2z(z x),
rezult
a c
a solutiile problemei lui Cauchy pentru cele doua ecuatii cu derivate partiale sunt
1.
u(x, y, z) = 1 (1 , 2 ) + 2 (1 , 2 )
2.

u(x, y, z) = 22 (1 , 2 ) 2 (1 , 2 ) 1 (1 , 2 ) .
Efectu
and calculele, g
asim
r
1.
u(x, y, z) = e
2 (x,y,z)1
1 (x, y, z)
e2 (x,y,z)1
u(x, y, z) = 2 (x, y, z) 1 (x, y, z).
Inlocuind pe 1 si 2 , obtinem u(x, y, z) = xez2 1 + y e1z2 si respectiv u(x, y, z) = 2y + 2z 2 2xz.

2.
2.2
Ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt

ai, cuasiliniare
Definitia 2.2.1. O ecuatie cu derivate partiale de ordinul nt

ai de forma
X1 (x, u)
u
u
u
+ X2 (x, u)
+ + Xn (x, u)
= Xn+1 (x, u)
x1
x2
xn
(2.22)
se numeste ecuatie cuasiliniar

a neomogen
a.
O astfel de ecuatie este liniar
a n raport cu derivatele partiale de ordinul ntai ale functiei necunoscute u care
depinde de variabilele x1 , x2 , . . . , xn (de variabila vectoriala x = (x1 , x2 , . . . , xn )), iar coeficientii Xk sunt functii
at
at de variabila vectorial
a independent
a x cat si de functia u.
Vom presupune c
a functiile Xk , k = 1, 2, . . . , n, sunt continue pe domeniul D Rn+1 , au derivate partiale
continue n D si
n
X
Xk2 (x1 , x2 , . . . , xn , u) > 0, () (x1 , x2 , . . . , xn , u) D.
k=1
34 Ion Cr
aciun
2.2.1
Gheorghe Barbu
Solutia general
a
Teorema 2.2.1. Integrarea ecuatiei cu derivate partiale (2.22) se reduce la integrarea ecuatiei cu derivate
partiale liniar
a cu n + 1 variabile
X1 (x, u)
V
V
V
V
+ X2 (x, u)
+ + Xn (x, u)
+ Xn+1 (x, u)
= 0.
x1
x2
xn
u
Demonstratie. S
a c
aut
am pentru ecuatia cuasiliniara (2.22) o solutie u, definita implicit de ecuatia
V (x1 , x2 , . . . , xn , u) = 0,
(2.23)
V fiind o functie necunoscut

a ce urmeaz
a s
a o determinam. In ipoteza ca V este continua si are derivate partiale
continue, cu derivata partial
a n raport cu u diferita de zero n interiorul lui D, din (2.23) si teorema de existent
a
si unicitate a functiilor reale de n variabile reale definite implicit de o ecuatie n n + 1 necunoscute, obtinem
V
u
x1
,
=
V
x1
u
V
V
u
u
x2
xn
, ,
,
=
=
V
V
x2
xn
u
u
pe care le nlocuim n ecuatia (2.22). In acest fel ajungem la

X1
V
V
V
V
= 0,
+ X2
+ + Xn
+ Xn+1
x1
x2
xn
u
(2.24)
care este o ecuatie liniar

a si omogen
a n necunoscuta V. Fie
k (x1 , x2 , . . . , xn , u) = Ck ,
k = 0, 1, 2, . . . , n 1,
(2.25)
n integrale prime independente ale ecuatiei (2.24). Solutia generala a ecuatiei (2.24) este
V (x1 , x2 , . . . , xn , u) = (0 , 1 , 2 , . . . , n1 ),
(2.26)
iar ecuatia V (x1 , x2 , . . . , xn , u) = 0 defineste implicit solutia ecuatiei cuasiliniare (2.22) n forma u =
(x1 , x2 , . . . , xn ).
Conform Teoremei 2.2.1, urmeaz
a c
a trebuie sa determinam n integrale prime ale sistemului caracteristic
dx1
dx2
dxn
du
=
= =
=
,
X1
X2
Xn
Xn+1
atasat ecuatiei (2.24), anume
0 (x1 , x2 , . . . , xn , u) = C0 ,
1 (x1 , x2 , . . . , xn , u) = C1 ,
(2.27)
n1 (x1 , x2 , . . . , xn , u) = Cn1 .
Atunci, solutia general
a a ecuatiei (2.22) este functia definita implicit de
(0 , 1 , 2 , n1 ) = 0,
fiind o functie arbitrar
a derivabil
a si cu derivate partiale de ordinul ntai continue.
(2.28)
q.e.d.
35
Exercitiul 2.2.1. S
a se determine integrala general
a a ecuatiei cuasiliniare
xy 2
z
z
+ x2 y
= (x2 + y 2 )z.
x
y
Solutie. Sistemul caracteristic asociat acestei ecuatii cu derivate partiale de ordinul ntai este
dx
dy
dz
= 2 = 2
.
2
xy
x y
(x + y 2 )z
dx
dy
=
care ne conduce la integrala prima x2 y 2 = C0 .
y
x
O a doua integral
a prim
a se obtine din combinatia
Din primele dou

a rapoarte obtinem ecuatia
dz
ydx + xdy
= 2
.
xy 3 + x3 y
(x + y 2 )z
Primul raport al acestei combinatii se obtine din primele doua rapoarte ale sistemului caracteristic prin nmultirea
lor cu x, respectiv y, urmat
a de adunarea lor. Se obtine un nou raport egal cu celelalte rapoarte ale sistemului
caracteristic. Dup
a nmultirea cu x2 + y 2 se obtine
d(xy)
dz
=
,
xy
z
z
= C1 .
xy
Conform Teoremei 2.2.1, solutia generala a ecuatiei date este functia z = z(x, y) definita implicit de ecuatia
(1 , 2 ) = 0, unde este o functie arbitrara. Avand n vedere expresiile lui 1 si 2 , avem ca solutia general
a
a ecuatiei cu derivate partiale cuasiliniar
a este functia z = z(x, y) definita implicit de ecuatia
iar de aici rezult
a a doua integral
a prim
a
(x2 y 2 ,
z
) = 0.
xy
Solutia general
a se poate scrie n forma z = xy(x2 y 2 ), unde este o functie reala arbitrara de o variabil
a
real
a, derivabil
a si cu derivat
a continu
a.
Exercitiul 2.2.2. S
a se integreze ecuatia cuasiliniar
a
x1
z
z
z
x1 x2 xn
+ x2
+ + xn
=z+
.
x1
x2
xn
z
Solutie. Sistemul caracteristic asociat acestei ecuatii este

dx1
dx2
dxn
zdz
=
= =
= 2
.
x1
x2
xn
z + x1 x2 xn
Se observ
a c
a avem urm
atoarele combinatii integrabile:
dx2
dx1
=
,
x1
x2
dx1
dx3
=
,
x1
x3
...,
dx1
dxn
=
x1
xn
si
d(x1 x2 xn )
zdz
= 2
.
n x1 x2 xn
z + x1 x2 xn
(2.29)
36 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Din integrarea primelor n 1 combinatii integrabile obtinem integralele prime

x2
x3
xn
= C1 ,
= C2 , . . .
= Cn1 .
x1
x1
x1
Pentru a integra ultima combinatie integrabila notam:
x1 x2 xn = v; z 2 = u.
Astfel, combinatia integrabil
a (2.29) se reduce la
du
2
2
u= .
dv
nv
n
Aceasta este o ecuatie diferential
a de ordinul ntai liniara si neomogena si integrala ei generala este
2v
n
u = Cn v 2 +
n2
sau, dac
a revenim la vechile variabile,
p
(n 2)z 2 = Cn (n 2) n (x1 x2 xn )2 + 2x1 x2 xn .
Integrala general
a a ecuatiei date este functia z definita implicit de
x x
p
xn
3
2
(n 2)z 2 = 2x1 x2 xn + (n 2) n (x1 x2 xn )2
, ,...,
,
x1 x1
x1
unde este o functie diferentiabil
a arbitrara.
Exercitiul 2.2.3. S
a a ecuatiei
(xy 3 2x4 )
z
z
+ (2y 4 x3 y)
= 9z(x3 y 3 ).
x
y
Solutie. Sistemul caracteristic asociat ecuatiei este

dy
dz
dx
=
=
.
x(y 3 2x3 )
y(2y 3 x3 )
9z(x3 y 3 )
Consider
and primele dou
a rapoarte se obtine o ecuatie diferentiala omogena care integrata conduce la
integrala prim
a
y 3 + x3
= C0 .
y 2 x2
O a doua integral
a prim
a se obtine din combinatia integrabila
dz
ydx + xdy
=
.
4
4
3
3xy 3x y
9z(x y 3 )
Simplific
and, obtinem ecuatia cu variabile separate
dz
d(xy)
+
= 0, care prin integrare conduce la a doua
xy
3z
integral
a prim
a x3 y 3 z = C 1 .
Solutia general
a a ecuatiei este
z=
unde este o functie derivabil
a arbitrar
a.
x3 + y 3
1
,
x3 y 3
x2 y 2
2.2.2
37
Problema lui Cauchy
Fie ecuatia cu derivate partiale cuasiliniar

a (2.22) si punctul arbitrar, dar fixat, M0 (x10 , x20 , . . . , xn0 , u0 ) D.
Definitia 2.2.2. Problema determin
arii unei solutii u a ecuatiei (2.22) ntro vecin
atate U a punctului M0 D,
care pentru xn = xn0 s
a se reduc
a la functia continu
a si cu derivate partiale continue (x1 , x2 , . . . , xn1 ), adic
a
u(x1 , x2 , . . . , xn1 , xn0 ) = (x1 , x2 , . . . , xn1 ),
(2.30)
se numeste problema lui Cauchy a ecuatiei (2.22).

Pentru rezolvarea problemei lui Cauchy vom considera ca sau determinat n integrale prime independente
functional ntro vecin
atate a lui M0 , iar daca presupunem ca aceste integrale prime sunt cele din (2.27), ele
vor fi independente dac
a
D(0 , 1 , 2 , . . . , n1 )
(2.31)
6= 0.
D(x1 , x2 , . . . , xn1 , u) M0
Vom cere ca solutia c
autat
a u = (x1 , x2 , . . . , xn ) sa treaca prin punctul M0 , deci u0 = (x10 , x20 , . . . , xn0 ).
Functia u, dup
a cum am ar
atat la aliniatul precedent, este definita implicit de ecuatia
V (x1 , x2 , . . . , xn , u) = (0 , 1 , 2 , . . . , n1 ) = 0
si problema se reduce la determinarea functiei , adica a legaturii ntre integralele prime (2.27). In acelasi
timp, u trebuie s
a fie unic determinat
a ntro vecinatate a punctului M0 , deci
V
(x10 , x20 , . . . , xn0 , u0 ) 6= 0.
u
Fie W o vecin
atate a punctului M0 n care sistemul (2.27) se poate inversa n functie de x1 , x2 , . . . , xn1 , u.
Vom face ns
a inversarea dup
a ce vom nlocui pe xn cu xn0 , obtinand astfel sistemul
0 (x1 , x2 , . . . , xn1 , xn0 , u) = C0 ,
1 (x1 , x2 , . . . , xn1 , xn0 , u) = C1 ,

(2.32)
n1 (x1 , x2 , . . . , xn1 , xn0 , u) = Cn1 .

Prin rezolvarea sistemului (2.32) n privinta variabilelor mentionate, gasim
u = 0 (C0 , C1 , . . . , Cn1 ),
x1 = 1 (C0 , C1 , . . . , Cn1 ),
(2.33)
xn1 = n1 (C0 , C1 , . . . , Cn1 ).
Teorema 2.2.2. Solutia problemei lui Cauchy pentru ecuatia (2.22) care ndeplineste conditia initial
a (2.30)
este functia u definit
a implicit de ecuatia
0 (0 , . . . , n1 ) [1 (0 , . . . , n1 ), . . . , n1 (0 , . . . , n1 )] = 0,
unde 0 , 1 , . . . , n1 sunt integrale prime independente functional care satisfac conditia (2.31).
(2.34)
38 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Demonstratie. Functia u = (x1 , x2 , . . . , xn ) definita implicit de ecuatia (2.34) este o solutie a ecuatiei (2.22)
deoarece provine dintro relatie de forma (2.28).
Functia u dat
a de (2.34) verific
a conditia initiala (2.30) deoarece conform lui (2.32) si (2.33) pentru xn = xn0
avem

= u,
0 (0 , 1 , . . . , n1 )
xn =xn0
k (0 , 1 , . . . , n1 ) = xk , k = 1, 2, . . . , n 1.
Din (2.34) rezult
a c
a pentru xn = xn0

u(x1 , x2 , . . . , xn )
xn =xn0
= (x1 , x2 , . . . , xn1 ).
Derivata functiei V din membrul nt

ai al relatiei (2.34), n raport cu u, n punctul M0 , se gaseste c
a este
egal
a cu 1, deci diferit
a de zero.
Fiind satisf
acute ipotezele teoremei de existenta si unicitate a unei functii reale de mai multe variabile reale
definit
a implicit de ecuatia (2.34), functia u = (x1 , x2 , . . . , xn ) exista si este unica.
q.e.d.
Exercitiul 2.2.4. S
a se g
aseasc
a suprafata integral
a a ecuatiei cu derivate partiale de ordinul nt
ai liniar
a si
neomogen
a
z
z
xy
y2
=x
x
y
care trece prin curba
(Ca ) :
x = a,
2ayz = a2 + 2.
(2.35)
Solutie. Sistemul caracteristic corespunzator este

dx
dy
dz
=
=
.
2
xy
y
x
(2.36)
Consider
and primele dou
a rapoarte, obtinem combinatia integrabila
dx dy
+
=0
x
y
din care obtinem integrala prim
a a sistemului xy = C0 .
Amplific
and n sistemul (2.36) primul raport cu y, al doilea cu x si raportul al treilea cu y 2 , obtinem
ydx
xdy
y 2 dz
=
=
.
xy 2
xy 2
xy 2
Aceste trei rapoarte, av
and acelasi numitor, se scriusub forma
ydx
xdy
y 2 dz
=
=
.
1
1
1
Folosind propriet
atile rapoartelor egale, deducem
ydx
xdy
y 2 dz
ydx xdy
=
=
=
,
1
1
1
2
(2.37)
39

x
ultima egalitate fiind o combinatie integrabila caci se poate scrie n forma d
= d(2z).
y
Integr
and ultima combinatie integrabil
a, obtinem a doua integrala prima a sistemului (2.36)
2z
x
= C1 .
y
Integrala general
a a ecuatiei este functia z = z(x, y) definita implicit de ecuatia F (x, y, z) = 0, unde
F (x, y, z) = (C0 , C1 ) = (xy, 2z
x
).
y
Observ
am c
a integrala general
a se mai poate scrie ca
z=
x
+ f (xy),
2y
unde f este o functie real

a de variabil
a reala, arbitrara.
Ansamblul ecuatiilor celor dou
a integrale prime formeaza ecuatiile unei curbe caracteristice (C) situat
a pe
suprafata integral
a (S).
Suprafata integral
a c
autat
a (Sa ) se obtine eliminand pe x, y, z n sistemul format de ecuatiile celor dou
a
integrale prime si ecuatiile curbei (Ca ). Efectuand aceasta eliminare, rezulta
C1 =
2
C0
1
x
=
2y
xy
(Sa )
2xyz x2 = 2
si deci (Sa ) este o suprafat

a algebric
a de ordinul al treilea.
Exercitiul 2.2.5. Fie ecuatia cu derivate partiale de ordinul nt

ai cuasiliniar
a
x
z
z
+y
= z xy.
x
y
S
a se determine solutia sa general
a si s
a se rezolve problema lui Cauchy cu conditia initial
a
(
x = 2,
2
z(2, y) = 1 + y
z = 1 + y2 .
dy
dz
dx
=
=
. Din primele doua rapoarte se obtine
Solutie. Sistemul caracteristic asociat este
x
y
z xy
x
integrala prim
a = C0 .
y
Inmultind primul raport cu y, al doilea cu x si efectuand suma numaratorilor pe suma numitorilor, g
asim
un nou raport egal cu oricare din cele trei. Egalandul cu primul raport, obtinem combinatia integrabil
a
d(xy + z)
dx
=
.
xy + z
x
z
Integr
and, obtinem a doua integrala prima y + = C1 .
x
Rezult
a c
a solutia general
a este functia definita implicit de ecuatia
x
z
,y +
= 0,
y
x
a derivabil
a si cu derivate continue.
40 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Pentru rezolvarea problemei lui Cauchy trebuie sa rezolvam mai ntai sistemul

2
2
= 0 (C0 , C1 ),
z
=
2
C
1
=
C
,
0
C0
y
=
2
y+ z =C ,
y=
= 1 (C0 , C1 ).
1
2
C0
Inlocuind pe y si z n z = 1 + y 2 g
asim relatia care corespunde lui (2.34)

2
4
2 C1
1 2 = 0.
C0
C0
Dac
a se nlocuiesc C0 si C1 cu respectiv
0 (x, y, z) =
y
,
x
1 (x, y, z) = y +
z
,
x
(x + 2y)2
deducem c
a solutia problemei lui Cauchy este functia z =
xy.
2x
Dup
a eliminarea numitorului, observ
am ca din punct de vedere geometric solutia determinata reprezint
ao
suprafat
a algebric
a de ordinul al treilea din care se scot intersectiile acesteia cu planul Oyz.
Exercitiul 2.2.6. S
a se determine suprafata integral
a a ecuatiei cu derivate partiale de ordinul nt
ai cuasiliniar
a
neomogen
a
z
z
(y z)
+ (z x)
= x y,
x
y
care contine dreapta (d) de ecuatii x = y = z.
Solutie. Sistemul caracteristic asociat ecuatiei diferentiale date este
dx
dy
dz
=
=
,
yz
zx
xy
(2.38)
c
aruia trebuie s
ai determin
am dou
a integrale prime functional independente. Pentru aceasta, cautam combinatii integrabile ale rapoartelor egale. Se observa ca acestea sunt egale cu nca doua
dx
dy
dz
dx + dy + dz
xdx + ydy + zdz
=
=
=
=
,
yz
zx
xy
0
0
obtinute efectu
and suma num
ar
atorilor pe suma numitorilor (penultimul raport) si suma numaratorilor pe
suma numitorilor celor trei rapoarte din (2.38), nmultite n prealabil cu x, y si respectiv z.
C
and ntro succesiune de rapoarte egale numitorul unui raport este zero, numaratorul acelui raport trebuie
s
a fie, de asemenea, zero. Prin urmare,
dx + dy + dz = 0, xdx + ydy + zdz = 0.
Din aceste egalit
ati se obtin cele dou
a integrale prime independente functional ale sistemului simetric (2.38)
x + y + z = C1 ,
x2 + y 2 + z 2 = C2 .
(2.39)
Geometric, prima integral

a prim
a reprezinta un fascicol de plane paralele de normala N = i + j + k, iar cea
de a doua este o familie de sfere concentrice cu centrul n originea reperului.
Solutia general
a a sistemului simetric (2.38) este ansamblul celor doua integrale prime care, din punct de
vedere geometric, reprezint
a o familie dublu parametrica de cercuri n spatiu, care sunt curbele caracteristice.
Pentru a determina suprafata integral
a care contine dreapta (d), impunem conditia ca sistemul format de
ecuatiile curbelor caracteristice si ecuatiile dreptei sa fie compatibil, ceea ce conduce la relatia de compatibilitate
C12 3C2 = 0.
Inlocuind C1 si C2 n relatia de compatibilitate cu expresiile lor din (2.39) se gaseste ca suprafata integral
a
c
autat
a este conul p
atratic (eliptic) cu v
arful n origine de ecuatie x2 + y 2 + z 2 xy yz zx = 0.
Capitolul 3
Elemente de teoria c
ampurilor
3.1
C
ampuri scalare. Curbe si suprafete de nivel
Fie D R3 un domeniu tridimensional, M (x, y, z) un punct oarecare din D si f F(D) o functie real
a definit
a
pe D. Valorile functiei f, scrise n forma f (M ), sau n forma f (x) = f (x, y, z), unde x = (x, y, z) D, sunt
numere reale sau scalari. Astfel, functia f se mai numeste si functie scalar
a.
Definitia 3.1.1. Functia scalar
a f F(D), D R3 , se numeste c
amp scalar tridimensional.
Dac
a domeniul D este bidimensional, deci D R2 , sau D este o portiune de suprafata marginit
a de o
curb
a n spatiu, pozitia punctului M D va fi determinata de doi parametri (coordonatele carteziene x si y
ale punctului din plan n primul caz, sau coordonatele curbilinii u si v ale punctului situat pe o suprafat
a n
cel de al doilea caz). Dup
a caz, vom scrie: f (M ) = f (x, y); f (M ) = f (u, v). In ambele cazuri, functia scalar
a
f F(D) se numeste c
amp scalar bidimensional.
In cele ce urmeaz
a vom presupune c
a functia f este continua pe D si admite derivate partiale de orice ordin
continue n D.
Exemplul 3.1.1. C
ampul temperaturilor T = T (M ) ntro regiune tridimensional
a sau bidimensional
a si
c
ampul presiunilor p = p(M ) ntrun domeniu plan sau spatial sunt exemple de c
ampuri scalare.
Exemplul 3.1.2. Functia real

a de dou
a variabile reale
f : R2 R,
f (M ) = f (x, y) =
x2
y2
+
,
a2
b2
a, b R+ ,
(3.1)
este un c
amp scalar bidimensional.
Exemplul 3.1.3. Functia real

a de trei variabile reale
f : R3 R,
f (M ) = f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2
este un c
amp scalar definit n ntreg spatiu tridimensional.
Fie c
ampul scalar f (M ), M D R3 si M0 (x0 , y0 , z0 ) D fixat.
41
(3.2)
42 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Definitia 3.1.2. Se numeste suprafat

a de nivel care trece prin M0 a c
ampului scalar tridimensional f (M ),
locul geometric S0 al punctelor M D cu proprietatea
f (M ) = f (M0 )
(3.3)
sau, av
and n vedere coordonatele carteziene ale punctelor M si M0 ,
f (x, y, z) = f (x0 , y0 , z0 ).
(3.4)
Deoarece M0 este un punct al suprafetei de nivel S0 , ecuatia acesteia este (3.3) sau (3.4).
Observatia 3.1.1. Prin orice punct M0 D trece o suprafat
a de nivel a c
ampului scalar tridimensional
f F(D), iar orice dou
a suprafete de nivel ale sale ori sunt identice, ori nu au nici un punct comun.
Exemplul 3.1.4. Suprafetele de nivel ale c

ampului termic dintro regiune tridimensional
a sunt izotermele;
cele ale c
ampului presiunilor sunt izobarele; suprafetele de nivel ale c
ampului scalar (3.2) sunt sfere cu centrele
n origine.
Definitia 3.1.3. Prin curb

a de nivel a c
ampului scalar bidimensional f F(D), D R2 (sau D , unde
este o suprafat
a), se ntelege locul geometric al punctelor M (x, y) D (sau M (u, v) D ) cu proprietatea
f (x, y) = f (x0 , y0 ) sau (f (u, v) = f (u0 , v0 )),
(3.5)
unde M0 (x0 , y0 ), (sau M0 (u0 , v0 ), ) sunt puncte oarecare, dar fixate, din D.
Observatia 3.1.2. Prin orice punct M0 D trece c

ate o curb
a de nivel si oricare dou
a asemenea curbe sau
coincid, sau nu au puncte comune.
Exemplul 3.1.5. Curbele de nivel ale c

ampului scalar (3.1) sunt elipse
cu centrul de simetrie n
r omofocale,r
x20
y02
x20
y02
origine, care au axele de coordonate ca axe de simetrie si semiaxele a
+
s
i
b
+
.
a2
b2
a2
b2
O prim
a imagine a unui c
amp scalar este data de suprafetele (curbele) sale de nivel care arata modul cum
sunt stratificate valorile c
ampului, viteza de stratificare ntrun punct fiind tocmai derivata dupa o directie
oarecare de versor s a c
ampului n punctul considerat.
3.2
Derivata dup
a o directie si gradientul unui c
amp scalar
S
a consider
am c
ampul scalar f F(D), s un versor arbitrar si, pentru fiecare punct x D, definim functia
real
a g de variabila real
at
g(t) = f (x + ts), t I, x + ts D,
(3.6)
unde I este un interval real.
Capitolul 3 Elemente de teoria c

ampurilor
43
Evident, avem o infinitate de functii g (pentru fiecare x D exista o asemenea functie) si pentru toate,
avem g(0) = f (x). Functiile g sunt restrictiile functiei f la dreapta care trece prin x si are directia s.
Presupunem c
a, pentru orice x D, functia g corespunzatoare este derivabila n t = 0.
Definitia 3.2.1. Spunem c

a functia f este derivabil
a n D dup
a directia s dac
a functiile g, definite n
(3.6), sunt derivabile n t = 0.
Definitia 3.2.2. Dac

a f este derivabil
a n D dup
a directia s, num
arul real g 0 (0) se numeste derivata c
ampului
scalar f dup
a directia s n punctul x D.
Not
am aceast
a derivat
a cu
df
(x). Prin urmare,
ds
df
g(t) g(0)
f (x + ts) f (x)
(x) = g 0 (0) = lim
= lim
.
t0
t0
ds
t0
t
(3.7)
df
Definitia 3.2.3. Functia
F(D) ale c
arei valori se determin
a dup
a legea (3.7), se numeste derivata
ds
c
ampului scalar f dup
a directia s.
Observatia 3.2.1. Fiind definite cu ajutorul derivatelor unei functii reale de o variabil
a real
a, propriet
atile derivatelor dup
a o directie ale c
ampurilor scalare sunt aceleasi ca cele ale derivatelor functiilor reale de o
variabil
a real
a.
In consecint
a, putem scrie (pentru simplificare, omitem variabila x):
d
df1
df2
(1 f1 + 2 f2 ) = 1
+ 2
;
ds
ds
ds
d
df1
df2
(f1 f2 ) =
f2 + f1
;
ds
ds
ds
df1
df2
f
f2 f1
1
ds
ds ;
ds
f
f
2
d
df
(F (f )) = F 0 (f ) ,
ds
ds
(3.8)
unde f1 , f2 si f sunt c
ampuri scalare derivabile n D dupa directia s, iar F (f ) = F f este compusa functiei f
cu functia F.
Deoarece am presupus c
a functia f care defineste un camp scalar are derivate partiale continue n D, rezult
a
c
a f este diferentiabil
a n D si valoarea n h = (h1 , h2 , h3 ) R3 a diferentialei functiei f n punctul x D este
df (x)(h) = df (x, h) = (f )(x) h,
(3.9)
unde
(f )(x) =
f
f
f
(x) i +
(x) j +
(x) k
x
y
z
(3.10)
44 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
este gradientul functiei f n punctul x D. Intre gradientul functiei f si vectorul h se efectueaza produsul scalar
standard a doi vectori din R3 .
df (x)(h) =
f
f
f
(x)h1 +
(x)h2 +
(x)h3 .
x
y
z
(3.11)
+j
+k
se numeste operatorul lui Hamilton 1 sau operatorul nabla.
x
y
z
Pe de alt
a parte, se stie c
a dac
a f este diferentiabila n D, atunci f este derivabila n D dupa orice directie
si derivata sa dup
a directia s ntrun punct x D este valoarea n s a diferentialei functiei f n punctul x. Prin
urmare,
df
(x) = df (x, s) = df (x)(s).
(3.12)
ds
Din (3.9) si (3.12) deducem
df
(x) = (f )(x) s,
(3.13)
ds
iar din (3.10) si (3.13) rezult
a
df
f
f
f
(x) =
(x) s1 +
(x) s2 +
(x) s3 .
(3.14)
ds
x
y
z
Operatorul diferential = i
Fie P punctul din D al c

arui vector de pozitie este x + ts. Conform Observatiei 3.1.1, prin punctul P trece
o suprafat
a de nivel (S) a c
ampului scalar f. Dreapta (d) care trece prin M si are directia s, intersecteaz
a
suprafata (S) n punctul P. Astfel, t este abscisa curbilinie a punctului P de pe dreapta (d) pe care M este
originea elementului de arc. Dac
a not
am cu t = `(M P ) lungimea arcului M P, formula (3.7) se rescrie n forma
df
(x) =
ds
lim
`(M P )0
P (d)
f (P ) f (M )
.
`(M P )
(3.15)
Consider
am acum c
a punctul P (S) nu este pe dreapta (d), ci pe o curba neteda arbitrara care trece
prin M si are versorul tangentei n M identic cu s.
Definitia 3.2.4. Se numeste variatie medie a c
ampului scalar f, raportul
f (P ) f (M )
,
`(M P )
(3.16)
unde P (S) iar `(M P ) este abscisa curbilinie a punctului P.
Teorema 3.2.1. Limita variatiei medii (3.16) a c

ampului scalar f atunci c
and P tinde, pe curba , la punctul
M (x), este egal
a cu derivata n x dup
a directia s a c
ampului scalar f.
Demonstratie. Evaluarea diferentei de la numaratorul variatiei medii, conduce la
f (P ) f (M ) = (f )(x) (OP OM ) + (OP OM ),
(3.17)
unde este o functie vectorial

a de variabila vectoriala cu proprietatea
lim = 0,
P M
cu mentiunea c
a punctul P, n acest proces de trecere la limita, se afla pe curba .
1 Hamilton,
William Rowan (1805 1865), fizician, astronom si matematician irlandez.
(3.18)

ampurilor
45
Dac
a mp
artim (3.17) prin `(M P ), trecem la limita pentru P M, ceea ce este echivalent cu `(M P ) 0,
tinem cont de (3.18), (3.14) si de rezultatul
lim
`(M P )0
P
OP OM
= s,
`(M P )
din geometria diferential

a, se deduce
lim
`(M P )0
P
f (P ) f (M )
df
= (x),
`(M P )
ds
ceea ce demonstreaz
a teorema.
(3.19)
q.e.d.
Observatia 3.2.2. Relatia (3.19) se poate lua ca definitie pentru derivata dup
a directia s a c
ampului scalar f
n punctul x D.
Ne propunem s
a determin
am acea directie a spatiului dupa care derivata campului scalar f n punctul x
este maxim
a.
T
in
and cont c
a produsul scalar a doi vectori din R3 este egal cu produsul dintre normele vectorilor si cosinusul
unghiului dintre ei si c
a ksk = 1, din (3.13) deducem
df
(x) = k(f )(x)k cos .
ds
(3.20)
Din (3.20) se vede c

a derivata este maxima cand = 0, adica atunci cand versorul s este versorul n(x) al
vectorului (f )(x),
(f )(x)
n(x) =
.
(3.21)
k(f )(x)k
Pentru a demonstra o proprietate remarcabila a versorului (3.21) sa presupunem ca M este fixat si notat
cu M0 si c
a vectorul s
au de pozitie este x0 = (x0 , y0 , z0 ). Fie 0 (S0 ) o curba neteda arbitrara care trece prin
M0 si care are tangenta t0 n M0 . Dac
a x = (t), y = (t), z = (t) sunt ecuatiile parametrice ale curbei 0 si
punctul M0 corespunde lui t0 pe curba 0 , atunci
t0 =
d
d
d
(t0 ) i +
(t0 ) j +
(t0 ) k.
dt
dt
dt
(3.22)
Cum curba 0 este situat

a pe (S0 ), unde (S0 ) este suprafata de nivel care trece prin M0 de ecuatie f (x, y, z) =
f (x0 , y0 , z0 ), avem
f ((t), (t), (t)) = f (x0 , y0 , z0 ).
(3.23)
Dac
a deriv
am (3.23) ca o functie compusa si consideram t = t0 , deducem
f
d
f
d
f
d
(x0 )
(t0 ) +
(x0 )
(t0 ) +
(x0 )
(t0 ) = 0.
x
dt
y
dt
z
dt
(3.24)
Din (3.10), (3.21), (3.22) si (3.24), obtinem

n(x0 ) t0 = 0,
care demonstreaz
a c
a n(x0 ) este ortogonal tuturor tangentelor n M0 la toate curbele 0 (S0 ) care trec prin
M0 . Cum locul geometric al acestor tangente este planul tangent n M0 la suprafata (S0 ), rezulta ca n(x0 ) este
versorul normalei n M0 la suprafata de nivel (S0 ). Sensul versorului n(x0 ) este spre acea parte a spatiului n
care f (x, y, z) > f (x0 , y0 , z0 ). Asadar:
46 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Teorema 3.2.2. Derivata c

ampului scalar f dup
a directia s n punctul x0 este maxim
a dup
a directia versorului
n(x0 ) a normalei n M0 la suprafata de nivel (S0 ) care trece prin M0 , sensul normalei fiind sensul cresterii
valorilor c
ampului scalar f.
Revenind la un punct arbitrar x D, obtinem ca derivata dupa directia normalei n(x) n punctul M la
suprafata de nivel care trece prin M are expresia
df
(x) = (f )(x) n(x).
dn
(3.25)
df
(x) = k(f )(x)k.
dn
(3.26)
Cu ajutorul lui (3.21), din (3.25) deducem
Cum gradientul c
ampului scalar f n punctul x este coliniar si de acelasi sens cu n(x), din (3.26) obtinem
(f )(x) =
df
(x) n(x).
dn
(3.27)
S
a mai observ
am c
a folosind (3.20) si (3.25) putem scrie
df
df
(x) =
(x) cos ,
ds
dn
(3.28)
unde este unghiul dintre versorii s si n.

Formula (3.28) d
a leg
atura ntre derivata dupa un versor oarecare s si derivata dupa directia normalei n
punctul M la suprafata de nivel care trece prin M, ocazie cu care rentalnim concluzia Teoremei 3.2.2.
Din (3.27) deducem c
a regulile de calcul pentru gradient sunt aceleasi cu regulile de calcul ale derivatei dup
a
o directie. Dac
a avem n vedere (3.8) si renuntam la scrierea variabilei vectoriale x, se pot scrie relatiile:
( + ) = + , , R;
() = + ;
(3.29)

=
6
0;
=
F () = F 0 ().
Mai preciz
am c
a pentru gradientul c
ampului scalar se folososte si notatia grad .
Exercitiul 3.2.1. Se d
a c
ampul scalar
(x, y, z) =
ar
,
r2
unde
a = 2i + j k, r = x i + y j + z k,
r=
x2 + y 2 + z 2 .
S
a se calculeze unghiul dintre vectorii ()(A) si ()(B), unde A si B sunt puncte de coordonate A(2, 1, 1)
si B(0, 1, 1).
Solutie. Dac
a aplic
am regulile de calcul (3.29), gasim ca gradientul campului scalar n punctul oarecare
M (x, y, z), diferit de originea reperului Oxyz, este
()(M ) = 2
ar
1
r + 2 a,
4
r
r

ampurilor
47
1
1
de unde rezult
a ()(A) = (2 i + j + 7 k) si ()(B) = (2 i j + k). Cum cosinusul unghiului dintre
18
2
doi vectori este raportul dintre produsul scalar al lor si produsul normelor acestora, obtinem
cos =
()(A) ()(B)
5
= .
k()(A)k k()(B)k
9
Semnul minus dovedeste c

a unghiul dintre cei doi gradienti este obtuz.
Exercitiul 3.2.2. Fie c

ampul scalar (x, y, z) = (a r)2 + (a r)2 , unde r = xi + yj + zk este vectorul de
pozitie al punctului M (x, y, z), iar a este un versor constant.
a) S
a se determine suprafata de nivel care trece prin M0 (1, 2, 3).
b) S
a se calculeze derivata c
ampului scalar dup
a directia de parametri directori (2, 1, 2) n punctul M0 .
Solutie. Deoarece (a r)2 = a2 r2 cos2 si (a r)2 = a2 r2 sin2 , iar a2 = 1, deducem ca valorile c
ampului
scalar sunt (x, y, z) = r2 = x2 + y 2 + z 2 .
a) Suprafata de nivel care trece prin M0 (1, 2, 3) este x2 + y 2 + z 2 = 14, adica sfera de raza R = 14 si cu
centrul n origine.
b) Versorul s al vectorului v de parametri directori (2, 1, 2) este
s=
v
2
1
2
= i j + k.
kvk
3
3
3
Gradientul c
ampului scalar n punctul M0 este
()(M ) = (grad )(x, y, z) = 2x i + 2y j + 2z k,
de unde
()(M0 ) = (grad )(1, 2, 3) = 2(i + 2j + 3k).
Derivata functiei n punctul M0 dup
a directia s este
d
1
2
(M0 ) = ()(M0 ) s = 2(i + 2j + 3k) (2i j + 2k) = (2 2 + 6) = 4.
ds
3
3
Rezult
a c
a unghiul dintre vectorii ()(M0 ) si s este ascutit.
3.3
C
ampuri vectoriale. Linii si suprafete de c
amp
Definitia 3.3.1. Se numeste c

amp vectorial o functie vectorial
a de variabil
a vectorial
a definit
a pe un domeniu
D R3 .
Functia vectorial
a v care defineste un c
amp vectorial pe D R3 se poate scrie n una din formele:
v = v(P );
v = v(r);
v = v(x);
v = v(x, y, z),
(3.30)
unde r este vectorul de pozitie al punctului P D, care, n reperul R = {O; i, j, k}, are expresia analitic
a
r =OP = x i + y j + z k,
unde O este originea reperului, iar {i, j, k} este o baza ortonormata n R3 .
(3.31)
48 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Not
and
v = v1 i + v2 j + v3 k,
(3.32)
unde vm = vm (x, y, z), m = 1, 2, 3, observam ca studiul unei functii vectoriale de trei variabile reale (sau de
variabil
a vectorial
a), adic
a a unui c
amp vectorial, se reduce la studiul a trei functii reale de trei variabile reale
(a trei c
ampuri scalare tridimensionale).
In cele ce urmeaz
a, vom presupune ca functia vectoriala care defineste un camp vectorial pe domeniul
tridimensional D este continu
a, are derivate partiale continue n D care nu se anuleaza n nici un punct din D.
Definitia 3.3.2. Se numeste linie de c
amp n D a c
ampului vectorial v, o curb
a str
amb
a (L) D cu
proprietatea c
a tangenta n fiecare punct P (L) are ca vector director pe v(P ).
Cum un alt vector director al tangentei n punctul P (x, y, z) (L) este diferentiala vectorului (3.31)
dr = dx i + dy j + dz k
(3.33)
avem c
a v si dr sunt vectori directori ai aceleiasi drepte, adica ei sunt coliniari.
In concluzie, coordonatele acestor doi vectori directori trebuie sa fie proportionale si deci
dy
dz
dx
=
=
.
v1 (x, y, z)
v2 (x, y, z)
v3 (x, y, z)
(3.34)
Definitia 3.3.3. Sistemul simetric (3.34) se numeste sistemul diferential al liniilor de c

amp n D a
c
ampului vectorial v = (v1 , v2 , v3 ) F(D, R3 ), unde F(D, R3 ) este spatiul liniar al functiilor vectoriale definite
pe domeniul D.
baza teoremei de existent

Observatia 3.3.1. In
a si unicitate a solutiei unui sistem simetric, rezult
a c
a prin
orice punct al domeniului D trece c
ate o singur
a linie de c
amp a c
ampului vectorial v = (v1 , v2 , v3 ) F(D, R3 ).
Definitia 3.3.4. Se numeste suprafat

a de c
amp a unui c
amp vectorial, orice suprafat
a generat
a de o linie
de c
amp a acelui c
amp vectorial.
Teorema 3.3.1. Conditia necesar

a si suficient
a ca o suprafat
a (S) s
a fie suprafat
a de c
amp a c
ampului vectorial
v F(D, R3 ) este ca vectorul v(P ) s
a fie continut n planul tangent la suprafata (S) n punctul P (S).
Demonstratie. Necesitatea. O linie de c

amp (G) a campului vectorial v este ansamblul a doua integrale prime
independente functional ale sistemului simetric (3.34)
(
1 (x, y, z) = C1
(G)
(3.35)
2 (x, y, z) = C2 ,
unde 1 , 2 sunt dou
a integrale prime independente functional.
Pentru ca (G) din (3.35) s
a genereze o suprafata, parametrii C1 si C2 trebuie sa fie legati printro relatie de
forma
(C1 , C2 ) = 0,
(3.36)

ampurilor
49
numit
a relatie de conditie si c
a, suprafata de camp corespunzatoare conditiei (3.36) se obtine elimin
and constantele arbitrare C1 si C2 ntre (3.35) si (3.36). Obtinem
(1 (x, y, z), 2 (x, y, z)) = 0,
(3.37)
(S) : F (x, y, z) = 0
(3.38)
deci o ecuatie de forma

n care recunoastem ecuatia cartezian
a implicita a unei suprafete (S). In plus, n orice punct P (S), vectorul
v(P ) este tangent suprafetei de ecuatie (3.37) si deci continut n planul tangent n P la suprafata (S), deoarece
v(P ) este tangent la linia de c
amp care trece prin P si genereaza suprafata (S).
Suficienta. Trebuie s
a ar
at
am c
a orice suprafata (S) de ecuatie (3.38) cu proprietatea ca v(P ) este continut
n planul tangent n punctul P la (S) este generata de liniile de camp ale campului vectorial v.
Ecuatia (3.38) poate fi considerat
a ca o suprafata de nivel a campului scalar F.
Se stie c
a un vector coliniar si de acelasi sens cu sensul de crestere al functiei F n punctul P (x, y, z) (S)
este
F
F
F
(x, y, z) i +
(x, y, z) j +
(x, y, z) k.
(3.39)
(F )(x, y, z) =
x
y
z
Deoarece vectorul (3.39) este ortogonal vectorului v(P) continut n planul tangent n P la suprafata (S),rezult
a c
a produsul lor scalar este nul, deci
v1 (x, y, z)
F
F
F
(x, y, z) + v2 (x, y, z)
(x, y, z) + v3 (x, y, z)
(x, y, z) = 0,
x
y
z
(3.40)
ceea ce arat
a c
a functia F (x, y, z) din (3.38) verifica o ecuatie cu derivate partiale de ordinul ntai omogen
a. Dar
orice solutie a ecuatiei diferentiale (3.40) este generata de curbele integrale ale sistemului caracteristic asociat,
adic
a de (3.34), iar curbele caracteristice ale sale sunt liniile de camp ale campului vectorial v F(D, R3 ).
Teorema este astfel demonstrat
a.
q.e.d.
Definitia 3.3.5. C
ampul vectorial v F(D, R3 ) se numeste biscalar dac
a exist
a functia scalar
a derivabil
a
F(D) si functia diferentiabil
a F F(D), astfel nc
at s
a avem
v = grad F = F.
(3.41)
Derivata dup
a o directie s a unui c
amp vectorial v F(D, R3 ) ntrun punct x D se defineste la fel ca la
c
ampurile scalare
dv
v(x + ts) v(x)
(x) = lim
.
(3.42)
t0
ds
t
Dac
a functia v are derivate partiale de ordinul ntai continue, existenta limitei (3.42) este asigurat
a si
dv
dv1
dv2
dv3
(x) =
(x) i +
(x) j +
(x) k.
ds
ds
ds
ds
(3.43)
Dac
a se tine cont de (3.14), (3.43) devine
dv
v
v
v
(x) = s1
(x) + s2
(x) + s3
(x).
ds
x
y
z
(3.44)
Relatia (3.44) constituie expresia cartezian

a a derivatei campului vectorial v, n punctul x D, dup
a directia
de versor s = (s1 , s2 , s3 ), expresie care se mai poate scrie n forma

dv

(x) = s1
+ s2
+ s3
v.
(3.45)
ds
x
y
z
50 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
+s2
+s3
poate fi interpretat formal ca produsul scalar dintre s si operatorul
x
y
z
vectorial , se poate adopta conventia de scriere
Deoarece operatorul s1
s = s1
+ s2
+ s3
.
x
y
z
(3.46)
Cu aceast
a conventie si cu renuntarea la mentionarea variabilei x, formula de calcul (3.45) ia forma
dv
= (s ) v.
ds
(3.47)
Exercitiul 3.3.1. S
a se determine derivata c
ampului vectorial v(x, y, z) = xy 2 i + x2 yj + z(x2 + y 2 )k dup
a
directia de parametri directori (1, 3, 1). Care este locul geometric al punctelor din spatiu pentru care derivata
dup
a directia s este normal
a vectorului v = (1, 1, 1)?
Solutie. S
a calcul
am versorul directiei mentionate. Fiindca norma vectorului v este kvk =
1
1
rezult
a c
a versorul directiei dup
a care trebuie sa derivam este s =
v = (i + 3j k).
kvk
11
Folosind (3.47), g
asim
vv =
11,
i
1 h 2
dv
=
(y + 6xy)i + (2xy + 3x2 )j + (2xz + 6yz x2 y 2 )k .
ds
11
dv
v = 0 si obtinem ecuatia
ds
2
x + 4xy + xz + 3xz = 0 ce reprezint
a ecuatia unei cuadrice (suprafata algebrica de ordinul al doilea).
Analiz
and invariantii cuadricei constat
am ca locul geometric este un con patratic cu varful n origine.
Pentru a determina locul geometric cerut, impunem conditia de ortogonalitate
Exercitiul 3.3.2. S
a se determine liniile de c
amp ale c
ampurilor vectoriale:
p
10 . v(x, y, z) = x i + y j + (z + x2 + y 2 + z 2 )k;
20 . v(x, y, z) = (xy 2z 2 )i + (4xz y 2 )j + (yz 2x2 )k;
30 . v(x, y, z) = (xz y)i + (yz x)j + (z 2 1)k;
40 . v(x, y, z) = (x + y)i + (y x)j 2zk.
Solutie. Liniile de c
amp sunt curbele integrale ale respectiv sistemelor simetrice:
10 .
20 .
30 .
40 .
dx
=
x
dy
dz
p
=
;
2
y
z + x + y2 + z2
dx
dy
dz
=
=
;
xy 2z 2
4xz y 2
yz 2x2
dx
dy
dz
=
= 2
;
xz y
yz x
z 1
dx
dy
dz
=
=
.
x+y
yx
2z

ampurilor
51
Se obtin combinatiile integrabile:

10 .
dx
dy
=
,
x
y
20 .
ydx + xdy + 2zdz = 0,
2xdx + zdy + ydz = 0;
30 .
dx dy
dz
= 2
,
(x y)(1 + z)
z 1
xdx ydy
dz
= 2
;
(x2 y 2 )z
z 1
40 .
dz
xdx + ydy
=
,
2
2
x +y
2z
dy
yx
=
,
dx
y+x
xdx + ydy + (z
x2 + y 2 + z 2 )dz = 0;
care conduc respectiv la integralele prime:

