Lao Tzi (Batranul Maestru) Daca nu-i ridica in slava pe cei nobili, nu vor fi certuri in popor; daca nu vom
pretui obiectele rare, nu vor fi hoti in popor; daca nu vom arata ceea ce poate
c. 600 B.C.E.
Opreste-ti gandurile si abandoneaza-ti problemele
    
LAO TZI: DAO-DE-TZIN
PARTEA INTII
I existind in mod limpede. Eu nu stiu cine i-a dat nastere. El este premergator
Dao, care poate fi exprimat prin cuvinte, nu este permanentul dao.
Numele, care poate fi numit, nu este numele permanent.
Ceea ce nu are nume este principiul cerului si al pamintului, ceea ce poseda
un nume este mama tuturor lucrurilor.
De aceea, cel care este liber de pasiuni vede taina minunata a lui dao, iar cine
are pasiuni il vede numai in forma sa finita.
Amindoua au aceeasi origine, dar cu numiri diferite. Impreuna se numesc
adincul cel mai adinc. De la un adinc la altul este poarta spre tot ce este
minunat.
II
Cind toti oamenii vor afla ca frumosul este frumos, va aparea si ceea ce este
urit.
Cind toti vor afla ca binele este bine, va aparea raul.
De aceea, fiinta si nefiinta se nasc una pe cealalta, ceea ce e greu si ceea ce e
usor se creeaza unul pe celalalt, ceea ce e lung si ceea ce e scurt se leaga
reciproc; ceea ce e inalt si ceea ce e scund se determina reciproc, contopindu-
se, ajung la armonie, ceea ce precede si ceea ce urmeaza se succed.
De aceea inteleptul infaptuieste lucrurile prin nonactiune si realizeaza
invatatura fara mijlocirea cuvintelor. Atunci toate fiintele vor inflori si el nu le
va refuza nimic. El creeaza si nu poseda ceea ce a creeat, face si nu foloseste
de ceea ce a facut, infaptuieste lucrurile si nu se mindreste. Pentru ca nu se
mindreste, nici o fiinta nu-l paraseste.
III
trezi invidia, inima poporului nu va fi turburata.
De aceea, cirmuirea omului intelept face ca inimile lor sa fie goale, iar
stomacurile pline. Ea slabeste vointa lor si le intareste oasele. Ea cauta mereu
ca poporul sa nu aiba cunostinte si patimi iar cei care au cunostinte sa nu
indrazneasca a actiona.
Realizarea nonactiunii de catre intelept aduce intotdeauna linistea. 
IV
Dao este vid, dar atunci cind actioneaza pare inepuizabil.
O, adinc al adincurilor! El pare stramosul tuturor lucrurilor.
Daca ii vom tesi puterea de patrundere, daca ii vom ordona haosul, daca ii
vom micsora stralucirea, daca-l vom asemui cu un fir de praf, el va aparea ca
stramosului fenomenelor.
V
Cerul si pamintul nu au omenie si se poarta fata de toate fiintele ca fata de
iarba si animale.
Omul intelept nu are omenie si nu incalca viata fireasca a poporului.
Spatiul dintre cer si pamint seamana cu foalele fierarului si fluierul: amindoua
sint pe dinauntru goale si drepte. Cu cit este mai puternica miscarea inauntru,
cu atit sint mai mari rezultatele.
Cel care vorbeste mult, ajunge deseori la nereusita. De aceea este mai bine sa
tii drumul de mijloc.
VI
Vidul lui Dao este nemuritor si eu il numesc principiul cel mai adinc. Intrarea
in principiul cel mai adinc o numesc radacina cerului si a pamintului. El este
infinit ca existenta si actioneaza fara sfortare.
VII
Cerul si pamintul au o durata infinita. Cerul si pamintul au o durata infinita
deoarece ele nu exista pentru sine. Iata pentru ce ele pot dura la infinit.
De aceea, omul intelept cedeaza locul altora, aratindu-se astfel superior
oamenilor. El nu-si precupeteste viata, si prin aceasta viata lui se mentine.
Oare aceasta nu se intimpla pentru ca inteleptul neglijeaza interesele
personale si, prin aceasta, interesele sale personale se infaptuiesc?
1
VIII
Binele suprem seamana cu apa. Apa aduce folos tuturor fiintelor si nu lupta.
Ea este acolo unde oamenii nu ar dori sa fie. De aceea seamana cu dao. Viata
trebuie sa urmeze legile pamintului; inima trebuie sa urmeze legile
impulsurilor interioare; binefacerea trebuie sa corespunda omeniei;
conducerea tarii trebuie sa corespunda linistii; activitatea trebuie sa
corespunda posibilitatilor; actiunea trebuie sa corespunda timpului.
Si daca nu va fi lupta, nu va fi rascoala in popor.
IX
Este mai bine sa lasam vasul neumplut, decit sa incercam a-l pastra atunci
cind este prea plin. Lama nu poate fi pastrata prea multa vreme daca o folosim
si o ascutim mereu.
Daca sala este plina cu aur si cu jad, nimeni nu este in masura sa-i asigure
paza. Daca cei bogati si nobili se mindresc, ei atrag singuri, prin aceasta,
nenorocirea asupra lor.
Cind opera este infaptuita iar numele omului incununat de glorie, el trebuie sa
se indeparteze. Aceasta este legea naturala a lui dao.
X de jos nu este intunecata. El este infinit si nu poate fi numit. El se intoarce din
Pentru a-si pastra linistea sufletului, omul trebuie sa respecte unitatea. Atunci
in el nu se vor trezi dorintele. Daca-si va face spiritul blind, omul va incepe sa
semene cu un nou nascut.
