Sunteți pe pagina 1din 7

Curs 1 Introducere in parazitologie

Parazitologia s-a desprins ca stiinta din zoologie -> zoo=animal


->logos=vorbire la sfarsitul sec
XVII inceputul sec XVIII
De cele mai multe ori, se face o distinctie intre parazitologia generala si
parazitologia medicala.
-

Parazitologia generala este stiinta care se ocupa cu studiul tuturor formelor


parasite a adaptarilor lor morfo-fiziologice si a interrelatiilor care se stabilesc cu
gazdele respective;
Parazitologia medicala sudiaza cu precadere parazitii de la om si de la animale de
interes economic, unde produc o serie de boli cu o evolutie mai mlt sau mai putin
severa.

Totusi, intre cele 2 discipline, exista o stransa legatura, si anune:


-

Parazitologia generala tine seama de rezultatele cercetarilor din domeniul


biologiei generale si a medicinii umane si veterinare;
Parazitologia medicala, care are un puternic character aplicativ, tine seama de
conceptiile parazitologiei generale si chiar se conduce dupa ele.

Fiecare specie de parazit are un dublu nume ->denumirea binara/binominara, care


este data de Linne, considerat parintele zoologiei;
-

Primul nume este reprezentat de gen si are prima litera mare;


Al 2-lea nume este reprezentat de specie si are pria litera mica.

Ex: Taenia solium: Taenia (den de gen) si solium (den de specie)

In relatiile dintre paraziti si gazda, exista 3 tipuri de convietuire, si anume:


-

Simbioza, in care ambii parteneri din cuplu isi aduc foloase reciproce;
Comensalism, in care numai unul din parteneri trage foloase de pe urma celuilalt,
dar nu ii adduce prejudicii;
Parazitism, in care, ca si in comensalism, numai unul din parteneri trage foloase
de pe urma celuilalt, pe care ins ail dauneaza.

I.

Dupa categoriile de parazitism


1. Parazitismul facultativ
2. Parazitismul obligatoriu

1.In parazitismul facultativ, pe care de obicei il intalnim la formele libere, care intamplator,
ajung pe suprafata corpului sau in interiorul acestuia si devin deci, paraziti; insa urmasii lor
sunt totdeauna liberi.
2.Parazitismul obligatoriu: ciclul evolutiv cuprinde mai multe forme parasite, dar si forme
libere.
Dupa modul lor de viata, intalnim:
-

Paraziti interni/endoparaziti, care traiesc pe tegument si in cavitati care


comunica direct cu exteriorul;
Paraziti externi/ectoparaziti, care traiesc de regula pe tegument.

Deci, la nivelul tegumentului, gasim atat paraziti interni, cat si externi si intre ele
exista o coabitare.

II.

Dupa durata relatiilor care se stabilesc intre parazit si gazda


1. Parazitism temporar
2. Parazitism stationar

1.Parazitismul temporal il gasim, de obicei ca forme libere care pentru hranire, aparare sau
reproducere patrund in interiorul corpului altor animale, dar pe o durata scurta.
2.Parazitismul stationar, se caracterizeaza prin cicluri evolutive, cicluri biologice sau de
viata care cuprind mai multe forme parasite, dar si forme libere.
Parazitismul stationar, este impartit la randul lui, in:
a) Parazitism periodic
b) Parazitism permanent
a)Parazitismul periodic poate fi larvar si al adultilor.
- Cel larvar/protelian: larvele sunt parasite si se formeaza la sfarsitul ciclului
evolutiv=>PROTELIAN
- Cel al adultilor/imaginar: adultii sunt paraziti, larvele sunt libere; acesti adulti ii gasim la
insect si poarte denumirea de Imga, de aceea parazitismul adultilor se mai numeste si
IMAGINAR.
b)Parazitismul permanent: acesti pot fi
-

paraziti in celule (intracelulari);


paraziti in tesuturi (tisulari):se gasesc mai ales in tesutul hepatic;
paraziti in cavitati (cavitari).

Parazitii permanenti au un ciclu evolutiv, care poate avea loc intr-o gazda (evolutiva) si
formele acestuia (monoxene).

Ciclul evolutiv poate avea loc si in 2 sau 3 gazde:


-

o gazda definitive
o gazda intermediara
o gazda auxliara

Forme heteroxene

In gazda definitive are loc reproducerea, iar in cele 2 gazde are loc dezvoltarea larvara.

III.

Dupa actiunea asupra gonadelor

Pot fi:
-

Paraziti letali sau mortali;


Paraziti neletai sau nemortali, care de obicei traiesc in simbioza sau in asociatie cu
organismal gazda si formeaza asa numitele boli de asociatie (boli suportate de
organismal gazda).

IV.

Superparazitism/Poliparazitism/Hiperparazitism

Sunt paraziti ai parazitilor.


Cand parazitii sunt de talie mai mare pot devein adapost si sursa de hrana pentru parazitii de
talie mai mica.
Acestia, sunt folositi cu success in asa numita lupta biologica, de combatere a altor paraziti.

Originea parazitilor
Parazitii au la baza forme libere, dovada este larga raspandire a formelor parasite in
toata lumea animala.