10 .
y
= C1 ,
x
20 .
z 2 + xy = C1 ,
x2 + yz = C2 ;
30 .
xy
= C1 ,
z1
x+y
= C2 ;
z+1
x2 + y 2 + z 2 = C 2 ;
40 . (x2 + y 2 )z = C1 , ln (x2 + y 2 ) + 2arctg
y
= C2 .
x
Curbele integrale ale sistemelor simetrice de mai sus sunt:
( 2
y
= C1
z + xy = C1
0
0
x
1 .
; 2 .
;
p
x2 + yz = C2
z x2 + y 2 + z 2 = C 2
xy
2
= C1
(x + y 2 )z = C1
z1
0
0
; 4 .
3 .
ln (x2 + y 2 ) + 2arctg y = C2 .
x + y = C2
x
z+1
Primul c
amp vectorial are liniile de c
amp la intersectia planelor y = C1 x cu paraboloizii de rotatie n jurul
axei Oz de ecuatie
p
z x2 + y 2 + z 2 = C 2 .
De mentionat c
a fiecare plan al familiei y = C1 x nu trebuie sa contina dreapta de intersectie a acestuia cu
planul Oyz.
Liniile de c
amp al celui de al doilea c
amp vectorial se gasesc la intersectia hiperboloizilor:
z 2 + xy = C1 ; x2 + yz = C2 .
Al treilea c
amp vectorial are liniile de camp drepte rezultate din intersectia familiilor de plane:
x y = C1 (z 1);
x + y = C2 (z + 1).
Din fiecare dreapt

a se scot punctele de cote 1 si 1.
C1
, si suprafetele
Curbele de intersectie ale suprafetelor de rotatie n jurul axei Oz, de ecuatii z = 2
x + y2
y
cilindrice cu generatoarele paralele cu axa Oz, de ecuatii ln (x2 + y 2 ) + 2arctg = C2 , reprezinta liniile de c
amp
x
ale ultimului c
amp vectorial.
52 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Exercitiul 3.3.3. S
a se determine suprafetele de c
amp ale c
ampurilor vectoriale de mai jos care trec prin
curbele () specificate al
aturat
(
x = 2y,
1. v(x, y, z) = xy 2 i + x2 y j + (x2 + y 2 )z k,
() :
z = 1,
(
2
2. v(x, y, z) = xi + yj + (z x y + 1)k,
() :
x2 + y 2 = a2 1,
(
3. v(x, y, z) = xz i + yz j + (x2 + y 2 + z 2 ) k, () :
4. v(x, y, z) = x i + y j + (z x sin y) k,
x = 1,
z = y2 ,
(
2
x z = a2 ,
() :
x = y2 ,
z = 0.
Solutie. Sistemele diferentiale ale liniilor de camp sunt:

1.
dz
dy
dx
;
= 2 =
xy 2
x y
z(x2 + y 2 )
2.
dx
dy
dz
=
=
;
x
y
z x2 y 2 + 1
3.
dx
dy
dz
=
= 2
;
xz
yz
x + y2 + z2
4.
dy
dz
dx
=
=
.
x
y
z x2 sin y
1. O combinatie integrabil
a a primului sistem simetric este data de primele doua rapoarte egale care, dup
a
simplificare cu x2 y 2 , conduce la xdx ydy = 0 si din care se obtine integrala prima x2 y 2 = C1 .
O a doua combinatie integrabil
a se obtine scriind
dy
dx
dz
y
x =
= 2 z 2.
y2
x2
x +y
Dac
a ultimul raport l egal
am cu suma primelor doua, dupa simplificarea cu x2 + y 2 , obtinem combinatia
integrabil
a
dx dy
dz
+
=
x
y
z
care furnizeaz
a a doua integral
a prim
a independenta
z
= C2 .
xy
Atunci, generatoarele (G) ale suprafetei de camp au ecuatiile
2
2
x y = C1
z
= C2 .
xy
Dar, generatoarele (G) trebuie s
a se sprijine pe curba directoare .

ampurilor
53
Pentru aceasta, sistemul format de ecuatiile lor

2
2
x y = C1
z =C
2
xy
x = 2y,
z=1
trebuie s
a fie compatibil. Fiind un sistem de patru ecuatii cu trei necunoscute x, y si z, el va fi compatibil numai
dac
a constantele C1 , C2 satisfac relatia de conditie
2C1 C2 = 3.
Inlocuind pe C1 si C2 din integralele prime gasim ca suprafata de camp are ecuatia carteziana explicit
a
z=
3xy
.
2(x2 y 2 )
2. O integral
a prim
a se vede imediat si anume
x
= C1
y
si se obtine integr
and primele dou
a rapoarte egale. Inmultind primele doua rapoarte cu x, respectiv y si
adun
andule, obtinem un nou raport egal cu primele trei. Un al cincilea raport egal cu primele patru se obtine
adun
and al treilea raport cu al patrulea. Combinatia obtinuta prin egalarea ultimelor doua rapoarte
1
d(x2 + y 2 ) + dz
d(x2 + y 2 )
2
=
2(x2 + y 2 )
z+1
este integrabil
a si, dup
a efectuarea notatiei t = x2 + y 2 , se obtine ecuatia diferentiala de ordinul ntai liniar
a si
neomogen
a
dz
1
1t
z=
dt
2t
2t
a c
arei solutie general
a este
z = C2 t 1 t.
Revenind la notatie, constat
am c
a cea de a doua integrala prima este
z + 1 + x2 + y 2
p
= C2 .
x2 + y 2
Suprafata de c
amp se obtine rezolv
and sistemul
= C1
z + 1 + x2 + y 2
p
= C2
x2 + y 2
x z = a2
x2 + y 2 = a2 1.
Acest sistem este compatibil dac
a si numai daca este satisfacuta relatia de conditie
q
C1 = C2 1 + C12 .
54 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Inlocuind pe C1 si C2 g
asim c
a suprafata de camp are ecuatia
z = x2 y 2 + x 1.
y
3. O integral
a prim
a este = C1 . Inmultim primul raport cu x, al doilea cu y, alcatuim din acestea un nou
x
raport egal cu celelalte ce are la num
ar
ator suma numaratorilor celor doua rapoarte modificate si la numitor
suma numitorilor acelorasi rapoarte si obtinem n acest fel combinatia integrabila
dz
d(x2 + y 2 )
.
= 2
2z(x2 + y 2 )
x + y2 + z2
Cu notatia t = x2 + y 2 , combinatia integrabila se reduce la ecuatia diferentiala Bernoulli
dz
1
1 1
z=
.
dt
2t
2 z
Substitutia z 2 = u reduce aceast
a ecuatie la ecuatia diferentiala liniara
1
u0 u = 1,
t
care are solutia general
a u = t C2 + t ln t.
Revenind la vechile variabile, g
asim c
a cea de a doua integrala prima este
z 2 (x2 + y 2 ) ln (x2 + y 2 )
= C2 .
x2 + y 2
Pentru a determina suprafata de c
amp trebuie sa gasim suprafata generata de curbele integrale ale sistemului
simetric al liniilor de c
amp care trebuie s
a se sprijine pe curba . Se procedeaza ca la celelalte exercitii, se g
aseste
relatia de conditie

1
1
1
1 + 2 ln 1 + 2
4
C1
C1
C1
= C2 ,
1
1+ 2
C1
de unde, elimin
and constantele arbitrare cu ajutorul integralelor prime, deducem ca suprafata de c
amp are
ecuatia
y4
z 2 = 2 + 2(x2 + y 2 ) ln x.
x
4. Integralele prime ale sistemului simetric al liniilor de camp sunt
x
z
x
= C1 ,
cos y = C2
y
y
y
si ansamblul acestora reprezint
a ecuatiile liniilor de camp.
Relatia de conditie este C12 cos C1 + C2 = 0, de unde deducem ca suprafata de camp care trece prin curba
are ecuatia cartezian
a explicit
a
x2
x
z=
cos y cos
.
y
y
3.4
Integrale cu vectori si c
ampuri scalare
Sub aceast
a denumire se nteleg diverse tipuri de integrale (definite sau Riemann, curbilinii, de suprafat
a, duble
si triple) al c
aror integrand contin c
ampuri vectoriale sau campuri scalare. Vom considera campuri vectoriale de
forma v = (v1 , v2 , v3 ) F(D, R3 ) sau de forma w = (w1 , w2 , w3 ) F(D, R3 ), unde D R3 este un domeniu si
c
ampuri scalare de forma F(D), toate satisfacand conditiile cerute astfel ncat integralele mentionate mai
sus s
a aib
a sens. Vom prezenta pe scurt aceste tipuri de integrale.

ampurilor
3.4.1
55
Integrale curbilinii
Fie AB o curb
a n domeniul D care satisface conditiile de regularitate pana la ordinul care va fi necesar. O curb
a
care satisface conditiile de regularitate se numeste curb
a neted
a . Conditiile de regularitate asigura existenta
tangentei n orice punct al ei, care variaza continuu odata cu punctul curbei. Daca A coincide cu B, curba
corespunz
atoare se numeste nchis
a . Curba se zice orientat
a daca sa precizat un sens de parcurs pe ea.
Integrala curbilinie pe curba AB a c
ampului vectorial v(P ) sau a campului scalar (P ) este una din urm
atoarele:
Z
Z
Z
v dr;
v dr;
dr,
(3.48)
AB
AB
AB
unde dr = dx i + dy j + dz k este diferentiala vectorului de pozitie r = x i + y j + z k.

Av
and n vedere expresiile analitice ale produselor de vectori, integralele curbilinii mentionate n (3.48) se
exprim
a dup
a cum urmeaz
a:
Z
Z
v dr =
v1 dx + v2 dy + v3 dz;
AB
v dr = i
AB
(3.49)
AB
v2 dz v3 dy + j
v3 dx v1 dz + k
AB
AB
(x, y, z)dr = i
(x, y, z)dx + j
AB
v1 dy v2 dx;
AB
AB
Z
(x, y, z)dy + k
AB
(x, y, z)dz.
AB
Integralele curbilinii care apar n membrul al doilea n oricare din relatiile de mai sus au forma general
a
Z
I=
P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz.
AB
La studiul integralelor curbilinii de speta a doua sa specificat faptul ca daca v F(D, R3 ) reprezint
a un
c
amp de forte pe D, integrala curbilinie (3.49) este lucrul mecanic al fortei v(P ) cand P parcurge curba AB.
Integrala curbilinie (3.49) se mai numeste integral
a de linie a vectorului v(P ). Integrala de linie pe curba
nchis
a (C), parcurs
a o singur
a dat
a, se numeste circulatia vectorului v(P ) pe curba (C).
Integralele de linie au urm
atoarele proprietati:
Z
Z
Z
( v + w) dr =
v dr +
w dr;
AB
AB
Z
v dr =
AB
v dr +
AP
AB
AB
Z
v dr, P (AB), AP P B = AB;
PB
Z

v dr
Z
|v dr|
AB
Z
kvk ds M
AB
ds = M L;
AB
dr
(x0 , y0 , z0 ) L,
(3.50)
v(x, y, z) dr = v
ds
AB
unde: si sunt scalari arbitrari; L este lungimea arcului AB; M este valoarea maxima a normei vectorului
v(P ) pe arcul (AB); Q(x0 , y0 , z0 ) este un punct determinat pe arcul de curba (AB).
Proprietatea (3.50) este o teorem
a de medie analoaga primei teoreme de medie de la integrala definit
a.
Celelalte tipuri de integrale curbilinii din (3.48) au proprietati similare.
Fie c
ampul vectorial continuu v C(D, R3 ).
Z
Definitia 3.4.1. Integrala curbilinie I =
v dr se numeste independent
a de drum pe domeniul D R3
dac
a oricare ar fi punctele M1 , M2 D si oricare ar fi arcele de curb
a (M1 M2 ) si (M1 M2 ), ambele incluse
n D si cu sensurile de parcurs de la M1 c
atre M2 , avem
Z
Z
v dr =
v dr.
M1 M2
M1 M2
56 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Z
v dr este independent
a de drum pe D dac
a si numai dac
a I=0
Teorema 3.4.1. Integrala curbilinie I =

C
oricare ar fi curba nchis

a neted
a sau neted
a pe portiuni (C) D.
Demonstratie. Dac
a M1 , M2 D sunt puncte arbitrare si (M1 M2 ) D, (M1 M2 ) D sunt arce arbitrare,
netede pe portiuni, atunci curba (M1 M2 M1 ) este nchisa si neteda pe portiuni si, reciproc, fiind dat
a o curb
a
orientat
a nchis
a, neted
a pe portiuni, (C) D si M1 , M2 (C) doua puncte alese arbitrar, curba C se prezint
a
ca o juxtapunere de dou
a arce netede pe portiuni. Din aceste afirmatii si Definitia 3.4.1 rezulta concluzia
teoremei.
q.e.d.
3.4.2
Integrale de suprafat
a
Domeniul pe care se efectueaz

a integrarea este o portiune de suprafata () de ecuatie vectoriala
() : r = r(u, v), (u, v) ( ) R2 ,
(3.51)
unde este un domeniu plan iar frontiera acestuia este o curba neteda nchisa. Fie (C) frontiera suprafetei
(). Aceast
a curb
a este corespunz
atoare prin transformarea (3.51) a curbei nchise .
Presupunem c
a suprafata () este neted
a , ceea ce nseamna ca admite plan tangent n fiecare punct al ei,
care variaz
a continuu odat
a cu punctul suprafetei. Prin urmare, exista si sunt continue pe derivatele partiale
r
r
(u, v), rv (u, v) =
(u, v),
u
v
care satisfac conditia de regularitate ru (u, v) rv (u, v) 6= 0.
In aceste conditii, functia
ru (u, v) =
n(u, v) =
(u, v) ,
ru (u, v) rv (u, v)
= n1 i + n2 j + n3 k
kru (u, v) rv (u, v)k
este versorul normalei n punctul M () corespunzator punctului (u, v) , iar n1 , n2 , n3 sunt cosinusurile
directoare ale acestui versor.
Dup
a acelasi criteriu ca si la integrale curbilinii, introducem urmatoarele integrale de suprafata de speta
nt
ai:
ZZ
ZZ
ZZ
(n w)d;
(n w)d;
n d,
(3.52)
()
()
()
unde d este elementul de arie al suprafetei ().

In cazul c
and suprafata este dat
a prin ecuatia vectoriala (3.51), expresia elementului de arie d este
p
d = E(u, v)G(u, v) F 2 (u, v) dudv,
unde E(u, v), F (u, v) si G(u, v) sunt coeficientii lui Gauss2 :
E(u, v) = r2u (u, v);
F (u, v) = ru (u, v) rv (u, v); F (u, v) = r2v (u, v).
Integralele de suprafat
a cu vectori din (3.52) se calculeaza dupa cum urmeaza:
ZZ
ZZ
p
(n w)d =
(n1 w1 + n2 w2 + n3 w3 ) EG F 2 dudv;
()
2 Gauss, Johann Carl Friederich (1777 1855), om de

stiint
a si matematician german cu contributii semnificative n domeniile:
teoria numerelor; statistic
a matematic
a; analiz
a matematic
a; geometrie diferential
a; geodezie; geofizic
a; electrostatic
a; astronomie;
si optic
a.

ampurilor
ZZ
57
ZZ
(n w)d = i
()
ZZ
(n2 w3 n3 w2 )d + j
()
ZZ
(n3 w1 n1 w3 )d + k
()
n3 d.
n2 d + k
(3.54)
()
()
()
()
ZZ
ZZ
n1 d + j
n d = i
(3.53)
()
ZZ
ZZ
(n1 w2 n2 w3 )d;
Integralele din membrul doi al egalit

atilor (3.53) si (3.54) se reduc la integrale duble pe conform formulei de
calcul a unei integrale de suprafat
a de speta ntai [13].
Definitia 3.4.2. O expresie de forma (n w)d se numeste flux elementar
ampului vectorial w prin
ZZ al c
elementul orientat de suprafat
a nd, iar integrala de suprafata
de speta nt
ai
(n w) d se numeste fluxul
total al c
ampului w prin suprafata ().
Propriet
atile integralelor de suprafat
a (3.52) sunt analoage celor prezentate pentru integrale curbilinii. Prin
urmare, avem
ZZ
ZZ
ZZ
n ( v + w) d =
(n v)d +
(n w)d;
(3.55)
()
()
ZZ
()
ZZ
ZZ
(n w)d =
(n w)d+
(n w)d, ;
()
(1 )
ZZ
ZZ
ZZ
ZZ

(n w)d
|(n w)|d
kwk d M
d = M A ;

()
()
(3.56)
(2 )
()
(3.57)
()
ZZ
n w d = (n w)(x0 , y0 , z0 ) A ,
(3.58)
()
unde: si sunt scalari arbitrari; 1 si 2 sunt submultimi ale suprafetei pentru care 1 2 = ,
1 2 = ; A este aria suprafetei (); M este valoarea maxima a normei vectorului w(P ) pe suprafata ();
Q(x0 , y0 , z0 ) este un punct determinat al suprafetei .
Proprietatea (3.58) este o teorem
a de medie analoaga primei teoreme de medie din teoria integralelor definite.
Celelalte integrale de suprafat
a din (3.52) au proprietati asemanatoare celor prezentate n (3.55) (3.57).
Este posibil ca suprafata neted
a () s
a fie reprezentata cartezian explicit prin ecuatia
() :
z = f (x, y),
(x, y) D R2 ,
(3.59)
caz n care, elementul de arie d al suprafetei are forma

p
d = 1 + p2 + q 2 dxdy,
unde
p = p(x, y) =
z
(x, y),
x
q = q(x, y) =
z
(x, y),
y
iar versorul normalei n la fata superioar

a a suprafetei are expresia analitica
p
q
1
n = p
i p
j+ p
k.
2
2
2
2
1+p +q
1+p +q
1 + p2 + q 2
(3.60)
58 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
In cazul mentionat de (3.59) si (3.60), reducerea unei integrale de suprafata
ZZ
(x, y, z) d la o integral
a
()
dubl
a se face cu ajutorul formulei de calcul
ZZ
ZZ
p
(x, y, z) d =
(x, y, f (x, y)) 1 + p2 + q 2 dxdy.
(3.61)
()
Folosind (3.59) (3.61) se pot transpune cu usurinta toate rezultatele stabilite n cazul cand suprafata ()
este dat
a prin ecuatia vectorial
a (3.51). Pentru aceasta trebuie efectuata schimbarea de variabile x = x(u, v),
y = y(u, v) n integrala dubl
a (3.61).
Afirmatii asem
an
atoare au loc si atunci cand suprafata () este data implicit printro ecuatie de forma
F (x, y, z) = 0. Astfel,
F
F
y
,
p = x , q =
F
F
z
z
iar versorul normalei la suprafata () n punctul P (x, y, z) () este
(F )(x, y, z)
.
k(F )(x, y, z)k
n(P ) =
3.4.3
Integrale triple (de volum)
Fie R3 un domeniu carabil, deci o multime care are volum. Elementul de volum, notat cu d, are expresia
d = dxdydz.
Integralele de volum sau triple care ne vor interesa sunt:
ZZZ
ZZZ
d;
v d.
(3.62)
Prima din integralele (3.62) a fost studiata aratanduse ca, n anumite ipoteze asupra domeniului , ea se
reduce la o iteratie de integrale simple. De exemplu, daca este un domeniu simplu n raport cu axa Oz iar
proiectia sa pe planul xOy este un domeniu simplu n raport cu axa Oy, atunci
= {(x, y, z) R3 |a x b, y1 (x) y y2 (x), z1 (x, y) z z2 (x, y)}.
Astfel,
ZZZ
Z
d =
y2 (x)
dx
a
z2 (x,y)
dy
y1 (x)
(x, y, z) dz.
z1 (x,y)
A doua integral
a (3.62) se reduce la calculul a trei integrale de tipul celei precedente,
ZZZ
ZZZ
ZZZ
ZZZ
v d = i
v1 d + j
v2 d + k
v3 d,
fiec
areia din integralele membrului drept urmand sa i se aplice o formula de calcul.
Prezent
am, f
ar
a demonstratie, unele proprietati ale integralelor triple:
ZZZ
ZZZ
ZZZ
(v + w)d =
vd +
wd;

ampurilor
ZZZ
59
ZZZ
ZZZ
vd =
vd+
vd;
ZZZ
ZZZ
ZZZ

kv(P )kd M
d = M Vol(),
v(P ) d

unde 1 , 2 sunt astfel nc

at 1 2 = , Int 1 Int 2 = , M = max kv(P )k si Vol() este volumul
P
domeniului .
3.4.4
Formula integral
a GaussOstrogradski. Consecinte
S
a consider
am domeniul tridimensional V a carui frontiera este suprafata nchisa neteda S si fie (x1 , x2 , x3 )
coordonatele carteziene ale unui punct oarecare P V S. Suprafata S fiind neteda, n fiecare punct P S
exist
a versorul n = (n1 , n2 , n3 ) al normalei exterioare. Astfel, avem un camp vectorial definit n punctele P ale
suprafetei care depinde de variabila vectoriala x =OP = x1 i + x2 j + x3 k.

Consider
am v = (v1 , v2 , v3 ) F(V S, R3 ) un camp vectorial continuu pentru care coordonata vi are
derivata partial
a vi,i continu
a n V.
In aceste ipoteze are loc formula integral
a GaussOstrogradski 3
ZZ
ZZZ
(n1 v1 + n2 v2 + n3 v3 )d =
(v1,1 + v2,2 + v3,3 )d,
(3.63)
care se poate scrie si n forma

ZZ X
3
S
ni vi d =
i=1
ZZZ X
3
V
vi,i d.
(3.64)
i=1
In particular, consider
and pe r
and: v1 = 1, v2 = 0, v3 = 0; v1 = 0, v2 = 1, v3 = 0; v1 = 0, v2 = 0, v3 = 1,
formula (3.63) devine:
ZZ
ZZ
ZZ
n1 d = 0;
n2 d = 0;
n3 d = 0.
(3.65)
S
Relatiile (3.65) pot fi scrise unitar n forma

ZZ
n d = 0.
S
Dac
a alegem succesiv pentru c
ampul vectorial v una din urmatoarele expresii analitice:
(x1 , 0, 0);
(0, x1 , 0);
(0, 0, x1 );
(x2 , 0, 0);
(0, x2 , 0);
(0, 0, x2 );
(x3 , 0, 0);
(0, x3 , 0);
(0, 0, x3 ),
3 Ostrogradski, Mihail Vasilevici (1801 1862), matematician

si fizician rus, n
ascut n Ucraina. A fost discipol al lui Leonhard
Euler. Este considerat unul din cei mai importanti matematicieni ai Rusiei T
ariste.
60 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
din (3.64) obtinem

ZZ
ZZ
n1 x1 d = vol(V );
ZZ
n2 x1 d = 0;
n3 x1 d = 0;
ZZ
ZZ
ZZ
n1 x2 d = 0;
n2 x2 d = vol(V );
n3 x2 d = 0;
ZZ
ZZ
ZZ
n1 x3 d = 0;
n2 x3 d = 0;
n3 x3 d = vol(V ).
Aceste relatii pot fi scrise concentrat n forma

ZZ
ni xj d = ij vol(V ),
(3.66)
unde indicii i si j iau oricare din valorile 1, 2, 3, ij este simbolul Kronecker4 (ii = 1, ij = 0, daca i 6= j), iar
vol(V ) este volumul domeniului V.
Din (3.66) se pot deduce relatiile
ZZ
ZZ
ZZ
x1 nd = vol(V )i;
x2 nd = vol(V )j;
x3 nd = vol(V )k.
(3.67)
S
3.4.5
C
amp potential
Definitia 3.4.3. Un c
amp vectorial continuu v F(D, R3 ) se numeste c
amp potential dac
a exist
a c
ampul
1
scalar C (D), numit potentialul scalar al c
ampului vectorial v, astfel nc
at
v(M ) = ()(M ), () M D.
amp de forte F F(D, R3 ) se numeste c
amp conservativ de forte dac
a exist
a c
ampul
1
a functie de fort
a, astfel nc
at F = U.
scalar U C (D), numit
Exemplul 3.4.1. C
ampul gravitational este un c
amp conservativ de forte.
Solutie. Intr-adev
ar, s
a presupunem c
a originea reperului Oxyz este n centrul pamantului. Se stie c
a forta F
cu care este atras de c
atre p
am
ant un punct material M (r) este
F(r) =
C
r,
r3
unde C este o constant

a, iar r este m
arimea vectorului de pozitie r a punctului M. Deoarece:

1
x
1
y
1
z
= 3;
= 3;
= 3,
x r
r
y r
r
z r
r
4 Kronecker, Leopold (1823 - 1891), matematician german, printre contribut
iile importante ale sale num
ar
anduse lema lui
Kronecker, produsul lui Kronecker, delta lui Kronecker si teorema lui Kronecker.

ampurilor
61
rezult
a c
a putem reprezenta c
ampul gravitational F n forma
F(M ) = (U )(M ),
unde U (M ) = C/r.
Prin urmare, c
ampul vectorial F este un camp conservativ de forte pe R3 \ {0}.
Teorema 3.4.2. Fie c

ampul vectorial v C 1 (D, R3 ), unde D este un domeniu tridimensional.
Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
v este un c
amp potential;
Z
integrala curbilinie
a de drum pe D;
C
expresia diferential
a = v dr este o diferential
a total
a pe D.
Demonstratie. Faptul c
a prima afirmatie implica celelalte doua este evident.
S
a presupunem c
a = v dr este diferentiala totala pe D. Atunci exista functia U diferentiabila pe D astfel
nc
at = dU = (U ) (dr) din care deducem ca
Z
Z
v dr =
dU = U (B) U (A)
AB
AB
si deci integrala curbilinie depinde doar de extremitatile A si B ale curbei (C). Din = (U ) (dr) = v dr
si unicitatea expresiei diferentialei unei functii obtinem v = U, ceea ce arata ca v este un camp potential.
Asadar, prima afirmatie esteZimplicat
a de ultima.
v dr este independenta de drum pe D, considerand arcul de curba AM D cu
Z
extremitatea A fix
a si cealalt
a extremitete M variabila, functia U (M ) =
v dr are proprietatea U = v,
Dac
a integrala curbilinie
adic
a v este un c
amp potential.
3.5
AM
q.e.d.
Divergenta unui c
amp vectorial
Fie R3 un domeniu av
and ca frontier
a suprafata nchisa neteda sau neteda pe portiuni si v F(, R3 )
un c
amp vectorial continuu pe , diferentiabil n orice punct M (x1 , x2 , x3 ) .
Consider
and un punct P0 , de vector de pozitie x0 = (x10 , x20 , x30 ), exista domenii V astfel nc
at
P0 V. Presupunem c
a frontiera unui astfel de domeniu V este o suprafata nchisa neteda S. Fie n = n(x)
versorul normalei exterioare ntrun punct oarecare P S de vector de pozitie OP = x = (x1 , x2 , x3 ).

Fie (V ) diametrul multimii V, adic
a maximul distantei dintre doua puncte oarecare M, Q V. Presupunem
c
a domeniul V are volum si c
a vol (V ) este volumul sau.
Cu aceste preg
atiri, consider
am raportul
ZZ

n(x) v(x) d
= S
,
(3.68)
vol (V )
vol (V )
dintre fluxul al c
ampului vectorial v prin suprafata S si vol(V ).
Definitia 3.5.1. Se numeste divergenta c
ampului vectorial v, n punctul P0 , notat
a (div v)(P0 ) sau (
v)(x0 ), limita raportului (3.68) atunci c
and diametrul domeniului V tinde la zero, adic
a
62 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
ZZ
(n(x) v(x))d
lim
(V )0
vol (V )
= (div v)(P0 ) = ( v)(x0 ).
(3.69)
Teorema 3.5.1. Dac

a v = v(P ) este c
amp vectorial diferentiabil n x0 = OP 0 si exist
a constantele pozitive k1
si k2 astfel nc
at:
aria (S) k1 2 (V ); vol (V ) k2 3 (V ),
(3.70)
atunci limita (3.69) exist
a si
( v)(x0 ) =
3
X
v1
v2
v3
vi
(x0 ) =
(x0 ) +
(x0 ) +
(x0 ).
x
x
x
x
i
1
2
3
i=1
(3.71)
Demonstratie. Din ipoteza diferentiabilit

atii functiei vectoriale v de argument vectorial n punctul x0 D
rezult
a c
a are loc identitatea
v(x) = v(x0 ) + dv(x, x x0 ) + (x x0 )kx x0 k,
(3.72)

unde dv(x, xx0 ) = (dv)(x)(xx0 ) = (i j k) Jv (x0 ) X X0
este valoarea n h = xx0 = (i j k) X X0

v
i

a diferentialei functiei v n punctul x0 = (i j k)X0 , Jv (x0 ) =
(x0 )
este matricea jacobiana a functiei
xj
33
v = (v1 , v2 , v3 ) n punctul x0 , iar este o functie vectoriala definita pe R3 cu proprietatea
lim (x x0 ) = (0) = 0.
(3.73)
xx0
In aceste relatii, X X0 si X0 reprezint

a matricea cu trei linii si o coloana a coordonatelor vectorilor x x0
si respectiv x0 n baza format
a de versorii ortogonali i, j, k care, mpreuna cu originea O, constituie reperul
cartezian ortogonal Ox1 x2 x3 .
Dac
a nmultim ambii membri ai relatiei (3.72) cu n(x), integram pe suprafata S, tinem cont de relatiile
(3.66) si (3.67) si mp
artim cu vol (V ), se obtine
ZZ
ZZ
n(x) v(x) d
kx x0 k(n(x) (x x0 )) d
3
X
vi
S
S
=
(x0 ) +
.
(3.74)
vol (V )
xi
vol (V )
i=1
Trecem n membrul nt
ai primul termen al membrului doi din (3.74) si apoi luam valoarea absoluta. A doua
ipotez
a (3.70), faptul c
a kx x0 k (V ) si inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz
|n(x) (x x0 )| kn(x)k k(x x0 )k = k(x x0 )k,
conduc la
ZZ

n(x) v(x) d

3

X vi
S

(x
)
0

vol (V )
xi

i=1

ZZ
k(x x0 )k d
S
k2 2 (V )
(3.75)

ampurilor
63
Ins
a, din (3.73) rezult
a c
a functia este continua n h = x x0 = 0 ceea ce atrage ca pentru orice > 0,
exist
a () > 0 astfel nc
at
k2
(3.76)
k(x x0 )k ,
k1
oricare ar fi x S care satisface inegalitatea
kx x0 k < ().
Putem considera c
a domeniul V ce contine punctul x0 este astfel ales ncat (V ) (). In acest caz,
din (3.70), (3.75), (3.76) rezult
a c
a pentru orice > 0 exista () > 0 astfel ncat oricare ar fi domeniul V cu
(V ) < avem

ZZ

n(x) v(x) d

3

X

S
v
i

(x0 ) < ,

vol (V )
xi

i=1

ceea ce conduce la relatia
ZZ
n vd
lim
(V )0
vol(V )
3
X
vi
i=1
xi
(x0 ).
Din (3.69) si (3.77) rezult

a (3.71).
(3.77)
q.e.d.
Demonstratia acestei teoreme nu ar fi fost posibila fara inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz [8].

Deoarece divergenta c
ampului vectorial v = (v1 , v2 , v3 ) ntrun punct oarecare M este
(div v)(x, y, z) =
v2
v3
v1
(x, y, z) +
(x, y, z) +
(x, y, z),
x
y
z
5 6
(3.78)
analiz
and (3.78), constat
am c
a n membrul al doilea este rezultatul nmultirii scalare a operatorului diferential
al lui Hamilton
+j
+k
=i
x
y
z
cu vectorul v si deci notatia v pentru divergenta campului vectorial v este justificata.
amp vectorial v F(D, R3 ), diferentiabil n domeniul D, se numeste solenoidal dac
a
div v = 0.
3.6
Rotorul unui c
amp vectorial
S
a consider
am o directie arbitrar
a de versor a si fie () planul perpendicular pe versorul a care trece printr-un
punct fixat P0 In acest plan consider
am o curba simpla nchisa (C) care nconjoara punctul P0 . Curba (C)
delimiteaz
a o portiune (S) de suprafat
a plana, a carei arie o notam tot cu S. Fie (S) diametrul multimii (S).
5 Schwarz,
Karl Herman Amandus (1843 1921), matematician german.

Viktor Iakovlevici (1804 - 1889), matematician rus, membru si apoi vicepresedinte al Academiei de S
tiinte din
Sankt Petersburg. In 1826 Buniakowski obtine o burs
a la Paris av
andu-l ca profesor pe Cauchy. Buniakovski a publicat peste
150 lucrari din diverse domenii ale matematicii (n special teoria numerelor, teoria probabilit
atilor), precum si mecanic
a. In 1846
public
a un tratat de teoria probabilit
atilor, n care sunt prezentate realiz
arile n domeniu ale lui Sim
eon Denis Poisson si Pierre
Simon Laplace. In 1875 sa instituit Premiul Buniakovski pentru matematicieni. In alte lucr
ari ulterioare se ocup
a de statistica
demografic
a, de determinarea erorilor de observatie si alte probleme similare. In ceea ce priveste teoria numerelor, d
a o noua
demonstratie legii reciprocit
atii p
atratice. Dar cel mai celebru rezultat al s
au este cel din analiz
a matematic
a: inegalitatea CauchyBuniakovski-Schwarz. Inegalitatea a fost publicat
a de Cauchy n 1821. In 1859 Buniakovski a reformulat-o pentru calculul integral.
A tradus n limba rus
a si a redactat multe din lucr
arile lui Cauchy.
6 Buniakowski,
64 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Pentru a introduce rotorul unui c

amp vectorial v F(, R3 ), plecam de la circulatia a acestuia pe curba
(C) si s
a calcul
am limita
Z
= lim
(S)0 S
(S)0
lim
v(x) dr
C
In acest scop, transform

am raportul /S ntrun raport dintre un flux pe o suprafata nchisa (S) si volumul
domeniului V nchis de aceast
a suprafat
a, reducand astfel problema la cea prezentata n paragraful precedent.
Pentru aceasta, consider
am portiunea din suprafata cilindrica, cu generatoarele paralele cu a, de n
altime
constant
a h si av
and una din baze portiunea de suprafata (S).
Not
am cu (S1 ) cealalt
a baz
a a cilindrului, cu (S` ) suprafata laterala a sa, iar cu d` elementul de arie al
suprafetei (S` ).
Av
and n vedere c
a dr = ds si c
a h ds = d` , rezulta ca
ZZ
Z
v d`
h
v(x) dr
S
C
=
= `
,
(3.79)
S
hS
vol (V )
unde este versorul tangentei la curba (C) orientat astfel ncat sa fie compatibil cu orientarea suprafetei (S).
Ins
a , a si n` (normala exterioar
a la suprafata laterala a cilindrului) formeaza un triedru drept astfel c
a
= a n` . Atunci, (3.79) devine
ZZ
(v a) n` d`
=
S
S`
vol (V )
(3.80)
Deoarece integralele pe bazele cilindrului din integrantul care intra n (3.80) sunt nule, n baza celor deduse n
paragraful prercedent, rezult
a c
a
ZZ
(v a) n d
= lim S
= ( (v a))(x0 ).
(3.81)
lim
vol (V )
(V )0
(S)0 S
Dac
a aplic
am formula de calcul a divergentei, gasim ca limita din (3.81) se poate scrie ca produsul scalar dintre
vectorul a si un anumit vector w(x0 )
= a w(x0 ),
lim
(S)0 S
unde
w(x0 ) = (v3,2 (x0 )v2,3 (x0 ))i+(v1,3 (x0 )v3,1 (x0 ))j+(v2,1 (x0 )v1,2 (x0 ))k.
Definitia 3.6.1. Vectorul w(x0 ) se numeste rotorul c

ampului vectorial v n punctul x0 si se scrie:
w(x0 ) = (rot v)(x0 ).
Dac
a analiz
am expresia rotorului vedem ca aceasta se poate calcula cu ajutorul determinantului formal

i
j
k

(rot v)(x0 ) =
(x0 ) = ( v)(x0 ).
x1 x2 x3

v
v2
v3
1

ampurilor
65
Intrun punct oarecare x, vom avea

i
j
k

( v)(x) = (rot v)(x) =
x1
x2
x3

v (x) v (x) v (x)
1
2
3
amp vectorial v F(D, R3 ), diferentiabil n domeniul D, se numeste irotational sau
lamelar dac
a rot v = 0.
Teorema 3.6.1. Un c
amp potential v F(D, R3 ), al c
arui potential C 2 (D), este lamelar.
Demonstratie. Intr-adev
ar, c
ampul vectorial v fiind potential, v(M ) = grad (M ). Calculand rotorul acestui
c
amp, g
asim
v =
2
2
2
2
2
2
i+
j+
k.
x2 x3
x3 x2
x3 x1
x1 x3
x1 x2
x2 x1
Din faptul c
a C 2 (D), rezult
a c
a derivatele partiale mixte de ordinul doi ale sale sunt egale. Prin urmare, v
este c
amp irotational sau lamelar, adic
a v = 0.
q.e.d.
3.7
Reguli de calcul cu operatorul lui Hamilton
O parte a acestor reguli au fost mentionate n (3.29), unde operatorul sa aplicat unor functii scalare. Mai
mult, gradientul poate fi aplicat unui produs scalar a doua campuri vectoriale. Operatorul aplicat scalar
unui c
amp vectorial conduce la divergenta acelui camp, iar daca se aplica vectorial unui camp vectorial se
obtine rotorul acelui c
amp, adic
a
= grad ;
u = div u;
v = rot v.
In baza celor prezentate mai sus, se pot demonstra urmatoarele formule de calcul cu operatorul a lui
Hamilton n care, pentru simplitate, renuntam la scrierea variabilei vectoriale x):
(u + v) = u + v;
(u + v) = u + v;
( u) = ( u) + u ();
(u v) = v ( u) u ( v);
( u) = ( u) u ();
(u v) = v ( u) + u ( v) + (v )u + (u )v;
( v) = ( v) 2 v,
66 Ion Cr
aciun
unde 2 =
Gheorghe Barbu
2
2
2
+
+
este operatorul diferential al lui Laplace7 sau laplacian.
x2
y 2
z 2
Avem
2 = div (grad ) =
2 2 2
+
+
.
x2
y 2
z 2
Ecuatia cu derivate partiale de ordinul al doilea

2 2 2
+
+
= 0,
x2
y 2
z 2
se numeste ecuatia lui Laplace. Orice solutie a ecuatiei Laplace se numeste functie armonic
a.
Pentru alte operatii cu operatorul , obtinem:
(u v) = u( v) v( u) + (v )u (u )v;
() = rot (grad ) = 0;
3.8
(3.82)
( v) = div (rot v) = 0.
Formule integrale
Fie () o suprafat
a nchis
a ce m
argineste domeniul , care are urmatoarele proprietati:
o dreapt
a paralel
a la axele de coordonate ale reperului cartezian ortogonal Oxyz intersecteaza suprafata
() n cel mult dou
a puncte;
se proiecteaz
a pe planul xOy dup
a un domeniu D si cilindrul proiectant al lui cu generatoarele paralele
cu Oz este tangent la n lungul unei curbe () care mparte () n doua suprafete (conditii analoage se
pot pune si pentru planele yOz si zOx);
suprafata () este cu dou
a fete si presupunem ca este formata dintrun numar de portiuni netede.
Pentru astfel de suprafete () si domeniile marginite de ele au loc urmatoarele formule integrale:
ZZ
ZZZ
n v d =
div v d;
(3.83)
ZZ
ZZZ
n d =
grad d;
(3.84)
ZZ
ZZZ
n v d =
rot v d;
(3.85)
ZZ
7 Laplace,
d =
dn
ZZZ
(grad grad + 2 )d;
(3.86)
Pierre Simon (1749 1827), matematician si astronom francez a c

arui oper
a a fost pivotul dezvolt
arii astronomiei
matematice si statisticii matematice. A rezumat si extins opera predecesorilor s
ai n cele cinci volume de Mecanic
a cereasc
a,
editate ntre anii 1799 si 1825. Aceast
a oper
a translateaz
a studiul geometric al mecanicii clasice spre unul fundamentat pe calculul
diferential, deschiz
and astfel un domeniu larg de probleme. In statistic
a, asa numita interpretare Bayesiana a probabilit
atii a fost
dezvoltat
a n principal de c
atre Laplace. A formulat ecuatia lui Laplace si a pus bazele transformatei Laplace care apare n multe
domenii ale fizicii matematice, un domeniu al matematicii unde sia adjudecat rolul de formator. Operatorul diferential al lui
Laplace este denumit astfel dup
a numele s
au. Laplace a reformulat si dezvoltat ipoteza nebular
a a originii sistemului solar si a fost
unul din primii oameni de stiint
a care a postulat existenta g
aurilor negre. A introdus notiunea de colaps gravitational. Laplace
este considerat unul din cei mai mari oameni de stiinta
din toate timpurile, fapt ce ia atras supranumele de Newton al Frantei.
A nteles matematica mai bine dec
at oricare din contemporanii s
ai. A devenit conte al Primului Imperiu Francez n 1806 si a fost
numit marchiz n 1817 de c
atre Restauratia Bourbon.

ampurilor
67
ZZ
ZZZ
d
d
d =
(2 2 )d.
dn
dn
(3.87)
Formula integral
a (3.83) este forma vectoriala a formulei GaussOstrogradski (3.63), fiind adeseori nt
alnit
a
sub denumirea de formula integral
a a divergentei sau teorema divergentei.
Identitatea (3.84) se numeste formula integral
a a gradientului.
Relatiei (3.85) i se poate spune formula integral
a a rotorului.
Egalitatea (3.86) este cunoscut
a sub denumirea de prima identitate integral
a a lui Green8 .
Relatia (3.87) este a doua identitate integral
a a lui Green.
Observatia 3.8.1. Identit
atile lui Green pot fi considerate at
at n spatiul afin IE n , de dimensiune superioar
a
2
n
lui 3, asociat spatiului Euclidian R , c
at si n planul afin IE asociat spatiului Euclidian bidimensional R2 .
Dac
a (S) este o portiune de suprafat
a regulata orientabila, avand frontiera o curba nchisa rectificabil
a (),
iar c
ampul vectorial v F(, R3 ) este diferentiabil si S , atunci are loc formula integral
a a lui Stokes 9
Z
ZZ
v dr =
n rot v d.
(3.88)
1
3
3
Teorema 3.8.1. C
ampul vectorial
a si
Z v C (D, R ) este irotational pe domeniul simplu conex D R dac
numai dac
a de drum pe D.
C
Demonstratie. Presupunem rot v = 0 si fie C o curba nchisa oarecare

inclusa n D, iar S D o suprafat
a cu
Z
frontiera C. Aplic
and formula integral
a a lui Stokes (3.88), gasim
v dr = 0. In baza Teoremei 3.4.1 rezult
a
C
Z
c
v dr este independenta de drum pe D.
C
Demonstratia reciprocei se face prin reducere la absurd. Presupunem ca exista un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) n
care rot v 6= 0 si fie c
a, n acest punct, v2,1 v1,2 = > 0. Atunci exista o vecinatate a punctului M0 , situat
a
n planul z = z0 si inclus
a n D, n punctele careia avem v2,1 v1,2 > 0. Aplicand formula lui Stokes, n care
portiunea de suprafat
a este n vecin
atatea de mai sus, gasim ca pe frontiera acesteia, care este o curb
a nchis
a
din D, integrala curbilinie este diferit
a de zero. Dar acest lucru contrazice ipoteza.
q.e.d.
Exercitiul 3.8.1. Se d
a c
ampul de fort
a definit pe R3
F(x, y, z) = yz(2x + y + z)i + zx(x + 2y + z)j + xy(x + y + 2z)k.
S
a se arate c
a acest c
amp vectorial este irotational si s
a se determine o functie de fort
a.
8 Green,
George (1793 - 1841), matematician englez, initiatorul fizicii matematice n Marea Britanie.
Sir George Gabriel (1819 1903), matematician si fizician englez care, la Universitatea Cambridge din Marea Britanie,
a adus contributii importante n: dinamica fluidelor, inclusiv ecuatiile Navier Stokes; optic
a; si fizic
a matematic
a. A fost secretar
si apoi presedinte al Societ
atii Regale a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlanda.
9 Stokes,
68 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Solutie Faptul c
a F este c
amp irotational deZ forta este simplu de aratat.
In baza Teoremei 3.8.1, integrala curbilinie
F dr este independenta de drum n R3 . Folosind Teorema
C
Z
3.4.2, deducem c
a functia de fort
a care se anuleaza n origine este U (M ) =
F dr.
OM
Deoarece integrala curbilinie este independenta de drum, se poate integra de la O la M (x, y, z) pe muchiile
paralelipipedului cu fetele paralele cu axele de coordonate care are O si M ca varfuri opuse. Atunci
Z x
Z y
Z z
U (M ) =
v1 (t, 0, 0)dt +
v2 (x, t, 0)dt +
v3 (x, y, t)dt.
0
Folosind coordonatele
c
ampului vectorial v, rezulta ca functia de forta care se anuleaza n origine este
Z z
U (x, y, z) =
xy(x + y + 2t)dt = xyz(x + y + z).
0
Exercitiul 3.8.2. S
a se determine liniile de c
amp ale c
ampului vectorial
w = (x + y + z)i + (x y + z)j + (x + y z)k.
Ar
atati c
a w este c
amp conservativ si determinatii functiile de fort
a. Calculati fluxul c
ampului w prin fata
exterioar
a a suprafetei nchise S de ecuatie | x + y + z| + |x y + z| + |x + y z| = 1.
Solutie. Sistemul diferential al liniilor de camp genereaza combinatiile integrabile

dy dx
dx + dy 2dz
dx + dy + dz
=
=
x+y+z
2(y x)
2(x + y 2z)
si liniile de c
amp
(
(x + y + z)2 (x + y 2z) = C1
x + y 2z = C2 (y x).
Avem c
a w = 0 ceea ce arat
a c
a w este un camp conservativ.
1
Observ
and c
a expresia diferential
a = w dr este diferentiala functiei (x2 + y 2 + z 2 ) + xy + yz + zx,
2
1
deducem c
a functiile de fort
a sunt F (x, y, z) = (x2 + y 2 + z 2 ) + xy + yz + zx + const.
2
Suprafata prin care se calculeaz
a fluxul este nchisa, are opt fete si limiteaza domeniul V. Folosind formula
integral
a GaussOstrogradski, rezult
a:
ZZZ
ZZZ
w = 3; =
wdxdydz = 3
dxdydz.
V
Pentru calculul integralei triple efectu

am schimbarea de variabile
X = x + y + z,
Y = x y + z,
Z =x+yz
1
dXdY dZ. Frontiera a domeniului transformat V1 are ecuatia |X| + |Y | + |Z| = 1, este
4
un octoedru si are volumul 4/3. Rezult
a = 1.
pentru care dxdydz =
Exercitiul 3.8.3. Fie a un versor constant, v F(R3 , R3 ) un c

amp vectorial de forma v(x, y, z) = a u(r)
si un domeniu tridimensional m
arginit de suprafata nchis
a , neted
a pe portiuni.

ampurilor
69
S
a se arate c
a au loc relatiile:
ZZ
ZZZ
ZZZ
du
d;
1.
v n d + a
div u d =
da
ZZ
Z ZZ
2.
v n d + a
rot u d = 0;
ZZ
ZZZ
div (v n)d + a
3.
ZZZ
rot (rot u)d =
d(rot u)
d.
da
Solutie. Utiliz
and formula integral
a a rotorului (3.85), obtinem
ZZ
ZZZ
v nd =
rot v d.
Inlocuind n membrul al doilea pe v si tinand cont de formula (3.82), deducem

ZZ
ZZZ
v nd =
[a div u udiv a + (u )a (a )u]d.
Deoarece a este versor constant, div a = 0 si (u )a = 0. Prin urmare,

ZZ
ZZZ
ZZZ
v nd = a
div u d+
(a )ud.
ZZ
ZZZ
ZZZ
v nd = a
Cu relatia (3.47) avem
div u d+
du
d, de unde rezulta prima identitate.
da
Pentru a demonstra a doua identitate, aplicam formula integrala GaussOstrogradski (3.83). totodat
a si
divergenta produsului de vectori. Obtinem
ZZ
ZZZ
ZZZ
v n d =
(u rot a a rot u)d = a
rot u d,
din care se deduce a doua identitate.

In mod analog, se demonstreaz
a si cea de a treia identitate.
Exercitiul 3.8.4. Se consider

a c
ampul vectorial w = (a r)r (a r), unde a este un versor constant si r este
vectorul de pozitie al unui punct M (x, y, z) . Frontiera domeniului este suprafata nchis
a orientabil
a ()
cu propriet
atile precizate la nceputul paragrafului.
S
a se arate c
a au loc relatiile:
ZZZ
ZZ
1
(div w)nd =
rot rot w d;
(3.89)
2
ZZ
ZZZ
(n rot w)d = 2
grad div w d.
Solutie. Calcul
and divergenta c
ampului vectorial w, gasim
div w = r2 3(a r)2 .
(3.90)
70 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Aplic
am formula integral
a a gradientului (3.84) n care = div w. Asadar, vom avea
ZZ
ZZZ
(div w)n d =
grad div w d.
Av
and n vedere expresia lui div w si regulile de calcul cu gradientul, deducem grad div w = 2[r 3(a r)a]. Pe
de alt
a parte, rot rot w = 4[r 3(a r)a], adica
rot rot w = 2grad div w
(3.91)
si astfel egalitatea (3.89) este evident

a.
Pentru a demonstra relatia (3.90) folosim formula integrala a rotorului (3.85) n care campul vectorial v este
nlocuit cu rot w. Prin urmare, avem
ZZ
ZZZ
(n rot w)d =
rot rot w d.
(3.92)
Dac
a n relatia (3.92) facem uz de (3.91) deducem ca are loc si (3.90).
Exercitiul 3.8.5. Se consider

a v = (r)r un c
amp vectorial definit pe un domeniu R3 a c
arui frontier
a
este suprafata nchis
a si neted
a pe portiuni (). Presupunem c
a functia este diferentiabil
a pe un interval
I R+ . Vectorul de pozitie si m
arimea razei vectoare ale punctului M (x, y, z) sunt
r = k OM k =
r =OM = x i + y j + z k,
p
x2 + y 2 + z 2 .
S
a se arate c
a au loc identit
atile:
ZZ
ZZZ
ZZZ
(r)r n d 3
(r) d =
r grad (r) d;
(3.93)
(3.94)
Z
(r)r dr = 0,
(3.95)
unde este o curb

a simpl
a nchis
a, neted
a pe portiuni, inclus
a n domeniul nchis , care este frontiera
unei suprafete deschise S .
Solutie. Din (3.93) rezult
a c
a expresia analitica a campului vectorial v este
v = x(r) i + y(r) j + z(r) k,
iar divergenta lui, conform (3.78), este
div v = 3(r) + r0 (r).
Formula integral
a GaussOstrogradski (3.83) conduce la
ZZ
ZZZ
ZZZ
(r) r n d 3
(r) d =
r 0 (r) d.
Identitatea (3.94) rezult

a din (3.96) deoarece r0 (r) = r grad (r).
Identitatea (3.95) rezult
a din formula lui Stokes (3.88) aplicata campului vectorial v, deoarece
rot v = rot ((r)r) = 0.
(3.96)
Capitolul 4
Ecuatii cu derivate partiale de ordinul

al doilea
4.1
Ecuatiile fizicii matematice
Pentru descrierea matematic

a a multor fenomene fizice este adesea necesara utilizarea derivatelor partiale ale
m
arimilor variabile care descriu aceste fenomene. Uneori aceste derivate partiale trebuie sa satisfaca anumite
ecuatii care se numesc de obicei ecuatii ale fizicii matematice.
Ecuatiile fizicii matematice sunt ecuatii cu derivate partiale, liniare sau nu, de ordinul al doilea sau de ordin
superior care se nt
alnesc n studiul matematic al unor procese si/sau fenomene din natur
a si societate.
Astfel, n studiul oscilatiilor unei coarde, n oscilatiile curentului electric ntrun conductor , n studiul
vibratiilor gazelor etc. se utilizeaz
a o ecuatie cu derivate partiale de forma
1 2u 2u
= F (t, x), a R,
a2 t2
x2
(4.1)
pe care o putem numi ecuatia coardei vibrante.

In studiul micilor vibratii ale unei membrane se utilizeaza o ecuatie de forma
1 2u 2u 2u
2 = F (t, x, y), a R,
a2 t2
x2
y
(4.2)
numit
a ecuatia propag
arii undelor cilindrice.
In studiul propag
arii sunetului n spatiul cu trei dimensiuni R3 se utilizeaza o ecuatie de forma
1 2u 2u 2u 2u
2 2 = F (t, x, y, z), a R,
a2 t2
x2
y
z
(4.3)
care se numeste ecuatia propag

arii undelor sferice.
Cel mai adesea, fiecare dintre ecuatiile (4.1) (4.3) poarta denumirea de ecuatia neomogen
a a propag
arii
undelor sau pe scurt ecuatia undelor .
In procese de difuzie a c
aldurii , de filtratie a lichidelor sau gazelor prin medii poroase se utilizeaza una dintre
ecuatiile:
1 u 2 u
(4.4)
= F (t, x), a R;
a2 t
x2
1 u 2 u 2 u
2 = F (t, x, y),
a2 t
x2
y
a R;
(4.5)
1 u 2 u 2 u 2 u
(4.6)
2 2 = F (t, x, y, z), a R,
a2 t
x2
y
z
denumit
a respectiv ecuatia propag
arii c
aldurii n una, doua sau trei dimensiuni.
Dac
a n relatiile (4.1) (4.6) functia F corespunzatoare este nula, ecuatia respectiva se numeste n plus
omogen
a.
71
72 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Fenomenele electrodinamice sunt descrise de ecuatiile lui Maxwell ; acestea sunt:

1 D 4
4 e
+
I+
I ;
c t
c
c
1 B
2) rot E =
;
c t
3) div B = 0;
1)
rot H =
4)
div D = 4;
(4.7)
5) D = E;
6) B = H;
7) I = E,
unde E este c
ampul electric, H este c
ampul magnetic, D este vectorul de deplasare a lui Maxwell , B este vectorul
inductiei magnetice, I este densitatea de volum a curentilor, Ie este vectorul densit
atii de curent generat de
fortele electrodinamice aplicate, este densitatea maselor electrice, este constanta dielectric
a a mediului ,
este permeabilitatea magnetic
a , este conductibilitatea mediului , c este viteza luminii , considerata constant
a.
n ambii
Din aceste ecuatii se deduc altele, utile pentru aplicatii. De exemplu, aplicand operatorul
t
membri ai ecuatiei 4) si folosind 1), precum si relatia div rot H = 0, obtinem
c
+ div (I + Ie ) = 0.
t
In anumite conditii restrictive, sistemul (4.7) se poate simplifica. Prezentam doua astfel de simplificari.
1. In cazul fenomenelor electromagnetice n vid ( = = 0, = 1, si n plus Ie = 0), sistemul (4.7) devine:
rot H =
1 E
1 H
, rot E =
,
c t
c t
div H = 0, div E = 0.
(4.8)
In obtinerea acestor ecuatii sa tinut cont de faptul ca I = 0, D = E, B = H.
Aplic
and n prima ecuatie din (4.8) operatorul
si tinand seama de a doua, obtinem identitatea
t
rot rot E =
1 2E
.
c2 t2
(4.9)
Dar,
rot rot E = 2 E + grad (div E),
(4.10)
2
2
2
+
+
este operatorul lui Laplace n trei dimensiuni .
x2
y 2
z 2
Folosind ultima relatie (4.8), din (4.9) si (4.10) obtinem
unde 2 =
2 E =
1 2E
,
c2 t2
(4.11)
1 2u
cu alte cuvinte componentele lui E verific
a o ecuatie de forma 2 u = 2 2 , care se numeste ecuatia propag
arii
c t
undelor sferice sau ecuatia propag
arii undelor .
2. Considerand cazul cand Ie = 0, = const., = const., = const. constatam ca, [22] p. 55, H si E
satisfac ecuatiile cu derivate partiale de ordinul al doilea:
2 H =
H 4 2 H
+ 2
;
c2 t
c
t2
(4.12)
2 E =
E 4 2 E
+ 2
.
c2 t
c
t2
(4.13)
Capitolul 4 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul al doilea
73
Din (4.12) si (4.13), n anumite conditii impuse constanteleor , , , si c, componentele campului magnetic
si ale celui electric satisfac, dup
a caz, ecuatia omogena a propagarii caldurii sau ecuatia omogena a propag
arii
undelor, [22], p. 55.
Dac
a nu am fi presupus c
a Ie = 0, atunci ecuatiile (4.12) si (4.13) nu ar fi fost omogene.
3. In cazul particular cand mediul conductor este un fir, cu alte cuvinte cand propagarea se face numai
ntro directie (spre exemplu, axa Ox) daca presupunem n plus si faptul ca Ie 6= 0, obtinem, la fel ca si (4.13),
ecuatia:
2E
E
2E
a2 2 + 2b
= F(t, x),
(4.14)
2
x
t
t
a si b fiind functii care se deduc din , si .
Prin urmare, coordonatele c
ampului electric E se comporta, dupacaz, ca si cum ar fi solutia unei coarde
vibrante, fie se propag
an conductor ca si temperatura.
Fenomenele n care st
arile anumitor m
arimi fizice nu depind de timp se numesc fenomene stationare.
In probleme de functii complexe, de c
ampuri electrice sau magnetice stationare, n studiul starii stationare
a c
aldurii, n mecanic
a etc. se utilizeaz
a ecuatii cu derivate partiale de forma:
2u 2u
+ 2 = 0;
x2
y
2u 2u 2u
+ 2 + 2 = 0;
x2
y
z
2u 2u
+ 2 = f (x, y);
x2
y
2u 2u 2u
+ 2 + 2 = f (x, y, z),
x2
y
z
numite corespunz
ator: ecuatia lui Laplace n dou
a dimensiuni ; ecuatia lui Laplace n trei dimensiuni ; ecuatia
lui Poisson n dou
a dimensiuni ; ecuatia lui Poisson n trei dimensiuni .
Ecuatiile prezentate mai sus provin din studiul unor probleme practice si nu este necesara cunoasterea solutiei
generale; solutia trebuie c
autat
a n anumite conditii suplimentare.
Din acest punct de vedere, deosebim trei categorii de probleme:
a) Probleme cu conditii initiale (probleme Cauchy);
b) Probleme cu conditii la limit
a (conditii pe frontier
a );
c) Probleme mixte.
In rezolvarea acestor probleme trebuie sa se tina seama de urmatoarele aspecte matematice ale calculelor:
1. Obtinerea solutiei c
autate (teorema de existent
a a solutiei );
2. Solutia obtinut
a s
a fie unic
a (teorema de unicitate a solutiei );
3. Solutia depinde continuu de datele problemei (stabilitatea solutiei ).
Stabilitatea solutiei const
a n faptul c
a la variatii mici ale datelor problemei considerate corespund solutii
care difer
a putin ntre ele.
Rezolvarea simultan
a a acestor cerinte ne conduce la concluzia ca problema este corect pus
a.
4.2
Tipuri de ecuatii cu derivate partiale de ordinul al doilea
Fie D R2 , un domeniu oarecare, o submultime din R6 si F : D R o functie reala de opt variabile

reale.
74 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Definitia 4.2.1. O relatie de forma

u u 2 u 2 u 2 u
,
=0
F x, y, u,
,
,
,
x y x2 xy y 2
(4.15)
se numeste ecuatie cu derivate partiale de ordinul al doilea dac

a se cere s
a se determine toate functiile
reale u = (x, y), de clas
a C 2 (D), care au proprietatea

2
2
F x, y, (x, y),
(x, y),
(x, y), 2 (x, y),
(x, y), 2 (x, y) = 0,
x
y
x
xy
y
(x, y) D.
(4.16)
Definitia 4.2.2. Se numeste solutie n domeniul D a ecuatiei (4.15) orice functie u = (x, y), de clas
a C 2 (D),
care are proprietatea (4.16).
Definitia 4.2.3. Variabilele reale (x, y) D R2 se numesc variabilele independente ale ecuatiei cu
derivate partiale (4.15), iar functia u = u(x, y), care apare n (4.15) mpreun
a cu derivatele ei partiale p
an
a la
ordinul doi inclusiv, este denumit
a functia necunoscut
a a ecuatiei (4.15).
Definitia 4.2.4. Ecuatia (4.15) se numeste liniar

a dac
a F este o functie liniar
a n u si derivatele acesteia.
Definitia 4.2.5. Ecuatia (4.15) se numeste cvasiliniar

a dac
a F este o functie liniar
a n derivatele partiale
de ordinul doilea ale functiei u.
In cele ce urmeaz
a vom considera ecuatia cvasiliniara de ordinul al doilea. O asemenea ecuatie are forma
a11 (x, y)

2u
2u
2u
u u
+
2a
(x,
y)
+
a
(x,
y)
+
G
x,
y,
u,
,
= 0,
12
22
x2
xy
y 2
x y
(4.17)
unde functiile cunoscute a11 , a12 , a22 se presupun a fi cel putin de clasa C 2 n domeniul D R2 si care nu se
anuleaz
a simultan n D, iar G este o functie reala de cinci variabile reale, definita pe un domeniu din R5 .
Definitia 4.2.6. Ecutia cu derivate partiale de ordinul al doilea (4.17) se numeste liniar
a dac
a are forma
a11 (x, y)
2u
2u
2u
u
u
+
2a
(x,
y)
+
a
(x,
y)
+ b1 (x, y)
+ b2 (x, y)
+ f (x, y) = 0,
12
22
x2
xy
y 2
x
y
(4.18)
unde b1 , b2 si f sunt functii cunoscute de clas

a cel putin C 0 pe domeniul D R2 .
S
a presupunem c
a n ecuatia (4.17) sau n ecuatia (4.18) se efectueaza schimbarea de variabile
(
= (x, y),
= (x, y).
(4.19)
Ca urmare a efectu
arii schimb
arii de variabile (4.19), ecuatia (4.17) va avea o noua forma, ceea ce nseamn
a
c
a se poate pune problema alegerii unei asemenea forme a schimbarii (4.19) astfel ncat ecuatia (4.17) s
a poat
a
fi pus
a sub o form
a c
at mai convenabil
a.
75
Aplic
and regula de derivare a functiilor compuse, gasim ca derivatele partiale de ordinul unu si doi ale
functiei necunoscute u, n raport cu variabilele x si y, se exprima n functie de derivatele lui u n raport cu si
prin relatiile
u = u + u ,
x
x x
(4.20)
u
u
u
,
y
y
y
unde u(x, y) = u((x, y), (x, y)).
Din relatiile (4.20) deducem c
a operatorii de derivare partiala fata de variabilele x si y se exprima liniar prin
operatorii de derivare partial
a n raport cu variabilele si , si anume
x = x + x ,
(4.21)

,
y
y y
unde functiile = (x, y) si = (x, y) sunt date n (4.19).
Aplic
and operatorii de derivare partial
a
si
ambilor membri ai relatiilor (4.20) si tinand cont de (4.21)
x y
deducem c
a derivatele partiale de ordinul al doilea ale functiei necunoscute u, n raport cu vechile variabile x si
y, adic
a
2u
2u
2u
,
,
,
x2
xy
y 2
se exprim
a cu ajutorul derivatelor partiale de ordinul al doilea ale functiei u n raport cu variabilele noi, si .
2u
.
Mai jos, se arat
a cum se obtine derivata partiala secunda
x2
2u
u
u
u
=
=
=
x2
x x
x x x
u 2
u 2
u
u
+
=
x
x
x2
x
x x2
u
u
u 2
(4.22)
+
=

x
x
x
x2
u
u
u 2
=
+

x
x
x x2
2 u 2
2 u
2 u 2 u 2
u 2
=
+
2
;
2
x
x x 2
x
x2
x2
Celelalte dou
a derivate partiale de ordinul al doilea se obtin analog.
Derivata partial
a mixt
a de ordinul doi are expresia
2 u
2 u
2 u u 2
u 2
2u
=
+ 2
,
2
xy
x y x y
y x
x y
xy
xy
(4.23)
n timp ce a doua derivat

a partial
a secunda nemixta se exprima prin relatia
2u
y 2
2 u 2 u 2 u 2
2 u 2
u 2
+
2
+ 2
+
2+
.
2
y
y y
y
y
y 2
Introduc
and expresiile precedente n ecuatia (4.17) si scotand factor comun derivatele partiale
(4.24)
2u 2u
,
,
2
2u
, obtinem o ecuatie de forma
2
c11

2u
2u
2u
u u
+
2c
+
c
+
H
,
,
u,
,
= 0,
12
22
2
(4.25)
76 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
unde
2
2

+
2a
,
+
a
c
=
a
12
22
11
11
x
x y
y

+ a22
c12 = a11
+ a12
+
,
x
x
x
y
y
x
y
y
2
2
c22 = a11
+ 2a12
,
+ a22
x
x y
y
(4.26)
iar H este o functie real

a definit
a pe un domeniu din R5 .
Dac
a expresiile (4.20) (4.24) se nlocuiesc n ecuatia (4.18), atunci aceasta din urma devine
c11
2u
2u
u
2u
u
+
2c
+
+
c
+
+ u + = 0,
12
22
2
care arat
a c
a noua ecuatie este de asemenea liniara.
Se observ
a c
a ecuatia (4.25) se simplifica daca unul din coeficientii c11 , c12 , c22 se anuleaza. Pentru aceasta
este necesar
a o alegere convenabil
a a schimbarii de variabile (4.19).
Se observ
a c
a dac
a drept functie (x, y) se alege o solutie a ecuatiei
a11
2
x
+ 2a12
2

+ a22
= 0,
x y
y
(4.27)
atunci coeficientul c11 devine nul si ecuatia (4.25) se transforma n una mai simpla.
Fie (x, y) = C o curb
a integral
a a ecuatiei (4.27). Pe aceasta curba are loc relatia
dx +
dy = 0,
x
y
sau
dy
=
.
x
dx y
2
Inlocuind aceast
n (4.27) si simplificand cu
, se obtine ecuatia
a expresie a derivatei partiale
x
y
a11 dy 2 2a12 dy dx + a22 dx2 = 0
numit
a . Integralele ecuatiei
partiale de ordinul al doilea (4.17).
dy
Rezolv
and ecuatia (4.28) n raport cu
se
dx
anume:
dy
dx =
dy
=
dx
(4.28)
(4.28) se numesc curbe caracteristice ale ecuatiei cu derivate

obtin doua ecuatii diferentiale ordinare de ordinul nt
ai, si
p
a212 a11 a22
;
a11
p
a12 + a212 a11 a22
a11
a12
(4.29)
In functie de semnul expresiei de sub radicalii din (4.29), ecuatia (4.17) se numeste respectiv:
de tip hiperbolic, daca
a212 a11 a22 > 0;
de tip eliptic, daca
a212 a11 a22 < 0;
de tip parabolic, daca
a212 a11 a22 = 0.
Pentru g
asirea solutiei unei ecuatii cu derivate partiale de ordinul al doilea este necesara efectuarea unor
transform
ari care s
a conduc
a la o form
a c
at mai simpla a acesteia, numita forma canonic
a.
4.3
77

a a ecuatiilor de tip hiperbolic
In acest caz, avem a2 a11 a22 > 0. Cele doua ecuatii diferentiale ordinare (4.29) furnizeaza solutiile generale
12
(x, y) = c1 ,
(x, y) = c2 .
Lu
and = (x, y) si = (x, y), expresiile coeficientilor c11 si c22 devin identic nule si mp
artind cu
2u
coeficientul derivatei
, ecuatia (4.25) devine

2u
u u
,
= H1 , , u,
,
(4.30)
care se numeste forma canonic

a!a unei ecuatii!de tip hiperbolic.
Exemplul 4.3.1. S
a se reduc
a la forma canonic
a si apoi s
a se integreze ecuatia liniar
a cu derivate partiale de
ordinul al doilea
2u
2u
u
2u
u
3
+6
= 0.
+
2
+2
x2
xy
y 2
x
y
2
dy
dy
dy
dy
2
3 = 0 are solutiile
= 3 si
= 1, care au
dx
dx
dx
dx
respectiv integralele generale (solutiile generale) 3x y = c1 si x + y = c2 . Din punct de vedere geometric fiecare
dintre aceste solutii generale reprezint
a o familie de drepte n plan.(
= 3x y,
Conform teoriei prezentate, se face schimbarea de variabile
si se calculeaza derivatele
=x+y
partiale:

Solutie. Ecuatia caracteristic

a atasat
a
u
u
u u
u
=
=3
+
;
x
x x
u
u
u
u u
=
=
+
;
y
y
y
2u
u
u u
u u
u u
2u
2u
2u
=
=
3
+
=
3
3
+
+
3
+
=
9
+
6
+
;
x2
x x
x
2
2u
u u u
u u
u u
2u
2u
2u
=
=
+
=3
+
+
+
= 3 2 + 2
+ 2;
xy
x y
x

2
2
2
u
u
u u
u u
u u
u
u
2u
=
=
+
=
+
+
+
=
2
+
,
y 2
y y
y
2
care nlocuite n ecuatie conduc la forma canonica
2
2u
u
+
= 0.
si ecuatia devine 2
+ = 0, care
este o ecuatie cu derivate partiale de ordinul ntai. Sistemul caracteristic corespunzator ultimei ecuatii este
Pentru obtinerea solutiei acestei ecuatii canonice, se noteaza =
d
d
d
=
= .
2
0
Integralele prime ale acestui sistem caracteristic sunt: e/2 = c1 ; = c2 , unde c1 si c2 sunt constante
arbitrare. Solutia general
a a ecuatiei cu derivate partiale de ordinul ntai este functia = (, ) definit
a
78 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
implicit de ecuatia F ( e/2 , ) = 0, din care rezulta = e/2 (), unde este o functie arbitrara. T
in
and
cont de ce sa notat cu , deducem c
a u = u(, ) este solutia ecuatiei cu derivate partiale de ordinul nt
ai
u
= e/2 (),
d
d
du
. Procedand ca mai sus, gasim ca solutia general
a
=
= /2
0
1
e
()
u = u(, ) a ecuatiei canonice este
u = e/2 () + (),
a c
arei sistem caracteristic este
unde si sunt functii arbitrare.

Solutia general
a u = u(x, y) a ecuatiei initiale se determina din relatia precedenta n care facem = 3x y
si = x + y. Obtinem u(x, y) = e(y3x)/2 (x + y) + (3x y).
Exemplul 4.3.2. S
a cu derivate partiale de ordinul al doilea
2u 2u
2 = 4x + 3 cos y.
x2
y
Solutie. A integra o ecuatie diferentiala nseamna a determina toate solutiile sale.

C
aut
am o solutie a ecuatiei cu derivate partiale n forma
u(x, y) = uo (x, y) + up (x, y),
unde uo (x, y) este solutia ecuatiei omogene uxx uyy = 0, iar up (x, y) este o solutie particulara a ecuatiei
neomogene, de forma membrului drept.
Pentru a integra ecuatia omogen
a, o vom aduce mai ntai la forma canonica. Usor se constata c
a ecuatia
dy 2
omogen
a este de tip hiperbolic, iar ecuatia sa caracteristica este
1 = 0, din care deducem ca cele dou
a
dx
dy
dy
= 1 si
= 1. Prima dintre ele are solutia generala y x = c1 ,
ecuatii diferentiale ale caracteristicilor sunt
dx
dx
iar cea de a doua are solutia general
a y + x = c2 .
Se face schimbarea de variabile
(
= y x,
=y+x
si se calculeaz
a derivatele partiale
u u u
u u
u
=
+
,
=
+
,
x
2u
2u
2u
2u
=
2
+ 2,
2
2
x
2u
2u
2u
2u
=
+
2
+
,
y 2
2
2
care nlocuite n ecuatia omogen
a, conduc la forma canonica
4
2u
= 0.
Integr
and aceast
a ecuatie redus
a la forma canonica, gasim ca functia u, ca functie de si are expresia
u = () + (),
unde () si () sunt functii diferentiabile arbitrare.
79
Revenind la schimbarea de variabil

a, se obtine solutia ecuatiei omogene
uo (x, y) = (y x) + (y + x).
Pentru ecuatia neomogen
a ncerc
am o solutie particulara de forma membrului drept, adica
up (x, y) = a0 x3 + a1 x2 + a2 x + a3 + b cos y.
Calcul
and derivatele partiale necesare si impunand ca up sa fie solutia ecuatiei neomogene, se obtine
6a0 x + 2a1 + b cos y = 4x + 3 cos y.
Prin identificare, se g
aseste a0 = 2/3, a1 = 0 si b = 3, iar solutia particulara devine
up (x, y) =
2 3
x + a2 x + a3 + 3 cos y.
3
Solutia general
a a ecuatiei date este
2
u(x, y) = (y x) + (y + x) + x3 + a2 x + a3 + 3 cos y,
3
unde functiile si sunt complet arbitrare, iar constantele a2 si a3 sunt de asemenea arbitrare.
Exemplul 4.3.3. S
a se integreze ecuatia
x2
2u
2u
u
u
y2 2 + x
y
= 3 ln x + 2 ln y.
2
x
y
x
y
Solutie. Se procedeaz
a ca la exercitiul precedent cautand o solutie de forma
u(x, y) = uo (x, y) + up (x, y),
unde uo si up au semnificatii asem
an
atoare, dar raportate la ecuatia data.
Se constat
a c
a cele dou
a familii de curbe caracterisxtice (ecuatia data este de tip hiperbolic) sunt ln x = c1
si ln y = c2 , ceea ce ne determin
a s
a efectuam schimbarea de variabile
(
= ln x,
= ln y.
In final suntem condusi la rezultatul
x
1
1
u(x, y) = ln
+ (ln xy) + ln3 x + ln3 y,
y
2
2
unde si sunt functii diferentiabile arbitrare.
4.4

a a ecuatiilor de tip parabolic
In acest caz, are loc relatia a2 a11 a22 = 0. De aici, rezulta ca a11 si a22 au acelasi semn, care poate fi presupus
12
pozitiv si deci a12 = a11 a22 . Vom considera ca si a12 este pozitiv, cazul a12 < 0 tratanduse asem
an
ator.
Coeficientul c11 se poate scrie n forma

2
c11 =
a11
+ a22
.
x
y
80 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Cele dou
a ecuatii (4.29) coincid si furnizeaza o singura integrala generala, si anume (x, y) = c.
Efectu
and schimbarea de variabile
(
= (x, y)
= (x, y),
unde (x, y) este o functie independent
a functional de , expresia lui c11 devine nula, ceea ce atrage relatia
Dac
a n expresia lui c12 folosim c
a a12
c12 =
+ a22
= 0.
(4.31)
x
y
= a11 a22 , atunci constatam cu usurinta ca expresia lui c12 este

a11
a11

.
+ a22
+ a22
a11
x
y
x
y
Folosind (4.31), deducem c12 = 0.

Dup
a mp
artirea cu c22 , ecuatia (4.25) are forma canonica

2u
u u
=
H
,
.
,
,
u,
2
2

(4.32)
Exemplul 4.4.1. S
a se reduc
a la forma canonic
a, ecuatia
x2
2
2u
2u
2 u
+
2xy
+
y
= 0,
x2
xy
y 2
x 6= 0,
y 6= 0.
Pornind de la forma canonic

a g
asit
a, determinati solutia general
a a ecuatiei date.
Solutie. Deoarece a212 a11 a22 = (xy)2 x2 y 2 = 0, rezulta ca ecuatia este de tip parabolic. Ecuatia
caracteristic
a atasat
a,
dy 2
dy
x2
2xy
+ y 2 = 0,
dx
dx
dy
y
este echivalent
a cu ecuatia cu variabile separabile x
y = 0 a carei solutie generala este
= c. Conform
dx
x
teoriei prezentate, se efectueaz
a urm
atoarea schimbare de variabile
= y
x
= y.
Calcul
and derivatele partiale de ordinele ntai si doi, se obtine:
u
u
y u
u
=
+
= 2
;
x
x
u
u
u
1 u u
=
+
=
+
;
y
x
2u
y 2 2 u 2y u
=
+ 3
;
x4 2
x
x2
2u
y 2u
y 2u
1 u
= 3 2 3
2
;
xy
x
2
2
2
2
u= 1 u+2 u + u
y 2
x2 2
x
2
81
2
Inlocuind derivatele partiale n ecuatia initiala, obtinem forma canonica u = 0, de unde rezulta c
a forma
2
general
a a functiei u = u(, ) care satisface aceasta ecuatie este u = f () + g(), n care f si g sunt functii
arbitrare de dou
a ori diferentiabile pe un interval din R.
y
y
Revenind la variabilele x si y g
asim u(x, y) = yf
+g
si aceasta functie este solutia general
a a
x
x
ecuatiei initiale.
Exemplul 4.4.2. S
a se reduc
a la forma canonic
a si apoi s
a cu derivate partiale de
ordinul al doilea
2u
u
2u
u
2u
+ y2 2 + x
+y
=0
x2 2 2xy
x
xy
y
x
y
stiind c
a sunt satisf
acute conditiile initiale
u(1, y) = 1 cos y,
u
(1, y) = 2y.
x
(4.33)
Solutie. Deoarece a212 a11 a22 = (xy)2 x2 y 2 = 0 rezulta ca ecuatia este de tip parabolic.
a atasat
a
dy 2
dy
x2
+ 2xy
+ y2 = 0
dx
dx
dy
y
este echivalent
a cu ecuatia diferential
a ordinara
= , care are solutia generala xy = c.
dx
x
(
= xy
Conform teoriei prezentat
a, efectu
unde este cea mai simpl
a functie
= x,
aleas
a astfel nc
at = (x, y) si = (x, y) sa fie independente functional. Calculam derivatele partiale si
g
asim:
u
u u
=y
+
;
u
u
=x ;
2u
2
2u
2u
2 u
+
=
y
+
2y
;
x2
2
2u
2u
2u
u
=
xy
+
x
+
;
xy
2u
2u
= x2 2 .
2
y
Dup
a nlocuirea derivatelor partiale de mai sus n ecuatia din enunt, se obtine forma canonica
2 u 1 u
+
= 0, sau
2
x
2 u 1 u
+
= 0.
2

1
= si ecuatia devine
+ = 0, care este o ecuatie cu derivate
partiale de ordinul nt
ai a c
arei sistem caracteristic este
Pentru obtinerea solutiei, se noteaz
a
d
d
d
=
=
.
0
Cele dou
a integrale prime ale acestui sistem simetric sunt = c1 si = c2 si deci solutia generala a ecuatiei
cu derivate partiale de ordinul nt
ai este functia = (, ) definita implicit de ecuatia F (, ) = 0, unde F
este o functie diferentiabil
a arbitrar
a. Se observa ca ecuatia F (, ) = 0 se expliciteaza simplu si avem
=
1
f (),
(4.34)
82 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
unde f () este o functie arbitrar

a, care se deduce din F.
u
u
1
T
in
and cont c
a=
, ecuatia (4.34) devine
= f (), care are solutia generala u = f () ln + g(),
unde g este o functie derivabil

a arbitrar
a.
Revenind la variabilele x si y, g
asim c
a solutia generala a ecuatiei din enunt este
u = f (xy) ln x + g(xy).
Functiile f si g se determin
a din conditiile initiale (4.33), care conduc la relatiile:
g(y) = 1 cos y; f (y) + yg 0 (y) = 2y,
din care deducem f (y) = y(2 sin y) si g(y) = 1 cos y.
Prin urmare,
u(x, y) = x y (2 sin xy) ln x + 1 cos (x y).
este solutia ecuatiei din enunt care satisface conditiile initiale (4.33).
4.5

a a ecuatiilor de tip eliptic
In acest caz a2 a11 a22 < 0 si integralele generale ale ecuatiilor diferentiale ordinare (4.29) sunt de forma:
12
(x, y) = c1 ; (x, y) = c2 ,
unde este conjugata functiei cu valori complexe . Prin urmare,
(x, y) = (x, y) + i(x, y),
(x, y) = (x, y) i(x, y).
Se efectueaz
a transformarea
(4.35)
= (x, y),
= (x, y).
(4.36)
Deoarece (x, y) = (x, y) + i(x, y) este solutia ecuatiei (4.27), rezulta ca = (x, y) si = (x, y) satisfac
ecuatia

2

2
+ 2a12
=0
a11
+i
+i
+i
+ a22
+i
x
x
x
x
y
y
y
y
care, dup
a efectuarea operatiilor de ridicare la patrat si nmultire, devine
2
2 2
2

+ 2a12
+ a22
+ 2a12
+ a22
a11
a11
+
x
x y
y
x
x y
y

+2i a11
+ a12
+
+ a22
= 0.
x x
x y
y x
y y
(4.37)
Din (4.26), (4.36) si (4.37) rezult

a
c11 c22 + 2ic12 = 0.
(4.38)
Ins
a, o functie complex
a este nul
a dac
a si numai daca partea reala si partea imaginara sunt nule, astfel c
a din
(4.38) obtinem c11 = c22 si c12 = 0.
Dac
a mp
artim cu c11 , ecuatia (4.25) se scrie sub forma canonica

2u 2u
u u
+
=
H
,
,
u,
,
,
3
2
2

unde functia necunoscut
a este u = u(, ).
83
Exemplul 4.5.1. S
a se reduc
a la forma canonic
a ecuatia cu derivate partiale de ordinul al doilea
x2
2
2u
u
2u
u
2 u
2xy
+x
+
2y
+y
= 0.
x2
xy
y 2
x
y
atoare
Solutie. Avem a212 a11 a22 = x2 y 2 < 0, deci ecuatia este de tip eliptic. Ecuatiile (4.29) corespunz
sunt
dy
(1 i)y
=
.
dx
x
Integr
and ecuatia diferential
a ordinar
a de ordinul ntai corespunzatoare semnului plus, gasim
ln (xy) i ln x = c,
(
= ln xy
de unde deducem c
a trebuie efectuat
a schimbarea de variabile
Aplicand teoria dezvoltat

a mai
= ln x.
sus pentru calculul derivatelor partiale de ordinele ntai si doi, gasim expresiile:
u
1 u 1 u
+
;
x
x
x
u
1 u
y
y
2u
1 2u
2
2u
1 2u
1 u
1 u
=
2 + 2
+ 2 2 2
2
;
2
2
x
x
2u
1 2u
1
2u
xy
xy 2
xy
1 2u
1 u
2u
=
2 2
,
2
2
y
y
y
care introduse n ecuatia initial
a, o simplifica, devenind
1 2u
1 2 u u
= 0.
x2 2
x2 2
Din a doua relatie a schimb

arii de variabile deducem x = e , pe care daca o folosim n relatia precedent
a
u
2u 2u
+ 2 e2
= 0.
g
asim c
a expresia canonic
a a ecuatiei considerate este
2
Exemplul 4.5.2. S
a se reduc
a la forma canonic
a si apoi s
a se integreze, ecuatia liniar
a cu derivate partiale
de ordinul al doilea
2u
2u
u
u
(1 + x2 ) 2 + (1 + y 2 ) 2 + x
+y
= 0.
x
y
x
y
Solutie. Deoarece a212 a11 a22 = (1 + x2 )(1 + y 2 ) < 0, rezulta ca ecuatia este de tip eliptic.
a atasat
a
dy 2
(1 + x2 )
+ (1 + y 2 ) = 0,
dx
care se mai poate scrie n forma (1 + x2 )(dy)2 + (1 + y 2 )(dx)2 = 0, este echivalenta cu ecuatiile diferentiale
dy
dx
(
p
= i
,
ln (y + 1 + y 2 ) i ln (x + 1 + x2 ) = c1 ,
1 + x2
1 + y2
sau
p
dy
dx
ln (y + 1 + y 2 ) + i ln (x + 1 + x2 ) = c2 ,
= i
p
1 + x2
1 + y2
84 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
unde c1 si c2 sunt constante arbitrare.

(
Se efectueaz
a urm
atoarea schimbare de variabile
= ln (y +
= ln (x +
1 + y2 )
Se calculeaza derivatele partiale
1 + x2 ).
si se obtine:
u
x
u
y
2u
x2
2u
y 2
u
1
;
2
1 + x
u
1
p
;
1 + y 2
1 2u
x
u
;
2
2
2
2
1 + x
(1 + x ) 1 + x
1 2u
y
u
p
.
2
2
2
2
1 + y
(1 + y ) 1 + y
2
2
Inlocuind derivatele partiale n ecuatia initiala, obtinem forma canonica u + u = 0. Pentru integrarea
2
2
+
ecuatiei canonice, se caut
a solutii de forma u(, ) = e
. Aceasta functie este solutie a ecuatiei canonice
dac
a 2 + 2 = 0 sau = i.
In acest mod, am determinat dou
a solutiile particulare u
1 (, ; ) si u
2 (, ; ), unde
(
u
1 (, ; ) = e(+i) = e (cos + i sin ),
u
2 (, ; ) = e(i) = e (cos i sin ).
iar este o constant
a real
a arbitrar
a, care nsa sunt functii complex conjugate.
Datorit
a faptului c
a ecuatia canonic
a este liniara, rezulta ca functiile reale
u
1 (, ; ) + u
2 (, ; )
,
u1 (, ; ) =
2
1 (, ; ) u2 (, ; )
u2 (, ; ) = u
2i
sunt de asemeni solutii. Efectu
and calculele, gasim
(
u1 (, ; ) = e cos ,
u2 (, ; ) = e sin .
Prin verificare direct
a se constat
a c
a orice functie de forma

u(, ; ) = e F1 () cos + F2 () sin ,
unde F1 () si F2 () sunt functii arbitrare, este de asemeni o solutie a ecuatiei canonice. Parametrul poate
lua orice valoare real
a.
Folosind principiul superpozitiei, deducem ca solutia generala a ecuatiei canonice este
Z +

u(, ) =
e F1 () cos + F2 () sin d.
Revenind la variabilele initiale x si y, gasim ca solutia generala a ecuatiei considerate este

Z +

p
p
p
u(x, y) =
(y + 1 + y 2 ) F1 () cos ( ln (x + 1 + x2 )) + F2 () sin ( ln (x + 1 + x2 )) d,
unde F1 () si F2 () sunt functii reale arbitrare absolut integrabile pe axa reala.
Capitolul 5
Ecuatii cu derivate partiale de tip

hiperbolic
5.1
Ecuatia coardei vibrante
Se consider
a un fir flexibil pentru care lungimea este dimensiunea predominanta, celelalte fiind neglijabile, numit
n cele ce urmeaz
a coard
a elastic
a . S
a presupunem ca
a) n pozitia de echilibru, coarda ocup
a segmentul OA pe axa Ox;
b) prin aplicarea unei forte, coarda executa oscilatii n planul vertical xOu;
c) n timpul vibratiei, fiecare punct al coardei executa oscilatii verticale pe o dreapta perpendicular
a pe
pozitia de echilibru.
Fie o coard
a elastic
a omogen
a, de lungime ` care, n repaos, ocupa pozitia segmentului OA pe axa Ox.
Prin aplicarea unor forte, coarda executa vibratii n planul xOu.
Fie M un punct arbitrar al coardei si M0 (x) pozitia sa de repaos. Sa presupunem ca punctul M, n
miscare, r
am
ane ntrun plan perpendicular pe OA. Deplasarea de la M0 la M depinde de x si de timpul t. Se
demonstreaz
a c
a dac
a u = u(x, t) reprezinta deplasarea punctelor coardei fata de pozitia de echilibru (elongatia
coardei ), m
asurat
a n punctul de abscis
a x [0, `], la momentul t > 0, atunci u(x, t) verifica ecuatia
1 2u 2u
= f (t, x),
a2 t2
x2
a R.
(5.1)
Ecuatia (5.1) se numeste ecuatia neomogen

a a coardei vibrante sau ecuatia undelor unidimensionale. Aceast
a
ecuatie se nt
alneste n studiul propag
arii undelor elastice cum ar fi cele acustice, optice, electromagnetice si din
acest motiv se mai numeste ecuatia undelor sau ecuatia propag
arii undelor elastice.
T0
2
2
, unde T0 este marimea algebrica a proiectiei ortogonale pe axa Ox a
Constanta a are valoarea a =
vectorului tensiune n coarda aflat

a n repaos (pozitia de echilibru) si este densitatea materialului din care
este confectionat firul extensibil, presupus omogen, adica masa unei unitati de lungime a coardei, iar f (t, x)
este m
arimea algebric
a a rezultantei fortelor exterioare.
Se spune despre o coard
a c
a este infinit
a daca lungimea ei este foarte mare n comparatie cu elongatiile
maxime. Un fir de telegraf foarte lung poate servi ca exemplu de coarda infinita.
Ecuatia
1 2u 2u
(5.2)
= 0, a R,
a2 t2
x2
se numeste ecuatia omogen
a a coardei vibrante.
Din considerente practice, solutiile ecuatiei (5.1), sau (5.2), vor trebui sa verifice si alte conditii suplimentare.
De exemplu, n cazul n care u(t, x) reprezinta vibratiile unei coarde elastice, omogene, fixata la capete, vom
avea conditii la limit
a de forma:
u(t, 0) = 0; u(t, `) = 0.
(5.3)
85
86 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Integrarea ecuatiei coardei vibrante consta n ai determina unul din modurile posibile de vibratie descris
de functia u(t, x) mod care va fi bine determinat numai daca se cunosc apriori pozitia initial
a si viteza initial
a
coardei, numite conditii!initiale:
u(t, x)|t=0 = (x);
u
(t, x)|t=0 = (x).
t
(5.4)
Aceasta nseamn
a c
a n timpul vibratiei realizate prin modul pe care vrem sal determinam, vom cunoaste
n fiecare moment t > 0 pozitia punctului de pe coarda, de abscisa x, daca la nceputul miscarii, n momentul
t = 0, este dat
a pozitia fiec
arui punct al coardei prin plasarea sa pe graficul functiei (x), precum si distributia
vitezelor fiec
arui punct al acestui grafic prin valorile functiei (x).
Conditiile (5.4) se numesc conditii initiale ale problemei Cauchy pentru coarda vibrant
a.
Deci, (x) ne d
a profilul coardei la momentul initial, iar (x) ne da viteza cu care vibreaza punctele coardei
la momentul t = 0.
Dac
a coarda este de lungime infinit
a, se pune problema determinarii functiei u : R [0, ) R care verific
a
ecuatia (5.1) cu conditiile initiale (5.3). Pentru aceasta exista doua metode: metoda lui dAlembert1 si metoda
separ
arii variabilelor sau metoda lui Fourier 2 .
In cele ce urmeaz
a vom studia cazurile cand coarda vibranta este finita sau infinita, iar ecuatia ei este
omogen
a sau neomogen
a.
5.2
Metoda lui dAlembert de integrare a ecuatiei omogene a coardei vibrante infinite
Fie coarda vibrant

a de lungime infinit
a ale carei elongatii satisfac ecuatia de tip hiperbolic (5.2) n multimea
R [0, ) R2 , la care se adaug
a conditiile initiale
u(0, x) = (x);
u
(0, x) = (x),
t
x R.
(5.5)
a corespunz
atoare, data de
a2
dt 2
dx
(5.6)
1 = 0,
este echivalent
a cu
dt
1
dx
a
dt
1
=
dx
a
t = x + c1
a
t = 1x + c
2
a
at + x = c1
at x = c2 .
Prin urmare, curbele caracteristice ale ecuatiei omogene a coardei vibrante sunt drepte.
Conform teoriei prezentate, efectu
(
= x + at
= x at.
(5.7)
1 dAlembert, Jean le Rond (1717 1783), matematician, fizician

si filozof francez. Rezultatele sale din domeniul matematicii,
n particular cele legate de rezolvarea ecuatiilor cu derivate partiale, au g
asit aplicatii imediate n fizic
a si astronomie. Mai multe
notiuni din matematic
a si fizic
a au primit numele s
au: metoda lui dAlembert pentru rezolvarea ecuatiei propag
arii undelor si
formula lui dAlembert care exprim
a solutia acestei ecuatii, principiul lui dAlembert privitor la fortele si acceleratiile unui sistem
de particule, teorema lui dAlembert legat
a de num
arul r
ad
acinilor unui polinom n multimea numerelor complexe, criteriul lui
dAlembert de convergent
a a unor serii etc.
2 Fourier, baron Joseph (1768 1830), matematician francez. Studiind propagarea c
aldurii, el descoperi seriile trigonometrice
cunoscute drept serii Fourier , puternic instrument matematic. A fost membru al Academiei Franceze de S
tiinte.
Capitolul 5Ecuatii cu derivate partiale de tip hiperbolic
87
Aplic
and regulile de derivare ale functiilor compuse, gasim ca derivatele partiale de ordinul al doilea, nemixte,
ale functiei necunoscute sunt date de
2
2u
2u
2u
u
x2 = 2 + 2 + 2
(5.8)
2
2u
2u
2u
2 u
=
a
2
+
t2
2
2
Inlocuind (5.8) n (5.2) se obtine
2u
= 0,
(5.9)
care reprezint
a forma canonic
a a ecuatiei omogene a propagarii undelor.
Ecuatia (5.9) se mai poate scrie n forma
u
= 0,

din care deducem c
a derivata partial
a
u
depinde doar de variabila , adica
u
= f (),
(5.10)
unde f () este o functie arbitrar

a, care admite primitive.
Prin integrarea ecuatiei diferentiale (5.10) gasim
u(, ) = h1 () + h2 (),
unde h1 este o primitiv
a a functiei f, iar h2 este o functie arbitrara.
Revenind la vechile variabile, se obtine
u(x, t) = h1 (x + at) + h2 (x at),
(5.11)
care reprezint
a solutia general
a a ecuatiei omogene a coardei vibrante.
Impun
and functiei (5.11) s
a satisfac
a conditiile initiale (5.5), deducem ca functiile h1 si h2 trebuie sa satisfac
a
sistemul
h1 (x) + h2 (x) = (x)

(5.12)
h0 (x) h0 (x) = 1 (x).
1
2
a
1
Scriind cea de a doua ecuatie din (5.12) n forma h01 ( ) h02 ( ) = ( ) si integrand aceasta egalitate ntre
a
limitele 0 si x, obtinem
Z x
1
h1 (x) h2 (x) = c +
( )d,
(5.13)
a 0
unde constanta c reprezint
a valoarea n x = 0 a functiei h1 h2 .
Consider
and (5.13) si prima ecuatie din sistemul (5.12), constatam ca functiile h1 si h2 se determin
a din
sistemul
h1 (x) + h2 (x) = (x)

Z
(5.14)
1 x
( )d.
h1 (x) h2 (x) = c +
a 0
Rezolv
and sistemul (5.14), g
asim pentru valorile functiilor h1 si h2 expresiile
Z x
1
1
c
h
(x)
=
(x)
+
( )d +
1
2
2a 0
2
Z x
h2 (x) = 1 (x) 1
( )d .
2
2a 0
2
(5.15)
88 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Pentru a determina solutia problemei Cauchy pentru coarda vibranta infinita, adica solutia n R [0, ) a
ecuatiei liniare omogene cu derivate partiale de ordinul al doilea de tip hiperbolic (5.2) care sa satisfaca conditiile
initiale (5.5), avem nevoie de valorile functiilor h1 si h2 n respectiv punctele x + at si x at. Din (5.15), avem
Z x+at
c
1
1
( )d +
h1 (x + at) = 2 (x + at) + 2a
2
0
(5.16)
Z xat
1
c
1
h2 (x at) =
( )d .
(x at)
2
2a 0
2
Solutia problemei Cauchy pentru coarda vibranta infinita se obtine atunci din (5.11) si (5.16) si se vede
simplu c
a se poate scrie sub forma
Z x+at

1
1
(x + at) + (x at) +
( )d.
(5.17)
u(x, t) =
2
2a xat
Relatia (5.17) este denumit
a uneori formula lui dAlembert.
5.3
Metod
a alternativ
a de deducere a formulei lui dAlembert
De data aceasta, coardei vibrante infinite i vom spune coard

a elastic
a infinit
a. Consideram o coard
a elastic
a
suficient de lung
a nc
at s
a putem presupune ca are lungime infinita. Sub actiunea unor factori externi, coarda
vibreaz
a. La momentul t = 0 configuratia corzii este graficul functiei f (x) definita pe ntreaga axa real
a. La
momentul t > 0, datorit
a vibratiilor, configuratia corzii este alta, sa zicem u(x, t).
Functia u = u(x, t) se numeste s
ageat
a.
Presupunem c
a se cunoaste viteza g(x) cu care se schimba forma corzii la momentul t = 0, deci cunoastem
valoarea n punctul (x, 0) a derivatei partiale n raport cu variabila temporara t a functiei u(x, t).
Din teoria elasticit
atii se stie c
a legea dupa care vibreaza coarda este
1 2u
a2 t2
2u
.
x2
(5.18)
Ne propunem s
a se determin
am printro alt
a metod
a pozitia corzii la orice moment si n orice punct al ei.
Problema pus
a se reduce la determinarea acelei solutii u(x, t) a ecuatiei (5.18) care satisface conditiile initiale
u(x, 0) = f (x),
u
(x, 0) = g(x),
t
x (, ),
x (, ).
(5.19)
(5.20)
Astfel, avem de rezolvat o problem

a de tip Cauchy pentru ecuatia diferential
a (5.18) cu conditiile initiale
(5.19) si (5.20).
Pentru aceasta, vom nmulti ecuatia cu e ix dupa care integram n raport cu x de la la +.
Derivarea partial
a n raport t comut
a cu integrarea n raport cu x, astfel ca putem scrie
Z + 2
2 Z +
1
u
ix
(5.21)
u(x, t) e
dx =
(x, t) e ix dx.
2
2
2
a t
x
In membrul drept al relatiei (5.21) se aplica urmatorul rezultat de la transformata Fourier
Teorema 5.3.1. Dac
a primele r 1 derivate ale functiei f : R R tind la zero c
and |t| iar f (r) (t) este
absolut integrabil
a, atunci
Z + r
1
d f
(5.22)
(t) e iut dt = (iu)r F (u).
2 dtr
89
Aplic
and Teorema 5.3.1, obtinem ecuatia
1 d2 U
(, t) + 2 U (, t) = 0,
a2 dt2
(5.23)
unde functia U (, t) este transformata Fourier a functiei u(x, t).