Adaptarile parazitilor la modul lor de viata


Morfologia externa, depinde de paraziti interni si paraziti externi.
Forma corpului
-

La ectoparaziti, de obicei pentru a rezista pe tegumente sunt turtiti dorso-ventral. La


altii se observa contopirea segmentelor corpului, ca si lipsa apendicelor si a organelor
de fixare, atfel incat majoritatea parazitilor au o forma sferica.
La endoparaziti, ca si la ectoparaziti predomina turtirea dorso-ventrala a corpului. La
unele, cum sunt Taeniile (cestode) au corpul compartimentat, si anume este format din
3 regiuni: - capul (scolex) cu originea de fixare, gatul (zona care da nastere
segmentelor sau proglotelor) si strobilul (lanti de segmente sau proglote in care se

repeat aparatul genital hermafrodit). De altfel, ca si la cele ectoparazite dispar


segmentele, corpul devenind sferic sau ramificat sau dendritic, ultimile ramificatii
patrunzand sub tegumentul gazdei, si asa absorb mai multe substante nutritive.
Ca adaptare la viata parazitara, dorte multe forme isi schimba complet infatisarea.
Ex: Crustaceul, care poarta denuirea de Sacculina carcini care este parazit la un crab ce
poartea denumirea de Carcinus moenas. Acest crustaceu are este format dintr-o saculina
externa, ca o gogoasa sau un sac, prinsa de abdomenul crabului, care este formata din vase de
sange, nervi si gonade care asigura perpetuarea specie. Printr-un sistem de radacini patrunde
in interiorul crabului pana la varful apendicelor, asigurand hranirea saculinei interne.

Organele de fixare
Sunt sub forma de:
-

Spini
Tepi
Carlige
Ventuze

In ceea ce priveste originea lor, la viermi (herminti) provin din teaca musculocutana a
capului=cuticula si musculature care inveleste corpul.
La artropode, aceste organe de fixare provin din modificari ale unor apendice ale corpului.

Ventuzele evolutia structurii lor


a) Ventuze cu simple crapaturi laterale ale capului. Prinderea se realizeaza prin vid.
Ex: Botriocefal=o tenie diphyllobothrium latum.
Capul prezinta 2 crapaturi laterale, lipite de muschi, prin care se prinde de gazda si se
numesc 2 botrii.

b) Ventuzele care au o cavitate central si o tunica musculara formata din fibre circulare si
fibre radiale. Aceste ventuze sunt bogat inervate prevazute cu cellule nervoase
ganglionare mari.
Ex: Taenia solium: dubla coloanr de carlige; 4 ventuze: 1 dorsala, 1 ventrala si 2
laterale.

c) Ventuze complexe care sunt latite, separate prin pereti musculosi verticali si orizontali
in numeroase camarute sau alveole. Acest tip de ventuze se gasesc in sange denumite
forme sanguinicole.

Morfologia interna
Ca regula generala, parazitismul simplifica mult organizarea interna a corpului, dar
complica aparatul genital si reproducere.
Majoritatea formelor parasite nu au tub digestiv, astfel incat hranirea se realizeaza prin
osmoza, simpla difuziune prin peretele corpului.
Nu au aparat circulator diferentiat, astfel incat circulatia se realizeaza prin lichidele din
cavitatea corpului.
Nu au aparat respirator diferentiat si de regula respiratia este tegumentara.
Exista 2 tipuri de respiratie:
-

O respiratie in prezenta O2 (aeroba) gasita la formele ectoparazite;


O respiratie in absenta O2 (anaeroba) gasita la formele endoparazite, cu exceptia
formelor care se gasesc in sange, care au o respiratie aeroba.

In ceea ce priveste aparatul genital, parazitii se caracterizeaza prin depunerea mare de oua
sau de larve vii: - cele care depun oua, se numesc ovipare (Angylostoma duodenalis, Taenia
solum)
- cele care depune larve vii, se numesc vivipare (Trichinella spiralis)
Angyostoma duodenale, este un vierme cilindric sau nematos. Depune in cei 4-5 ani de viata
20 de mil de oua.
Taenia solum depune in cei 10-15 ani de viata 20 de mil de oua.
Trichinella spiralis, este un vierme cilindric ce depune in aproximativ 42h de la fecundatie,
10 mii de larve vii.

Datorita trecerii prin mai multe gazde si prin mai multe medii de viata, in structura
aparatului genital apare hermaphroditism sau parazitii se organizeaza in cupluri. De
exemplu, specii care traiesc in sistemul venos la om (vene hepatice sau ale vezicii urinare):
masculul, alungit are marginea corpului alungita ventral, formand un jgheab sau un canal
ginefor (gineos= femela, phorein=a purta) in care sta incolacita femela.

Modificari importante apar atat la oua, cat si la larve.


Cunoasterea structurii oualor are importanta in diagnosticarea parazitozelor respective.
Ex: speciile tipului Schistosoma haematobium care traiesc in sistemul venos.
-

Schistosoma haematobium, traieste in venele vezicii urinare;

Schistosoma mansoni, traieste in venele intestinului gros;

Schistosoma japonicum, raspandita in Japonia, traieste in vasele hepatice.

Ciclul evolutiv al oualor


De regula se caracterizeaza printr-o alternanta intre reproducerea sexuata si asexuata,
fenomen care poarte denumirea de metageneza.
Reproducerea asexuata se realizeaza prin bipartitie sau diviziune binara.