In felul acesta, cu ajutorul transformatei Fourier am nlocuit ecuatia diferentiala cu derivate partiale (5.18)
cu ecuatia diferential
a ordinar
a (5.23).
Conditiile initiale (5.19) si (5.20) se transforma respectiv n
Z +
1
(5.24)
f (x) e ix dx = F ();
U (, 0) =
2
dU
1
(, 0) =
dt
2
g(x) e ix dx = G().
(5.25)
Astfel, avem de rezolvat o problem

a de tip Cauchy pentru ecuatia diferentiala ordinara de ordinul doi, liniar
a,
(5.23) cu conditiile initiale (5.24) si (5.25).
Un sistem fundamental de solutii al ecuatiei (5.23) contine functiile
U1 (, t) = cos at,
U2 (, t) = sin at.
Atunci, solutia general

U (, t) = C1 U1 (, t) + C2 U2 (, t) = C1 cos at + C2 sin at
unde constantele de integrare C1 si C2 sunt functii de . Insa,
U (, 0) = C1 () = F (),
dU
(, 0) = aC2 () = G().
dt
Dac
a folosim relatiile lui Euler, rezult
a ca expresia lui U (, t) este
U (, t) =
G() iat
1
F ()(e iat + eiat ) +
(e
eiat ).
2
2ia
Aplic
and transformarea Fourier invers
a functiei U (, t), obtinem
Z +
1
u(x, t) =
U (, t) e ix d.
2
(5.27)
Inlocuind n (5.27) pe U (, t) din (5.26) si tinand cont de rezultatele

Z +
Z +
1
1
F () e i(xat) d = f (x at), g(u) =

G()e iu d,
2
2
Z
x+at
g(u) du =
xat
Z
G()
x+at

e iu du d =
xat
G()
i

e i(x+at) + e i(xat) d,
reg
asim solutia de la paragraful precedent
u(x, t) =
1
1
(f (x + at) + f (x at)) +
2
2a
x+at
g(u) du.
xat
(5.26)
90 Ion Cr
aciun
5.4
Gheorghe Barbu
Unicitatea solutiei problemei Cauchy pentru coarda vibrant

a
infinit
a
Metoda lui dAlembert dezvoltat

a n subsectiunea precedenta demonstreaza n fond existenta solutiei problemei
Cauchy pentru coarda vibrant
a infinit
a, nu nsa si unicitatea sa.
Teorema 5.4.1. Solutia problemei Cauchy pentru coarda vibrant
a infinit
a este unic
a.
Demonstratie. Pentru a demonstra unicitatea, presupunem ca exista doua solutii distincte u1 (x, t) si u2 (x, t).
Datorit
a liniarit
atii ecuatiei (5.2), rezult
a ca diferenta celor doua solutii
u(x, t) = u1 (x, t) u2 (x, t)
este de asemenea o solutie a ecuatiei cu derivate partiale (5.2), care nsa satisface conditii initiale identic nule
u(x, 0) = 0,
u
(x, 0) = 0,
t
ceea ce nseamn
a c
a functiile si din (5.5) sunt identic nule.
Conform formulei lui dAlembert (5.17), solutia problemei Cauchy a coardei vibrante infinita, cu conditii
initiale nule, este functia identic nul
a, deci u(x, t) = 0, (x, t) R [0, ).
q.e.d.
Observatia 5.4.1. Solutia problemei Cauchy pentru coarda vibrant

a infinit
a este unic
a si este dat
a de formula
lui dAlembert (5.17).
Exemplul 5.4.1. S
a se integreze ecuatia coardei vibrante infinit
a
1 2u 2u
= 0,
9 t2
x2
cu conditiile initiale
2
u(0, x) = x ,
u (0, x) = 3x2 .
t
Solutie. In acest caz, a = 3, (x) = x2 , (x) = 3x2 .
Aplic
and formula lui dAlembert (5.17), gasim ca solutia problemei Cauchy este
Z
(x + 3t)2 + (x 3t)2
1 x+3t 2
u(x, t) =
+
3 d
2
6 x3t
sau
u(x, t) = x2 + 3x2 t + 9t2 + 9t3 .
5.5
Metoda separ
arii variabilelor de integrare a ecuatiei omogene a
coardei vibrante finite
Prin coard
a vibrant
a finit
a se ntelege un fir dintrun material extensibil, omogen, fixat la capetele x = 0 si
x = `, unde ` este lungimea coardei. Prin urmare, n pozitia de echilibru, coarda ocupa segmentul [0, `] de pe
91
axa Ox a reperului cartezian xOu.

Se noteaz
a cu u(x, t) abaterea n punctul x, la momentul t, de la pozitia de echilibru.
Problema care se pune const
a n determinarea solutiei ecuatiei omogene
1 2u 2u
= 0, (x, t) [0, `] [0, ),

a2 t2
x2
(5.28)
care s
a satisfac
a conditiile la limit
a
(
u(0, t) = 0,
t [0, )
u(`, t) = 0,
(5.29)
si conditiile initiale
u(x, 0) = (x),
u (x, 0) = (x),
t
x [0, `].
(5.30)
Pentru problema (5.28) (5.30) se cauta solutii de forma

u(x, t) = X(x) T (t),
(5.31)
unde X(x) si T (t) sunt functii care urmeaza sa fie determinate astfel ncat ecuatia (5.28) sa fie satisf
acut
a si
conditiile (5.29) si (5.30) s
a fie ndeplinite.
Derivatele partiale nemixte de ordinul al doilea ale functiei u din (5.31) au expresiile
2
u
= X 00 (x) T (t)
x2
(5.32)
2
u = X(x) T 00 (t).
t2
Inlocuind (5.31) n (5.28), obtinem relatia
X(x) T 00 (t) a2 X 00 (x) T (t) = 0, (x, t) [0, `] [0, ),
care se mai poate scrie n forma
T 00 (t)
X 00 (x)
=
= k,
a2 T (t)
X(x)
(5.33)
unde k nu poate fi dec

at o constant
a, deoarece trebuie sa fie egala cu valoarea unei functii numai de x, pe de o
parte si simultan cu valoarea unei functii numai de t, pe de alta parte, variabilele x si t fiind independente ntre
ele.
Egalit
atile (5.33) sunt ndeplinite dac
a:
X 00 (x) kX(x) = 0;
(5.34)
T 00 (t) ka2 T (t) = 0.
(5.35)
Observ
am c
a (5.29) sunt echivalente cu relatiile
X(0) = 0,
X(`) = 0.
(5.36)
Relatia (5.34) constituie o ecuatie diferentiala ordinara, liniar

a, de ordinul
al doildea, cu coeficienti constanti
a c
arei ecuatie caracteristic
a r2 k = 0 are radacinile r1 = k si r2 = k.
Distingem trei cazuri.
Cazul I, n care presupunem k > 0, ceea ce nseamna ca radacinile caracteristice sunt reale si distincte, iar
solutia general
a a ecuatiei (5.34) se scrie sub forma
X(x) = c1 ex
+ c2 ex
(5.37)
92 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
c
areia impun
andui conditiile initiale (5.36), obtinem sistemul liniar si omogen
(
c1 + c2 = 0,
c1 e`
+ c2 e`
= 0,
pentru determinarea constantelor c1 si c2 . Determinantul acestui sistem este nenul, ceea ce arata c
a singura
solutie este cea banal
a c1 = c2 = 0, care nu convine deoarece atrage dupa sine X(x) = 0 si deci u(x, t) = 0.
Interpret
and acest rezultat ajungem la concluzia ca toate punctele coardei raman tot timpul nemiscate, adic
a,
n acest caz coarda nu ar executa nici un fel de vibratii, ceea ce contrazice conditiile initiale.
Cazul II, n care presupunem k = 0, ceea ce nseamna ca ecuatia diferentiala (5.34) se reduce la X 00 (x) = 0
care are solutia general
a
X(x) = c1 x + c2 .
(5.38)
Impun
and solutiei (5.38) s
a satisfac
a conditiile initiale (5.36) gasim si de aceasta data ca c1 = c2 = 0, care
conduce la concluzia X(x) = 0 si implicit la solutia u(x, t) = 0, rezultat care contrazice conditiile initiale (5.30),
n sensul c
a acestea nu sunt satisf
acute.
Cazul III: k < 0. In acest caz, putem nota k = 2 si ecuatia diferentiala (5.34) va avea forma
X 00 (x) + 2 X(x) = 0.
(5.39)
a corespunz
atoare ecuatiei diferentiale (5.39) este r2 + 2 = 0, iar radacinile acesteia sunt
r1 = i si r2 = i, ceea ce atrage c
a
X(x) = c1 cos x + c2 sin x
(5.40)
este solutia general

a a ecuatiei diferentiale (5.34), n care k = 2 . Impunand solutiei generale (5.40) conditiile
initiale (5.36), g
asim
(
c1 = 0,
c2 sin ` = 0.
Neput
and lua varianta c1 = c2 = 0 din aceleasi motive ca mai sus, ramane sa impunem conditia sin ` = 0,
care conduce la ` = n, unde n IN .
Asadar, valoarea lui depinde de n, motiv pentru care pe viitor va fi notata prin n , astfel ca
n =
n
, n = 1, 2, ...,
`
iar pentru k vom avea valorile

n 2
kn =
,
`
n = 1, 2, ...
(5.41)
In concluzie, solutia ecuatiei diferentiale (5.39) care satisface conditiile la limita (5.36), pe care o vom nota
de aici nainte prin Xn (x), este
n
Xn (x) = sin
x, n IN .
(5.42)
`
S
a ne ntoarcem acum la ecuatia diferentiala (5.35), n care pentru k luam valorile (5.41), adica la ecuatiile
diferentiale ordinare, de ordinul al doilea, liniare si omogene
T 00 (t) + a2
n 2
`
T (t) = 0,
n IN .
(5.43)
Pentru fiecare n IN , solutia general

a corespunzatoare ecuatiei (5.35) este
Tn (t) = an cos
na
na
t + bn sin
t,
`
`
unde an si bn , n IN , sunt deocamdat

a constante reale arbitrare.
(5.44)
93
Introduc
and (5.42) si (5.44) n (5.31) constatam ca

na
na
n
un (x, t) = an cos
t + bn sin
t sin
x, n IN
(5.45)
`
`
`
sunt solutii ale ecuatiei coardei vibrante de lungime finita (5.28) care satisfac conditiile la limita (5.29).
Suma tuturor acestor solutii, n cazul cand aceasta exista, este de asemeni o solutie a ecuatiei (5.28) care
satisface conditiile la limit
a (5.29). Not
and aceasta suma cu u(x, t), avem ca functia

X
na
n
na
t + bn sin
t sin
x,
u(x, t) =
an cos
(5.46)
`
`
`
n=1
unde coeficientii an si bn , n IN , sunt deocamdata constante reale arbitrare, este solutie a ecuatiei (5.28) care
satisface conditiile la limit
a (5.29).
Seria (5.46) poate fi derivat
a partial termen cu termen, iar derivata partiala a functiei suma n raport cu
variabila t este
a X
na
na
n
u
(x, t) =
n an sin
t + bn cos
t sin
x.
(5.47)
t
` n=1
`
`
`
Determinarea acestor coeficienti va rezulta n urma impunerii conditiilor initiale functiei u(x, t), definit
a ca
fiind suma seriei de functii trigonometrice (5.46), iar seria cu acesti coeficienti astfel determinati va defini solutia
problemei la limit
a cu conditii initiale (5.28) (5.30).
Impun
and solutiei (5.46) prima conditie initiala (5.30) se obtine
X
n=1
an sin
n
x = (x),
`
(5.48)
iar dac
a folosim (5.46) si cea de a doua conditie initiala din (5.30), deducem
n
a X
nbn sin
x = (x).
` n=1
`
(5.49)
Din (5.48) si (5.49) se observ

a c
a an si bn sunt coeficientii Fourier ai dezvoltarii functiilor (x) si (x) n
serii Fourier, mai precis:
Z
2 `
n
(5.50)
an =
(x) sin
x dx;
` 0
`
Z `
2
n
(5.51)
bn =
x dx.
(x) sin
na 0
`
Deci, solutia ecuatiei omogene a coardei vibrante de lungime finita (5.28) care satisface conditiile la limit
a (5.29)
si conditiile initiale (5.30) este dat
a de suma seriei trigonometrice (5.46), unde coeficientii an si bn sunt dati de
(5.50) si respectiv (5.51).
Exemplul 5.5.1. S
a se integreze ecuatia omogen
a a coardei vibrante de lungime dou
a unit
ati
1 2u 2u
= 0,
a2 t2
x2
cu conditiile la limit
a
(
u(0, t) = 0,
u(2, t) = 0,
t R
(
x,
u(x, 0) =
2 x,
u (x, 0) = 0.
t
dac
a
x [0, 1)
dac
a
x (1, 2],
94 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Solutie. Se caut
a solutia de forma
u(x, t) =

X
an cos
n=1
unde
Z
(x) sin
an =
0
na
n
na
t + bn sin
t sin
x,
2
2
2
n
x dx,
2
bn =
2
na
(x) sin
0
(5.52)
n
x dx.
2
Functia (x) fiind identic nul

a pe compactul [0, 2], rezulta ca bn = 0. Coeficientii an se obtin nlocuind pe
(x) care este egal cu x, dac
a x [0, 1) si 2 x, daca x (1, 2] :
Z 2
Z 1
n
n
8
n
x dx +
(2 x) sin
x dx = 2 2 sin
,
an =
x sin
2
2
n
2
1
0
sau
an =
0,
daca
(1)k 8 , daca
n2 2
n = 2k,
n = 2k + 1.
Inlocuind n (5.52) valorile g

asite ale coeficientiolr an si bn se obtine solutia problemei la limita cu conditii
initiale, care are expresia
u(x, t) =
8 X (1)k
a(2k + 1)t
n
an cos
sin
x, x [0, 2].
2
2
(2k + 1)
2
2
k=0
5.6
Integrarea ecuatiei neomogene a coardei vibrante finite cu conditii la limit

a omogene
Coarda de lungime ` execut

a oscilatii ntretinute sau fortate atunci cand nu este lasata sa vibreze liber, asupra
sa action
and o fort
a perturbatoare f (x, t), n fiecare punct x al ei si la orice moment t 0, facando s
a vibreze
continuu. Ecuatia coardei vibrante va fi n acest caz neomogena si va avea forma
1 2u 2u
= f (x, t), (x, t) [0, `] [0, ),

a2 t2
x2
(5.53)
unde f (x, t) este o fort

a exterioar
a dat
a pe unitatea de masa a coardei si perpendiculara pe axa Ox.
Intention
am s
a determin
am solutia ecuatiei (5.53) care sa verifice:
a) conditiile la limit
a
(
u(0, t) = 0
u(`, t) = 0,
t [0, T ];
b) conditiile initiale
u(x, 0) = (x)
u (x, 0) = (x),
t
x [0, `].
Datorit
a liniarit
atii ecuatiei coardei vibrante, ncercam sa determinam u(x, t) ca suma de doua functii
u(x, t) = up (x, t) + (x, t),
unde (x, t) s
a fie solutia ecuatiei omogene care sa satisfaca aceleasi conditii la limita si aceleasi conditii initiale
ca si functia u(x, t), iar up (x, t) s
a fie solutia ecuatiei neomogene a coardei vibrante de lungime finita, cu conditii
95
la limit
a si initiale nule. Prin urmare, up (x, t), careia i vom spune solutie particular
a , este solutia urm
atoarei
probleme la limit
a cu conditii initiale:
2 up
1 2 up
= f (x, t), (x, t) [0, `] [0, );

2
2
a t
x2
(
up (0, t) = 0
t [0, T ];
up (`, t) = 0,
up (x, 0) = 0
up (x, 0) = 0,
t
x [0, `].
Din rezultatele prezentate anterior, se stie ca

(x, t) =

X
na
n
na
t + bn sin
t sin
x,
`
`
`
an cos
n=1
unde
(5.54)
Z
2 `
n
a
=
x dx;
(x) sin
n
` 0
`
Z `
2
n
bn =
x dx, n IN .
(x) sin
na 0
`
Pentru aflarea solutiei particulare up (x, t) se utilizeaza metoda separarii variabilelor, luand
up (x, t) =
Tn (t) sin
n=1
n
x,
`
(5.55)
care verific
a, deoarece pentru x = 0 si x = ` se anuleaza fiecare termen al seriei (5.55).
Cunoasterea lui up (x, t) cere ns
a determinarea sirului de functii Tn (t), care se va realiza din conditia ca
up (x, t) din (5.55) s
a verifice ecuatia neomogena a coardei vibrante, adica din conditia

X
1 00
n
2
n
T
(t)
sin
x
T
(t)
x = f (x, t).
sin
n
n
a2
`
x2
`
n=1
(5.56)
In continuare, presupunem c
a f (x, t) este dezvoltabila n serie Fourier numai de sinusuri, adic
a are loc
identitatea
X
n
f (x, t) =
bn (t) sin
x, x [0, `], t [0, ),
(5.57)
`
n=1
unde
bn (t) =
2
`
f (x, t) sin
0
n
x dx.
`
Inlocuind (5.57) n (5.56), obtinem identitatea

X
n=1
Tn 00 (t) +
na 2
`
Deoarece functiile yn = sin

X
n
n
Tn (t) sin
x = a2
bn (t) sin
x,
`
`
n=1
x [0, `], t [0, ).
n
x sunt independente functional, din (5.58) rezulta
`
na 2
Tn 00 (t) +
Tn (t) = a2 bn (t), n IN .
`
(5.58)
(5.59)
96 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Egalit
atile (5.59) reprezint
a ecuatii diferentiale liniare, neomogene, de ordinul al doilea, cu coeficienti constanti.
Ecuatiile omogene asociate ecuatiilor (5.59)
Tn 00 (t) +
na 2
`
Tn (t) = 0,
n IN
(5.60)
au ca ecuatii caracteristice, ecuatiile de gradul al doilea

r2 +
na 2
`
= 0, n IN ,
cu r
ad
acinile complex conjugate
r1 = i
na
,
`
r2 = i
na
,
`
n IN ,
c
arora le corespund sistemele fundamentale de solutii
Tn1 = cos
na
t,
`
Tn2 = sin
na
t,
`
n IN .
(5.61)
Folosind solutiile (5.61), construim solutiile generale Tn0 ale ecuatiilor omogene asociate (5.60)
Tn0 (t) = n cos
na
na
t + n sin
t,
`
`
n IN ,
(5.62)
unde n si n sunt constante reale arbitrare.

Solutiile generale ale ecuatiilor (5.59) sunt astfel
Tn (t) = Tn0 (t) + cn (t) = n cos
na
na
t + n sin
t + cn (t),
`
`
n IN ,
(5.63)
unde cn (t), n IN , sunt solutii particulare ale ecuatiilor neomogene (5.59).

Observatia 5.6.1. Integrarea ecuatiei coardei vibrante de lungime finit
a sa f
acut cu conditii la limit
a omogene.
5.7
Integrarea ecuatiei neomogene a coardei vibrante finite cu conditii la limit

a neomogene
Consider
am urm
atoarele functii
f : [0, `] [0, T ] R,
f C 0 ([0, `] [0, T ]);
g, h : [0, T ] R,
g, h C 2 ([0, T ]);
, : [0, `] R,
, C 0 ([0, `])
si problema la limit
a cu conditii initiale n care se cere determinarea functiei
u : [0, `] [0, T ] R,
u C 2 ([0, `] [0, T ]),
ce s
a satisfac
a ecuatia cu derivate partiale de tip hiperbolic
1 2u 2u
= f (x, t), (x, t) [0, `] [0, T ],

a2 t2
x2
(5.64)
conditiile initiale
u(x, 0) = (x),
u (x, 0) = (x),
t
x [0, `]
(5.65)
97
si conditiile la limit
a
(
u(0, t) = g(t),
u(`, t) = h(t),
t [0, T ].
(5.66)
Urm
atoarea teorem
a reduce rezolvarea acestei probleme la limita cu conditii initiale la o problema de acelasi
tip, dar cu conditii la limit
a omogene. In prealabil, introducem urmatoarele functii:

x
1
f (x, t) = f (x, t) 2 g 00 (t) + (h00 (t) g 00 (t)) ;
a
`

x
(5.67)
(x)
= (x) g(0) + (h(0) g(0)) ;
`

x
(x)
= (x) g 0 (0) + (h0 (0) g 0 (0)) .
`
Teorema 5.7.1. Dac

a u (x, t) este o solutie a ecuatiei
1 2 u
2 u
= f (x, t), (x, t) [0, `] [0, T ],

a2 t2
x2
(5.68)

u (x, 0) = (x),
u (x, 0) = (x),
t
x [0, `]
(5.69)
a
(
u (0, t) = 0,
u (`, t) = 0,
t [0, T ],
(5.70)
atunci
x
(h(t) g(t))
`
este o solutie a problemei la limit
u(x, t) = u (x, t) +
Demonstratie. Derivatele partiale de ordinul al doilea, nemixte, ale functiei u(x, t) din (5.71) sunt
2 u
2u
=
2
x
x2
2
u
2 u
x
=
+ g 00 (t) + (h00 (t) g 00 (t)).
2
2
t
t
`
Deci

1 2 u
2 u
1 00
x 00
1 2u 2u
00
+
g
(t)
+
(h
(t)
g
(t))
=
a2 t2
x2
a2 t2
x2
a2
`

1
x
= f (x, t) + 2 g 00 (t) + (h00 (t) g 00 (t)) = f (x, t),
a
`
ceea ce nseamn
a c
a u din (5.71) este solutie a ecuatiei (5.64).
Studiem dac
a functia u din (5.71) satisface conditiile initiale.
u
(x, 0). Avem:
Pentru aceasta calcul
am u(x, 0) si
t
x
x
u(x, 0)
= u (x, 0) + g(0) + (h(0) g(0)) = (x) + g(0) + (h(0) g(0)) = (x);
`
`
u
u
x
x
(x, 0) =
+ g 0 (0) + (h0 (0) g 0 (0)) = (x) + g 0 (0) + (h0 (0) g 0 (0)) = (x),
t
t
`
`
deci u verific
a conditiile initiale (5.65).
(5.71)
98 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
In plus, avem:
0
u (0, t) + g(t) + (h(t) g(t)) = g(t);
`
`
u(`, t) = u (0, t) + g(t) + (h(t) g(t)) = h(t),
`
ceea ce arat
a c
a si conditiile la limit
a (5.66) sunt verificate.
Mai trebuie precizat
a functia u (x, t).
Pentru aceasta vom utiliza rezultatele stabilite n sectiunea precedenta unde am integrat ecuatia neomogen
a
a coardei vibrante finit
a cu conditii la limita omogene.
Se verific
a simplu c
a functia u (x, t) data de
u(0, t)
u (x, t)
Z
=
G(x, t, s) (s)ds +
Z tZ
Z tZ
0
unde
G(x, t, s) =
Z

G(x, , s) (s)ds d +
(5.72)

G(, , s)f (, s)ds d d,
k
ak
k
2X
sin
x cos
t sin
s
`
`
`
`
(5.73)
k=1
este solutia problemei la limit

Av
aand functia u (x, t) determinat
a, rezulta ca solutia problemei la limita cu conditii initiale (5.65) (5.67)
este functia u(x, t) din (5.71).
q.e.d.
Exemplul 5.7.1. S
a se integreze ecuatia cu derivate partiale de ordinul al doilea
1 2u 2u
= t x,
4 t2
x2
u(x, 0) = x + 1,
u (x, 0) = x
t
(
a
u(0, t) = t,
u(2, t) = t + 1.
Solutie. Constantele si functiile acestei probleme sunt:

a = 2; ` = 2; f (x, t) = t x; (x) = x + 1;
(x) = x; g(t) = t; h(t) = t + 1.
Aplic
am teoria prezentat
a n aceast
a subsectiune cu datele mentionate n (5.74).
Pentru aceasta trebuiesc calculate toate functiile indexate superior cu asterix. Avem

1 00
x 00
1
x
00
f
(x,
t)
=
f
(x,
t)
g
(t)
+
(h
(t)
g
(t))
=
t
0
+
(0
0)
= t x;
4
2
4
2

x+2
x
x
(x)
=
(x)
g(0)
+
(h(0)
g(0))
=
x
+
1
0
+
(1
0)
=
;
2
2
2

x
x
(x)
= (x) g 0 (0) + (h0 (0) g 0 (0)) = x 1 + (1 1) = x 1.
2
2
(5.74)
(5.75)
Folosind (5.73), n care se introduc primele doua date din (5.74), se determina functia G(x, t, s), iar dac
a
rezultatul g
asit se introduce n (5.72), aflam functia u (x, t). In final, solutia problemei la limita cu conditii
initiale este dat
a de
x
u(x, t) = u (x, t) + t + .
2
5.8
99
Principiul lui Duhamel pentru determinarea unei solutii particulare a ecuatiei neomogene a coardei vibrante finite
Teorema 5.8.1. Dac

a pentru fiecare fixat, not
am w(x, t, ) solutia ecuatiei
1 2u 2u
=0
a2 t2
x2
(5.76)
w(x, 0, ) = 0,
w (x, 0, ) = a2 f (x, )
t
(5.77)
care verific
a conditiile initiale
a
(
w(0, t, ) = 0,
w(`, t, ) = 0,
(5.78)
unde este un parametru, atunci functia

Z
w(x, t , )d
up (x, t) =
(5.79)
verific
a ecuatia vibratiilor coardei finite
1 2u 2u
= f (x, t),
a2 t2
x2
(5.80)
up (x, 0) = 0
up (x, 0) = 0
t
(5.81)
cu conditiile initiale omogene
a omogene
(
up (0, t) = 0,
up (`, t) = 0.
(5.82)
Demonstratie. Functia up din (5.79) este o integrala depinzand de doi parametri, x si t. Conform ipotezelor,
rezult
a c
a up este de dou
a ori diferentiabila, iar derivatele partiale se determina prin formula lui Leibniz de
derivare a unei integrale depinz
and de parametru [14][p. 65]. Mai ntai, avem:
Z t 2
w
2 up
(x,
t)
=
(x, t , ) d.
(5.83)
2
x2
0 x
Apoi,
up
(x, t) =
t
Z
0
w
(x, t , ) d + w(x, 0, t).
t
T
in
and seama de (5.77), din (5.84) se obtine o noua integrala care depinde de doi parametri
Z t
up
w
(x, t) =
(x, t , ) d,
t
0 t
c
areia, dac
a i aplic
am formula lui Leibniz, deducem
Z t 2
w
2 up
w
(x,
t)
=
(x, t , ) d +
(x, t, 0).
2
t2
t
t
0
(5.84)
(5.85)
(5.86)
100 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Av
and n vedere cea de a doua conditie initiala din (5.77), rezulta ca (5.86) devine
2 up
(x, t)
t2
Z
=
0
2w
(x, t , ) d + a2 f (x, t).
t2
(5.87)
Impun
and ca up (x, t) s
a satisfac
a (5.80) si tinand cont de (5.83) si (5.87), ajungem la
1 2
a f (x, t) +
a2
sau
Z
0

2w
(x, t , ) d
2
t
Z
0
2w
(x, t , ) d = f (x, t)
x2
Z t

1 2w
2w
(x,
t
(x,
t
)
d = 0,
a2 t2
x2
0
ceea ce este adev

arat deoarece w(x, t, ) este solutia ecuatiei omogene (5.76).
a c
a ambele conditii initiale (5.81) sunt ndeplinite.
De asemeni, conditiile la limit
a (5.82) sunt satisfacute deoarece functia w verifica conditiile la limit
a (5.78).
Astfel, teorema este demonstrat
a.
q.e.d.
5.9
Ecuatia de echilibru a unei membrane elastice
Se numeste membran
a elastic
a o foaie ntinsa, perfect flexibila si care opune rezistenta la ntindere. Lucrul
mecanic efectuat de c
atre o fort
a extern
a, pentru a deforma un sector al membranei, este proportional cu deformarea. Coeficientul de proportionalitate T, indiferent de forma si pozitia acestui sector, se numeste tensiunea
membranei .
Vom deduce ecuatia pe care trebuie s
a o verifice o membrana aflata n echilibru, presupunand ca la momentul
initial ea ocup
a n planul xOy un domeniu D, marginit de o curba L, suficient de regulata. Fortele elastice
interne produc un lucru mecanic egal si de semn contrar cu cel datorat fortelor externe. Fie f (M ) densitatea,
ntrun punct M D, a fortei perpendiculare pe planul xOy. Sub actiunea acestei forte, membrana trece ntro
nou
a stare, descris
a de ecuatia u = u(M ), sau u = u(x, y), unde x si y sunt coordonatele carteziene ale punctului
M. Presupunem c
a deformarea membranei este mica, ceea ce nseamna ca vom neglija puterile superioare lui
u
u
2 ale derivatelor partiale
si
. Presupunem n plus ca, sub actiunea fortelor externe, punctele membranei
x
y
nu se deplaseaz
a dec
at pe perpendiculara la planul xOy astfel ncat coordonatele x, y ale unui punct arbitrar
nu se modific
a.
Lucrul mecanic al fortei externe f (x, y), care a produs deplasarea membranei din pozitia sa initial
a (u =
0, M (x, y) D), n pozitia descris
a de ecuatia u = u(x, y), M (x, y) D, este egal cu
ZZ
f (x, y)u(x, y)dxdy.
D
In decursul deplas
arii, variatia ariei membranei este
ZZ s
u
2 u
2

1+
(x, y) +
(x, y) 1 dxdy,
x
y
D
iar lucrul mecanic al fortelor elastice interne este egal cu

ZZ s
ZZ
u
2 u
2

2 u
2
T
u
T
1+
(x, y) +
(x, y) 1 dxdy
(x, y) +
(x, y) dxdy.
x
y
2
x
y
D
Prin urmare, lucrul mecanic total se scrie

ZZ
2 u
2

T u
A(u) =
(x, y) +
(x, y) + f (x, y)u(x, y) dxdy.
2 x
y
D
(5.88)
101
Variatia functionalei (5.88) se exprim

a prin
ZZ
A(u)
(T (ux ux + uy uy ) + f u) dxdy,
D
unde, pentru comoditatea scrierii, am notat derivatele partiale de ordinul ntai ale functiei u cu ux , respectiv
uy .
Conform principiului deplas
arilor virtuale, n pozitia de echilibru u = u(x, y) are loc relatia A(u) = 0,
pentru toate variabilele admisibile u(x, y). Utilizand prima identitate a lui Green (3.86), sau [15][p.137], avem
ZZ
ZZ
Z
u
u ds
2 u u dxdy,
(ux ux + uy uy ) + f u) dxdy =
n
L
D
unde n este versorul normalei exterioare la conturul L si

versorului n (vezi (3.13)), obtinem
Z
A(u) = T
L
u
u ds+
n
ZZ
u
este derivata campului scalar u pe directia
n
(T 2 u + f )u dxdy = 0.
(5.89)
Deoarece orice functie indefinit diferentiabila n D si egala cu zero pe frontiera este o functie admisibil
a,
presupun
and c
a u(x, y) si f (x, y) sunt suficient de regulate, egalitatea (5.89) implica
T 2 u = f (x, y),
M (x, y) D,
(5.90)
unde 2 este operatorul lui Laplace n dou

a dimensiuni
2 =
2
2
+ 2.
2
x
y
Ecuatia cu derivate partiale de ordinul al doilea de tip eliptic (5.90) este denumita ecuatia de echilibru a
membranei elastice.
In continuare vom stabili conditiile la limita.
a) Dac
a marginea membranei este fixat
a rigid, nu se produce nici o deplasare a punctelor de pe conturul L
si prin urmare
u(x, y) = 0, M (x, y) L.
(5.91)
b) Dac
a marginea membranei este liber
a ea se poate deplasa liber pe suprafata laterala a cilindrului cu
generatoarele perpendiculare pe planul xOy si curba directoare conturul L. In acest caz, u este arbitrar
a
n D si pe L, iar conditia (5.89) implica
u
(x, y) = 0,
n
M (x, y) L.
(5.92)
c) Dac
a marginea membranei este supus
a unei forte cu densitatea liniara f1 , integrala curbilinie din (5.89)
se nlocuieste cu
Z

u
+ f1 u ds,
T
n
L
iar u fiind arbitrar
a dea lungul lui L, rezulta
T
u
(x, y) + f1 (x, y) = 0, M (x, y) L.
n
(5.93)
102 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
d) Dac
a marginea membranei este fixat
a elastic, cu o forta ku, unde k exprima rigiditatea legaturii, conditia
la limit
a se obtine nlocuind cu = ku pe f1 n ecuatia (5.93). Astfel rezulta conditia
u
(x, y) + hu(x, y) = 0, M (x, y) L,
n
unde h =
5.10
(5.94)
k
.
T
Ecuatia de miscare a unei membranei elastice
Vom stabili acum ecuatia de miscare a unei membranei elastice.

In acest scop, fie u = u(x, y, t) functia care descrie pozitia membranei la momentul t. Conform principiului
lui dAlembert, functia u(x, y, t) este solutia ecuatiei diferentiale

2u
T 2 u = f (x, y, t) (x, y) 2 (x, y, t) ,
t
2u
unde f = f (x, y, t) este densitatea fortei externe, iar (x, y) 2 (x, y, t) este densitatea fortei de inertie.
t
Asadar, ecuatia de miscare a unei membrane elastice are forma
a2 2 u utt = F (x, y, t), unde a2 =
T
,
F (x, y, t) =
f (x, y, t)
,
(x, y)
(5.95)
u2
unde pentru derivata partial
a secund
a n raport cu timpul t am utilizat notatia mai simpla
= utt .
t2
Din punct de vedere fizic, este clar c
a, pentru a descrie oscilatiile n mod univoc, trebuie ca n afara ecuatiei (5.95) si a conditiei la limit
a (una, oricare, din conditiile a)d)), sa se precizeze pozitia initial
a (forma
membranei) la momentul initial t = 0 si vitezele initiale ale punctelor membranei.
Se formuleaz
a asadar, pentru ecuatia cu derivate partiale de ordinul al doilea de tip hiperbolic (5.95),
urm
atoarea problem
a la limit
a cu conditii initiale: sa se afle o functie u : D [0, ) R, de dou
a ori
diferentiabil
a n D pentru t 0, solutie a ecuatiei vibratiilor libere ale membranei elastice, care sa verifice una
din cele cinci conditii la limit
a a)d), n care (x, y) trece n (x, y, t), si sa satisfaca de asemenea conditiile initiale
u(x, y, 0) = (x, y),
u
(x, y, 0) = (x, y),
t
M (x, y) D,
unde si sunt functii date.
5.11
Oscilatiile libere ale unei membrane elastice circulare
Scopul acestui paragraf este acela de a g

asi oscilatiile libere ale unei membrane elastice circulare de raz
a R cu
conditii la limit
a si initiale date. Pentru simplitate, consideram ca data la limita este nula. Deci, problema
const
a n g
asirea functiei u(r, , t), care tine loc de naltimea membranei fata de planul n care sa ales reperul
polar (r, ), care satisface ecuatia oscilatiilor libere ale membranei scrisa n coordonate polare [9]

1
1
utt = a2 urr + ur + 2 u ,
r
r
(r, ) (0, R) [0, 2),
(5.96)
conditia la limit
a nul
a
u(R, , t) = 0
(5.97)
u(r, , 0) = f (r, ),
u (r, , 0) = g(r, ),
t
(5.98)
unde f si g sunt functii date.
103
Pentru a rezolva problema la limit

a cu conditii initiale (5.96) (5.98), reamintim problema vibratiilor libere
ale coardei care a implicat superpozitia unui numar infinit de oscilatii simple.
Dac
a abord
am membrana ntrun mod similar, vom cauta solutii de forma
u(r, , t) = U (r, ) T (t).
(5.99)
Expresia (5.99) d
a forma U (r, ) a oscilatiillor nmultite cu factorul oscilator T (t). Procedand la nlocuire n
ecuatia cu derivate partiale ale oscilatiilor libere ale membranei, ajungem la ecuatiile
2 U + 2 U = 0
(ecuatie de tip Helmholtz),
(5.100)
T 00 + 2 a2 T = 0
(miscare armonica simpla),
(5.101)
unde
1
1
Ur + 2 U
r2
r
este operatorul lui Laplace n coordonate polare n plan, aplicat functiei U = U (r, ).
Din sensul fizic al problemei rezult
a c
a functia U = U (r, ) este o functie periodica de , cu perioada 2,
adic
a
U (r, ) = U (r, + 2)
(5.102)
2 U = Urr +
si c
a aceast
a functie este m
arginit
a n centrul discului, adica
|U (0, )| < .
(5.103)
S
a remarc
am c
a de la nceput am presupus constanta de separare sa fie negativa (deci, am notato cu 2 )
deoarece dorim ca T (t) s
a fie functie periodica.
In urm
atoarea etap
a, dorim s
a rezolv
am ecuatia Helmholtz, nsa, mai ntai, este necesara conditia la limit
a.
Pentru a afla aceasta, nlocuim (5.99) n conditia la limita (5.97), din care deducem
u(R, , t) = U (R, ) T (t) = 0,
0<t<
sau
U (R, ) = 0.
(5.104)
Folosind pentru problema (5.100), (5.102), (5.103), (5.104) metoda separarii variabilelor, avem
U (r, ) = (r) Z(r)
(5.105)
00
2
() + () = 0,

2
Z 00 (r) + 1 Z 0 (r) + 2 Z(r) = 0.
r
r2
(5.106)
si din (5.100) obtinem ecuatiile
In baza relatiilor (5.103) si (5.104), trebuie sa fie ndeplinite conditiile

(
Z(R) = 0,
|Z(0)| < .
(5.107)
Din (5.102) si (5.106)1 obtinem = n, unde n este un numar natural, si

n () = An cos n + Bn sin n.
(5.108)
Efectu
and substitutia r = x n ecuatia (5.106)2 , necunoscuta devine functie de variabila x, pe care o not
am
dx
cu y(x). Dac
a n egalitatea Z(r) = y(x) derivam n raport cu r de doua ori si tinem cont ca
= , g
asim:
dr
d
dy dx
y(x) =
= y 0 (x) = y 0 (x);
Z 0 (r) =
dr
dx dr
d 0
d
d
dx
Z 00 (r) =
Z (r) =
(y 0 (x)) =
(y 0 (x))
= y 00 (x) = 2 y 00 (x).
dr
dr
dx
dr
104 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Asadar,
Z(r) = y(x),
Z 0 (r) = y 0 (x),
00
Z (r) = 2 y 00 (x).
(5.109)
Dac
a folosim (5.109) n ecuatia diferential
a (5.106)2 , aceasta devine
x2 y 00 + xy 0 + (x2 2 )y = 0
(5.110)
n care recunoastem ecuatia diferential

a a lui Bessel [24].
Se stie c
a solutia general
a a ecuatiei (5.110) este de forma
y (x) = c1 J (x) + c2 Y (x),
unde J (x) si Y (x) sunt functiile lui Bessel de ordinul , de speta I si II respectiv [21], [24][Cap. 3].
Revenind la ecuatia (5.106)2 , constat
am ca solutia sa generala, n cazul = n, este
Zn (r) = cn Jn (r) + dn Yn (r).
Deoarece n vecin
atatea punctului x = 0, functia Jn (x) este marginita, iar functia Yn (x) ete nemarginit
a, n
baza relatiei (5.107)2 rezult
a c
a dn = 0. Deci, solutia generala a ecuatiei Bessel (5.106)2 este
Zn (r) = cn Jn (r).
(5.111)
Din conditia (5.104), obtinem Jn (R) = 0. Punand R = , obtinem ecuatia Jn () = 0. Fie kn1 , kn2 , ...,
solutiile ei pozitive, adic
a
Jn (knm ) = 0, m = 1, 2, ...
(5.112)
Atunci, din (5.111) obtinem c
a functiile
Zn,m (r) = Jn
k
nm
(5.113)
sunt solutiile problemei (5.106)2 si (5.107).

Din relatiile (5.99), (5.101), (5.105), (5.108), (5.113) rezulta ca functiile
unm (r, , t)
=
+

aknm
aknm
Anm cos
t + Bnm sin
t cos n+
R
R

k

aknm
aknm
nm
Cnm cos
t + Dnm sin
t sin n Jn
r
R
R
R
(5.114)
sunt solutiile particulare ale ecuatiei (5.96), denumite oscilatii fundamentale. Aceste solutii satisfac conditia la
limit
a (5.97).
C
aut
am solutia problemei la limit
a cu conditii initiale (5.96) (5.98) sub forma seriei de functii
u(r, , t) =
unm (r, , t),
(5.115)
n=0 m=1
unde functiile unm sunt definite prin formulele (5.114). Calculand derivata functiei u si impunand conditiile
initiale (5.98), obtinem
f (r, )
g(r, )
X

X
n=0 m=1

k
nm
r ,
Anm cos n + Cnm sin n Jn
R
k

X
aknm
nm
Bnm cos n + Dnm sin n Jn
r .
R
R
n=0 m=1
(5.116)
105
Dezvolt
and functia f (r, ) ca functie periodica de n serie Fourier
f (r, ) =
unde
0 X
+
n (r) cos n + n (r) sin n,
2
n=1
Z
1
f (r, ) cos n d,
(r)
=
n

Z
f (r, ) sin n d,
n (r) =

n IN ,
(5.117)
n IN
si compar
and aceast
a dezvoltare cu formula (5.116), rezulta

k
X
0m
(r)
=
2
A0m J0
0
m=1

k
X
nm
n (r) =
r
Anm Jn
R
m=1

k
nm
Cnm Jn
r .
n (r) =
R
m=1

Pe de alt
a parte, pentru fiecare n IN fixat, sirul de functii Jn (knm x)
(5.118)
m1
, unde knm sunt rad

acini ale
ecuatiei Jn (x) = 0, este un sir ortogonal cu ponderea x pe intervalul [0, 1], adica
Z 1
pentru q =
6 p
0,
xJn (knp x)Jn (knq x) dx =
1 J 2 (knp ), pentru q = p.
0
2 n+1
(5.119)
S
a not
am generic prin w(r), oricare din functiile membrilor ntai din (5.118). Aceasta functie poate fi dezvoltat
a n serie FourierBessel

k
X
ns
r ,
(5.120)
as Jn
w(r) =
R
s=1
coeficientii dezvolt
arii determin
anduse prin formula
as =
2
2
R2 Jn+1
(kns )
w( )Jn
0
k
ns

d.
(5.121)
In continuare vom ar
ata cum se determina coeficientii Cnm . Folosind rezultatele din (5.119) (5.121), ultima
relatie din (5.118) devine
2
R2 Jn+1
(kns )
s=1
n ( )Jn
0

k
X
k

ns
nq
d Jn
r =
Cnp Jn
r ,
R
R
R
q=1
k
ns
n IN .
(5.122)

Inmultim egalitatea (5.122) cu rJn knp r dupa care integram ntre 0 si R. In urma acestor operatiuni, folosind
R
relatia (5.119), obtinem
Z R
k

2
np
Cnp = 2 2
n ( )Jn
d.
R Jn+1 (knp ) 0
R
Coeficientii Anm se determin
a asem
an
ator.
Pentru a determina coeficientii Bnm si Dnm plecam de la dezvoltarea n serie Fourier a functiei g(r, ) si se
urm
areste rationamentul de mai sus, derulat dupa egalitatile (5.116).
In aceest mod, problema la limit
a cu conditii initiale este complet rezolvata.
106 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
S
a ncerc
am s
a determin
am solutia problemei (5.96), (5.97), (5.98) ntrun caz particular [18][p. 238] si
anume c
and functia u este independent
a de variabila , situatie frecvent ntalnita cunoscuta sub numele de
problem
a axialsimetric
a. Aceasta presupune ca n locul conditiilor (5.98) trebuiesc considerate conditiile
u(r, , 0) = f (r)
(5.123)
u (r, , 0) = 0,
t
u
cu mentiunea c
a nu este nici o dificultate sa consideram si cazul n care
(r, , 0) 6= 0. Cu aceste presupuneri,
t
solutia problemei corespunz
atoare devine
u(r, t) =
Am J0 (k0m r) cos k0m at,
(5.124)
m=1
scopul fiind acela de a g

asi Am astfel nc
at
f (r) =
Am J0 (k0m r).
(5.125)
m=1
Pentru a g
asi constantele Am , folosim conditia de ortogonalitate (5.119) n care consideram ca n = 0, adic
a
Z 1
pentru m =
6 q
0,
(5.126)
rJ0 (k0m r)J0 (k0q r) dr =
1 J 2 (k0q ), pentru m = q.
0
1
2
Calculul acestei integrale poate fi g
asit n multe carti despre functii Bessel. De exemplu, [21] este una din cele
mai bune c
arti de tabele, n care sunt tabelate radacinile functiilor Bessel.
Multiplic
and fiecare membru al ecuatiei (5.125) cu rJ0 (k0q r), integrand de la 0 la 1 si folosind (5.126),
obtinem
Z
Z
1
rJ02 (k0q r) dr =
Aq
0
rf (r)J0 (k0q r) dr
0
din care putem determina pentru Aq valoarea

Z
Aq = 2
rf (r)J0 (k0q r) dr/J12 (k0q ),
q = 1, 2, ...
(5.127)
Oscilatiie membranei circulare de raz

a R = 1, independente de unghiul polar , sunt descrise de functia u(r, t)
din (5.124), unde coeficientii sunt dati de relatiile (5.127).
Aceast
a solutie nu este asa de complicata cum pare la prima vedere. O putem interpreta ca fiind dezvoltarea
conditiei initiale f (r) exprimat
a prin suma
f (r) = A1 J0 (k01 r) + A2 J0 (k02 r) + A3 J0 (k03 r) + ...
urmat
a de inserarea factorului oscilant cos (k0m at) n fiecare termen; adica
u(r, t) = A1 J0 (k01 r) cos (k01 at) + A2 J0 (k02 r) cos (k02 at) + A3 J0 (k03 r) cos (k03 at) + ...
De exemplu, oscilatiile membranei circulare, de raza R = 1, cu conditiile initiale
(
u(r, , 0) = J0 (2.4r) + 0.5J0 (8.65r),
ut (r, , 0) = 0
trebuie s
a fie date de
u(r, t) = J0 (2.4r) cos (2.4at) + 0.5J0 (8.65r) cos (8.65at).
Capitolul 6
Probleme de tip difuzie (Ecuatii de tip

parabolic)
6.1
Ecuatia diferential
a a propag
arii c
aldurii
In situatiile n care ntro anumit

a regiune din spatiu temperatura nu este constanta, se produce fenomenul
deplas
arii unui flux de c
aldur
a de la punctele cu temperatura mai nalta la puncte de temperaturi sc
azute,
fenomen care poart
a numele de propagarea c
aldurii .
Dup
a cum vom vedea n continuare, modelarea matematica a acestui fenomen se realizeaza printro ecuatie
cu derivate partiale de ordinul al doilea de tip parabolic. Ecuatia corespunzatoare se stabileste plec
and de la
legea lui Fourier. Conform acestei legi, cantitatea de caldura Q care trece n intervalul de timp t prin aria
infinitezimal
a sau elementul de arie S, interioara corpului considerat, este data de formula
Q = k(x, u)
u
(x, t)St,
n
(6.1)
unde n este versorul normalei la suprafata n sensul temperaturilor descrescatoare, k(x, u) este coeficientul
conductibilit
atii termice, iar u(x, t) este temperatura corpului n punctul de vector de pozitie x = (x1 , x2 , x3 ) la
momentul t. Presupunem corpul izotrop din punct de vedere al proprietatilor termice, prin urmare, k(x, u) nu
depinde de orientarea ariei. Pentru a stabili ecuatia, izolam n interiorul corpului paralelipipedul [9]
= {M (1 , 2 , 3 ) | xj < j < xj + xj , j = 1, 2, 3},
cu fetele paralele cu planele de coordonate, si sa determinam bilantul sau termicc. Pe baza legii lui Fourier
(6.1), paralelipipedul , prin fata 1 = x1 , primeste sau cedeaza cantitatea de caldura
Q0 = k(x, u)
u
(x, t)x2 x3 t,
x1
n timp ce prin fata opus

a 1 = x1 + x1 , cantitatea de caldura cedata sau primita este

u
(x1 + x1 , x2 , x3 , t)x2 x3 t.
Q00 = k x1 + x1 , x2 , x3 , u(x1 + x1 , x2 , x3 , t)
x1
Bilantul termic prin cele dou
a fete opuse va fi suma celor doua cantitati de caldura. Daca aplic
am lema
fundamental
a a calculului diferential [13], pana la infiniti mici de ordin superior n raport cu x1 , x2 , x3 , t,
cantitatea total
a de c
aldur
a Q0 + Q00 are expresia
Q0 + Q00 =
u

k(x, u)
(x, t)x1 x2 x3 t.
x1
x1
107
108 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
In mod analog se calculeaz

a fluxul de c
aldura care se produce prin celelalte fete. Astfel, cantitatea de c
aldur
a
Q, care str
abate suprafata paralelipipedului n timpul t, este
Q =
3
X
u

k(x, u)
x1 x2 x3 t = (ku).
xj
xj
j=1
Presupunem c
a schimbul termic se produce de prezenta unor surse de caldura a caror densitate convenim
s
a o not
am cu F (x, t). Cantitatea de c
aldura pe care sursele o cedeaza paralelipipedului n timpul t este
Q1 = F (x, t)x1 x2 x3 t.
(6.2)
Astfel, n timpul t corpul primeste n total cantitatea de caldura

Q2 = Q + Q1 .
(6.3)
Pe de alt
a parte, cantitatea de c
aldur
a Q2 poate fi definita n functie de cresterea temperaturii n paralelipipedul
n intervalul de timp t, n urm
atorul mod: daca (x) este densitatea materialului din care este confectionat
paralelipipedul si c(x) este c
aldura sa specifica, atunci

Q2 = u(x, t + t) u(x, t) (x)c(x)x1 x2 x3 .
(6.4)
Aplic
and iar
asi lema fundamental
a a calculului infinitezimal, din (6.4) obtinem
Q2 = (x)c(x)
u
(x, t)x1 x2 x3 t.
t
(6.5)
Egal
am (6.3) cu (6.5) si nlocuim Q si Q1 . Obtinem
(x)c(x)
u
(x, t) = (ku) + F (x, t).
t
(6.6)
Dac
a coeficientul conductivit
atii termice k depinde efectiv de temperatura u, atunci (6.6) este o ecuatie cu
derivate partiale de ordinul al doilea, neliniara. Daca nsa k nu depinde de u, adica k(x, u) = k(x), atunci (6.6)
devine liniar
a. In cazul unui corp omogen, avem
(x) = const.,
c(x) = const.,
k(x) = const.
si ecuatia (6.6) se scrie sub forma

u
(x, t) = a2 (2 u)(x, t) + f (x, t),
t
unde
a2 =
k
,
c
f (x, t) =
(6.7)
F (x, t)
.
c
Ecuatiile (6.6) sau (6.7) se numesc ecuatii de propagare a c

aldurii .
Dac
a f (x, t) = 0, n domeniul tridimensional ocupat de corp are loc fenomenul de racire al materialului din
care este confectionat corpul, p
an
a la o uniformizare a temperaturii la valoare constanta, daca domeniul ocupat
de corp este izolat termic de exteriorul s
au. In acest caz, fenomenul de racire este descris de ecuatia
u
(x, t) = a2 (2 u)(x, t).
t
(6.8)
Termenul a2 (2 u)(x, t) poart

a numele de difuzie, iar problemele fizice n care este implicata ecuatia (6.6)
sau (6.7) se numesc probleme de tip difuzie. Coeficientul a2 se numeste difuzivitatea termic
a a mediului prin
care are loc propagarea c
aldurii.
In general, difuzia poate fi definit
a ca miscarea particolelor dintrun domeniu de concentratie mare spre o
regiune cu concentratie mai sc
azut
a.
Capitolul 6Ecuatii de tip parabolic
109
Difuzia apare ca un rezultat al legii a doua a termodinamicii care afirma ca entropia sau dezordinea oric
arui
sistem trebuie s
a creasc
a n timp ntotdeauna.
Difuzia este important
a n multe fenomene ale vietii fiind de mare interes datorita diverselor aplicatii din
geofizic
a si industrie. In acest sens mentionam de exemplu faptul ca companiile petrolifere sunt interesate n
procesul difuziei termoelastice pentru o extractie mai eficienta a titeiului din depozitele subterane.
Difuzia termoelastic
a ntrun solid elastic se datoreaza cuplarii campului termic, difuziei masei, din care este
alc
atuit corpul, si deformarea solidului, presupusa a fi elastica.
Cel care a avut preocup
ari majore n teoria difuziei n termoelasticitate a fost renumitul matematician
polonez Witold Nowacki care a dezvoltat modelul matematic al termoelasticit
atii cuplate, care implic
a printre
altele viteze infinite ale propag
arii undelor elastice.
De cele mai multe ori, n c
artile sau articolele n care se studiaza aspecte ale propagarii caldurii din punct
de vedere ingineresc, pentru coordonatele carteziene x1 , x2 , x3 se foloseste notatia x, y, z, astfel ca ecuatia (6.7)
se scrie n forma
ut = a2 (uxx + uyy + uzz ).
6.1.1
Conditie initial
a
Toate problemele fizice care se petrec ntrun corp C trebuie sa porneasca de la o anumita valoare a timpului,
notat
a n general t = 0, astfel c
a, pentru descrierea univoca a propagarii caldurii n corpul C, n afara ecuatiei
(6.6) sau (6.7), trebuie specificat
a temperatura la acest moment n toate punctele corpului, numita temperatur
a
initial
a, adic
a
u(x, 0) = (x),
(6.9)
unde este o functie real
a dat
a definit
a n toate punctele corpului, deci : C R.
In studiul ecuatiei propag
arii c
aldurii, egalitatea (6.9) poarta denumirea de conditie initial
a.
6.1.2
Conditii pe frontier
a sau conditii la limit
a
Toate problemele fizice au frontiere de un anumit tip, astfel ca trebuie sa descriem matematic ce se petrece
pe acea frontier
a pentru a caracteriza n mod adecvat problema fizica considerata, cu alte cuvinte trebuie s
a
descriem regimul termic pe frontier
a , sau conditia la limit
a.
In cazul unei frontiere S a corpului C, mentinut
a la o temperatur
a data, conditia la limita se scrie
u(x, t) = (x, t), x S,
t 0,
(6.10)

a dat
a, definit
a n punctele frontierei corpului, la orice moment t 0 al studiului
fenomenului termic.
Dac
a prin frontiera S trece un flux de c
aldur
a q, conditia la limita se scrie sub forma
u
(x, t) = h(x, t), x S, t 0,
n
(6.11)
q
, fiind coeficientul de schimb la suprafata, iar n este normala unitara exterioara n punctul
u
x S. In particular, dac
a C este un corp izolat termic pe frontiera S, atunci
|S = 0. Daca temperatura
n
mediului ambiant este dat
a, se presupune ca schimburile de caldura au loc conform legii lui Newton, adic
a
q|S = (u1 u)|S , unde q este fluxul termic, este coeficientul de schimb la suprafata, iar u1 este temperatura
mediului ambiant. Pe de alt
a parte, n baza legii lui Fourier, corpul primeste n unitatea de timp, prin unitatea
u
u
de arie a lui S, fluxul q1 = k . Cele dou
a fluxuri trebuie sa fie egale, adica k
= (u1 u)|S sau
n
n
u

(6.12)
+ u (x, t) = 1 (x, t), x S, t 0,
n
unde = si 1 = h u1 .
k
Conditiile la limit
a sunt restrictii impuse pe frontierele domeniului de analiza. Aceste restrictii pot fi de
dou
a tipuri:
unde h =
110 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
1. conditii la limit
a de tip Dirichlet1 (numite si conditii esentiale), n care se impun valorile variabilei dependente pe frontiera specificat
a (vezi (6.10));
2. conditii la limit
a de tip Neumann2 (numite si naturale), n care se impune gradientul variabilei dependente
n directie normal
a pe frontiera specificata (vezi (6.11)).
Dac
a pe frontiera specificat
a se impun atat conditii Dirichlet, cat si Neumann, se vorbeste de conditii de tip
Cauchy.
Dac
a pe frontiera specificat
a se impun combinatii liniare de conditii Dirichlet si Neumann se vorbeste despre
conditii de tip Robin.
Dac
a pe diferite p
arti ale frontierei domeniului se impun conditii la limita de tipuri diferite se spune c
a este
vorba despre conditii mixte.
6.2
6.2.1
Alte ecuatii de tip difuzie

C
aldura superficial
a pierdut
a, proportional
a cu diferenta de temperatur
a
Ecuatia cu derivate partiale de ordinul al doilea de tip parabolic

ut = a2 2 u (u u1 ),
> 0,
(6.13)
descrie fluxul de c
aldur
a printrun corp datorat atat fenomenului de difuzie, cuantificat prin termenul a2 2 u,
c
at si pierderii sau c
astig
arii c
aldurii prin suprafata corpului. Caldura pierduta (u < u1 ) sau castigata (u > u1 )
este proportional
a cu diferenta ntre temperatura u(x, t) a corpului si temperatura mediului nconjur
ator u1 ,
cu constanta de proportionalitate. Daca este foarte mare n contrast cu coeficientul de difuzivitate a2 ,
atunci fluxul de c
aldur
a din interiorul corpului, de tip ncoace si ncolo, prin suprafata corpului, va fi mai mic n
comparatie cu fluxul de tip nspre si dinspre suprafata si deci, fluxul va fi drenat spre exterior n conformitate
cu ecuatia
ut = (u u1 ).
In chimie, unde u semnific
a concentratia unei substante, ecuatia (6.13) afirma ca viteza de schimbare (variatie)
a substantei, adic
a ut , se datoreaz
a at
at difuziei a2 2 u, cat si faptului ca substanta poate fi creat
a (u < u1 )
sau distrus
a (u > u1 ) printro reactie chimica proportional cu diferenta dintre concentratiile u si u1 .
6.2.2
Ecuatia difuzieconvectie a polu

arii apelor subterane
Poluarea apelor subterane este un fenomen complex, care depinde atat de natura mediului poros cat si de natura
poluantilor. In general, poluarea apelor subterane are un aspect fizic si unul chimic sau biochimic.
In continuare, definim notiunea de poluare a apelor subterane n legatura cu dispersia unui poluant ntr-un
mediu poros, si apoi descriem matematic legaturile dintre concentratia poluantului si celelalte marimi caracteristice.
C
and dou
a fluide miscibile intr
a n contact, exista o interfata care deschide o zona de tranzitie n care
diferentele dintre propriet
atile fizice ale celor doua fluide tind, n timp, sa se niveleze. Acest efect global
rezult
a din actiunea simultan
a a unor fenomene fizico-chimice, cum ar fi difuzia molecular
a , sau diferentele de
permeabilitate ale mediului poros.
Fenomenul datorit
a c
aruia apare miscarea si mprastierea poluantului poarta numele de dispersie. Mecanismul dispersiei este foarte complicat. Dispersia este rezultatul actiunii simultane a unui fenomen pur mecanic
si a unui fenomen fizico-chimic.
1 Dirichlet, Gustav Lejeune (1805 1859), matematician german, autor al cercetarilor asupra seriilor trigonometrice, cel care a
definit conceptul de functie n sensul ei modern de corespondent
a.
2 Neumann, John von (1903 - 1957), matematician american evreu de origine austroungar
a cu importante contributii n fizica
cuantic
a, analiza functional
a, teoria multimilor, topologie, economie, informatic
a, analiza numeric
a, hidrodinamica exploziilor,
statistic
a si n multe alte domenii ale matematicii, fiind unul din cei mai importanti matematicieni din istorie. Von Neumann a fost
un pionier al aplicatiilor teoriei operatorilor n mecanica cuantic
a, membru al Proiectului Manhattan si al Institutului pentru Studii
Avansate de la Princeton (fiind unul din primii savanti adusi - un grup numit uneori semizeii), si cocreator al teoriei jocurilor
si a conceptelor din automatele celulare si constructorul universal. Impreun
a cu Edward Teller si Stanislaw Ulam, von Neumann a
rezolvat probleme cheie din teoria fizicii nucleare implicat
a n reactiile termonucleare si bomba cu hidrogen.
111
Descrierea fizic
a a fenomenului de dispersie poate fi facuta prin suprapunerea unui fenomen de difuzie
molecular
a a substantei poluante cu un fenomen de convectie (advectie), datorat existentei unui camp de viteze
n domeniul n care are loc poluarea.
Vom studia dispersia unui poluant n apa aflata ntr-un mediu poros, prin determinarea concentratiei
substantei poluante ntr-un punct din domeniul de curgere, la un moment dat. Aceasta concentratie este
influentat
a de natura mediului poros (prin porozitate, conductivitate hidraulic
a , tortuozitate), de regimul de
curgere (prin c
ampul vitezelor ) si de natura poluantului (prin coeficientul de difuzie molecular
a ).
Prin tortuozitate ( ) se ntelege raportul dintre distanta ntre capetele traiectoriei parcurse de poluant (n
linie dreapt
a) si distanta real
a, parcurs
a prin pori (mult mai mare decat cea reala).
In literatura de specialitate sunt prezentate trei categorii de modele matematice ale fenomenului de dispersie
a unui poluant n apa aflat
a ntr-un mediu poros:
modele geometrice;
modele geometricostatistice;
modele probabilistice.
Modelele geometrice si cele geometrico-statistice au la baza reprezentarea mediului poros printr-o retea
geometric
a, care s
a permit
a exprimarea matematica a fenomenului. Astfel de modele necesita un num
ar mare
de parametri, caracteristici geometriei date. Reprezentarea mediului poros printr-o retea geometrica constituie
o idealizare a conditiilor reale. Pentru a face numarul cel mai mic de presupuneri cu privire la geometria local
aa
mediului poros s-a c
autat un model general, o reprezentare generala a dispersiei. Aceasta a condus la realizarea
unor modele probabilistice, bazate pe ideea ca datele privitoare la mediul poros sunt aleatorii si ca cea mai
potrivit
a reprezentare a unei situatii este aceea de a reprezenta mediul printr-un set de variabile aleatorii. De
asemenea, exist
a deduceri deterministe ale ecuatiei dispersiei. Acestea se bazeaza pe legea conservarii masei si
pe cele dou
a legi ale lui Fick3 .
In continuare, prezent
am descrierea matematica a dispersiei unui poluant ntr-un mediu poros saturat.
Ecuatia care descrie fenomenul de transfer de mas
a , ntr-un fluid care circula printr-un mediu poros, n
forma general
a este:

u(x, t)
v(x, t)u(x, t) + Sr (x, t)
ut (x, t) = D (x, t)
(x, t)
(6.14)
ut (x, t) = Td + Tc + Sr,
(6.15)
sau
n care: u(x, t) este concentratia poluantului ntr-un punct din domeniu, la un moment dat;
v(x, t) este viteza apei n porii mediului saturat; (x, t) este densitatea amestecului ;
D este o transformare liniar
a definit
a pe R3 , cu valori n R3 , care caracterizeaza dispersia poluantului n
apa din mediul poros; Sr(x, t) reprezint
a o surs
a de substant
a poluant
a ntr-un punct sau ntr-o zon
a din
domeniu (sau adsorbtia poluantului n matricea poroasa); Td reprezinta transportul difuzional si se realizeaz
a
prin miscarea nencetat
a a moleculelor care se ciocnesc si schimba astfel, ntre ele, energie; Tc este transportul
convectiv (advectiv ) sau flux advectiv si corespunde deplasarii particulelor antrenate de miscarea general
a a
fluidului.
C
and se doreste exprimarea matematica a fenomenului de dispersie, se face referire la ecuatia (6.14) sau
(6.15).
Din analiza fenomenului de dispersie a unui poluant ntr-un mediu poros rezulta existenta a trei mecanisme
principale, de migratie a substantelor poluante:
convectia (advectia);
difuzia molecular
a;
dispersia mecanic
a sau cinematic
a.
3 Fick,
Adolf (1829 1901), fiziolog german, care a formulat legile difuziei. A mai contribuit si la studiul contractiei musculare
112 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Pornind de la definirea fenomenului, se poate exprima matematic fiecare din cele trei mecanisme.
Prin convectie (advectie) vom ntelege antrenarea elementelor n solutie, n miscarea fluidului care se deplaseaz
a.
Difuzia molecular
a este un fenomen fizic legat de agitatia moleculara. Intr-un fluid n repaus, miscarea brownian
a provoac
a deplasarea particulelor n toate directiile spatiului. Daca concentratia fluidului este omogen
a n
spatiu, dou
a puncte vecine trimit, n medie, acelasi numar de particule unul spre celalalt, iar agitatia molecular
a
nu modific
a concentratia solutiei. Dac
a exista un gradient de concentratie ntre doua puncte vecine, punctul
cu concentratie mai ridicat
a va trimite, n medie, mai multe particule n toate directiile, decat punctele cu
concentratie slab
a. Rezultatul acestei agitatii moleculare va fi un flux de particule dinspre zona cu concentratie
mai ridicat
a spre cea cu concentratie mai scazuta.
Dispersia cinematic
a (mecanic
a) este un fenomen de amestec, legat de eterogenitatea vitezelor microscopice.
Dispersia cinematic
a ar putea fi rezumat
a prin urmatoarele aspecte:
(i) propagare mai rapid
a a elementelor transportate n axa porilor ;
(ii) diferent
a a vitezelor medii ntre pori diferiti ;
(iii) liniile de curent se ntrep
atrund, provoc
and o dilutie neuniform
a a concentratiei.
Transformarea D din ecuatia (6.14) se numeste coeficient de dispersie si contine n ea atat efectul difuziei
moleculare a poluantului n ap
a c
at si pe cel al vitezei apei n porii materialului poros. Daca se alege ca baz
a n
R3 versorii directiilor principale de anizotropie ale corpului, atunci matricea transformarii liniare D n aceast
a
baz
a are forma diagonal
a
DL
0
0
0
D=
0 DT
.
0
0 DT
In matricea de mai sus, DL este numit coeficient de dispersie longitudinal
a (n sensul curgerii), iar DT se
numeste coeficient de dispersie transversal
a n doua directii ortogonale la directia de curgere.
Pentru a obtine solutii cu semnificatie fizica, ecuatiei (6.14) i se adauga conditia initiala si conditii pe frontiera
corpului, care de fapt sunt conditii de unicitate.
6.3
Propriet
ati ale solutiilor problemelor de propagare a c
aldurii
Vom considera unele probleme care se pun n legatura cu ecuatia propagarii caldurii ntro singura dimensiune
spatial
a si vom studia unele propriet
ati ale solutiilor acestor probleme. Ne vom ocupa deci de cel mai simplu
exemplu de ecuatie cu derivate partiale de tip parabolic si anume ecuatia parabolic
a liniar
a
2u
u
u
= a2 2 + (x, t)
+ (x, t) u,
t
x
x
(6.16)
unde a > 0 este constanta de difuzivitate, iar functiile (x, t) si (x, t) sunt functii continue. In cazul particular
c
and (x, t) si (x, t) sunt identic nule, ecuatia (6.16) descrie propagarea unidimensionala a caldurii f
ar
a surse
interne de c
aldur
a (vezi ecuatia (6.8), particularizata desigur la cazul unidimensional).
Fie D un domeniu din planul xOt av
and frontiera D = 1 2 , unde 1 este segmentul de dreapta AB situat
pe paralela t = T > 0 la axa orizontal
a Ox, iar 2 = AM B este un arc simplu de curba situat n semiplanul
t < T. Vom presupune c
a domeniul D este situat n semiplanul t 0, situatie care poate fi ntotdeauna realizat
a
printro schimbare de variabile dac
a este cazul.
De asemeni, vom presupune c
a solutia ecuatiei (6.16) este de clasa C 2 pe domeniul ei de definitie.
Teorema 6.3.1. (Principiul de extrem pentru o ecuatie parabolic
a) Fie u(x, t) solutia ecuatiei (6.16)
pe D 1 , despre care presupunem c
a este continu
a pe D = D D si fie (x, t) 0 pe D. Dac
a
sup u(x, t) > 0,
(x,t)D
atunci acesta este atins pe portiunea de frontier

a 2 .
(6.17)
113
Demonstratie. Fie > 0 si v(x, y) = u(x, y) t, (x, t) D. Deoarece
sup u(x, t) =
(x,t)D
sup v(x, t) + T,
(x,t)D
at
conform ipotezei (6.17), putem alege > 0 astfel ca sup v(x, t) > 0. Daca ar exista (x0 , t0 ) D 1 asa nc
(x,t)D
v(x0 , t0 ) = sup v(x, t), atunci exist

a > 0 pentru care segmentul
(x,t)D
I = {(x, t0 ) : x (x0 , x0 + )} D 1 .
Acest interval este paralel cu axa orizontala Ox, are lungimea 2 si centrul n punctul (x0 , t0 ).
Fiindc
a x0 I este punct de maxim pentru functia v(x, t0 ), x I, de doua ori derivabila pe I, avem
v
(x0 , t0 ) = 0,
x
2v
(x0 , t0 ) 0.
x2
T
in
and seama c
a u(x, y) = v(x, y) + t verifica (6.16), rezulta ca functia v(x, t) satisface ecuatia
a2
2v
v
v
(x, t) + (x, t) (x, t) + (x, t)v(x, t)
(x, t) = (1 t(x, t)).
x2
x
t
Lu
and aici (x, t) = (x0 , t0 ), av
and n vedere relatiile precedente si faptul ca (x0 , t0 )v(x0 , t0 ) 0, obtinem c
a
v
v
(x0 , t0 ) < . Continuitatea functiei
(x0 , t) asigura existenta unui > 0 astfel ca
t
t
v
(x0 , t) ,
t
2
t [t0 , t0 + ].
Integr
and aceast
a inegalitate pe segmentul [t0 , t0 ], obtinem
v(x0 , t0 ) v(x0 , t0 ) .
2
Inegalitatea astfel obtinut
a arat
a c
a punctul (x0 , t0 ) nu poate apartine multimii D 1 , deci el apartine
portiunii de frontier
a 2 . Acum, tin
and seama ca pentru orice punct (x, t) D avem t > 0, obtinem
sup u(x, t) T + sup v(x, t) = T + sup [u(x, t) t] T + sup u(x, t).
(x,t)D
(x,t)2
(x,t)2
(x,t)2
F
ac
and 0 n inegalitatea sup u(x, t) T + sup u(x, t) rezulta
(x,t)2
(x,t)D
0 < sup u(x, t) =

(x,t)D
sup u(x, t),

(x,t)2
adic
a valoarea pozitiv
a maxim
a, dac
a exista, este atinsa pe 2 .
q.e.d.
Observatia 6.3.1. Dac

a u este solutie a ecuatiei (6.16), atunci si u este solutie a acestei ecuatii. Repet
and
rationamentul de mai sus pentru functia u, obtinem c
a dac
a inf u(x, t) < 0, atunci acesta este atins pe 2 .
(x,t)D
Observatia 6.3.2. Remarca precedent

a, mpreun
a cu concluzia Teoremei 6.3.1, arat
a c
a dac
a (x, t) 0 pe
D, atunci orice solutie a ecuatiei (6.16) satisface conditia
kuk = sup |u(x, t)|
(x,t)D
sup |u(x, t)|.

(x,t)2
(6.18)
114 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Teorema 6.3.2. Dac

a (x, t) (x, t), (x, t) 2 este o functie continu
a, atunci exist
a cel muult o solutie a
ecuatiei (6.16) care satisface conditia
u(x, t) = (x, t), (x, t) 2 .
(6.19)
Demonstratie. Dac
a u1 (x, t) si u2 (x, t) sunt doua solutii ale problemei (6.16), (6.19), atunci functia v(x, t) =
u1 (x, t) u2 (x, t) este solutie a ecuatiei (6.16), care satisface conditia
v(x, t) = 0,
(x, t) 2 .
Dac
a (x, t) 0 pe D, atunci aplic
and Teorema 6.3.1, avem ca v(x, t) = u1 (x, t) u2 (x, t) = 0 pe D, ceea
ce este echivalent cu u1 (x, t) = u2 (x, t) pe D.
Dac
a (x, t) > 0 pe D, atunci exist
a 0 > 0 asa cat 0 > (x, t), pe D. In acest caz, functia
w(x, t) = v(x, t) exp(0 t)
verific
a ecuatia
w
w
2w
t)w, (x, t) D
= a2 2 + (x, t)
+ (x,
t
x
x
t) = (x, t) 0 < 0, pe D, rezulta ca w(x, t) = 0 pe D si deci
si conditia w(x, t) = 0 pe 2 . Deoarece (x,
u1 (x, t) = u2 (x, t) pe D. Cu aceasta am demonstrat unicitatea solutiei problemei (6.16), (6.19).
q.e.d.
Teorema 6.3.3. Dac

a solutia problemei (6.16), (6.19) exist
a, ea depinde continuu de valoarea ei pe 2 .
Demonstratie. Deoarece multimea de puncte 2 este compacta si (x, t) este continua pe 2 , avem evident
kk =
sup |(x, t)| < .
(6.20)
(x,t)2
Fie u1 (x, t) si u2 (x, t) solutii ale ecuatiei (6.16) satisfacand conditiile u1 (x, t) = 1 (x, t), pentru (x, t) 2 ,
respectiv u2 (x, t) = 2 (x, t), pentru (x, t) 2 , functiile date 1 si 2 fiind functii continue pe 2 .
Lu
and 0 0 (0 se ia zero, dac
a (x, t) 0, pe D) ca la Teorema 6.3.3, notand u1 (x, t) u2 (x, t) =
w(x, t) exp(0 t) si aplic
and inegalitatea (6.18), obtinem
sup |u1 (x, t) u2 (x, t)| = sup |w(x, t) exp(0 t)| exp(0 t) sup |1 (x, t) 2 (x, t)|.
(x,t)D
(x,t)D
(x,t)2
Asadar, > 0 avem

sup |u1 (x, t) u2 (x, t)| < ,
(x,t)D
de ndat
a ce
sup |1 (x, t) 2 (x, t)| < (, T ) = exp(0 t), T > 0.
(x,t)2
Aceasta nsemn
a c
a la variatii mici ale valorii solutiei problemei (6.16), (6.19) pe 2 , variatii masurate cu
ajutorul normei (6.20), corespund variatii mici ale solutiei pe D, variatii care sunt masurate cu ajutorul normei
(6.18). Aceasta nseamn
a c
a solutia problemei (6.16), (6.19) depinde continuu de datele pe portiunea 2 a
frontierei lui D.
q.e.d.
6.4
115
Propagarea c
aldurii ntro bar
a de lungime finit
a cu conditii
la limit
a si initiale neomogene, n absenta surselor interne de
c
aldur
a
Vom aplica rezultatele obtinute p

an
a acum la studiul a doua probleme referitoare la ecuatia propagarii c
aldurii
u
2u
= a2 2 ,
t
x
(6.21)
a>0
ntro singur
a dimensiune spatial
a, n absenta surselor interne de caldura. Ecuatia (6.21) se obtine din (6.16)
dac
a lu
am (x, t) = 0 si (x, t) = 0. Aceasta ultima conditie face ca rezultatele continute n Teorema 6.3.1 si
Teorema 6.3.2 s
a fie adev
arate pentru ecuatia (6.21).
S
a consider
am problema determin
arii unei solutii a ecuatiei (6.21) pe domeniul
= {(x, t) : x [0, `], t [0, +)},
care s
a satisfac
a conditia initial
a neomogena
u(x, 0) = (x),
x [0, `],
(6.22)
si conditiile la capete (pe frontiera barei)

u(0, t) = 1 (t),
u(`, t) = 2 (t),
t [0, +),
(6.23)
unde , 1 si 2 sunt functii continue pe domeniul lor de definitie verificand conditiile de compatibilitate
(0) = 1 (0),
(`) = 2 (0).
Din punct de vedere fizic problema revine la gasirea distributiei temperaturii ntro bara de lungime finit
a
` > 0, cunosc
and conditia termic
a a barei la momentul t = 0, descrisa de functia : [0, `] R si temperaturile
la care sunt mentinute capetele O si A ale barei.
baza Teoremei 6.3.2, dac
a solutia problemei (6.21), (6.22), (6.23) exist
a, atunci ea este
unic
a pe orice dreptunghi OABC, unde O este originea reperului xOt si totodat
a una din extremit
atile barei,
plus, aceast
A(`, 0) este cealalt
a extremitate, B(`, t0 ), cu t0 > 0, C(0, t0 ). In
a solutie depinde continuu de datele
pe laturile CO, OA si AB ale dreptunghiului (2 din Teorema 6.3.2 este OA AB OC). De aici rezult
a
c
a dac
a solutia problemei (6.21), (6.22), (6.23) exist
a pe banda semiinfinit
a , atunci ea este unic
a
si
depinde continuu de datele pe frontiera acesteia. Frontiera multimii este format
a din semiaxa pozitiv
a
Ot, din segmentul OA si semidreapta pozitiv
a x = `.
Vom construi solutia problemei (6.21), (6.22), (6.23) folosind metoda lui Fourier de separare a variabilelor .
Dac
a n problema (6.21), (6.22), (6.23) trecem de la functia necunoscuta u(x, t) la noua functie necunoscut
a
v(x, t) prin relatia
u(x, t) = v(x, t) + w(x, t),
w(x, t) = 1 (t) +

1
2 (t) 1 (t) x,
a
atunci v(x, t) este solutia problemei
2
v
w
2 v
t = a x2 t ,
(P )
v(x, 0) = (x) w(x, 0),
v(0, t) = v(`, t) = 0.
(6.24)
116 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
S
a observ
am acum c
a dac
a v1 (x, t) si v2 (x, t) sunt solutiile problemelor (P1 ), respectiv (P2 ) definite dup
a
cum urmeaz
a:
2
2
w
v
v
2 v
2 v
=
a
=
a
,
2
t
t
x
x2
t
(P2 )
(P1 )
v(x, 0) = (x) w(x, 0),
v(x, 0) = 0,
v(0, t) = v(`, t) = 0;
v(0, t) = v(`, t) = 0,
atunci v(x, t) = v1 (x, t) + v2 (x, t) este solutia problemei (P ). Prin urmare, solutia problemei (6.21), (6.22),
(6.23) este
u(x, t) = v1 (x, t) + v2 (x, t) + w(x, t).
(6.25)
Din acest motiv, n cele ce urmeaz
a expunem metoda lui Fourier pentru determinarea solutiilor problemelor
care s
a contin
a drept caz particular problemele (P1 ) si (P2 ).
6.5
Propagarea temperaturii ntro bar

a izolat
a termic, cu conditie
initial
a nenul
a si n absenta surselor de c
aldur
a
sau infinit
a n ambele sensuri si care este redusa la un singur segment de dreapta este neglijabila, iar temperatura
este constant
a ntro sectiune
In ipoteza c
a ntre suprafata barei de lungime finita ` si mediul nconjurator nu exista schimb de c
aldur
a
(bara este izolat
a termic nici surse de c
aldur
a n interior , ceea ce nseamna ca f (x, t) = 0, iar 1 si 2 sunt
functii identic nule, functia u = u(x, t) care da valoarea temperaturii la orice moment t, n orice punct x al
barei, trebuie c
autat
a ca solutie a ecuatiei
1
(6.26)
) 2 ut uxx = 0
a
cu o conditie initial
a si conditii date.
Presupun
and c
a extremit
atile x = 0 si x = ` ale barei sunt mentinute la temperatura zero, conditiile la
limit
a constau din relatiile:
u(0, t) = 0; u(`, t) = 0, t > 0
(6.27)
La momentul t = 0, c
and se ncepe studiul propagarii temperaturii n bara, presupunem ca se cunoaste
forma barei, ceea ce se traduce prin conditia initial
a
u(x, 0) = (x),
x [0, `],
(6.28)
unde (x) este o functie de clas

a C 1 ([0, `]) care satisface conditiile de compatibilitate (0) = (`) = 0. Rezult
a
c
a functia poate fi reprezentat
a ca o serie Fourier de sinusuri pe [0, `], serie care este absolut si uniform
convergent
a pe [0, `],
(x) =
an sin
n=1
n
x,
`
x [0, `],
coeficientii dezvolt
arii fiind dati de relatiile
Z
n
2 `
(x) sin
x dx,
an =
` 0
`
n IN .
(6.29)
(6.30)
Aplic
and metoda separ
arii variabilelor , cautam solutii particulare ale ecuatiei (6.26), sub forma
u(x, t) = X(x) T (t),
(x, t) [0, `] [0, ).
(6.31)
Introduc
and u din (6.31) n ecuatia cu derivate partiale (6.26), obtinem urmatoarele ecuatii diferentiale ordinare:
T 0 (t) + a2 T (t) = 0;
00
X (x) + X(x) = 0.
(6.32)
(6.33)
117
Pentru determinarea solutiilor nebanale de forma (6.31), ale ecuatiei (6.26), care satisfac conditia la limit
a
(6.27), trebuie aflate mai nt
ai solutiile nebanale ale ecuatiei (6.33) cu conditia la limita
X(0) = 0,
X(`) = 0.
(6.34)
n 2
, unde n IN , si numai pentru aceste valori, exist

a solutii
`
nebanale Xn (x), ale problemei Cauchy (6.33), (6.34), egale cu
r
n
2
(6.35)
Xn (x) =
sin
x, n IN .
`
`
Pentru valorile lui egale cu n =
Valorilor n =
n 2
`
le corespund urmatoarele solutii ale ecuatiei (6.32) :

na 2
Tn (t) = bn exp
t ,
`
t [0, ),
(6.36)
unde, pentru claritatea scrierii am utilizat simbolul exp y pentru valoarea n y a functiei exponentiale cu baza
e, iar, dup
a cum vom constata ndat
a, coeficientii bn sunt, pana la un factor, coeficientii precizati n (6.30).
Din cele stabilite mai sus, deducem c
a functiile
r
na 2
2
n
(6.37)
bn exp
t sin
x, (x, t) [0, `] [0, ), n IN
un (x, t) = Xn (x)Tn (t) =
`
`
`
satisfac ecuatia (6.26) si conditiile la limit
a (6.27), indiferent de bn .
Folosind principiul superpozitiei [18], rezulta ca functia
r
na 2
X
n
2X
t sin
u(x, t) =
Xn (x)Tn (t) =
bn exp
x,
`
`
`
n=1
n=1
(x, t) [0, `] [0, )
(6.38)
satisface ecuatia (6.26) si conditiile la limita (6.27), cu presupunerea ca seria de functii din membrul drept al
egalit
atii (6.38) trebuie s
a fie absolut si uniform convergent
a pe domeniul indicat alaturat, conditie care este
ndeplinit
a dac
a avem n vedere ipotezele de lucru.
Impun
and functiei u(x, t) din (6.37) s
a satisfaca si conditia initial
a (6.28), deducem ca ar trebui s
a avem
r
2X
n
(x) =
bn sin
x, (x, t) [0, `] [0, ).
(6.39)
` n=1
`
Din unicitatea dezvolt
arii unei functii periodice n serie Fourier numai de sinusuri si relatiile (6.29), (6.39),
deducem
r
X
2X
n
n
x=
bn sin
x, (x, t) [0, `] [0, ).
an sin
(6.40)
`
`
`
n=1
n=1
Seriile de functii din (6.40) sunt egale dac
a si numai daca
r
`
an ,
bn =
2
(6.41)
unde coeficientii an sunt precizati n (6.29).

Introduc
and bn din (6.41) n (6.38), ajungem la concluzia n bara subtire omogena, de lungime finit
a `, se
propag
a dup
a legea
u(x, t) =
na 2
n
an exp
t sin
x,
`
`
n=1
unde coeficientii an sunt dati n (6.30).
(x, t) [0, `] [0, ),
(6.42)
118 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
na 2
Prezenta factorului exp
t, unde t 0, n seriile (6.38) si (6.42), precum si proprietatile seriei
`
(6.29), (6.30) atrage faptul c
a seria (6.42) este infinit derivabila termen cu termen, iar suma sa u(x, t) este
solutia problemei (6.26), (6.27), (6.28). Prin urmare, putem afirma ca ntro bara subtire care nu face schimb
de c
aldur
a cu exteriorul si f
ar
a surse termice n interiorul ei, careia i cunoastem distributia temperaturii la
momentul initial, temperatura se propag
a dupa legea (6.42).
Observatia 6.5.1. Trecerea, n rationamentele de mai sus, a functiei (x) n (x) w(x, 0) conduce la solutia
problemei (P1 ).
Dac
a n (6.42) introducem valoarea lui an , data de (6.30), obtinem ca solutia (6.42) se poate scrie n forma
Z `
(6.43)
G(x, t; )()d, (x, t) [0, `] [0, ),
u(x, t) =
0
unde sa efectuat notatia
G(x, t; ) =
ak 2
2X
k
k
exp
x sin
,
t sin
`
`
`
`
(x, t; ) [0, `] [0, ) [0, `].
(6.44)
k=1
Definitia 6.5.1. a Functia G(x, t; ) din (6.44) se numeste functia lui Green pentru ecuatia c
aldurii.
Exercitiul 6.5.1. S
a se g
aseasc
a solutia u(x, t) a ecuatiei propag
arii c
aldurii printro bar
a de lungime 4 unit
ati
u
2u
4 2 = 0,
t
x
stiind c
a bara este izolat
a termic, adic
a
u(0, t) = 0,
u(`, t) = 0,
t [0, ),
iar temperatura sa la momentul initial t = 0 este dat

a de
x
dac
a 0 x 2,
,
2
u(x, 0) =
= (x).
4 x , dac
a 2<x4
2
Solutie. Conform teoriei dezvoltat

a mai sus, solutia problemei este
u(x, t) =
X
n=1
unde
an exp (
n2 2
n
t) sin
x,
4
4
Z
1 4
n
() sin
d.
an =
2 0
4
Introduc
and aici expresia functiei (x), avem
Z
Z 4
1 2 x
nx
4x
nx
an =
sin
dx +
sin
dx =
2 0 2
4
2
4
2
k
8
n (1) 2 (2k + 1)2 , daca n = 2k + 1,
=
sin
=
.
n2
2
0,
daca n = 2k.
119
Din aceste calcule rezult

a c
a solutia problemei are n final expresia
(2k + 1)2 2
(2k + 1)
8 X (1)k
u(x, t) = 2
exp
(
t) sin
x.
(2k + 1)2
4
4
k=1
6.6
Propagarea c
aldurii ntro bar
a finit
a, cu date la limit
a si initiale
nule, n prezenta surselor interne de c
aldur
a
S
a aplic
am metoda lui Fourier pentru g
asirea solutiei problemei
2
u
2 u
+ f (x, t), (x, t) [0, `] [0, +),

=
a
t
x2
(Q)
u(x, 0) = 0, x [0, `],
u(0, t) = u(`, t) = 0, t [0, +),

unde f (x, t) este functie de clas
a C 1 pe banda semiinfinita [0, `] [0, +).
Aceast
a problem
a modeleaz
a matematic propagarea temperaturii ntro bara subtire de lungime `, temperatur
a datorat
a doar unei surse de c
aldur
a descrisa de functia f (x, t). Prin urmare, bara nu efectueaz
a schimb
de c
aldur
a cu exteriorul nici prin suprafata sa laterala si nici prin extremitatile sale, iar la momentul initial,
adic
a la momentul t = 0, temperatura este considerata a fi nula.
C
aut
am o solutie a problemei (Q) n forma
u(x, t) =
Tn (t) sin
n=1
n
x,
`
(x, t) [0, `] [0, ),
(6.45)
unde Tn (t) sunt functii ce urmeaz

a a fi determinate.
Dezvolt
and functia f (x, t) n serie de sinusuri pe [0, `], avem
f (x, t) =
n (t) sin
n=1
n
x,
`
(x, t) [0, `] [0, ),
(6.46)
n
x,
`
(6.47)
unde coeficientii dezvolt

arii sunt dati de
2
n (t) =
`
f (x, t) sin
0
n IN .
Pun
and conditia ca (6.45) s
a verifice ecuatia neomogena a propagarii temperaturii (prima relatie din (Q)),
si tin
and cont de (6.46), obtinem egalit
atile

X
n=1
Tn0 (t) +
na 2
`

n
Tn (t) n (t) sin
x = 0,
`
n IN ,
care au loc dac

a Tn (t), pentru fiecare n IN , este solutia ecuatiei diferentiale
Tn0 (t) +
na 2
`
Tn (t) = n (t).
(6.48)
Este evident c
a functia u(x, t) din (6.45) verifica conditia la limita a problemei (Q). Functia u(x, t) verific
a
si conditia initial
a din (Q) dac
a si numai daca avem
Tn (0) = 0,
n IN .
(6.49)
120 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Din (6.48) si (6.49), obtinem

Z
n ( ) exp
Tn (t) =

na 2
(t ) d ,
`
n IN .
(6.50)
In ipotezele impuse, functia (6.45), cu Tn (t), n IN , dati de (6.50) este solutia problemei (Q), iar solutia
w
problemei (P2 ) se obtine pentru f (x, t) =
(x, t).
t
6.7
Propagarea c
aldurii ntro bar
a finit
a, cu conditii la limit
a si
initiale neomogene, n prezenta unei surse interne de c
aldur
a
Presupunem c
a se dau functiile
f : [0, `] [0, ) R,
f C 0 ([0, `] [0, )),
1 , 2 : [0, ) R,
1 , 2 C 0 ([0, )),
: [0, `] R,
C 0 ([0, `]),
si c
a se cere determinarea functiei u : [0, `] [0, ) R, u C 0 ([0, `] [0, )), care sa verifice ecuatia
unidimensional
a a propag
arii c
aldurii
1 u 2 u
= f (x, t)
(6.51)
a2 t
x2
n bara de lungime `, n prezenta sursei interne de caldura f (x, t), sa satisfaca conditiile la limita
(
u(0, t) = 1 (t),
(6.52)
u(`, t) = 2 (t), t [0, )
si conditia initial
a

u(x, 0) = (x),
x [0, `].
(6.53)
Teorema care urmeaz

a va reduce rezolvarea problemei (6.51), (6.52), (6.53) la o problema asemanatoare, dar
cu conditii la limit
a omogene. Pentru aceasta introducem functia

1
x 0
(6.54)
f (x, t) = f (x, t) 2 01 (t) +
2 (t) 01 (t) , (x, t) [0, `] [0, ),
a
`
care va fi o nou
a surs
a intern
a de c
aldur
a.
Introducem de asemenea, functia

x
(x) = (x) 1 (0) +
2 (0) 1 (0)
`
care va constitui o nou
a dat
a initial
a .
Teorema 6.7.1. Dac
a u (x, t) este solutia problemei la limit
a cu date initiale
1 u 2 u
a2 t x2 = f (x, t),
u(0, t) = u(`, t) = 0, t [0, ),
u(x, 0) = (x), x [0, `],

atunci functia
u(x, t) = u (x, t) + 2 (t) +
este solutia problemei (6.51), (6.52), (6.53).

x
2 (t) 1 (t) , (x, t) [0, `] [0, ),
`
(6.55)
(6.56)
121
Demonstratie. Ar
at
am mai nt
ai c
a functia
derivatele sale. Folosind (6.56), obtinem
u
=
u =
x2
(6.56) verifica ecuatia (6.55)1 , pentru aceasta avand nevoie de

u
x 0
2 (t) 01 (t) ,
+ 01 (t) +
t
`

u
1
2 (t) 1 (t) ,
+
x
`
2 u
.
x2
(6.57)
Inmultind prima si a treia relatie din (6.57) cu 1/a2 , respectiv 1, adunandule si folosind faptul c
a u (x, t)
satisface ecuatia (6.55)1 , precum si (6.54), obtinem

1 u
1 0
1 u 2 u
2 u
x 0
0
=
+
(t)
+
(t)
(t)
=
1
a2 t
x2
a2 t
x2
a2 1
` 2

1
x 0
= f (x, t) + 2 01 (t) +
2 (t) 01 (t) = f (x, t),
a
`
ceea ce nseamn
a c
a functia u din (6.56) este solutie a ecuatiei (6.51).
Din (6.56) obtinem de asemenea

0
u(0,
t)
=
u
(0,
t)
+
(t)
+
(t)
(t)
= 1 (t),
1
2
1

`
u(`, t) = u (`, t) + 1 (t) + 2 (t) 1 (t) = 2 (t),

u(x, 0) = u (x, 0) + (0) + x (0) (0) = (x) + (0) + x (0) (0) = (x),
2
1
1
2
1
1
`
`
ceea ce arat
a c
a functia u din (6.56) satisface conditiile la limita (6.52) si conditia initiala (6.53).
6.8
q.e.d.
Principiul lui Duhamel pentru determinarea unei solutii particulare a ecuatiei neomogene a propag
arii temperaturii ntro
bar
a de lungime finit
a
Teorema 6.8.1. (Principiul lui Duhamel) Dac

a pentru fiecare [0, ) fixat not
am cu w(x, t, ) solutia
ecuatiei
1 u 2 u
= 0,
(6.58)
a2 t
x2
care verific
a conditiile
(
w(0, t, ) = 0,
(6.59)
w(`, t, ) = 0
si
w(x, 0, ) = a2 f (x, ),
(6.60)
atunci functia
Z
w(x, t , )d
up (x, t) =
(6.61)
este solutia ecuatiei

1 u 2 u
= f (x, t),
a2 t
x2
(6.62)
122 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
care satisface conditiile initiale si la limit

a
u(x, 0) = 0,
u(0, t) = 0,
u(`, t) = 0.
(6.63)
Demonstratie. Calcul
am derivatele functiei (6.61) folosind teoria integralelor depinzand de parametri. Avem
up
= w(x, 0, t) +
t
up
= a2 f (x, t) +
t
w
(x, t , )d
t
w
(x, t , )d.
t
sau
0
Apoi,
2 up
=
x2
Z
0
2w
(x, t , )d.
x2
Din aceste rezultate deducem

Z t
Z t 2w
1 up
2 up
1 2
w
=
a
f
(x,
t)
+
(x,
t
)d
(x, t , )d =
2
a2 t
x2
a2
0 t
0 x
Z t

2w
1 w
(x,
t
(x,
t
)
d = f (x, t),
= f (x, t) +
a2 t
x2
0
ceea ce arat
a c
a functia (6.61) este solutia ecuatiei (6.62).
Din (6.61), (6.59) si (6.60), g
asim
Z 0
up (x, 0) =
w(x, t , )d = 0,
Z t
up (0, t) =
w(0, t , )d = 0,
Z t
u (`, t) =
w(`, t , )d = 0,
p
adic
a sunt ndeplinite si conditiile (6.63).
q.e.d.
baza Teoremei 6.7.1 si Teoremei 6.8.1 rezult

a c
a rezolvarea problemei propag
arii c
aldurii
ntro bar
a de lungime finit
a, cu conditii la limit
a si initiale nenule, n prezenta unei surse interne de c
aldur
a,
denumit
a si factor perturbator, se reduce la determinarea solutiei problemei
1 u 2 u
a2 t x2 = 0, (x, t) [0, `] [0, ),

u(x, 0) = (x), x [0, `],
u(0, t) = u(`, t) = 0, t [0, ),

adic
a a problemei (6.26), (6.27), (6.28), a c
arei solutie a fost determinat
a ntrun paragraf anterior.
6.9
123
Problema Cauchy pentru ecuatia propag

arii c
aldurii ntro dimensiune spatial
a
In cele ce urmeaz
a vom considera propagarea temperaturii ntro bar
a infinit
a n ambele sensuri , ceea ce
nseamn
a c
a vom urm
ari modul de r
acire a unei bare foarte lungi, cunoscand la momentul initial distributia
temperaturii n fiecare punct al ei.
Prin urmare, avem de studiat problema determinarii solutiei ecuatiei cu derivate partiale de tip parabolic
1
ut uxx = 0, (x, t) (, +) [0, +),
a2
(6.64)
cu conditia initial
a
u(x, 0) = (x),
x (, +).
(6.65)
Aceast
a problem
a cu o conditie initial
a este cunoscuta ca problema Cauchy pentru ecuatia propag
arii c
aldurii
ntro dimensiune spatial
a.
Din punct de vedere fizic, problema (6.64), (6.65) revine la determinarea distributiei temperaturii unei bare
infinite n ambele sensuri c
and se cunoaste distributia initiala a temperaturii.
Pentru nceput, vom presupune c
a functia (x) este continua si marginita pe ntreaga axa reala.
Teorema 6.9.1. Exist
a cel mult o solutie a problemei (6.64), (6.65) care este m
arginit
a n semiplanul t 0.
Demonstratie. Presupunem c
a ar exista solutiile u1 (x, t) si u2 (x, t) ale problemei (6.64), (6.65) care sunt
m
arginite n semiplanul t 0, adic
a
|u1 (x, t)| M, |u2 (x, t)| M,
(x, t) R [0, +).
Functia w(x, t) = u1 (x, t) u2 (x, t) este o solutie a problemei (6.64), (6.65) satisfacand conditiile
w(x, 0) = 0, x R, |w(x, t)| 2M, (x, t) R [0, +).
Fie L > 0 si T > 0 arbitrari. Se verific
a imediat ca functia
v(x, t) =

4M x2
+ a2 t
L
2
este o solutie a ecuatiei (6.64) si verific

a conditiile
v(x, 0) 0 = |w(x, 0)|, x R,
|v(L, t)| 2M |w(L, t)|, t [0, +).
Functiile v(x, t) w(x, t) si v(x, t) + w(x, t) sunt solutii ale ecuatiei (6.64) pe dreptunghiul
D = {(x, t) : |x| < L, 0 < t < T }
ale c
arui v
arfuri sunt A(L, T ), B(L, 0), C(L, 0) si D(L, T ), iar pe portiunea de frontiera 2 = AB BC CD
sunt nenegative si deci avem:
inf (v(x, t) w(x, t)) 0;
2
inf (v(x, t) + w(x, t)) 0.
(6.66)
inf (v(x, t) + w(x, t)) 0,
(6.67)
In baza principiului de maxim rezult

a ca avem
inf (v(x, t) w(x, t)) 0;
D
124 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
inf (v(x, t) w(x, t)) < 0;
inf (v(x, t) + w(x, t)) < 0, ceea ce contrazice ine2

4M x2
galit
atile (6.66). Din inegalit
atile (6.67) rezulta |w(x, t)| v(x, t) =
+ a2 t , (x, t) D, unde D
L
2
este nchiderea domeniului D.
Fie acum (x0 , t0 ) un punct din semiplanul t 0, ales arbitrar. Pentru orice > 0 putem alege L suficient de
mare astfel nc
at s
a avem |w(x0 , t0 )| < si deci w(x0 , t0 ) = 0. Cum (x0 , t0 ) a fost ales arbitrar, rezulta c
a avem
c
aci n caz contrar am avea
w(x, t) = u1 (x, t) u2 (x, t) = 0, x (, +) si t 0

si astfel teorema este demonstrat
a.
q.e.d.
Observatia 6.9.1. Din Teorema 6.9.1 rezult

a c
a dac
a prin anumite mijloace putem g
asi o solutie a problemei
(6.64), (6.65), atunci aceasta este unica solutie a acestei probleme.
Incerc
am s
a determin
am solutia ecuatiei (6.64) folosind metoda separarii variabilelor. In acest scop, punem
u(x, t) = X(x)T (t), (x, t) (, +) [0, +).
(6.68)
Inlocuind (6.68) n (6.64), obtinem

1
X(x)T 0 (t) X 00 (x)T (t) = 0
a2
sau
1 T 0 (t)
X 00 (x)
= 2
= K,
X(x)
a T (t)
unde K trebuie s
a fie o constant
a deoarece x si t sunt variabile independente. Avem de integrat ecuatiile
diferentiale ordinare:
X 00 (x) K X(x) = 0, x (, +);
(6.69)
T 0 (t) K a2 T (t) = 0,
t [0, +).
(6.70)
Integr
and ecuatia (6.70), se obtine
T (t) = c exp(Ka2 t),
unde c este o constant
a.
Dup
a aceast
a etap
a, rezult
a c
a solutia ecuatiei (6.64) este
u(x, t) = c X(x) exp (K a2 t).
De aici rezult
a c
a nu putem avea dec
at cazul K < 0, deoarece pentru K > 0 ar rezulta ca pentru c 6= 0 n
fiecare punct al barei temperatura ar creste n valoare absoluta peste orice limite, iar pentru K = 0, aceast
a
temperatur
a ar p
astra n fiecare punct o valoare ce ar depinde numai de acel punct si independenta de timp,
adic
a am avea
u(x, t) = cX(x).
Nu putem accepta nici anularea constantei c, deoarece atunci am avea temperatura nula n toata bara n orice
moment, ceea ce contrazice conditia initiala (6.65).
T
in
and seama de cele de mai sus, introducem o noua constanta > 0, legata de constanta K prin relatia
K = 2 , ceea ce conduce la faptul c
a ecuatia diferentiala verificata de X(x) devine
X 00 (x) + 2 X(x) = 0,
x (, +).
(6.71)
Ecuatia diferential
a (6.71) are solutia
X(x) = A cos x + B sin x.
(6.72)
125
Pentru constantele de integrare din (6.72) putem afirma ca depind de , iar daca notam cA = A() si cB = B(),
o solutie a ecuatiei (6.64) este

u(x, t; ) = A() cos x + B() sin x exp(2 a2 t),
(6.73)
ceea ce nseamn
a c
a la fiecare > 0 avem cate o und
a de temperatur
a.
Aplic
and principiul superpozitiei si tin
and cont ca acopera ntreaga semidreapta pozitiva deschis
a R+ =
(0, +), constat
am c
a solutia general
Z
u(x, t; ) d
(6.74)
u(x, t) =
0
sau
Z
u(x, t) =

A() cos x + B() sin x exp(2 a2 t) d,
(x, t) R [0, +).
Conditia initial
a (6.65) implic
a verificarea identitatii
Z

A() cos x + B() sin x d = (x), x R,
(6.75)
din care vom vedea c

a se pot deduce functiile A() si B().
Intr-adev
ar, aceasta se va nt
ampla dac
a functia (x) este astfel ncat admite o reprezentare integral
a Fourier
n cosinus
Z
Z

1 +
(x) =
() cos (x )d d.
(6.76)
0
Folosind (6.75) si (6.76), deducem

Z

A() cos x + B() sin x d =
Z
=
0
1 Z
() cos d cos x d +
1 Z
(6.77)

() sin d sin x d, x R.
Deoarece functiile cos x si sin x sunt independente functional, din (6.77) rezulta
Z
1 +
() cos d,
A() =
1 +
B() =
() sin d.

(6.78)
Inlocuind n (6.73) expresiile (6.78) ale functiilor A() si B(), obtinem pentru solutia u(x, t; ) urm
atoarea
expresie
u(x, t; ) =
1
cos x
() cos d + sin x

() sin d exp(2 a2 t),
care poate fi restr

ans
a la
u(x, t; ) =
() exp(2 a2 t) cos (x )d.
(6.79)
Dac
a introducem expresia functiei u(x, t; ) din (6.79) n (6.74), putem afirma ca solutia problemei Cauchy
pentru ecuatia c
aldurii este dat
a de expresia
u(x, t) =
Z
0

exp(2 a2 t) cos (x ) d ()d,
(6.80)
126 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
care se poate transforma, dac

a n integrala interioara, care este o integral
a de tip Poisson4 se face substitutia
a t = u,
din care rezult
a
u
= ,
a t
x
= v,
a t
du
d = ,
a t
( x) = uv.
Asadar, integrala interioar

a din (6.80) are acum expresia
Z
1
1
exp(u2 ) cos uv du = I(v),

a t 0
a t
unde am notat cu I(v) integrala improprie depinzand de parametrul v
Z
exp(u2 ) cos uv du.
I(v) =
0
Functia I(v) este derivabil

a si
I 0 (v) =
u exp(u2 ) sin uv du.
Integr
and prin p
arti, obtinem
v Z
1

2
I (v) = exp(u ) sin uv
exp(u2 ) cos uv du,
2
2 0
0
0
din care deducem c

a functia I(v) este solutia ecuatiei diferentiale
I 0 (v) +
v
I(v) = 0.
2
Astfel, pentru determinarea functiei I(v) trebuie sa integram o ecuatie diferentiala de ordinul nt
ai cu
variabile separabile. Separ
and variabilele si integrand, gasim
v2
I(v) = I(0) exp
.
4
Ins
a I(0) =
exp(u )du este integrala GaussPoisson a carei valoare este I(0) =

0
, astfel ca
2
I(v) =
v2
exp
.
2
4
Revenind la notatiile pentru I si v, se g

aseste
(x )2
Z
exp(a2 2 t) cos (x )d =
exp
.
a t
2
4a2 t
0
(6.81)
Inlocuind (6.81) n (6.80), avem

1
u(x, t) =
2a t
(x )2
() exp
d, (x, t) R (0, +).
4a2 t
(6.82)
Integrala (6.82) se numeste integrala Poisson.

Relatia (6.82) descrie, n conditia initiala data de (x), regimul termic de r
acire al barei , imediat dup
a
aplicarea nc
alzirii la momentul t = 0 cuantificata de functia (x).
Nu este clar ns
a ce se nt
ampl
a la momentul initial t = 0. Este oare ndeplinita conditia initiala (6.65)?
4 Poisson, Sim
eon Denis (1781 1840), matematician francez, unul din creatorii fizicii matematice si autor al multor lucr
ari
despre mecanica cereasc
a, teoria elasticit
atii si calculul probabilit
atilor.
127
Vom ncerca s
a r
aspundem la ntrebare amintind ca am presupus ca functia este marginita pe R, adic
a
exist
a M > 0 asa nc
at s
a avem |(x)| M, x R. Vom arata ca functia (6.82) este de asemeni m
arginit
a,
adic
a satisface conditia
|u(x, t)| M, (x, t) R (0, +).
(6.83)
F
ac
and schimbarea de variabil
a = x + 2au t n integrala (6.82), obtinem
1
u(x, t) =
(x + 2au t) exp (u2 )du, (x, t) R (0, +).
(6.84)
Integrala improprie depinz

and de parametrii x si t din (6.84) este absolut si uniform convergenta n raport cu
t 0 si avem
1
|u(x, t)|
Z +
1
1
|(x + 2au t)| exp (u2 )du M
exp (u2 )du = M = M.

Asadar, are loc (6.83), deci functia u(x, t) din (6.82) este marginita.
Vom ar
ata acum c
a functia (6.82) este continua pe banda semiinfinita = [0, `][0, ) si satisface conditia
x (, +),
lim u(x, t) = (x),
t0
(6.85)
adic
a functia u(x, t) verific
a conditia initiala (6.65).
T
in
and cont de integrala GaussPoisson, rezulta ca putem scrie
Z
1
(x) =
(x) exp (u2 )du.
(6.86)
Din (6.82) si (6.86), obtinem

1
|u(x, t)(x)| =
Z +

1

2
(x+2au t)(x) exp (u )du
|(x+2au t)(x)| exp (u2 )du.

Integrala improprie
exp (u2 )du este convergenta si are valoarea
deoarece este de doua ori integrala
GaussPoisson. Prin urmare, oricare ar fi > 0 exista k = k() > 0 astfel ncat sa avem
2M
exp (u )du +

exp (u2 )du < .
2
(6.87)
T
in
and seama de inegalitatea (6.87) si de faptul ca |(x + 2au t) (x)| 2M, obtinem
1
|u(x, t) (x)| < +
2
t
+k
|(x + 2au t) (x)| exp (u2 )du.
Functia fiind continu

a rezult
a c
a, pentru > 0 considerat mai sus, exista = () astfel ncat s
a avem
|(x + 2au t) (x)| < , pentru orice t [0, ], pentru orice u [k, +k] si orice x R. Deci, avem
2
Z +k
Z +
1
1
2
|u(x, t) (x)| = +
exp (u )du < +
exp (u2 )du = , t [0, ],
2 2 k
2 2
adic
a are loc (6.85).
In baza Teoremei 6.3.3 rezult
a c
a functia (6.82) este unica solutie marginita a problemei (6.64), (6.65).
128 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Observatia 6.9.2. Proced

and analog ca n demonstratia egalit
atii (6.85), se poate ar
ata c
a solutia problemei
(6.64), (6.65) depinde continuu de datele initiale.
Observatia 6.9.3. Din (6.82) se vede c

a temperatura initial
a (x) se propag
a instantaneu, ceea ce nseamn
a
c
a oricare ar fi temperatura initial
a la momentul t = 0, aceasta d
a nastere unei temperaturi nenule n orice
punct x R si la orice moment t > 0. Aceast
a situatie pare a fi imposibil
a din punct de vedere fizic si arat
a
limitele modelului care nea condus la ecuatia liniar
a (6.64) de propagare a c
aldurii. Acest neajuns se poate
nl
atura, spre exemplu, dac
a ipoteza lui Fourier (6.1), privind conductia c
aldurii, se nlocuieste cu o alt
a lege
de propagare.
6.10
Problema Cauchy a ecuatiei propag

arii c
aldurii n n dimensiuni
spatiale. Solutie fundamental
a
S
a consider
am ecuatia cu derivate partiale de ordinul al doilea n functia necunoscuta
(x, t) = (x1 , x2 , ..., xn , t) u = u(x, t),
2u 2u
2u
1 u
=
+
+
...
+
,
2
2
a2 t
x1
x2
x2n
(x, t) Rn+1 ,
(6.88)
a > 0.
Ecuatia (6.88) este de tip parabolic si mai poate fi scrisa n forma

ut = a2 2 u,
a > 0,
(6.89)
.unde am notat
2 u =
2u 2u
2u
+
+
...
+
,
x21
x22
x2n
(6.90)
care este laplacianul functiei u n n dimensiuni.

In cazurile n = 3, n = 2 si n = 1, ecuatia corespunzatoare (6.89) descrie propagarea caldurii n trei, dou
a si
respectiv o singur
a dimensiune, ntrun mediu omogen si n absenta surselor interne de caldura.
Consideratiile si rezultatele obtinute n cazul n = 1, n paragraful anterior, se pot adapta pentru cazurile
n > 1. Vom da n continuare generaliz
ari la cazurile n = 2 si n = 3, fara a le sustine cu argumente matematice
riguroase.
a atasat
a ecuatiei (6.88) este
2
2 2
+
+ ... +
=0
x1
x2
xn
si deci curbele caracteristice ale ecuatiei (6.88) sunt hiperplanele (n + 1)dimensionale t = , unde este o
constant
a real
a arbitrar
a.
Fie functia real
a de 2n + 2 variabile reale (x, t; , ) = (x1 , x2 , ..., xn , t; 1 , 2 , ..., n , ), definita prin relatia
E(x, t; , ) =

kx k2

exp
,
n
p
4a2 (t )
2a (t )
1
t > ,
(6.91)
v
uX
u n
unde kx k = t (xk k )2 este norma euclidiana n Rn , iar exp este simbolul functiei exponentiale cu
k=1
baza num
arul e.
129
Efectu
and derivatele functiei (6.91), g
asim

n
kx k2
E
E(x, t; , ),
=
+ 2
t
2(t ) 4a (t )2
n
1
kx k2
E(x, t; , ),
+
2 E =
a2
2(t ) 4a2 (t )2
de unde rezult
a c
a functia (6.91) verific
a ecuatia (6.89) oricare ar fi Rn si t > .
Functia (6.91) se numeste solutie fundamental
a a ecuatiei caldurii n n dimensiuni spatiale.
Pentru n = 1 si = 0, din (6.91) se obtine
(x )2
1
exp
,
4a2 t
2a t
E(x, t; , 0) =
(6.92)
t>0
si formula (6.82) se scrie sub forma

Z
()E(x, t; , 0)d,
u(x, t) =
(x, t) R [0, ).
(6.93)
Dac
a g(x, t) este o functie m
arginit
a, continua si absolut integrabil
a pentru (x, t) R [0, ), atunci functia
Z
v(x, t; ) =
g(, )E(x, t; , )d,
(6.94)
t > ,
satisface conditiile
v
2v
= a2 2 ,
t
x
(6.95)
t > ; v(x, ; ) = g(x, )
si deci functia
Z
u(x, t) =
v(x, t; )d,
(6.96)
t>
este solutia problemei
2
u = a2 u + g(x, t),
t
x2
u(x, 0) = 0.
(6.97)
In cazul n = 2, solutia fundamental

a a ecuatiei caldurii este
E(x, y, t; , , ) =
(x )2 + (y )2
1
exp
,
4a2 (t )
4a2 (t )
(6.98)
t > .
Solutia problemei Cauchy
2
2
1 u = u + u ,
a2 t
x2
y 2
u(x, y, 0) = (x, y)
este
Z
(6.99)
(, ) E(x, y, t; , , 0)dd,
u(x, y, t) =
(6.100)
(x, y) fiind presupus

a m
arginit
a, continu
a si absolut integrabila pe R2 .
Solutia fundamental
a a ecuatiei propagarii caldurii n cazul n = 3 este
E(x, y, z, t; , , , ) =
(x )2 + (y )2 + (z )2
1
p
exp
,
4a2 (t )
8a3 3 (t )3
t > .
(6.101)
130 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Dac
a (x, y, z) este o functie m
arginita, continua si absolut integrabila pe R3 , atunci solutia problemei
Cauchy
2
2
2
1 u = u + u + u ,
a2 t
x2
y 2
z 2
(6.102)
u(x, y, z, 0) = (x, y, z)
este dat
a de formula
Z
(, , ) E(x, y, z, t; , , , 0)ddd.
u(x, y, z, t) =
Exercitiul 6.10.1. S
u
2u
4 2 = 0,
t
x
x R,
t > 0,
stiind c
a
(
u(x, 0) = (x),
(x) =
dac
a
x (, )
0, dac
a
x
/ (, ),
c,
lim u(x, t) = 0,
lim
u
(x, t) = 0.
x
Solutie. Fiind o bar

a de lungime infinita, solutia problemei este data de
u(x, t) =
2a t
(x )2
() exp
d,
4a2 t
(x, t) R [0, ).
Cunosc
and functia (x), dar si faptul c
a a = 2, deducem ca solutia problemei devine
c
u(x, t) =
4 t
Dac
a se face substitutia u =
(x )2
exp
d,
16t
(x, t) R [0, ).
x
, se obtine
4 t
c
u(x, t) =
t
x
4t
x
4t
exp(u2 )du, (x, t) R [0, ).
Introduc
and notatia
2
(y) =
exp(z 2 )dz,
constat
am c
a solutia problemei considerate este
u(x, t) =
x
c x
.
2
4 t
4 t
(6.103)
6.11
131
Propagarea c
aldurii ntro bar
a omogen
a de lungime finit
a,
a c
arei suprafat
a lateral
a este izolat
a termic si ale c
arei extremit
ati schimb
a c
aldur
a cu exteriorul prin convectie
Presupunem c
a schimbul de c
aldur
a prin convectie se realizeaza cu medii ambiante aflate la temperaturile
constante u1 si u2 , n respectiv cele dou
a capete ale barei. In aceste conditii, studiul propagarii caldurii n bara
omogen
a de lungime `, a c
arei suprafat
a laterala este izolata termic, se reduce la rezolvarea ecuatiei (6.26) cu
conditia initial
a (6.28) si cu conditiile la limita

u
(0, t) h1 u(0, t) u1 = 0
x
(6.104)

(`, t) + h2 u(`, t) u2 = 0, t [0, ),

x
unde h1 si h2 sunt constante pozitive care arata ca extremitatile barei nu sunt termoizolate. In cazul n care
h1 = h2 = 0, relatiile (6.104) devin
(0, t) = 0,
(`, t) = 0, t [0, )
x
si arat
a c
a bara nu face schimb de c
aldur
a cu exteriorul ei.
C
aut
am solutia problemei la limit
a cu conditii initiale (6.26), (6.28), (6.104) n forma
u(x, t) = v(x) + w(x, t),
(6.105)
00
unde v(x) este solutia ecuatiei (6.26), adica a ecuatiei v (x) = 0, care satisface conditiile la limita (6.104).
Ecuatia v 00 (x) = 0 admite solutia general
a
v(x) = c1 x + c2 .
(6.106)
Impun
and functiei (6.106) s
a satisfac
a conditiile la limita (6.104), obtinem
h1 (u2 u1 )
,
c1 =
h1 + h2 + `h1 h2
c
u2 u1
c2 = u1 + 1 = u1 +
.
h1
h1 + h2 + `h1 h2
(6.107)
Pentru ca functia u(x, t) din (6.105) s

a fie solutia problemei la limita cu conditia initiala precizata mai sus,
functia w(x, t) trebuie s
a satisfac
a ecuatia (6.26), conditia initiala
w(x, 0) = u(x, 0) v(x) = (x) v(x) = (x),

unde v(x) se determin
a din formulele (6.106), (6.107) si urmatoarele conditii la limita omogene
(0, t) h1 w(0, t) = 0,
(`, t) + h2 w(`, t) = 0.
x
(6.108)
(6.109)
Rezolvarea problemei la limit

a cu conditiile (6.26), (6.108), (6.109) o vom face utilizand de asemeni metoda
separ
arii variabilelor .
In cele din urm
a se g
aseste
w(x, t) =
X
n=1
An
cos
a2 2
n
n
x + h1 sin
x exp 2 n t ,
`
`
`
(6.110)
unde n , n IN , sunt r
ad
acinile pozitive ale ecuatiei
cot =
2 `2 h1 h2
,
`(h1 + h2 )
(6.111)
132 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
iar coeficientii An , obtinuti din conditia initiala (6.108), folosind ortogonalitatea functiilor
Xn (x) =
n
n
n
cos
x + h1 sin
x
`
`
`
pe compactul [0, `], au expresiile

An =
1
kXn k2
Z
0

n
n
n
u
0 (x)
cos
x + h1 sin
x dx,
`
`
`
(6.112)
prin p
atratul normei functiei Xn (x) ntelegand numarul
Z `
n
n
n 2
kXn k =
cos
x + h1 sin
x dx.
`
`
`
0
2
Din cele deduse mai sus rezult

a c
a distributia temperaturii ntro bara omogena de lungime `, a c
arei
suprafat
a lateral
a este izolat
a termic si ale carei extremitati schimba caldura cu exteriorul prin convectie este
dat
a de legea
u(x, t) =
a2 2
X n
n
n
u2 u1
h1 (u2 u1 )
cos
x + h1 sin
x exp 2 n t ,
x + u1 +
+
An
h1 + h2 + `h1 h2
h1 + h2 + `h1 h2 n=1
`
`
`
`
unde n , n IN , sunt r
ad
acinile pozitive ale ecuatiei (6.64), iar coeficientii An au valorile date n (6.65).
Capitolul 7
Ecuatii de tip eliptic

7.1
Ecuatia lui Laplace si ecuatia lui Poisson. Solutie fundamental

a
Din (6.90), unde sa introdus laplacianul n n dimensiuni, desprindem ca operatorul diferential de ordinul al
doilea care actioneaz
a asupra functiei u = u(x1 , x2 , ..., xn ) are expresia
2 =
2
2
2
+
+ ... + 2 .
2
2
x1
x2
xn
(7.1)
Operatorul (7.1) este cunoscut sub numele de operatorul lui Laplace n n dimensiuni .
Operatorul lui Laplace n n dimensiuni poate fi scris de asemenea ca produsul scalar al operatorului diferential vectorial
= e1
+ e2
+ ... + en
,
(7.2)
x1
x2
xn
cu el nsusi.
Operatorul din (7.2) este cunoscut sub numele de operatorul lui Hamilton n n dimensiuni , iar ek , unde
k {1, 2, ..., n}, sunt versorii reperului cartezian ortogonal Ox1 x2 ...xn . Asadar,
2 = .
Definitia 7.1.1. Ecuatia cu derivate partiale de ordinul al doilea

2 u = 0
(7.3)
se numeste ecuatia lui Laplace n n dimensiuni.
Definitia 7.1.2. Ecuatia cu derivate partiale de ordinul al doilea neomogen

a
2 u = f (x1 , x2 , ..., xn ),
(7.4)
unde f : D Rn R este o functie continu

a pe D, se numeste ecuatia lui Poisson n n dimensiuni.
Definitia 7.1.3. O functie real

a u(x) definit
a pe un domeniu D Rn , unde este considerat
a una din ecuatiile
(7.3), sau (7.4), care este continu
a mpreun
a cu derivatele sale partiale p
an
a la ordinul al doilea si transform
a
n identitate acea ecuatie cu derivate partiale se numeste solutie regulat
a a respectivei ecuatii.
133
134 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Definitia 7.1.4. O solutie regulat

a n D Rn a ecuatiei lui Laplace (7.3) se numeste functie armonic
a.
Se verific
a imediat c
a functia
(
(
E(x, y) =
kx yk2n ,
daca
n>2
ln kx yk, daca
n=2
, x 6= y = (y1 , y2 , ..., yn ),
(7.5)
unde
kx yk =
(x1 y1 )2 + (x2 y2 )2 + ... + (xn yn )2 ,
este solutie a ecuatiei lui Laplace n n dimensiuni (7.3) pe multimea Rn \ {y}.

Definitia 7.1.5. Functia E din (7.5) se numeste solutie!fundamental
a sau solutie!elementar
a a ecuatiei
lui Laplace n n dimensiuni.
Observatia 7.1.1. Pentru a semnala existenta si a vectorului y n expresia (7.5), se obisnuieste ca solutia
fundamental
a (7.5) s
a se noteze prin E(x, y).
Din Definitia 7.1.5 rezult

a c
a solutia fundamentala a ecuatiei lui Laplace este o functie armonic
a n orice
punct din IE n \ {y}, iar n punctul admite o singularitate de tip pol pentru n > 2 si logaritmic
a pentru n = 2.
Spatiul fizic l vom nota cu R3 si l vom presupune raportat la sistemul cartezian ortonormat Oxyz. Multimea
de versori ortonormati {i, j, k} este baza reperului ortonormat R = {O, i, j, k}, i fiind versorul axei Ox, j versorul
axei Oy, iar k este versorul axei Oz. Planul z = 0 va fi asimilat cu R2 .
In cazul n = 3, solutia fundamental
a a ecuatiei lui Laplace este
E((x, y, z), (, , )) =
1
,
r
r=
p
(x )2 + (y )2 + (z )2 , (x, y, z) 6= (, , ),
(7.6)
iar n cazul plan avem

E((x, y), (, )) = ln
1
= ln r,
r
r=
p
(x )2 + (y )2 , (x, y) 6= (, ).
(7.7)
Teorema 7.1.1. Fie S o hipersuprafat

a neted
a, nchis
a sau nu din spatiul punctual afin euclidian IE n
n
asociat spatiului vectorial R si fie () o functie real
a continu
a definit
a pe S.
Expresia
Z
u(x) =
E(x, y)(y)dy ,
(7.8)
unde dy este elementul de arie al hipersuprafetei S, a c

arui pozitie pe hipersuprafat
a este determinat
a de
variabila de integrare y, este o functie armonic
a n raport cu variabila x pentru toate punctele x ale spatiului
IE n nesituate pe S.
Demonstratie. Afirmatia rezult

a din faptul ca functia E(x, y) este armonica n raport cu variabila x pentru
2
x 6= y si din faptul c
a operatorii de derivare partiala de ordinul al doilea
se aplica sub semnul integral
a din
x2i
membrul al doilea al relatiei (7.8).
q.e.d.
7.2
135
Propriet
atile fundamentale ale functiilor armonice
Teorema 7.2.1. Dac

a u(x) este o functie armonic
a n D Rn , atunci la fel este si functia u(Cx + h), unde
este o constant
a real
a, C este o matrice ortogonal
a constant
a de ordin n, iar h = (h1 , h2 , ..., hn ) este un vector
constant din Rn , cu proprietatea c
a Cx + h apartine domeniului D.
Demonstratie. Amintim c
a matricea C se numeste ortogonala daca coincide cu inversa sa. Prin urmare, o
matrice ortogonal
a are proprietatea C C t = C t C = In , unde C t este transpusa matricei C, iar In este
matricea unitate de ordinul n, proprietate care se poate exprima matematic prin relatiile:
n
X
cik cjk = ij ;
k=1
n
X
cki ckj = ij ,
(7.9)
k=1
unde ij este elementul de pe linia i si coloana j a matricei unitate, care este egal cu 1 daca i = j si zero dac
a
i 6= j.
Folosind regula lantului de derivare a unei functii compuse si relatiile (7.9) deducem ca au loc egalit
atile
2
2
u(Cx + h) = 2 2 u(y),
2
xi
xi
i {1, 2, ..., n},
unde y = Cx + h.
Afirmatia din teorem
a este acum evidenta daca tinem cont de (7.3), (7.9) si (7.10).
(7.10)
q.e.d.
Teorema 7.2.2. Dac

a uk (x), k = 1, 2, ..., m, sunt functii armonice, atunci tot astfel este si suma finit
a
u(x) =
m
X
ck uk (x),
k=1
unde ck sunt constante reale arbitrare.

a evident din egalitatea
2
m
X
k=1
m
X
ck uk (x) =
ck 2 uk (x)
k=1
si Definitia 7.1.4.
q.e.d.
Teorema 7.2.3. Dac

a u(x) este o functie armonic
a ntrun domeniu D Rn , atunci functia
x
v(x) = kxk2n u
kxk2
este de asemenea o functie armonic
a n toate punctele unde ea este definit
a.

a prin verificare directa, calculand derivatele partiale nemixte de ordinul al doilea
ale functiei v(x) si tin
and cont de faptul c
a u(x) este functie armonica n D.
q.e.d.
136 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
In cazul n care domeniul D Rn contine punctul de la infinit, definitia functiei armonice necesit
a unele
mention
ari suplimentare deoarece notiunea de derivata n punctul de la infinit nu mai are sens. Pentru aceasta,
este nevoie de precizat ce se ntelege prin vecin
atate a punctului de la infinit.
Definitia 7.2.1. Prin vecin
atatea punctului de la infinit n Rn se ntelege exteriorul bilei nchise de raz
a
R cu centrul n origine.
Exteriorul bilei nchise de raz
a R cu centrul n origine este multimea punctelor x Rn caracterizat
a de
inegalitatea kxk > R.
Definitia 7.2.2. Se spune c
a functia u(x) este armonic
a n punctul de la infinit sau mai precis, ntro
vecin
atate a punctului de la infinit, c
and functia
y
v(y) = kyk2n u
(7.11)
kyk2
este armonic
a n sens obisnuit ntro vecin
atate a punctului y = 0.
Expresia (7.11) are sens pentru toti y 6= 0, iar valoarea functiei v(y) n punctul y = 0 este definit
a ca fiind
limita lim v(y).
y0
x
Prin transformarea y =
a variabilei y, rezulta formula
kxk2
x
u(x) = kxk2n v
.
kxk2
Definitia 7.2.3. Printro solutie regulat

a la infinitu(x) a ecuatiei lui Laplace se ntelege o functie care este
armonic
a peste tot ntro vecin
atate a punctului de la infinit, cu exceptia punctului de la infinit nsusi si care
r
am
ane m
arginit
a pentru kxk n cazul n = 2 si tinde la zero nu mai ncet dec
at tinde la zero kxk2n n
cazul n > 2.
Fie D un domeniu din spatiul afin IE n care are o frontiera S suficient de neteda si fie u(x) si v(x) dou
a
functii reale armonice pe D, continue n D S mpreuna cu derivatele lor partiale de ordinul ntai.
Integr
and peste domeniul D identit
atile
n
n
X
u X v u
v
=
,
xi xi
xi xi
i=1
i=1
n
X
u
v
v
u
=0
xi xi
xi
i=1
si folosind formula integral

a GaussOstrogradski [8], obtinem corespunzator formulele
Z
n Z
X
u(y)
v
u
v(y)
dy =
(x)
(x)dx
ny
x
x
i
i
S
D
i=1
(7.12)
si
Z
S
v(y)
u(y)
v(y)
u(y)
dy = 0
ny
ny
(7.13)
In formulele (7.12) si (7.13), ca si n cele ce urmeaza, prin ny ntelegem vectorul unitar al normalei exterioare
u(y)
n punctul y al hipersuprafetei S, iar
este derivata dupa directia ny a functiei u(y) n punctul y care,
ny
137
dup
a cum se stie, este egal
a cu produsul scalar dintre gradientul functiei u n punctul y si versorul normalei
exterioare ny , adic
a
n
X
u(y)
u
= (u)(y) ny =
(y)nyk (y).
ny
yk
k=1
De asemenea, dy este elementul de arie al hipersuprafetei S n punctul curent al ei y, iar dx este elementul
de volum n punctul x D care, dup
a cum se stie este dx = dx1 dx2 ... dxn , unde x = (x1 , x2 , ..., xn ).
Pentru ca formulele (7.12) si (7.13) s
a r
amana valabile n cazul n care D contine punctul de la infinit, situatie
care se nt
ampl
a dac
a D este multime nem
arginit
a , este natural sa cerem ca integrantii din aceste formule s
a
fie functii absolut integrabile, sau sumabile n cazul cand expresiile din cei doi membri ai formulelor (7.12) si
(7.13) sunt ntelese ca integrale Lebesgue.
Formulele (7.12) si (7.13) fac posibil
a stabilirea nca a unui numar de proprietati elementare ale functiilor
armonice.
Teorema 7.2.4. (Teorema de unicitate a functiilor armonice) Dac
a n domeniul D, continu
a n D S mpreun
a cu derivatele partiale de ordinul nt
ai ale sale si egal
a cu zero pe frontiera
S a domeniului D, atunci u(x) = 0 peste tot n D S.
Demonstratie. Proprietatea indicat

a rezulta din egalitatea (7.12) daca facem n ea u(x) = v(x). Intradev
ar,
deoarece u(y) = 0 pentru y S, formula (7.12) implica
Z
n Z
X
u 2
u(y)
dx =
u(y)
dy
x
ny
i
S
i=1 D
(7.14)
si prin urmare
n Z
X
u 2
dx = 0.
xi
i=1 D
u
In consecint
= 0 (i = 1, 2, ..., n), x D, adica u(x) = const. pentru toti x D. Acum, deoarece u(y) = 0
a,
xi
pentru y S, n baza continuit
atii functiei u(x) n domeniul nchis D S, rezulta ca u(x) = 0 pentru toti
x D S.
q.e.d.
Teorema 7.2.5. Fie u(x) o functie armonic

a n domeniul D si continu
a n D S mpreun
a cu derivatele ei
ai.
u
Dac
a derivata pe directia normal
a
(y) este egal
a cu zero pe frontiera S a domeniului D, atunci u(x) =
ny
const. pentru toti x D.
Demonstratie. Aceast
a proprietate a functiilor armonice se demonstreaza exact n acelasi mod ca teorema
precedent
a. Pentru a finaliza demonstratia este suficient ca n egalitatea (7.14) sa luam n consideratie faptul
u(y)
= 0 pentru toti y S.
q.e.d.
c
a
ny
Teorema 7.2.6. Dac

a u(x) este functie armonic
a n domeniul D, continu
a n D S mpreun
a cu derivatele ei
ai, atunci integrala pe hipersuprafata S a derivatei pe directia normal
a este egal
a cu zero.
138 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
ar, pun
and n (7.12), v(x) = 1 pentru toti x D, obtinem
Z
u(y)
dy = 0.
S ny
(7.15)
q.e.d.
7.3
7.3.1
Formule de reprezentare integral

a
Formule de reprezentare integral
a ale functiilor de clas
a C 1 si C 2
Asa numitele formule de reprezentare integral

a ale functiilor de clasa C 1 si C 2 pe un domeniu D IE n se obtin
prin introducerea solutiei fundamentale E(x, y) n prima si a doua identitate a lui Green, prezentate pentru
cazul n = 3 n relatiile (3.86) si respectiv (3.87), binenteles cu luarea n consideratie a Observatiei 3.8.1.
Deoarece solutia fundamental
a contine de fapt 2n variabile, va trebui sa precizam care din ele sunt fixe
si care sunt variabile, x = (x1 , x2 , ..., xn ), y = (y1 , y2 , ..., yn ). In cele ce urmeaza vom presupune x fix, iar y
variabil n domeniul D IE n , adic
a y D. Pozitia lui x se poate determina n functie de domeniul D :
punctul x poate s
a apartin
a lui D;
x poate s
a fie situat pe frontiera lui D, adica x D = S;
punctul x se poate afla n exteriorul lui D.
Vom presupune c
a D este un domeniu marginit.
Av
and n vedere forma solutiei fundamentale, vom constata ca n formulele de reprezentare integral
a, pe
care urmeaz
a s
a le demonstr
am, apar integrale improprii de forma
Z
f (y)dy
, x D,
I(x) =
(7.16)
kx
yk
D
unde este un num
ar real, f (y) este o functie definita, marginita si integrabila n domeniul marginit D, iar
dy este elementul de volum al spatiului afin IE n .
Lema 7.3.1. Dac
a f (y) este o functie definit
a, m
arginit
a si integrabil
a n domeniul m
arginit D, iar < n,
atunci integrala improprie (7.16) este convergent
a.
Demonstratie. Deoarece punctul fix x apartine domeniului D, l putem izola n bila deschisa B(x, ) centrat
a
n x, de raz
a > 0, complet inclus
a n D si vom putea scrie I(x) = I (x) + I1 (x), unde sa notat
Z
Z
f (y)dy
f (y)dy
I (x) =
, I1 (x) =
.
(7.17)
kx
yk
kx
yk
B(x,)
D\B(x,)
Deoarece integrantul care apare n I1 (x) este o functie integrabila n D \ B(x, ), este suficient sa gasim n ce
conditii este convergent
a integrala I (x).
Pentru aceasta, efectu
am schimbarea de variabila y = x + rs, unde 0 r , iar s este un versor arbitrar
din Rn , ceea ce nseamn
a c
a ksk = 1. De asemenea, putem afirma ca multimea versorilor s constituie sfera ,
de raz
a unitate cu centrul n origine, denumita pe scurt sfera unitate si notata cu (0, 1).
Deoarece elementul de volum n B(x, ) este dy = rn1 drdn , unde dn este elementul de arie al sferei
(0, 1), iar norma vectorului x y este egala cu raza a bilei B(x, ), rezulta ca integrala improprie I (x) se
prezint
a ca o iteratie de
a integrale, una
Z simpla, pe Zsfera unitate (0, 1), si cealalta integrala improprie de
Z dou
f (y)dy
speta a doua I (x) =
=
rn1 dr
f (x + rs)dn .
kx
yk
0
(0,1)
B(x,)
Z a
Conform unui criteriu cunoscut de convergenta a integralelor improprii de forma
rn1 dr, cu a > 0,
0
[8], integrala I (x) tinde la zero, c

and 0, daca n 1 > 1, ceea ce nseamna < n.
q.e.d.
139
Teorema 7.3.1. (Formula de reprezentare integral

a a functiilor de clas
a C 1 ) Dac
a u(x) este o functie
1
0
a S, atunci are loc identitatea
de clas
a C n D si de clas
a C pe nchiderea D a domeniului D de frontier
Z
Z
E(x, y)
p n u(x) =
y E(x, y) (u)(y)dy
u(y)
dy ,
(7.18)
ny
D
S
unde:
1
n 2 n/2 este aria sferei unitate din IE n ;
2
Z +
x1 ex dx este functia gamma a lui Euler ;
() =
n =
E(x, y) este solutia fundamental

a a ecuatiei lui Laplace;
E(x, y)
este derivata pe directia normalei exterioare ny a solutiei fundamentale E(x, y);
ny
p este functia!n scar

a definit
a n
+1,
1
p(x) =
+ ,
0,
modul urm
ator:
dac
a
x D;
dac
a
x D = S;
dac
a
x
/ D,
(7.19)
adic
a x IE n \ D.
Demonstratie. Amintim nt
ai c
a prima identitate a lui Green scrisa pentru un domeniu D IE n , de frontier
a
S, se obtine formal din (3.86) dac
a consideram ca integrala de volum este pe domeniul ndimensional D, iar
integrala de suprafat
a este o integral
a pe hipersuprafata S, adica
Z
Z
Z

v(y)
u(y)(2 v)(y)dy +
(u)(y) (v)(y) dy =
u(x)
dy .
(7.20)
ny
D
D
S
Dac
a presupunem c
a x IE n \ D, atunci kx yk 6= 0 si deci 2y E(x y) = 2x E(x y) = 0, oricare ar fi
x n aceast
a situatie. Deoarece E(x y) C 2 (D), daca x 6= y, se poate aplica prima identitate a lui Green
(7.20) n ipoteza v(y) = E(x y), aici x consideranduse fixat n IE n \ D. Prima integrala din (7.20) va dispare
si se obtine evident formula (7.18), cu p = 0.
Dac
a ns
a x D, formula (7.20) nu se mai poate aplica deoarece v(y) = E(x y) nu este de clas
a C 2 (D).
Pentru a elimina aceast
a dificultate, vom considera din nou bila deschisa care a fost introdusa n demonstratia
Lemei 7.3.1. In domeniul D \ B(x, ) se poate aplica formula n cauza, deoarece kx yk 6= 0, obtin
anduse
astfel identitatea
Z
Z
Z

E(x, y)
dy ,
u(y)2y E(x y)dy +
(u)(y) (y E)(x, y) dy =
u(y)
ny
D\B(x,)
D\B(x,)
(D\B(x,))
care, deoarece 2y E(x y) = 0 si deoarece (D \ B(x, )) = D B(x, ) = S , se va putea scrie n forma
Z
E(x, y)
u(y)
dy =
ny
Z
D\B(x,)
Z

E(x, y)
(u)(y) (y E)(x, y) dy
u(y)
dy ,
ny
S
(7.21)
unde am tinut cont c

a versorul normala exterioara ny n punctul y este dirijat spre centrul sferei , ceea ce
nseamn
a c
a vom avea
= . Av
and n vedere expresia (7.5) a solutiei fundamentale E(x, y), vom avea
ny
r
140 Ion Cr
aciun
de asemenea
Gheorghe Barbu
1
1
E(x, y) = kx yk1n = 1n , deoarece y si deci kx yk = . Vom gasi
r
n
n
Z
Z
E(x, y)
dy =
u(x + s)ds ,
u(y)
ny
(0,1)
(7.22)
unde (0, 1) este sfera unitate, av

and elementele notate cu s, iar ds este elementul de arie n punctul s al
acestei sfere.
Inlocuind integrala din (7.22) n identitatea (7.21), dupa trecere la limta pentru 0, gasim formula (7.18),
Z

u(x + s)ds = u(x)n .
n care p(x) = +1, deoarece lim D \ B(x, ) = D si lim
0
(0,1)
Dac
a x D = S, vom extrage din D o semibila B 0 (x, ), cu centrul n x si raza > 0.
Rationamentul anterior se aplic
a n ntregime, singura diferenta constand n faptul ca n loc de integralele
care apar n (7.22), care sunt calculate pe sfera cu centrul n x si raza vor aparea aceleasi integrale, ns
a
calculate pe o emisfer
a.
Not
and cu 0 aceast
a emisfer
a, vom avea:
Z
Z
Z

E(x, y)
E(x, y)
dy =
dy ;
(7.23)
(u)(y) (y E)(x, y) dy
u(y)
u(y)
ny
ny
D\B 0 (x,)
S
0
Z
Z
E(x, y)
dy =
u(x + s)ds ;
ny
0
0 (0,1)
Z
Z
E(x, y)
1
lim
u(y)
dy = lim
u(x + s)ds = n u(x).
0 0
0 0 (0,1)
ny
2
u(y)
(7.24)
(7.25)
1
n
2
Analiz
and acest de al treilea procedeu si tinand cont de (7.24) si (7.25), dupa trecerea la limita pentru 0
n (7.23), constat
am c
a (7.18) este adev
arata si n cazul x S = D.
q.e.d.
unde 0 (0, 1) este emisfera unitate, a c
arei arie este
Teorema 7.3.2. (Formula de reprezentare integral

a a functiilor de clas
a C 2 ) Dac
a u(x) este o functie
2
1
de clas
a C n D si de clas
a C (D) si S este frontiera lui D, atunci are loc identitatea
Z
Z
Z
E(x, y)
u(y)
p n u(x) = u(y)
dy +
E(x, y)
dy
E(x, y)(2 u)(y)dy ,
(7.26)
ny
ny
S
S
D
n care p este functia n scar
a definit
a prin (7.19).
Demonstratie. Scriind identitatea lui Green (7.20), n care v(y) = u(y), iar u(y) = E(x, y), obtinem relatia
Z
Z
Z

u(y)
E(x, y)(2 u)(y)dy +
(y )E(x, y) (u)(y) dy =
E(x, y)
dy .
(7.27)
ny
D
D
S
Dup
a cum ne convingem imediat, egalitatea (7.27) are sens caci
and aici D \ B(x, ) n loc de D si f
ac
and
Z pun

apoi 0, obtinem o relatie din care putem extrage termenul
(y )E(x, y) (u)(y) dy care, nlocuit
D
n (7.18), conduce exact la formula (7.26).
q.e.d.
7.3.2
141
Formul
a de reprezentare integral
a a unei functii armonice
Teorema 7.3.3. Pentru o functie armonic

a ntrun domeniu D de frontier
a S, continu
a n D S mpreun
a
cu derivatele partiale de ordinul nt
ai, are loc formula de reprezentare integral
a
Z
Z
1
u(y)
1
E(x, y)
u(x) =
E(x, y)
dy
u(y)
dy .
(7.28)
n S
ny
n S
ny
n =
1
n 2 n/2 este aria sferei de raz
a unitate din IE n , iar este functia Gamma a lui Euler.
Demonstratie. Pentru a deduce formula (7.28), alegem un punct arbitrar x D si consideram bila nchis
a
ky xk de raz
a > 0, situat
a n ntregime n D. Notam cu D partea din domeniul D care r
am
ane n
afara bilei. Aplic
am formula (7.13) domeniului D , a carui frontiera este reuniunea dintre frontiera S a lui D si
frontiera bilei, de ecuatia ky xk = . In locul functiei v(y) vom considera v(y) = E(x, y). Obtinem
Z
Z

u(y)
E(x, y)
u(y)
E(x, y)
E(x, y)
u(y)
dy =
E(x, y)
u(y)
dy .
(7.29)
ny
ny
ny
ny
S
kyxk=
Celui de al doilea termen din membrul doi i adunam si scadem termenul u(x)
E(x, y)
si astfel membrul
ny
doi al egalit
atii (7.29) devine
Z
Z
Z

E(x, y)
u(y)
E(x, y)
E(x, y)
dy
u(y) u(x)
dy u(x)
dy .
n
n
ny
y
y
kyxk=
kyxk=
kyxk=
(7.30)
Pe de alt
a parte, pe sfera ky xk = , avem
pentru n > 2,
(n 2)n2
E(x, y) =
ln
pentru n = 2,
1
pentru n > 2,
E(x, y) n1
=
ny
1
pentru n = 2,
Z

E(x, y)
lim
u(y) u(x)
dy = 0,
0 kyxk=
ny
Z
dy
= n .
n1
kyxk=
Prin urmare, n baza relatiei (7.15), prin trecere la limita pentru 0 n egalitatea (7.29) n care se tine
cont de (7.30), se obtine reprezentarea integrala (7.28).
q.e.d.
Observatia 7.3.1. Formula (7.28), de reprezentare integral

a a unei functii armonice n D IE n , se poate
obtine direct din (7.26) dac
a se tine cont de faptul c
a n D.
142 Ion Cr
aciun
7.4
Gheorghe Barbu
Formule de medie ale unei functii armonice
Teorema 7.4.1. Dac

a (x) este o functie armonic
a pe un domeniu D IE n , atunci valoarea sa ntrun punct
x D este egal
a cu media valorilor luate pe frontiera unei bile nchise arbitrare cu centrul n x si raz
a R inclus
a
n D, adic
a
Z
1
u(x) =
u(y)dy .
(7.31)
n Rn1 kyxk=R
ar, deoarece pe sfera ky xk = R avem egalitatile
pentru n > 2,
(n 2)Rn2
E(x, y) =
ln R
pentru n = 2,
1
E(x, y)
Rn1
=
ny
1
R
pentru n > 2,
pentru n = 2,
este usor de v
azut c
a, n baza formulei (7.15), din formula de reprezentare integrala (7.28), obtinem (7.31).
Scriind formula (7.31) pentru sfera ky xk = R n forma
Z
1
n1 u(x) =
u(y)dy
n kyxk=
si integr
and aceast
a egalitate n raport cu pe compactul [0, R], obtinem
Z
n
u(y)dy ,
u(x) =
n Rn kyxkR
unde dy este elementul de volum a c
arui locatie n D este specificata prin variabila y, iar
(7.32)
n Rn
este volumul
n
bilei deschise ky xk < R.

Formulele (7.32) si (7.31) sunt cunoscute ca formule de medie ale unei functii armonice pentru o bil
a
deschis
a si respectiv pentru frontiera acesteia.
q.e.d.
Folosind coordonatele polare n plan si n spatiu, formula de medie (7.31) se poate rescrie n respectiv formele:
u(x1 , x2 ) =
u(x1 , x2 , x3 ) =
7.5
1
4
Z
d
1
2
u(x1 + R cos , x2 + R sin )d,
(7.33)
u(x1 + R sin cos , x2 + R sin sin , x3 + R cos ) sin d.
(7.34)
Principiu de extrem pentru functii armonice
Consider
am o functie u(x), armonic
a n domeniul D Rn , si notam cu m si M marginile inferioara si superioar
a
ale valorilor functiei respective.
Din egalitatea (7.32) cu usurint
a se poate stabili urmatoarea proprietate cunoscuta sub numele de principiu
de extrem pentru functii armonice.
143
Teorema 7.5.1. O functie u(x), armonic

a pe un domeniu D, nu poate lua valorile sale maxime sau minime
n puncte ale domeniului D dec
at dac
a se reduce la o constant
a.
Demonstratie. C
and M = + sau m = afirmatia din teorema este evidenta deoarece functia u(x) poate
lua numai valori finite n orice punct al domeniului D. Presupunem atunci ca M 6= + si ca exista un punct
x0 D n care functia u(x) ia valoarea sa maxima pe D,
u(x0 ) u(x), x D.
(7.35)
Dac
a B0 este o bil
a cu centrul n x0 si raz
a a0 astfel aleasa ncat B0 si frontiera sa S0 sa fie incluse n D, atunci
din (7.31) si (7.35) rezult
a
Z
1
u(x0 )
u(y)dy .
(7.36)
n an1
kyxk=a0
0
Dac
a pe sfera ky x0 k = a0 exist
a un punct x1 n care u(x1 ) < u(x0 ), datorita continuitatii functiei u(x),
exist
a o vecin
atate V1 a punctului x1 pentru care u(x) < u(x0 ) si inegalitatea (7.36) devine stricta
Z
1
u(y)dy ,
(7.37)
u(x0 ) >
n an1
kyxk=a0
0
ceea ce contrazice egalitatea (7.31). Rezult
a u(x) = u(x0 ), x S0 , si aceasta pentru orice sfera care ndeplineste
conditiile enuntate, n particular pentru sferele cu centrul n x0 si cu raza a < a0 . Deci
u(x) = u(x0 ),
x B 0 = B0 S0 .
Valoarea maxim
a u(u0 ) fiind egal
a cu u(x1 ), x1 S0 , repetand rationamentul pentru o bila B1 cu centrul n
x1 aleas
a astfel ca B1 S1 = B 1 D, rezulta ca u(x) = u(x1 ) = u(x0 ), x B1 etc. Fie y D arbitrar. Cum
D este multime conex
a, exist
a o linie poligonala L, de lungime finita, care uneste x0 cu y. Luand x1 = S0 L,
x2 = S1 L etc., dup
a un num
ar finit de pasi obtinem o bila Bn astfel ncat y B n , deci u(y) = u(x0 ),
y D. In concluzie, dac
a u(x), armonic
a pe D, ia ntrun punct x0 D valoarea sa maxima, u(x) se reduce
la o constant
a pe D.
Asadar, din rationamentul dezvoltat mai sus, rezulta ca punctul de extrem u0 nu poate apartine interiorului
domeniului D, si n consecint
a u0 S0 .
q.e.d.
conditie la frontier
a, atunci diferenta lor w(x) = u(x) v(x) este egala cu zero pe frontiera S a domeniului
D, si prin urmare, n baza principiului de extrem pentru o functie armonica, w(x) = 0, adica u(x) = v(x)
pretutindeni n D S.
7.6
Problema Dirichlet si problema Neumann
C
and se deduc anumite ecuatii cu derivate partiale din legi generale care guverneaza fenomene ale naturii, apar
n mod natural conditii suplimentare impuse solutiilor cautate. Demonstrarea existentei si unicit
atii solutiilor
care satisfac conditii suplimentare specifice (la limita sau pe frontiera si eventual initiale) joaca un rol important
n teoria ecuatiilor cu derivate partiale.
Dac
a atunci c
and au loc mici variatii ale datelor continute atat n ecuatii cat si n conditiile suplimentare
impuse solutiilor se produc mici variatii ale solutiilor care satisfac ecuatiile si conditiile modificate spunem c
a
solutiile sunt stabile sau c
a problemele sunt bine puse (corect puse). Altminteri, problemele n chestiune se zic
probleme puse impropriu sau probleme incorect puse.
Este bine de mentionat c
a conditiile problemelor care trebuiesc sa fie satisfacute de catre solutiile c
autate
depind de tipul ecuatiei cu derivate partiale considerate.
S
a formul
am acum o problem
a la limit
a a carei corectitudine se va demonstra ulterior.
Presupunem c
a S, frontiera unui domeniu marginit D din spatiul afin ndimensional IE n , asociat spatiului
euclidian Rn , este o hipersuprafat
a neted
a (n 1)dimensional
a.
144 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
In cele ce urmeaz
a, prin suprafat
a n IE n vom ntelege o hipersuprafata (n 1)dimensionala de acest
tip. Prefer
am acest stil de prezentare, general la prima vedere, n dorinta de a prinde simultan cele dou
a
cazuri nt
alnite cel mai frecvent n practica curenta. Primul caz este acela n care n = 3, hipersuprafata fiind
acum suprafata obisnuit
a din spatiul euclidian tridimensional, iar cel de al doilea este cel n care n = 2, c
and
hipersuprafata este nlocuit
a de o curb
a plana.
S
a formul
am urm
atoarea problem
a: s
a se determine acea solutie u(x) a ecuatiei (7.3) care s
a fie regulat
a n
domeniul D, continu
a n regiunea nchis
a D S si care s
a satisfac
a conditia la limit
a
lim u(x) = (y);
xy
x D, y S,
(7.38)
unde este o functie continu

a dat
a definit
a pe S.
Problema astfel formulat
a este cunoscuta sub numele prima problem
a la limit
a fundamental
a sau problema
Dirichlet.
Problema Neumann const
a n determinarea unei functii u(x), armonica pe domeniul D IE n , pentru care
sunt date valorile derivatei sale dup
a directia versorului n al normalei exterioare
u
n
(x) = (x);
x S,
(7.39)
n toate punctele x apartin

and frontierei S a domeniului D, n care normala n(x) este continua. Functia (x)
este considerat
a cunoscut
a, dat
a si este o functie continua.
Problema Neumann pentru ecuatia lui Laplace este cunoescuta si sub numele de a doua problem
a la limit
a
sau a doua problem
a fundamental
a .
Aceste dou
a probleme, referinduse la un domeniu marginit, se numesc probleme interioare. Urm
atoarele
probleme, referitoare la domenii nem
arginite, se numesc probleme exterioare .
Fie D un domeniu nem
arginit si S frontiera sa formata din una sau mai multe suprafete cu normala n(x)
continu
a pe portiuni. D
am ca exemplu urmatoarele domenii nemarginite din IE 3 , spatiul afin asociat spatiului
liniar R3 , n care sa ales reperul cartezian ortogonal Oxyz :
D1 = {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 > R2 }, R > 0;
D2 = {(x, y, z) R3 | z > 0};
D3 = {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 > R2 , z > 0}, R > 0;
D4 = {(x, y, z) R3 | (x 2)2 + y 2 > 1, x > 0}.
Multimea D1 reprezint
a exteriorul bilei nchise cu centrul n origine de raza R si este o multime deschisa, conex
a,
dar nem
arginit
a. Domeniul D2 este semispatiul superior. Multimea D3 este semispatiul superior din care sa
nl
aturat jum
atatea superioar
a din cilindrul circular nchis, de raza R, cu axa de rotatie axa Oz. Ultima multime
este situat
a n semispatiul x > 0 dar si n exteriorul cilindrului cu generatoarele paralele cu Oz, avand curba
directoare cercul de raz
a 1 si centrul n punctul C(2, 0, 0) situat n planul Oxy. Domeniile D2 , D3 si D4 sunt
de asemeni nem
arginite.
Problema lui Dirichlet pentru un domeniu nem
arginit D IE n este urmatoarea: sa se determine o functie
u(x), armonic
a pe D, cu urm
atoarele conditii:
u(x) = (x), x S;
lim u(x) = 0,
kxk
unde (x) este o functie dat

a, definit
a pe frontiera S a domeniului D.
Problema Neumann pentru un domeniu nem
arginit D IE n consta n determinarea unei functii u(x),
u
armonic
a pe D, date fiind valorile derivatei
(x) n toate punctele x S n care n este continu
a, iar
n
lim u(x) = 0.
kxk
Teorema 7.6.1. Solutia problemei Dirichlet este unic

a, at
at n cazul domeniilor m
arginite c
at si n cazul
domeniilor nem
arginite.
Solutia problemei Neumann pentru domenii m
arginite este determinat
a n afara unei constante aditive.
145
cazul domeniilor nem

In
arginite, solutia u(x) a problemei Neumann care satisface conditiile suplimentare

u
u

K
C
u

,
max
...,
, kxk > R0 ,
(x)
(x)
(x)
|u(x)|

,
,

kxk
x1
x2
xn
kxk1+
unde C, K, R0 , sunt constante strict pozitive date si >
n2
, este unic
a.
2
Demonstratie. S
a presupunem c
a exist
a doua solutii ale problemei Dirichlet, u1 (x) si u2 (x)
2 u1 (x) = 0, 2 u2 (x) = 0, pe D,
u1 (x) = (x), u2 (x) = (x), x S.
Diferenta lor u(x) = u1 (x) u2 (x) va fi o functie armonica pe D, nula pe frontiera S. In plus, n cazul c
and D
este domeniu nem
arginit
lim u(x) = 0.
kxk
In aceste conditii, functia u(x) este nul

a pe D. Intr-adevar, daca ar lua valori strict pozitive n puncte ale
domeniului D, ar rezulta c
a u(x) ar lua valoarea sa maxima ntrun punct din D, fapt care contrazice Teorema
7.5.1. Pentru motive similare, u(x) nu poate lua valori strict negative pe D. Cum u(x) = 0 pe D, rezult
a
u1 (x) = u2 (x) si unicitatea solutiei problemei Dirichlet este dovedita.
S
a consider
am acum problema Neumann pentru un domeniu marginit D de frontiera S. Presupunem c
a
u
= 0,
admite dou
a solutii u1 (x) si u2 (x). Diferenta lor u(x) = u1 (x) u2 (x) este functie armonica pe D si
n
Z
pe S. Din (7.12), n care punem u = v, rezulta
k(u)(x)k2 dx = 0. Functia u(x) este de clasa C 2 (D), deci
D
F (x) = k(u)(x)k2 este continu

a si pozitiva pe D. Sa presupunem ca exista x0 D pentru care F (x0 ) > 0.
Datorit
a
continuit
a
t
ii,
exist
a
o
vecin
atate V0 Z
D a punctului x0 pe care F ia valori strict pozitive, deci
Z
Z
2
F (x)dx > 0. Rezult
a c
a
k(u)(x)k dx =
F (x)dx > 0, care contrazice egalitatea de mai sus. Prin
V0
V0
urmare, F (x) = 0, x D. Deci, n toate punctele domeniului D,

u 2 u 2
u 2
+
+ ... +
= 0.
x1
x2
xn
u
u
u
=
= ... =
= 0 n orice punct x al domeniului D, deci u(x) se
x1
x2
xn
reduce la o constant
a pe D, adic
a cele doua solutii u1 (x) si u2 (x) difera printro constanta.
In cazul c
and domeniul D este nem
arginit, presupunand ca u(x) verifica inegalitatile din enuntul Teoremei
7.6.1, consider
am o sfer
a cu centrul n originea reperului si de raza a > R0 . Fie Ba bila care are frontiera S.
Not
am Da = D Ba . Frontiera domeniului Da este formata din o parte a frontierei S pe care o notam cu S 0 si
o parte a sferei pe care o not
am cu 0 . Evident, este posibil ca = 0 sau S = S 0 .
S
a presupunem c
a exist
a dou
a solutii u1 (x) si u2 (x) ale problemei Neumann pentru domeniul D nem
arginit,
u
= 0,
verific
and conditiile suplimentare. Diferenta lor u(x) = u1 (x) u2 (x) este functie armonica pe D cu
n
pe S. In plus, pentru kxk > R0 avem

u

u

C
K
u

|u(x)|
(x),
(x), ...,
(x)
, max
.
(7.40)
kxk
x1
x2
xn
kxk1+
Aceast
a egalitate are loc dac
a
Prin urmare, u(x) este functie armonic

a pe Da ,
u
= 0, pe S 0 iar pe 0 sunt satisfacute conditiile (7.40), cu
n
kxk = a.
S
a scriem formula (7.12) pentru u = v si domeniul Da ,
Z
Z
Z
u
u
u(x) (x)dy +
u(x) (x)dy =
k(u)(x)k2 dx .
n
n
0
Da
S0
(7.41)
146 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
u
= 0, pe S 0 , prima integral
a din (7.41) este nula. Evaluam a doua integrala tinand seama de
n
conditiile (7.40). Avem
Deoarece
u u
u
u

= |(u) n| k(u)(x)k
+
+ ... +
,
n
x1
x2
xn
deci
u(y)
Z
Z
u

2C 6K
u

(y)dy
|u(y)| (y)dy 1+
dy .
n
n
a
a
0
0
Ultima integral
a, fiind aria unei portiuni din sfera , este mai mica decat n an1 , deci
Z

u
12CK

u(y) (y)dy 2+2n .

n
a
0
n2
si pentru a suficient de mare, membrul doi al acestei inegalitati este mai mic dec
at
2
orice > 0 dat. Revenind la egalitatea (7.41) rezulta ca pentru > 0 exista () > 0, astfel ncat pentru orice
a > (),
Z
Prin ipotez
a, >
k(u)(x)k2 dx < ,
Da
u
u
u

fapt care este posibil, numai dac
a
=
= ... =
= 0 pe Da pentru orice a > (). Deci u(x)
x1
x2
xn
se reduce la o constant
a pe D. T
in
and seama ca lim u(x) = 0, rezulta u(x) = 0 pe D, deci u1 (x) = u2 (x) si
kxk
unicitatea solutiei este dovedit

a.
7.7
q.e.d.
Functia lui Greeen a problemei Dirichlet pentru ecuatia lui

Laplace
Definitia 7.7.1. Prin functie Greeen a problemei Dirichlet pentru ecuatia lui Laplace ntrun domeniu
D Rn se ntelege functia G(x, y)depinz
and de punctele x DS si y DS care are urm
atoarele propriet
ati:
(1) aceast
a functie are forma
G(x, y) = E(x, y) + g(x, y),
(7.42)
unde E(x, y) este solutia fundamental

a a ecuatiei lui Laplace n n dimensiuni, iar g(x, y) este o functie
armonic
a at
at n raport cu variabila x D, c
at si n raport cu variabila y D;
(2) c
and punctul x sau y se afl
a pe frontiera S a domeniului D, este satisf
acut
a egalitatea
G(x, y) = 0.
(7.43)
Este usor de v
azut c
a G(x, y) 0 peste tot n domeniul D. Intr-adevar, sa notam prin D acea parte a
domeniului D care se situeaz
a n afara bilei nchise kx yk , unde y D, de raza suficient de mic
a,
> 0. Deoarece lim G(x, y) = +, pentru suficient de mic, trebuie sa avem inegalitatea G(x, y) > 0,
xy
c
and kx yk < . In consecint
a, G(x, y) 0 pe frontiera domeniului D si prin urmare, conform principiului
de extrem (Teorema 7.5.1), G(x, y) 0 pentru toti x D ceea ce face sa concluzionam ca G(x, y) 0
pretutindeni n D S.
147
Teorema 7.7.1. Functia lui Green G(x, y) este simetric

a n raport cu variabilele sale:
G(x, y) = G(y, x),
x, y D.
Demonstratie. Pentru a demonstra aceast

a proprietate, sa includem punctele x si y n bilele nchise d : kzxk
si d0 : kz yk de raz
a > 0, suficient de mica. Partea din afara celor doua bile va fi notata cu D .
Functiile v(z) = G(z, y) si u(z) = G(z, x) sunt armonice n interiorul domeniului D situat n exteriorul
bilelor d si d0 . Aplic
and formula (7.13) domeniului D obtinem egalitatea
Z
Z
G(z, y)
G(z, y)
G(z, x)
G(z, x)
G(z, x)
dSz =
G(z, x)
dSz +
G(z, y)
G(z, y)
nz
nz
nz
nz
S
C
Z
G(z, x)
G(z, y)
+
G(z, y)
G(z, x)
dSz ,
nz
nz
C0
unde nz denot
a normala unitar
a exterioar
a n puncte z apartinand atat lui S cat si sferelor C : kz xk = si
C 0 : kz yk = .
In baza Definitiei 7.7.1, G(z, x) = G(z, y) = 0, z S, astfel ca ultima formula se rescrie n forma
Z
Z
G(z, y)
G(z, y)
G(z, x)
G(z, x)
G(z, x)
dSz =
dSz .
G(z, x)
G(z, y)
G(z, y)
nz
nz
nz
nz
C0
C
In final, folosind relatiile:
G(z, x) = E(z, x) + g(z, x);
G(z, y) = E(z, y) + g(z, y),
unde g(z, x) si g(z, y) sunt functii armonice, prin trecere la limta pentru 0, obtinem egalitatea G(x, y) =
G(y, x), pe care trebuia s
a o demonstr
am.
q.e.d.
Acum, fie c
a u(x) din formula de reprezentare integrala (7.28) este solutia problemei Dirichlet pentru ecuatia
lui Laplace si s
a nlocuim n (7.28) pe E(x, y) cu G(x, y). Atunci, repetarea argumentelor din obtinerea formulei
(7.28) si aplicarea lui (7.42) si (7.43) conduce la formula
u(x) =
1
n
G(x, y)
(y)dS ,
ny
(7.44)

a continu
a dat
a.
C
and functia lui Green este cunoscut
a, formula (7.44) exprima solutia problemei Dirichlet pentru ecuatia
lui Laplace n urm
atorul mod: s
a se determine functia u(x), armonic
a n D, continu
a pe D S si care satisface
conditia la limit
a
lim u(x) = (x0 ); x D, x0 S.
(7.45)
xx0
Faptul c
a functia u(x) dat
a n formula (7.44) este armonica rezulta din faptul ca functia G(x, y) este armonic
a n
raport cu x pentru x 6= y. Totusi, faptul c
a aceasta functie satisface conditia la limita (7.45) cere o demonstratie
special
a.
7.8
Potentialul de mas
a
S
a consider
am expresia
Z
u(x) =
E(x, y)(y)dy ,
D
(7.46)
148 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
unde D este un domeniu din IE n , E(x, y) este solutia fundamentala introdusa n (7.5), iar (y) este o functie
definit
a pe domeniul D.
Functia (7.46) este o integral
a depinz
and de n parametri, coordonatele punctului x IE n .
Definitia 7.8.1. C
and integrala din membrul drept al formulei (7.46) este convergent
a, functia u(x) se numeste
potential al unei distributii ndimensionale de mas
a sau potential de mas
a cu densitatea de mas
a
sau densitatea de volum n domeniul D.
In cazul c
and n = 3 pentru potentialul de masa se foloseste denumirea de potential newtonian sau potential
de volum.
Dac
a n = 2 potentialul de mas
a corespunzator poarta denumirea de potential logaritmic.
Av
and n vedere expresia solutiei fundamentale n cazul n = 2, rezulta ca potentialul logaritmic are expresia
Z
1
u(x1 , x2 ) =
(1 , 2 ) ln d1 d2 ,
(7.47)
r
D
p
unde r = (x1 1 )2 + (x2 2 )2 este distanta euclidiana ntre punctele de coordonate (x1 , x2 ) si (1 , 2 ).
In cele ce urmeaz
a vom presupune c
a D este un domeniu marginit.
Deoarece solutia fundamental
a E(x, y) este o functie armonica pentru x 6= y, potentialul de volum u(x) din
(7.46) este functie armonic
a pentru puncte x situate n afara multimii D S, unde S este frontiera domeniului
D. In plus, n cazul n > 2 functia u(x) tinde la zero pentru kxk .
Folosind teoria integralelor depinz
and de parametri [8], se pot demonstra cu usurinta urmatoarele teoreme.
Teorema 7.8.1. Dac
a functia este continu
a si m
arginit
a n domeniul D, potentialul de volum u(x) este o
functie continu
a care are derivate partiale de ordinul nt
ai, continue n IE n , exprimate de formulele
Z
u
=
E(x, y)(y)dy (i = 1, 2, ..., n).
(7.48)
xi
x
i
D
Teorema 7.8.2. Dac

a densitatea de mas
a posed
a derivate partiale de ordinul nt
ai, continue si m
arginite n
D, atunci potentialul de volum (7.46) admite derivate partiale de ordinul al doilea n D.
In baza acestor teoreme, pentru x D se obtine relatia
(2 u)(x) = n (x),
(7.49)
2u
2u
(x
,
x
)
+
(x1 , x2 ) = 2 (x1 , x2 ).
1
2
x21
x22
(7.50)
care, n cazul n = 2, devine
In baza formulelor (7.49) si (7.50) deducem ca functia definita de relatia

Z
1
u(x) =
G(x, y)f (y)dy ,
n D
(7.51)
unde G(x, y) este functia lui Green a problemei Dirichlet pentru functii armonice n domeniul D, iar f (x) este
o functie m
arginit
a care are derivate partiale de ordinul ntai continue si marginite n D, este o solutie regulat
a
a ecuatiei Poisson
2 u(x) = f (x), x D.
(7.52)
De asemenea, se poate ar
ata c
a functia (7.51) satisface conditia la limit
a omogen
a
lim u(x) = 0, x D, x0 S.
xx0
(7.53)
149
Astfel, dac
a functia lui Green G(x, y) este cunoscuta, potentialul de volum u(x) determinat prin formula (7.51)
d
a solutia, n domeniul D, pentru problema Dirichlet omogena (7.53) a ecuatiei Poisson (7.52).
Acum, n locul conditiei la limit
a omogena de tipul (7.53), sa consideram o conditie la limit
a neomogen
a de
forma
lim u(x) = (x0 ), x D, x0 S.
xx0
(7.54)
Dac
a v(x) este o functie armonic
a n D care satisface conditia la limita (7.54), adica
lim v(x) = (x0 ), x D, x0 S
xx0
si dac
a u(x) este solutia c
autat
a a problemei Dirichlet neomogene (7.54) pentru ecuatia Poisson (7.52), atunci
diferenta u(x) v(x) = w(x) este o solutie regulata a ecuatiei
2 w(x) = f (x), x D
care satisface conditia la limit
a omogen
a
lim w(x) = 0, x D, x0 S.
xx0
(7.55)
Prin urmare, problema determin

arii solutiei u(x) a problemei Dirichlet neomogene (7.54) pentru ecuatia
Poisson (7.52) se reduce la determinarea solutiei w(x) ale aceleiasi ecuatii care ns
a satisface conditia la limit
a
omogen
a (7.55).
7.9
Potentialii de simplu strat si dublu strat
Pe l
ang
a potentialul de mas
a, prezentat n paragraful precedent, formulele de reprezentare integral
a (7.18),
(7.26) si (7.28) introduc n studiu alte doua integrale care depind de parametri, calculate pe hipersuprafete
(n 1)dimensionale din IE n , de forma:
Z
1
u(x) =
E(x, y)(y)dy ;
(7.56)
n D
u(x) =
1
n
Z
(y)
D
E(x, y)
dy ,
ny
denumite respectiv potential de simplu strat si potential de dublu strat.

In cazul n = 2, potentialul de simplu strat are expresia
Z
1
1
u(x) =
(y) ln
dsy ,
2 C
kx yk
(7.57)
(7.58)
unde C este o curb

a Jordan, simpl
a si nchis
a , care are curbur
a continu
a, dsy este elementul de arc al curbei,
iar este o functie de dou
a ori continuu diferentiabil
a , numita densitate de potential . Curba C este frontiera
unui domeniu m
arginit D IE n .
Observ
and c
a (7.58) se poate scrie n forma alternativa
Z
Z
ln kxk
1
kxk
u(x) =
(y)dsy +
ln
(y)dsy ,
(7.59)
2
2 C kx yk
C
deducem c
a
lim u(x) = 0 numai atunci cand este ndeplinita conditia
kxk
Z
(y)dsy = 0.
C
150 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Potentialul de dublu strat n plan are forma

1
u(x) =
2
Z
(y)
C
ln kx ykdsy .
ny
Desigur, potentialul de mas

a n cazul a doua dimensiuni este
Z
1
1
u(x) =
(y) ln
dy1 dy2 ,
2 D
kx yk
(7.60)
(7.61)
unde dy1 dy2 este elementul de arie n plan.

Denumirile date acestor integrale depinzand de parametri justifica o alta interpretare a formulelor integrale
ale unei functii de clas
a C 1 si C 2 , sau a unei functii armonice, si anume formule de reprezentare prin potentiali
.
Dac
a n = 3, tin
and cont de forma solutiei fundamentale si de faptul ca n acest caz aria sferei unitate este
4, rezult
a c
a potentialii de simplu strat, de strat dublu si de masa au respectiv expresiile
Z
(y)
1
dy ,
(7.62)
u(x) =
4 S r
Z
1
1
u(x) =
(y)
dy ,
(7.63)
4 S
ny r
Z
1
(y)
u(x) =
dy1 dy2 dy3 ,
(7.64)
4 D r
unde S este o suprafat
a simpl
a, nchis
a, care margineste domeniul D , dy este elementul de arie n punctul
y = (y1 , y2 , y3 ) al suprafetei S, dy1 dy2 dy3 este elementul de
pvolum n spatiul tridimensional, iar r este distanta
euclidian
a dintre punctele x = (x1 , x2 , x3 ) si y, adica r = (x1 y1 )2 + (x2 y2 )2 + (x3 y3 )2 .
Integralele care definesc potentialul de volum si potentialii de simplu si dublu strat care apar n formulele
de reprezentare sunt improprii, deoarece integranzii respectivi sunt functii discontinue. Pentru convergenta lor
ns
a se poate aplica Lema 7.3.1, tin
and evident cont ca dimensiunea varietatii D este n 1. Atat n aceast
a
lem
a c
at si n toate formulele care contin integrale improprii de acest tip, integralele se nteleg n sensul valorii
principale Cauchy , adic
a vom scrie
Z
Z
kx yk f (y)dy = lim
kx yk f (y)dy ,
D
D\B(x,)
unde B(x, ) este bila de raz

a > 0 cu centrul n punctul x. Folosind proprietatile solutiei fundamentale E(x, y),
deducem c
a fiecare din potentialii (7.56) si (7.57) este functie armonica n ntreg spatiul afin IE n , cu exceptia
punctelor apartin
and suprafetei S, si tinde la zero pentru kxk .
Domeniul D si complementara acestuia n raport cu ntreg spatiu IE n vor fi notate prin D+ si respectiv D .
Se poate demonstra c
a potentialul de dublu strat sufera un salt la traversarea frontierei S a domeniului D,
at
at dinspre D+ c
at si dinspre D . De exemplu, n cazul planului, relatiile de salt sunt [4][p. 79]:
1
u+ (x0 ) u(x0 ) = (x0 );
2
(7.65)
1
(x0 ),
(7.66)
2
unde u+ (x0 ) si u (x0 ) sunt limitele dinspre D+ , respectiv D , a potentialului de dublu strat (7.60), atunci
c
and x x0 C.
Cu aceste preg
atiri, suntem n m
asur
a sa construim solutia u(x) a problemei Dirichlet pentru ecuatia lui
Laplace n domeniul D+ IE n cu conditia la limita (pe frontiera)
u (x0 ) u(x0 ) =
u+ (x0 ) = g(x0 ),
(7.67)
sub presupunerea c
a curbura curbei C si functia data g(x0 ) sunt continue. Aceasta solutie se cauta n forma
potentialului de dublu strat (7.60), cu precizarea ca, pentru moment, densitatea de potential (y) este functie
necunoscut
a.
151
Se demonstreaz
a mai nt
ai c
a formula (7.60) care exprima potentialul de dublu strat n plan, are sens si
pentru x = x0 . Pentru aceasta, se introduce functia K(s, t), de variabilele s si t, abscisele curbilinii (lungimile
de arc) ale punctelor x0 si y de pe curba C, prin relatia
K(s, t) =
ln ky x0 k
ny
si se arat
a c
a
K(s, t) =
2
X
1
yi
cos
(yi x0i )
=
= (s, t),
0
2
0
ky x k i=1
ny
ky x k
t
unde
cos =
(7.68)
(y x0 ) ny
ky x0 k
si
(s, t) = arctan
y2 x02
.
y1 x01
Se poate vedea usor [4][p. 76] c

a K(s, t) este o functie continua de s si t si ca
lim K(s, t) =
t0
K(s)
,
2
unde K(s) este curbura curbei C n punctul x0 al ei.

Din continuitatea functiei K(s) rezult
a ca expresia
Z
cos
1
(y)dsy .
u(x) =
2 C ky x0 k
(7.69)
a potentialului de dublu strat (7.60) are sens pentru x0 C si ca u(x) este functie continua pe C, n fiecare
punct x0 C.
In conformitate cu (7.68), (7.69) si (7.67), pentru ca functia u(x) exprimata prin formula (7.60) (aceast
a
functie este armonic
a n domeniul D+ ) s
a satisfaca conditia la limita (7.67), trebuie sa aiba loc egalitatea
Z
(s) +
K(s, t)(t)dt = 2g(s).
(7.70)
C
Egalitatea (7.70) este o ecuatie integral

a Fredholm liniar
a, de tipul al doilea , n raport cu functia necunoscut
a
.
Prin urmare, problema Dirichlet pentru ecuatia lui Laplace se reduce la ecuatia integral
a (7.70).
In [4][p. 228] se demonstreaz
a c
a ecuatia integral
a (7.70) are o singur
a solutie . Aceasta nseamn
a c
a
potentialul de dublu strat (7.60) cu densitatea satisf
ac
and ecuatia integral
a (7.70) este solutia problemei
Dirichlet pentru ecuatia lui Laplace cu conditia pe frontier
a (7.67).
Astfel, este l
amurit
a existenta solutiei acestei probleme.
Se poate demonstra [4][p. 82] c
a atunci c
and punctul x trece din domeniul D+ spre domeniul D , iar
trecerea se face printrun punct x0 C, potentialul de simplu strat (7.58) ramane continuu n timp ce derivata
u
sa normal
a
sufer
a salturile
nx
u + u(x0 )
1
= (x0 )
(7.71)
0
nx
nx
2
si
u u(x0 )
1
= (x0 ).
nx
nx0
2
0
In formulele (7.71) si (7.72) derivatele directionale u(x ) se exprima prin formula
nx0
Z
Z
u(x0 )
1
(y x0 ) ny
1
=
(y)ds
=
K (s, t)(t)dt,
y
nx0
2 C ky x0 k2
2 C
(7.72)
(7.73)
152 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
unde
K (s, t) =
1
y2 x02
arctan
s
y1 x01
(7.74)
este functie continu

a. Problema Neumann (numita de asemeni a doua problem
a cu valori la limit
a sau a doua
problem
a fundamental
a ) a teoriei functiilor armonice se formuleaza n felul urmator: s
a se g
aseasc
a functia u(x),
armonic
a n D+ care s
a fie continu
a npreun
a cu derivatele partiale de ordinul nt
ai n D+ C si satisface conditia pe frontier
a
u +
(7.75)
= g(x0 ), x0 C,
n
unde g(x0 ) este o functie dat
a definit
a n punctele curbei C.
Am ar
atat anterior c
a dac
a u(x) si u1 (x) sunt doua solutii ale problemei Neumann, atunci ele difera printro
constant
a, adic
a u(x) = u1 (x) + C.
Prin urmare, dac
a u(x) este o solutie a problemei Neumann, atunci aceeasi proprietate o are si functia
u(x) + C, unde C este o constant
a real
a oarecare.
Din Teorema 7.2.6, pentru ca problema Neumann cu conditia la limit
a (7.75) s
a aib
a solutie este necesar ca
Z
g(s)ds = 0.
(7.76)
C
Acum, avem toate conditiile c

a s
a rezolvam problema Neumann cu ajutorul potentialului de simplu strat
(7.58) cu densitate necunoscut
a . Folosind (7.71), (7.73) si (7.75), pentru determinarea functiei obtinem
ecuatia integral
a Fredholm de tipul al doilea
Z
(s) +
K (s, t)(t)dt = 2g(s)
(7.77)
C
a c
arui nucleu K (s, t) se exprim
a prin formula (7.74).
Astfel, problema Neumann se reduce la ecuatia integral
a cu nucleu singular (7.77).
Se poate ar
ata [4][p. 228] c
a conditia (7.76) este nu numai necesar
a dar si suficient
a pentru ca solutia
problemei Neumann s
a existe.
7.10
Problema Dirichlet interioar

a pentru cerc
Ne propunem s
a determin
am functia armonica u = u(x, y) n discul D cu centrul n origine si raza 1, c
and se
d
a functia u pe frontiera C a acestuia.
Modelul matematic pentru aceast
a problema la limita, denumita problema lui Dirichlet interioar
a pentru
cerc l constituie urm
atoarele ecuatii
2
2
u + u = 0, (x, y) D,
2
x
y 2
u(x, y) = h(x, y), (x, y) C = D,
(7.78)
unde D este domeniul definit de inegalitatea x2 + y 2 < 1 (discul de raza 1), iar C este cercul de ecuatie
x2 + y 2 = 1, deci cu centrul n originea reperului Oxy si raza 1.
Vom reformula aceast
a problem
a la limita n coordonate polare, ceea ce revine la a efectua schimbarea de
variabile independente
(
x = r cos ,
(7.79)
y = r sin .
Laplacianul functiei u, n dou
a dimensiuni, n coordonate polare, are expresia
2 u =
2
u 2 u
2u 2u
2 u
+
=
r
+
r
+ 2,
x2
y 2
r2
r
(7.80)
153
astfel c
a, utiliz
and (7.79) si (7.80), problema la limita (7.78) devine
2
2
r2 u + r u + u = 0, (r, ) [0, 1) [0, 2],
r2
r
2
u|C = f (), C = [0, 2],
(7.81)
unde sa efectuat notatia f () = h(cos , sin ).

In problema la limit
a reformulat
a n coordonate polare (7.81), noua functie necunoscuta a fost notat
a tot cu
u si este de fapt rezultatul compunerii functiei u din (7.78) cu functiile reale de variabilele reale r si , definite
prin relatiile (7.79). Prin urmare, n (7.81) avem ca u = u(r, ) este functia necunoscuta.
Pentru determinarea solutiei problemei la limita (7.81), utilizam metoda separ
arii variabilelor si deci c
aut
am
solutia ecuatiei (7.81)1 n forma
u(r, ) = R(r) ().
(7.82)
Impun
and ca functia u din (7.82) s
a satisfaca ecuatia diferentiala (7.81)1 , dupa separarea variabilelor, obtinem ecuatia
r2 R00 (r) + rR0 (r) 00 ()
+
= 0,
R(r)
()
care este echivalent
a cu
00 ()
r2 R00 (r) + rR0 (r)
=
= k,
R(r)
()
(7.83)
unde k este o constant

a ale c
arei valori urmeaza sa fie precizate. Obtinem astfel ecuatiile:
( 00
() + k() = 0;
r2 R00 (r) + rR0 (r) kR(r) = 0.
(7.84)
Din conditia natural

a ca functia u din (7.78) sa fie continua pe D C si sa admita derivate partiale de ordinul
doi continue pe D, rezult
a c
a R(r) trebuie sa fie functie m
arginit
a pe compactul [0, 1]. In afara de aceasta, fiindc
a
domeniul D este un disc, trebuie s
a fie functie periodic
a de perioada 2, adica ( + 2) = (). Aceast
a
conditie de periodicitate a functiei implica o anumita forma a constantei k si nu este greu de dovedit c
a aceste
valori sunt k = n2 , unde n IN . Prin urmare, ecuatia (7.84)1 are solutiile
n () = n cos n + n sin n,
n IN .
(7.85)
Functiile (7.85) se numesc functii proprii ale problemei la limita considerata, iar valorile lui k, adic
a k = n2 ,
unde n IN , se numesc valori proprii ale problemei.
Ecuatia diferential
a (7.84)2 este de tip Euler si cautand solutii ale acesteia de forma
R(r) = r ,
constat
am c
a constanta real
a trebuie s
a fie solutia ecuatiei caracteristice
2 n2 = 0,
care are desigur r
ad
acinile = n. Astfel, pentru n 6= 0 ecuatia diferentiala (7.84)2 are solutia general
a
Rn (r) = n rn + n rn .
Pentru n = 0, ecuatia corespunz
atoare obtinuta din (7.84)2 este rR00 (r) + R0 (r) = 0, care se mai poate scrie
0
0
0
(rR (r)) = 0, sau rR (r) = 0 . Ultima ecuatie are solutia R(r) = 0 ln r + 0 . Insa, din conditia de m
arginire a
functiei R(r), deducem c
a n = 0, pentru n IN . Prin urmare, ecuatia (7.81)1 are solutiile
un (r, ) = rn (An cos n + Bn sin n),
unde am notat n n = An si n n = Bn .
n IN ,
154 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
S
a consider
am acum seria de functii
u(r, ) =
un (r, ) = A0 +
n=0
rn (An cos n + Bn sin n).
(7.86)
n=1
Functia u din (7.86) verific

a ecuatia (7.81)1 deoarece fiecare termen verifica acea ecuatie. Determin
am acum
constantele A0 , An , Bn astfel nc
at s
a fie ndeplinita conditia la limita (7.81)2 . Trebuie sa avem
A0 +
(An cos n + Bn sin n) = f (),
[0, 2].
n=1
In ipoteza c
a functia f () se poate dezvolta n serie Fourier, pentru constante se obtine valorile:
Z 2
Z
Z
1 2
1 2
1
f ( )d ; An =
f ( ) cos n d ; Bn =
f ( ) sin n d.
A0 =
2 0
0
0
Introducem aceste valori ale constantelor n (7.86) si obtinem relatia
1
u(r, ) =
2

X
f ( ) 1 + 2
rn (cos n cos n + sin n sin n ) d,
n=1
care se mai poate scrie n forma

u(r, ) =
1
2

X
f ( ) 1 + 2
rn cos n( ) d.
(7.87)
n=1
Suma seriei de sub integrala din relatia (7.87) poate fi calculata pornind de la identitatea
rn cos n( ) + i
n=1
rn sin n( ) =
n=1
rn exp (in( )).
n=1
Ultima serie este convergent

a pentru r < 1 si are suma

r cos( ) r + i sin( )
r
r exp (i( ))
=
=
S=
1 r exp (i( ))
exp (i( )) r
1 2r cos ( ) + r2
si prin urmare
rn cos n( ) =
n=1
r cos( ) r2
.
1 2r cos ( ) + r2
(7.88)
Pentru a da o form
a final
a relatiei (7.87), mai trebuie calculata expresia
1+2
rn cos n( )
n=1
si pentru aceasta utiliz

am rezultatul (7.88). Gasim
1+2
X
n=1
rn cos n( ) =
1 r2
.
1 2r cos ( ) + r2
Introduc
and (7.89) n (7.87), obtinem solutia problemei (7.81) n forma
Z
f ( )d
1 r2 2
.
u(r, ) =
2
1 2r cos ( ) + r2
0
(7.89)
(7.90)
155
Prin schimbarea lui r n r/R se obtine solutia problemei Dirichlet pentru cercul de raza R
Z
f ( )d
R r2 2
.
u(r, ) =
2 2Rr cos ( ) + r 2
2
R
0
(7.91)
Fiecare din relatiile (7.90) si (7.91) este cunoscuta sub numele de formula lui Poisson.
a se determine solutia problemei Dirichlet pentru discul cu centrul n origine de raz
a1:
2
2
u + u = 0,
x2
y 2
(7.92)
u(x, y) = y, pentru (x, y) R2 , cu proprietatea x2 + y 2 = 1.
Solutie. Se trece la coordonate polare n plan si se utilizeaza formula lui Poisson (7.90) n care f ( ) = sin ,
deci
Z
sin
1 r2 2
d.
(7.93)
u(r, ) =
2
1
2r
cos
( ) + r2
0
In integrala (7.93) efectu
am schimbarea de variabila ei = exp (i ) = z. Observam ntai ca daca parcurge
intervalul de integrare [0, 2], atunci z apartine cercului |z| = 1 avand centrul n origine si raza 1. T
in
and cont
apoi de formulele lui Euler
ei ei
ei + ei
sin =
, cos =
2i
2
i
si de substitutia e = z, g
asim
sin =
z 2 ei + ei
z2 1
, cos ( ) =
.
2iz
2z
Diferentiind n relatia ei = z, obtinem iei d = dz, de unde deducem d =

n integrala (7.93) g
asim c
a aceasta devine
u(r, ) =
1 r2
4
dz
. Folosind toate aceste rezultate
iz
z2 1
Z
|z|=1
z rei z 2 (1 + r2 )z + rei
dz.
1 i
e , nsa doar z1 si z2
r
se afl
a n interiorul cercului |z| = 1. Punctele z1 si z2 sunt poli simpli pentru functia f (z).
Pentru calculul acestei integrale n complex se aplica teorema reziduurilor [2], [15][p. 251], deci
Numitorul functiei f (z) de sub semnul integralei are radacinile z1 = 0, z2 = rei si z3 =
u(r, ) =

i(1 r2 )
Rez[f (z), z1 ] + Rez[f (z), z2 ] ,
2
unde Rez[f (z), z1 ] si Rez[f (z), z2 ] sunt reziduurile functiei f (z) n polii z1 si respectiv z2 , iar
z2 1
.
f (z) =
z rei z 2 (1 + r2 )z + rei
Deoarece f (z) este c
atul polinoamelor
P (z) = z 2 1,

Q(z) = z rei z 2 (1 + r2 )z + rei ,
rezult
a c
a reziduurile functiei f (z) n polii simpli z1 si z2 sunt
Rez[f (z), z1 ] =
P (z1 )
P (z2 )
, Rez[f (z), z2 ] = 0
.
Q0 (z1 )
Q (z2 )
156 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Prin urmare, reziduurile corespunz

atoare sunt
Rez[f (z), z1 ] =
1
re2i 1
,
Rez[f
(z),
z
]
=
,
2
rei
r(r2 1)ei
suma lor fiind

Rez[f (z), z1 ] + Rez[f (z), z2 ] =
r(e2i 1)
.
(r2 1)ei
Aplic
and teorema reziduurilor [15][p. 251], gasim
u(r, ) = i
r(e2i 1)
= r sin .
2ei
Revenind la variabilele x si y constat

am ca solutia problemei la limita (7.92) este u(x, y) = y.
a se determine solutia u = u(r, ) a problemei Dirichlet interioar
a pentru discul cu centrul
a
n origine de raz
a 3, stiind c
a pe frontiera acestuia functia u satisface conditia u(3, ) = , unde [0, 2]. S
2
se calculeze valoarea n punctul M (1, /3) a solutiei.
Solutie. Conform rezultatelor stabilite mai sus, solutia problemei
2u
u 2 u
+ 2 = 0, (r, ) [0, 3) [0, 2],

r2 2 + r
r
r
u(3, ) = , [0, 2]
2
este de forma
u(r, ) =
rn (En cos n + Fn sin n),
(7.94)
(7.95)
n=0
unde coeficientii se determin

a din conditia la limita (7.94)2 :
u(3, ) =
rn (En cos n + Fn sin n) =
n=0
.
2
(7.96)
Ultima egalitate din (7.96) reprezint

a dezvoltarea n serie Fourier a functiei , de perioada T = 2. Prin urmare,
2
coeficientii acestei dezvolt
ari trebuie s
a fie dati de relatiile
Z 2
d = ,
E0 =
2
2
2
0
Z 2
1
(7.97)
cos n d = 0,
E
=
n
n
3
2
Z 2
Fn =
sin n d = n .
3n 0 2
n3
a c
a solutia cautata este
u(r, ) =
X rn
sin n.
2 n=1 n3n
157
Valoarea solutiei u(r, ) n punctul M de coordonate polare r = 1 si = /3 se determina simplu si g

asim
X
n
1
=
sin
u 1,
.
3
2 n=1 n3n
3
a se determine solutia u = u(r, ) a problemei lui Dirichlet pentru discul cu centrul n
1
origine si de raz
a 2, stiind c
a pe frontiera acestuia functia u(r, ) satisface conditia u(2, ) = 3 sin 2 + cos 2,
2
unde [0, 2].
Solutie. Intruc
at se cere determinarea solutiei care sa depinda de coordonatele polare r si , vom considera
de la bun nceput c
a ecuatia lui Laplace este scrisa n aceste coordonate. Prin urmare, n discul de raz
a r = 2,
trebuie s
a determin
am acea solutie a ecuatiei
u 2 u
2u
+r
+ 2 =0
2
r
r
r2
1
care s
a satisfac
a conditia la limit
a u(2, ) = 3 sin 2 + cos 2, unde [0, 2].
2
Se aplic
a metoda separ
arii variabilelor, ceea ce nseamna ca se cauta solutii de forma
u(r, ) = R(r)T ()
care introduse n ecuatia de mai sus, conduce la
1
1
R00 T + R0 T + 2 RT 00 = 0.
r
r
Separ
and variabilele n ultima ecuatie, avem
T 00
r2 R00 + rR0
=
= .
T
R
Astfel, se obtin ecuatiile diferentiale ordinare de ordinul al doilea
( 00
T + T = 0,
r2 R00 + rR0 R = 0.
1
Din faptul c
a functia u este periodic
a n variabila , rezulta ca si functia T () trebuie sa fie periodic
a n ,
ceea ce nseamn
a c
a ecuatia diferential
a n T () trebuie sa aiba solutii periodice. Rezulta:
= n2 ; T 00 + n2 T = 0; r2 R00 + rR0 n2 R = 0; n = 0, 1, 2, ...
Solutiile periodice ale ecuatiei T 00 + n2 T = 0 sunt de forma
Tn () = An cos n + Bn sin n.
Pentru ecuatia diferential
a r2 R00 + rR0 n2 R = 0 se cauta solutii de forma R(r) = rt . O astfel de functie
2
2
este solutie dac
a t r = 0, ceea ce nseamna ca t = n si deci
Rn (r) = Cn rn + Dn rn , n = 0, 1, 2, ...
Din conditia ca R(r) s
a fie continu
a n originea r = 0, deducem ca Dn = 0.
Dac
a introducem notatiile An Cn = En si Bn Cn = Fn , atunci avem ca
un (r, ) = rn (En cos n + Fn sin n), n = 1, 2, ...
158 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
1
Folosind principiul superpozitiei [18] , rezulta ca solutia generala n discul de raza r = 2 a ecuatiei lui Laplace
n coordonate polare este
X
u(r, ) =
rn (En cos n + Fn sin n).
n=1
Coeficientii En si Fn se determin
a din conditia la limita, ceea ce nseamna ca
2n (En cos n + Fn sin n) = 3 sin 2 +
n=1
1
cos 2, [0, 2],
2
de unde deducem c
a singurii coeficienti nenuli sunt E2 si F2 si acestia au valorile
E2 =
1
,
8
F2 =
3
.
4
Prin urmare, solutia problemei este

u(r, ) =

r2 1
cos 2 + 3 sin 2 .
4 2
Capitolul 8
Probleme si exercitii propuse

8.1
Probleme propuse
Problema 8.1.1. Exist

a c
ampuri vectoriale care sunt simultan solenoidale si irotationale?
f1
f2
f3
+
+
= 0 constituie o conditie necesar
a si suficient
a
x
y
z
pentru compatibilitatea sistemului de ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt
ai
Problema 8.1.2. S
a se arate c
a egalitatea
w v
= f1 ,
y
z
u w
= f2 ,
z
x
v u = f3 ,
x y
unde f1 , f2 , f3 C 1 (D) sunt functii date pe domeniul simplu conex D R3 .
Problema 8.1.3. S
a se afle care din c
ampurile vectoriale admit un potential (scalar sau vectorial) si s
a se
dtermine acest potential:
a)
v = (x + 2y)i + (y 2x)j 2zk;
b)
v = (xy az)i + (a2 y 2 )j + (yz ax)k, a R+ ;
c)
v = xi + y(y)j 2z(y)k, C 1 (R);
d) v = (y z)i + (x 1)j xk;

e)
f)
g)
v = r3 r, r2 = x2 + y 2 + z 2 , r = xi + yj + zk;
1
1
1
z
x
y
2 i+
2 j+
2 k;
v=
y x
z
y
x z
v = yzi + xzj + xyk.
159
160 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Problema 8.1.4. S
a si solutia problemei Cauchy respective n urm
atoarele cazuri:
u
u
(x + u)2
+ yu = 0, u(0, y) = y 2 ;
x
y
u
u
+ yu
+ xy = 0, u(x, 2) = x;
b) xu
x
y
u
u
+ 2yu
= u2 x2 y 2 , u(x, 1) = x;
c) 2xu
x
y
u
u
u
d) x
y
+z
= u, u(1, y, z) = y + z;
x
y
z
u
u
e) xu
+ yu
= x2 + y 2 + u2 , u(x, 1) = x2 ;
x
y
u
u
+ (y + ey )
= u2 ex+y ;
f) (x + ex )
x
y
u
u
g) xy
y2
= x2 , u(x, x2 ) = ex .
x
y
a) y(x + 2u)
Problema 8.1.5. S
a se determine solutia u = u(r, ) a problemei lui Dirichlet pentru discul cu centrul n
origine si raz
a 3 stiind c
a pe frontiera acestuia este satisfacut
a conditia u(3, ) = 6 sin 2, unde [0, 2].
8.2
Exercitii propuse cu indicatii si r

aspunsuri
Exercitiul 8.2.1. S
a se reduc
a la forma canonic
a ecuatia cu derivate partiale de ordinul doi
2u
2u
2u
5
= 0.
x2
xy
y 2
Folosind rezultatul stabilit s
a a ecuatiei.
(
Indicatie. Ecuatia este de tip hiperbolic. Se efectueaza substitutia
= y + 5x,
= y x.
2u
= 0, iar solutia sa generala a este u(x, y) = f (y + 5x) +g(y x),
unde f si g sunt functii reale de variabil

a reala de doua ori diferentiabile.
R
aspuns. Forma canonic
a a ecuatiei este
Exercitiul 8.2.2. Stabiliti tipul ecuatiei cu derivate partiale de ordinul al doilea

x2
2u
2u
y2 2 = 0
2
x
y
si apoi aducetio la forma canonic

a.
x
= ,
y
Indicatie. Ecuatia este de tip hiperbolic. Se va folosi substitutia
= xy.
R
aspuns.
2u
1 u
= 0.
2
161
Exercitiul 8.2.3. Specificati tipul si apoi aduceti la forma canonic

a ecuatia cu derivate partiale de ordinul al
doilea
2u
u
2u
2u
+ 2 sin x
(3 + cos2 x) 2 y
= 0.
2
x
xy
y
y
= cos x + 2x + y,
= cos x 2x + y.
2u
+ u u
= 0.
+ 2
+
R
aspuns.
Exercitiul 8.2.4. Cercetati tipul ecuatiei cu derivate partiale de ordinul doi

tg 2 x
2u
2u
2u
u
2ytg x
+ y 2 2 + tg 3 x
=0
2
x
xy
y
x
si apoi g
asiti expresia sa canonic
a.
(
Indicatie. Ecuatia este de tip parabolic. Se efectueaza substitutia
= y sin x,
= y.
2 u 2 u
2
= 0.
2

R
aspuns.
Exercitiul 8.2.5. S
a se stabileasc
a tipul ecuatiei
y2
2
2u
2u
u
u
2 u
2xy
+
x
x
y
=0
x2
xy
y 2
x
y
si apoi s
a se determine o form
a canonic
a a sa.
(
Indicatie. Ecuatia este de tip parabolic. Se efectueaza substitutia
= x2 + y 2 ,
= x.
2u
u
= 0.
2
2
R
aspuns.
Exercitiul 8.2.6. Determinati tipul ecuatiei

2u
2 u 1 u
+y 2 +
= 0, y > 0
2
x
y
2 y
si apoi g
asitii forma canonic
a.
(
Indicatie. Ecuatia este de tip eliptic. Se efectueaza substitutia
R
aspuns.
= 2 y,
= x.
2u 2u
+ 2 = 0.
2
162 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Exercitiul 8.2.7. Specificati tipul si apoi aduceti la forma canonic

a ecuatia cu derivate partiale de ordinul al
doilea
2u
2u
+ x 2 = 0, cu x > 0.
2
x
y
= y,
Indicatie. Ecuatia este de tip eliptic. Se efectueaza substitutia
= 2 xx.
3
1 u
2u 2u
+ 2 +
= 0.
2
R
aspuns.
Exercitiul 8.2.8. S
a se aduc
a la forma canonic
a ecuatia
2u
2 u u
u
2u
+ 20 2 +
+4
= 0.
+8
2
x
xy
y
x
y
(
Indicatie. Ecuatia este de tip eliptic. Se va efectua substitutia
= y 4x,
= 2x.
2 u 2 u 1 u
+ 2 +
= 0.
2
R
aspuns.
Exercitiul 8.2.9. S
a se integreze ecuatia cu derivate partiale de ordinul al doilea
4x2
2
u
2u
2 u
y
+ 2x
= 0,
x2
y 2
x
unde x > 0, iar y 6= 0.
x
= ,
2
y
Indicatie. Ecuatia este de tip hiperbolic. Se face substitutia
= xy 2 .
R
aspuns. Solutia general
a a ecuatiei este u(x, y) =
p
4
x
xy 2 2 + (xy 2 ), unde si sunt functii reale
y
arbitrare de dou
a ori derivabile.
a se determine solutia ecuatiei cu derivate partiale de ordinul doi
2
2u
2u
u
2 u
+
2
cos
x
sin
x
sin x
=0
x2
xy
y 2
y
care satisface conditiile u(x, sin x) = x4 ,
u
(x, sin x) = x.
y
(
Indicatie. Ecuatia este de tip hiperbolic. Utilizati substitutia
= x y + sin x,
= x y + sin x.
R
aspuns.
u(x, y) =
163
1

1
(x + y sin x)4 + (x y + sin x)4 + (x y + sin x)2 (x + y sin x)2 .
2
4
Exercitiul 8.2.11. Studiati ecuatia cu derivate partiale de ordinul al doilea

2u 2u
u
u
2 +3
3
= ex .
x2
y
x
y
(
Indicatie. Ecuatia este de tip hiperbolic. Se face substitutia
R
aspuns.
= x + y,
=xy
u(x, y) = (x + y) + e3y (x y) +
ex
.
4
2 u u
= 2 cos(3x 2t).
x2
t
Indicatie. Se caut
a o solutie particular
a de forma up (x, t) = a cos(3x 2t) + b sin(3x 2t).
R
aspuns.
up (x, y) =
4
18
sin (3x 2y)
cos (3x 2y).
85
85
a se dtermine solutia general
a a ecuatiei cu derivate partiale de ordinul al doilea
4x2
2u
2u
u
y 2 2 + 2x
= 2 3ex .
2
x
y
x
x
= ,
y2
Indicatie. Ecuatia este de tip hiperbolic si se utilizeaza substitutia
= xy 2 .
R
aspuns.
u(x, y) =
p
4
x
xy 2 2 + (xy 2 ).
y
a a ecuatiei
2u
2u
u
u
+2
+
+2
= 0.
2
x
xy x
y
(
Indicatie. Ecuatia este de tip parabolic si se face substitutia
R
aspuns.
= y,
= y 2x.
y
2
x + (y) + (y 2x).
u(x, y) = e
a a ecuatiei 4
2u
2u
2u
u
u
4
+
6
+3
4u = 2exy .
x2
xy
y 2
x
y
164 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
(
Indicatie. Ecuatia este de tip parabolic. Se va efectua substitutia
R
aspuns.
8.3
= x + 2y,
= y.
u(x, y) = ey (x + 2y) + e4y (x + 2y) 21 exy .
Probleme cu conditii initiale si la limit

a
Exercitiul 8.3.1. S
a se determine solutia ecuatiei
2u 1 2u
= 0 care satisface conditiile initiale

x2
4 t2
u(x, 0) = 3 sin 4 ,
u (x, 0) = 0
t
si conditile la limit
a
(
u(0, t) = 0,
u(4, t) = 0.
Indicatie. Este o problem

a la limit
a cu conditii initiale pentru ecuatia coardei vibrante finita si omogen
a.
R
aspuns.
u(x, t) = 3 sin
Exercitiul 8.3.2. S
a se g
aseasc
a solutia ecuatiei a2
x
t
cos .
4
2
2u 2u
2 = 0 care satisface conditiile initiale
x2
t
2h
x,
l
u(x, 0) =
2h
(l x),
l
u
(x, 0) = 0
t
0x
l
2
l
xl
2
a u(0, t) = 0, u(l, t) = 0.
Indicatie. Problem
a la limit
a cu conditii initiale pentru ecuatia coardei vibrante finita si omogena.
R
aspuns.
u(x, t) =
8h X (1)k
(2k + 1)
a(2k + 1)
sin
x cos
t.
2
(2k + 1)2
l
l
k=0
Exercitiul 8.3.3. S
a se afle solutia ecuatiei a2
u(x, 0) = x2 1,
2 u u
= 0, 0 x l stiind c
a
x2
t
lim u(x, t) = 0,
u
(0, t) = 0,
x
u
(l, t) = 0.
x
165
Indicatie. Problem
a de propagare a c
aldurii ntro bara finita fara surse externe de ncalzire.
k
4l2 X (1)k
cos
u(x, t) = 2
x e
k2
l
R
aspuns.
ak 2
l
k=0
Exercitiul 8.3.4. S
a se dtermine acea solutie a ecuatiei
initiale u(x, 0) = 3x2 ,
2u
2u
2u
+
2
= 0 care satisface conditiile
3
x2
xy
y 2
u
(x, 0) = 0.
y
Indicatie. Se arat
a c
a solutia general
a a ecuatiei este de forma
u(x, y) = f (x + y) + g(3x y),
unde f si g sunt functii reale de variabil
a reala de doua ori derivabile. Se gasesc apoi aceste functii impun
and
conditiile din enunt.
u(x, y) = 3x2 + y 2 .
R
aspuns.
Exercitiul 8.3.5. S
a se determine solutia ecuatiei 2
9y 3 ,
2u
2u
2u
7
+ 5 2 = 0 cu conditiile initiale u(0, y) =
2
x
xy
y
u
(0, y) = y 2 .
x
(
R
aspuns.
u(x, y) =
= = 3x + y,
= = x + 2y

1
3
1
(3x + y)2 (3x + y)3 + (x + 2y)3 (x + 2y)2 .
5
4
4
2
u(0, x) = x ,
2u
2u
= 4 2 + tx, cu conditiile initiale
Exercitiul 8.3.6. S
a se afle solutia ecuatiei
u (0, x) = x.
t2
x
t
Indicatie. Problem
a de propagare a undelor elastice ntro bara infinita sub influenta unei forte externe.
Exercitiul 8.3.7. S
2u
2u
=
+ ex cu conditiile initiale
2
t
x2
u(0, x) = sin x,
u (0, x) = x + cos x.
t
Indicatie. Problem
a de propagare a undelor elastice sub influenta unei forte externe stationare.
R
aspuns.
1
u(x, t) = 3 sin x cos t + xt ex + (ex+t + ext ).
2
166 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
Exercitiul 8.3.8. S
(1 x2 )
u
2u 2u
2 x
= 0,
x2
y
x
unde 0 < x < 1, care satisface conditiile initiale u(x, 0) = arcsin x,
u
(x, 0) = 1.
y
(
Indicatie. Ecuatia este de tip hiperbolic. Se efectueaza schimbarea

R
aspuns.
= arcsin x + y,
= arcsin x y
u(x, y) = arcsin x + y.
Exercitiul 8.3.9. S
a si solutia problemei Cauchy indicate n cazul ecuatiilor de
mai jos:
2u
2u
u
2u
6 2 = 0,
u(0, y) = f (y),
(0, y) = g(y);
1.
2
x
xy
y
x
2.
2u
2u
2u
+4
+ 4 2 = ex ,
2
x
xy
y
u(0, y) = f (y),
u
(0, y) = g(y).
x
Indicatie. Ambele ecuatii sunt ecuatii cu derivate partiale de ordinul al doilea, prima de tip hiperbolic, iar a
doua de tip paqrabolic.
R
aspuns. 1. Solutia general
a este u(x, y) = (y 2x) + (y + 3x), unde si sunt functii arbitrare de dou
a
ori derivabile pe R, iar solutia problemei Cauchy respective este
1 Z y+2x
1
u(x, y) =
3f (y 2x) + 2f (y + 3x) +
g(t)dt.
5
5 y2x
2.
u(x, y) = (y 2x) + x(y 2x) + ex (solutia generala);
u(x, y) = f (y 2x) + xg(y 2x) + 2xf 0 (y 2x) + ex x 1 (solutia problemei Cauchy).
Index de notiuni
nc
alzire, 126
sir ortogonal, 105
a doua
identitate integral
a a lui Green, 67
problem
a fundamental
a, 144
problem
a la limit
a, 144
a doua identitate a lui Green, 138
abscise curbilinii, 151
adsorbtia poluantului, 111
ansamblu de integrale prime, 7
aria sferei unitate din IE n , 139
arie infinitezimal
a, 107
asociatul unui sistem diferential, 19
banda semiinfinit
a, 115
bar
a
infinit
a n ambele sensuri, 123
izolat
a termic, 116
baz
a n nucleul operatorului liniar L, 14
c
aldur
a propagat
a instantaneu, 128
c
amp
conservativ de forte, 60
electric, 72
gravitational, 60
magnetic, 72
potential, 60
scalar bidimensional, 41
scalar tridimensional, 41
solenoidal, 63
vectorial, 47
vectorial diferentiabil, 62
vectorial biscalar, 49
vectorial irotational, 65
vectorial lamelar, 65
c
ampul vitezelor, 111
circulatia unui vector pe o curb
a nchis
a, 55
clasa
de functii C 1 (), 7
de functii C 2 (D), 112
coard
a
elastic
a, 85
elastic
a infinit
a, 88
infinit
a, 85
coeficient de
difuzivitate, 110
dispersie, 112
coeficient de dispersie
longitudinala, 112
transversala, 112
coeficientul
conductibilitatii termice, 107
de difuzie moleculara, 111
combinatie liniara, 20
concentratia
unei substante, 110
unei substante poluante, 111
unui poluant, 110, 111
conditia
initiala, 13
lui Cauchy, 13
conditie
initiala, 109
la limita omogena, 148
la limita, 109
la limita neomogena, 149
conditii
esentiale, 110
initiale, 81
initiale ale unei coarde vibrante, 86
la limita, 85
mixte, 110
pe frontiera, 73
conditii de
compatibilitate, 116
regularitate, 55
tip Cauchy, 110
tip Robin, 110
conductibilitatea mediului, 72
conductivitate hidraulica, 111
constanta
de difuzivitate, 112
dielectrica a mediului, 72
corp
izolat termic, 109
omogen, 108
cosinusurile directoare ale normalei la suprafat
a, 56
curba
nchisa, 55, 149
n spatiul n dimensional Rn , 6
caracteristica, 76
de nivel, 42
directoare a unei suprafete cilindrice, 101
integrala, 6
167
168
Jordan, 149
neted
a, 55
orientat
a, 55
simpl
a, 149
curbura unei curbe plane, 150, 151
dat
a initial
a, 120
date initiale, 6
deformare, 100
a unui solid, 109
elastic
a, 109
densitate
de mas
a, 148
de potential, 149
de volum, 148
material
a, 85
densitatea
fortei de inertie, 102
fortei externe, 102
maselor electrice, 72
unui amestec, 111
dependent
a continu
a de date, 114
dependenta, 6
deplasare, 85
derivata
dup
a o directie, 42
unui c
amp scalar dup
a directia s, 43
determinantul lui Wronski, 15
dezordine, 109
diametrul unei multimi, 61
diferente de permeabilitate, 110
diferential
a total
a, 61
difuzie, 108
a c
aldurii, 71
molecular
a, 110
termoelastic
a, 109
difuzivitate termic
a, 108
dispersia unui poluant, 111
dispersie, 110
distributia temperaturii, 123
divergenta unui c
amp vectorial, 62
domeniu simplu, 58
ecuatia
coardei vibrante, 71
de miscare a unei membranei elastice, 102
diferential
a a lui Bessel, 104
lui Helmholtz, 103
lui Laplace, 66
n dou
a dimensiuni, 73
n trei dimensiuni, 73
lui Laplace n n dimensiuni, 133
lui Poisson
n dou
a dimensiuni, 73
lui Poisson n n dimensiuni, 133
Index de notiuni
neomogena a coardei vibrante, 85
neomogena a propagarii undelor, 71
omogena a coardei vibrante, 85
propagarii caldurii, 108
propagarii undelor, 72
propagarii undelor elastice, 85
undelor, 71, 85
undelor unidimensionale, 85
ecuatia propagarii
caldurii, 71
undelor cilindrice, 71
undelor sferice, 71, 72
ecuatie
caracteristica, 76, 153
caracteristica a unui sistem diferential liniar si omogen, 20
cu derivate partiale de ordinul ntai, 25
cu derivate partiale de ordinul ntai, liniar
a si omogena, 25
cuasiliniara neomogena, 33
de echilibru, 101
diferentiala de tip Euler, 153
integrala cu nucleu singular, 152
integrala Fredholm liniara, de tipul al doilea, 151
omogena, 71
parabolica liniara, 112
ecuatie de tip
eliptic, 76
hiperbolic, 76
parabolic, 76
ecuatiile
fizicii matematice, 71
lui Maxwell, 72
element
orientat de suprafata, 57
element de
arc al unei curbe, 149
arie, 107
arie n plan, 150
arie al sferei unitate, 138
arie al unei hipersuprafete, 137
arie al unei hipersuprafete netede, 134
volum, 137
elongatia unei coarde, 85
emisfera unitate, 140
entropie, 109
existenta unei solutii, 143
expresia carteziana a derivatei unui camp vectorial, 50
factor
oscilant, 106
oscilator, 103
perturbator, 122
familie
de curbe integrale, 26
familie de curbe integrale, 26
Index de notiuni
fenomene
din natur
a, 71
din societate, 71
electrodinamice, 72
electromagnetice n vid, 72
fizice, 71
stationare, 73
fenomenul de
transfer de mas
a, 111
advectie, 111
convectie, 111
difuzie, 110
difuzie molecular
a, 111
dispersie, 111
filtratia
gazelor prin medii poroase, 71
lichidelor prin medii poroase, 71
flux
advectiv, 111
de c
aldur
a, 107, 109
elementar, 57
forte elastice interne, 101
forma
matriceal
a a unui sistem diferential liniar, 19
vectorial
a a unui sistem diferential liniar, 11
forma canonic
a, 87
a unei ecu atii de tip hiperbolic, 77
a unei ecuatii cu derivate partiale de ordinul al
doilea, 76
a unei ecuatii de tip eliptic, 82
a unei ecuatii de tip parabolic, 79
formul
a de reprezentare integral
a, 141
formula
lui dAlembert, 86, 88
lui Poisson, 155
formula integral
a
a divergentei, 67
GaussOstrogradski, 59
a gradientului, 67
a lui Stokes, 67
a rotorului, 67
formule
de calcul cu operatorul Hamilton, 65
de medie ale unei functii armonice, 142
de reprezentare integral
a, 138
de reprezentare prin potentiali, 150
formulele lui Euler, 155
frontiera unui domeniu tridimensional, 68
functie vectorial
a de variabil
a real
a, 12
functia
n scar
a, 139
gamma a lui Euler, 139
lui Greeen a problemei Dirichlet pentru ecuatia lui
Laplace, 146
lui Green pentru ecuatia cldurii, 118
169
vectoriala identic nula, 12
functie
absolut integrabila, 129, 137
armonica, 66, 134
armonica n punctul de la infinit, 136
Bessel de ordin si de speta ntai, 104
Bessel de ordin si de speta a doua, 104
de forta, 60
reala de doua ori continuu diferentiabila, 149
scalara, 41
sumabila, 137
functii
de clasa C 1 , 138
de clasa C 2 , 138
de clasa C 2 (D), unde D IE n este un domeniu,
139
de clasa C q ([a, b]), 12
necunoscute ale unui sistem diferential, 1
proprii, 153
vectoriale, 1
generatoarele unei suprafete cilindrice, 101
gradientul unui camp scalar, 42, 44
hipersuprafata
(n 1)dimensionala n IE n , 139
neteda, 134
neteda (n 1)dimensionala n IE n , 143
independenta functionala, 125
inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz, 62
integrala
curbilinie independenta de drum, 55
de linie, 55
de tip Poisson, 126
integrala improprie
convergenta, 127, 138
depinzand de parametri absolut si uniform convergenta n raport cu unul din parametri, 127
integrala prima
a unui sistem diferential, 7
a unui sistem caracteristic, 26
a unui sistem diferential pe o submultime deschis
a,
7
integrala
curbilinie, 55
GaussPoisson, 126
generala a unui sistem diferential, 7
Lebesgue, 137
Poisson, 126
integrale
curbilinii de speta a doua, 55
improprii n sensul valorii principale Cauchy, 150
izotrop, 107
laplacian, 66
170
laplacianul
n n dimensiuni, 128
n coordonate polare n plan, 152
unei functii n n dimensiuni, 128
lege de propagare a c
aldurii, 128
legea lui Fourier, 107
legile lui Fick, 111
linie de c
amp, 48
lucru mecanic, 100
lucrul
mecanic al unei forte externe, 100
mecanic al unei forte, 55
m
arimea vectorului de pozitie, 61
matrice
fundamental
a a unui sistem diferential, 14
jacobian
a a unei functiii, 62
ortogonal
a, 135
matricea unitate, 135
mediu poros, 71
membran
a
elastic
a, 100
fixat
a elastic, 102
liber
a, 101
supus
a pe contur unei forte, 101
metoda
elimin
arii, 4, 22
lui dAlembert, 86
lui Fourier, 86
lui Fourier de separare a variabilelor, 115
separ
arii variabilelor, 86, 116, 131, 153
valorilor si vectorilor proprii, 6, 21
variatiei constantelor a lui Lagrange, 18, 21
mod de r
acire a unei bare, 123
modele
geometrice, 111
geometricostatistice, 111
probabilistice, 111
multime nem
arginit
a, 137
natura unui poluant, 111
nucleul unei ecuatii ingtegrale, 152
numere
complexe, 12
reale, 12
operator diferential, 44
operatorul
lui Hamilton, 44
lui Hamilton n n dimensiuni, 133
lui Laplace, 66
nabla, 44
operatorul lui Laplace
n n dimensiuni, 133
n coordonate polare n plan, 103
n dou
a dimensiuni, 101
Index de notiuni
oscilatii
ale curentului electric ntrun conductor, 71
ale unei coarde, 71
ale unei coarde elastice, 85
fundamentale, 104
verticale, 85
permeabilitatea magnetica, 72
plan tangent ntrun punct al unei suprafete, 49, 56
pol simplu, 155
poluare, 110
pondere, 105
porozitate, 111
potential
al unei distributii de masa, 148
de dublu strat, 149
de masa, 148
de simplu strat, 149
de volum, 148
logaritmic, 148
newtonian, 148
pozitia
de echilibru a unei coarde elastice, 85
initiala a unei coarde elastice, 86
initiala a unei membrane elastice, 102
prima
identitate integrala a lui Green, 67
problema la limita fundamentala, 144
prima identitate integrala a lui Green, 138
principiul
de extrem al unei functii armonice, 142
de maxim, 123
lui Duhamel, 121
superpozitiei, 103, 117
problema
axialsimetrica, 106
Cauchy, 117
Cauchy pentru coarda vibranta, 86
corect pusa, 73
la limita cu conditii initiale, 93, 95
problema de tip Cauchy, 73
problema
Cauchy pentru ecuatia propagarii caldurii, 123
Cauchy pentru coarda vibranta infinita, 88
Dirichlet, 144
Dirichlet interioara pentru cerc, 152
lui Cauchy, 32, 37
lui Cauchy a unui sistem diferential, 13
Neumann, 144
probleme
bine puse, 143
de tip Cauchy ale unui sistem diferential, 17
de tip difuzie, 108
exterioare, 144
incorect puse, 143
Index de notiuni
interioare, 144
puse impropriu, 143
procese din
natur
a, 71
societate, 71
produsul scalar standard, 44
propagarea
c
aldurii, 107
undelor elastice, 85, 109
punct initial, 6
punctul de la infinit, 136, 137
regim
de curgere, 111
termic de r
acire al barei, 126
termic pe frontier
a, 109
relatie
de compatibilitate, 40
de conditie, 49
reprezentare integral
a Fourier n cosinus, 125
reziduul unei functii complexe ntrun pol, 155
rezultanta fortelor exterioare, 85
rotorul unui c
amp vectorial, 64
scalari, 41
sens de parcurs al unei curbe, 55
serie
absolut si uniform convergent
a, 116
de functii absolut si uniform convergenta, 117
Fourier, 154
Fourier de sinusuri, 116
serii Fourier, 86
sfera unitate, 138, 140
singularitate
de tip pol, 134
logaritmic
a, 134
sistem
caracteristic asociat unei ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt
ai, 26
de n ecuatii diferentiale ordinare de ordinul ntai
sub form
a normal
a, 1
diferential neomogen, 11
diferential omogen, 11
diferential, 1
diferential liniar, 19
diferential liniar si omogen cu coeficienti constanti,
19
diferential liniar, neomogen, 19
fundamental de solutii, 14
omogen de ecuatii diferentiale de ordinul ntai cu
coeficienti constanti, 19
sistemul diferential al liniilor de c
amp, 48
solutia general
a
sub form
a implicit
a a unui sistem diferential, 7
a ecuatiei cu derivate partiale liniare si omogena,
28
171
a unui sistem diferential, 17
sub forma explicita, 7
solutie
a unui sistem de ecuatii diferentiale, 12
elementara, 134
fundamentala, 134
generala a unui sistem diferential, 17
particulara, 95
regulata la infinit, 136
stabila, 143
solutii liniar independente, 13
spatiul afin IE n , 67, 143
stabilitatea unei solutii, 73
substanta
creata, 110
distrusa, 110
suprafata
de camp, 48
de nivel, 42
integrala, 25
laterala izolata termic, 131
neteda, 56
sursa
de substanta poluanta, 111
interna de caldura, 116, 120
temperatura initiala, 109
temperatura, 107
tensiunea membranei, 100
teorema de
existenta a unei solutii, 73
unicitate, 73
teorema
functiilor definite implicit, 34
cresterilor finite, 17
divergentei, 67
lui dAlembert, 86
lui Rouche, 28
reziduurilor, 155
termoelasticitate, 109
termoelasticitatea cuplata, 109
tortuozitate, 111
traiectorie a unui sistem diferential, 6
transformata Fourier, 88
transport
advectiv, 111
convectiv, 111
difuzional, 111
transpusa unei matrice, 135
unda de temperatura, 125
unde
acustice, 85
electromagnetice, 85
optice, 85
unicitatea unei solutii, 143
172
valori proprii, 153
variatie medie a unui c
amp scalar, 44
variabil
a
dependent
a, 1
independent
a, 1
vecin
atate a punctului de la infinit, 136
vector, 11
vectorul
de deplasare a lui Maxwell, 72
de pozitie al unui punct, 61
densit
atii de curent generat de fortele electrodinamice aplicate, 72
inductiei magnetice, 72
propriu corespunz
ator unei valori proprii, 21
tensiune ntro coard
a elastic
a, 85
unitar al normalei exterioare, 136
versorul normalei ntrun punct al unei suprafete, 56
vibratii
ale unei membrane, 71
ale unui gaz, 71
viteza
initial
a a unei coarde elastice, 86
luminii, 72
viteze initiale, 102
wronskianul
solutiilor unui sistem de ecuatii diferentiale, 20
unui sistem fundamental de solutii, 15
Index de notiuni
Bibliografie
[1] Adams, R. A. Calculus. A complete Course, Fourth ed., AddisonWesley, 1999
[2] Barbu, Gh. Matematici speciale. Note de curs, Tipografia Universitatii din Pitesti, 1992.
[3] Bermant, A. F., Aramanovich, I. G. Mathematical Analysis, A Brief Course for Engineering Students,
Mir Publishers, Moscow, 1986.
[4] Bitsadze, A. V. Equations of Mathematical Physics, Mir Publishers, Moscow, 1980.
[5] Borislav, C. si altii Matematici speciale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[6] Br
anz
anescu, V., St
an
asil
a, O. Matematici speciale. Teorie, exemple, aplicatii, Editura ALL, Bucuresti,
1994.
[7] Bucur, Gh., C
ampu, E., G
ain
a, S. Culegere de probleme de calcul diferential si integral Vol. III, Editura
Tehnic
a, Bucuresti, 1967.
[8] Budak, B., M., Fomin, S., V. Multiple integrals, field theory and series. An advanced course in Higher
Mathematics, Mir Publishers, Moscou, 1973.
[9] Chiorescu, Gh. Matematici speciale. Culegere de aplicatii n mecanic
a, Editura Gh. Asachi Iasi, 1995.
[10] Ciobanu, Gh., Chiorescu, Gh., Sava V. Capitole de matematici speciale, Rotaprint, Universitatea
Tehnic
a Gh. Asachi Iasi, Facultatea de Electronica si Telecomunicatii, Catedra de Matematic
a, 1998.
[11] Crstici, B. (coordonator) Matematici speciale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[12] Craiu, M., Rosculet, M., N. Ecuatii diferentiale aplicative. Probleme de ecuatii cu derivate partiale de
ordinul I, Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti, 1971.
[13] Cr
aciun, I. Analiz
a matematic
a. Calcul diferential, www.mec.tuiasi.ro/studenti.html/download, Iasi
2011.
[14] Cr
aciun, I. Analiz
a matematic
a. Calcul integral, Editura PIM, Iasi, 2007.
[15] Cr
aciun, I. Capitole de matematici speciale, Editura PIM, Iasi, 2007.
[16] Courant, R., and Hilbert, D., Methods of Mathematical Physics, Vol. 1 and 2, New York: Wiley, 1953.
[17] Enescu, I., Sava, V. Matematici speciale, Institutul Politehnic Iasi, Facultatea de Mecanica, Rotaprint,
1981.
[18] Farlow, S. J. Partial differential equations for scientists and engineers, Dover Publiications, Inc, New
York, 1993
[19] G
ain
a, S., C
ampu, E., Bucur, Gh. Culegere de probleme de calcul diferential si integral Vol. II, Editura
Tehnic
a, Bucuresti, 1966
[20] Haberman, R. Elementary Applied Partial Differential Equations, with Fourier Series and Boundary
Value Problems, Second Edition, Englewood Cliffs, New Jersey: Prentice Hall, 1987.
[21] Jahnke, E. and Emde, F. Tables of Functions with Formulae and Curves. Stechert, 1941; Dover, 1945.
173
174 Ion Cr
aciun
Gheorghe Barbu
[22] Haimovici, A. Ecuatiile fizicii matematice si elemente de calcul variational, Editura Didactica si Pedagogic
a, Bucuresti, 1966.
[23] Keks, W. Complemente de matematici cu aplicatii n tehnic
a, Editura Tehnica, Bucuresti, 1981.
[24] King, A. C., Billingham, J., and Otto, S. R. Differential Equations. Linear, Nonlinear, Ordinary,
Partial, Cambridge University Press, 2003.
[25] Mattheij, R.M. M., Rienstra, S. W., ten Thije Boonkkamp, J. H. M. Partial Differential Equations:
Modeling, Analysis, Computation, Society for Industrial and Applied Mathematics, Philadelphia, 2005.
[26] Nicolescu, L., J., Stoka, M., I. Matematici pentru ingineri. Vol. I, Editura Tehnica, Bucuresti, 1969.
[27] Olariu, V., Prepelit
a, V. Matematici speciale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1985.
[28] Olariu, V., St
an
asil
a, T. Ecuatii diferentiale si cu derivate partiale, Editura Tehnica, Bucuresti, 1982.
[29] Radu, C., Dr
agusin, C., Dr
agusin, L. Aplicatii de algebr
a, geometrie si matematici speciale, Editura
Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1991.
[30] Radomir, I., Ovesea, H. Matematici speciale, Editura Albastra, Cluj Napoca, 2001.
[31] Rudner, V., Nicolescu, C. Probleme de matematici speciale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1982.
[32] Smirnov, V. Cours de mathematiques superieures, tome II, Editions

Mir Moscou, 1972.
[33] Smirnov, V. Cours de mathematiques superieures, tome III, Deuxi`eme partie, Editions
Mir, Moscou,
1972.
[34] St
an
asil
a, T. Analiza complex
a si calcul operational, Editura Universitatii Politehnica din Bucuresti,
1985.
[35] S
abac, I. Gh. Matematici speciale, Vol. I, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[36] S
abac, I. Gh. Matematici speciale, Vol. II, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1965.
[37] S
abac, I. Gh., Coc
arlan, P., St
an
asil
a, O., Topala, A. Matematici speciale, Vol. II, Editura Didactic
a si
Pedagogic
a, Bucuresti, 1983.
[38] Teodorescu, N., Olariu, V. Ecuatiile fizicii matematice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1970.
[39] Teodorescu, N., Olariu, V. Ecuatii diferentiale si cu derivate partiale, Volumul II Ecuatii cu derivate
partiale, Editura Tehnic
a, Bucuresti, 1979.
[40] Thomas, Jr., G. B., Finney, R. L. Calculus and Analytic Geometry, 7th Edition, AddisonWesley
Publishing Company, 1988.
[41] Trandafir, R. Probleme de matematic
a pentru ingineri, Editura Tehnica, Bucuresti, 1977.

Ecuatii Cu Derivate Partiale de Ordinul Al Doilea PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ecuatii Cu Derivate Partiale de Ordinul Al Doilea PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

1 Sisteme de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul nt

2 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul nt

4 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul al doilea

Reducerea la forma canonic

5 Ecuatii cu derivate partiale de tip hiperbolic

6 Probleme de tip difuzie (Ecuatii de tip parabolic)

8 Probleme si exercitii propuse

Sisteme de ecuatii diferentiale ordinare

Sisteme de ecuatii diferentiale ordinare de ordinul nt

y0 = (y10 , y20 , . . . , yn0 ),

atunci sistemul diferential (1.1) se scrie n forma vectoriala

Teorema 1.1.1. Un sistem de forma (1.1) este echivalent cu o ecuatie diferential

Demonstratie. Fie dat

Inlocuind n (1.6) pe y 0 , y 0 , y 0 cu expresiile lor (1.5), gasim

y1000 = F (x, y1 , y10 , y100 ),

Capitolul 1 Sisteme de ecuatii diferentiale de ordin 1

Astfel, solutia general

Folosind sistemul, constat

z = C1 et 1 e 2 (C2 + C3 3) cos t 3 + (C3 C2 3) sin t 3 .

Exercitiul 1.1.3. Folosind metoda elimin

y 0 + 9y1 + 12y2 + 5y3 = 0,

n care necunoscutele sunt y2 si y3 .

y1 = C1 e2x + (C2 + C3 x)e2x ,

unde C1 , C2 , C3 sunt constante reale arbitrare.

y2 = 1 C1 e2x (C2 + 1 C3 + C3 x)e2x ,

Capitolul 1 Sisteme de ecuatii diferentiale de ordin 1

Prin urmare, solutia general

y1 = C1 e2x + (C2 + C3 x)e2x ,

y3 = C1 e2x + (C2 + C3 + C3 x)e2x .

Cu prima ecuatie a sistemului diferential (1.20) si ecuatia (1.21) alcatuim sistemul

Prin urmare, solutia general

Integrale prime. Solutie general

unde (x0 , y1 , y2 , . . . , yn ) este un punct arbitrar din interiorul multimii I D.

y = (x; x , y (0) , y (0) , . . . , yn(0) ),

Relatiile (1.30) arat

Capitolul 1 Sisteme de ecuatii diferentiale de ordin 1

Relatiile (1.31) reprezint

Observatia 1.1.2. Cu Definitia 1.1.2 putem spune c

Teorema 1.1.2. Rezolvarea sistemului (1.1) este echivalent

Observatia 1.1.4. Sistemul (1.1) este echivalent cu sistemul

Acest sistem este echivalent la r

Sisteme diferentiale sub form

Capitolul 1 Sisteme de ecuatii diferentiale de ordin 1

Observatia 1.2.1. Pentru valorile initiale x1 , x2 , . . . , xn , valoarea functiei Xn nu trebuie s

Teorema 1.2.1. Relatia

Observatia 1.2.2. Conform Definitiei 1.1.1, este o integral

Observatia 1.2.3. Singurele functii reale de n variabile reale care verific

Solutie. Forma simetric

din care se obtine cea de a doua integral

Capitolul 1 Sisteme de ecuatii diferentiale de ordin 1

Solutie. Din primele dou

Sisteme de ecuatii diferentiale liniare

y10 + a11 (x) y1 + a12 (x) y2 + + a1n (x) yn = f1 (x),

y2 + a21 (x) y1 + a22 (x) y2 + + a2n (x) yn = f2 (x),

y 0 + a (x) y + a (x) y + + a (x) y = f (x).

Definitia 1.3.1. Fie q un num

unde este matricea coloan

Sisteme de ecuatii diferentiale liniare si omogene

Fie sistemul (1.43) si s

Atunci sistemul (1.43), n forma omogena, se scrie

unde 0 este functia vectorial

Capitolul 1 Sisteme de ecuatii diferentiale de ordin 1