Daca contemplarea lui va deveni pura, el nu va gresi.
Dragostea pentru popor si guvernarea tarii se infaptuiesc
fara a filosofa. Portile lumii se deschid si se inchid, daca pastram linistea.
Cunoasterea acestui adevar face posibila nonactiunea.
A naste fiintele si a le educa, a crea si a nu poseda ceea ce a fost creat, a fauri
si a nu folosi ceea ce s-a faurit, atunci cind esti mai mare printre ceilalti, sa nu
te socotesti stapinitor-toate acestea sint cel mai adinc de.
XI
Treizeci de spite se unesc intr-un butuc, formind roata, iar folosirea rotii
depinde de existenta golului dintre ele (Dintre spite). Din lut se fac vase, iar
folosirea vaselor depinde de golul dintre ele. Se deschid usi si ferestre pentru
a face o casa, iar folosirea caselor depinde de golul din ele. Iata ce inseamna
folosul fiintei si utilitatea nefiintei.
XII
Cinci culori orbesc vederea. Cinci sunete asurzesc auzul. Cinci senzatii de
gust tocesc gustul. Cursa rapida si vinatoarea tulbura inima. Lucrurile
pretioase il fac pe om sa savirseasca crime. De aceea sfortarile omului intelept
sint indreptate spre a face viata indestulata, iar nu spre a avea lucruri
frumoase. El renunta la acestea din urma si se multumeste cu cele dintii.
XIII
Rusinea seamana cu frica. Nobletea este asemanatoare cu o mare nenorocire
in viata. Ce inseamna ca gloria si rusinea seamana cu frica? Asta inseamna ca
oamenii inferiori isi cistiga gloria cu frica si o pierd tot cu frica. Ce inseamna
ca nobletea este asemanatoare cu o mare nenorocire in viata? Aceasta
inseamna ca sufar de o mare nenorocire pentru ca imi sint scump mie insumi.
Daca nu-mi voi fi scump mie insumi, nu voi fi nici nefericit. De aceea, nobilul
care serveste oamenii cu devotament poate trai in mijlocul lor. Cel omenos,
care ii serveste cu devotament pe oameni, se poate afla in mijlocul lor.
XIV
Ma uit la el si nu-l vad, si de aceea il numesc invizibil. Il ascult si nu-l aud, de
aceea il numesc de neauzit. Incerc sa-l cuprind si nu-l ajung, de aceea il
numesc foarte mic. Aceste trei insusiri ale lui dao sint inexplicabile. De aceea
ele se contopesc intr-una singura. Partea lui de sus nu este luminata, partea lui
nou la nefiinta. Si iata ca este numit forma fara forme, figura fara fiinta. De
aceea el este numit neclar si nebulos. Il intilnesc si nu-i vad fata, il urmaresc
si nu-i vad spatele.
Urmind vechiul dao si stapinind existenta de astazi, putem cunoaste inceputul
cel vechi. Acesta este firul lui dao
XV
In timpurile vechi, cel care era capabil de invatatura stia lucrurile cele mai
mici si taina adinca. Dar ei erau tainici, si de aceea nu puteau fi cunoscuti.
Deoarece nu puteau fi cunoscuti, le dau o figuradupa inchipuirea mea: erau
timizi, ca cei care trec iarna un torent; erau nehotariti, de parca s-ar fi temut
de vecinii lor; erau gravi, ca niste oaspeti; erau prudenti, de parca
ar fi trecut pe gheata topita; erau simpli, ca un lemn nelucrat; erau de
necuprins, ca o vale; erau de nepatruns ca apa tulbure. Erau cei care,
pastrindu-si linistea, stiau sa faca curat ceea ce era murdar. Erau cei care, prin
stiinta lor de a face miscarea eterna linistita, contribuiau la viata. Ei urmau
calea lui dao si nu doreau multe. Nedorind multe, ei se multumeau cu ceea ce
exista si nu cereau nimic nou. 
XVI
Voi duce golul inimii mele pina la capat, voi pastra linistea deplina si atunci
toate lucrurile vor creste singure, iar eu voi astepta intoarcerea lor. Toate
2
lucrurile infloresc si se intorc la inceputul lor. Intoarcerea lor la inceput se
cheama repaus, iar repausul se cheama reintoarcere la viata. Reintoarcerea la
viata se cheama permanenta. Cunoasterea permanentei se numeste invatatura,
iar necunoasterea permanentei pricinuieste raul. Cel care cunoaste permanenta
devine intelept. Inteleptul devine drept, iar cel care este drept devine
domnitor. Domnitorul urmeaza cerul, cerul urmeaza calea lui dao iar dao este
etern. Pina la capatul vietii un astfel de domnitor nu va fi primejduit.
XVII
Oamenii simpli stiau ca au oameni mari. Ei ii iubeau si ii cinsteau. Apoi s-au
temut de ei si i-au urit. De aceea cine nu merita incredere nu se bucura de
increderea oamenilor. Cine este plin de judecata si cumpatat in vorbele sale isi
cistiga merite si infaptuieste lucruri, iar poporul spune ca el urmeaza calea
firii.
XVIII
Cind a fost inlaturat marele dao, a aparut "omenia" si "dreptatea". Cind a
aparut cugetarea, s-a nascut si marea fatarnicie. Cind sase rude sint in cearta,
apar "pietatea filiala" si "dragostea paterna". Atunci cind in stat domneste
dezordinea, apar "slujitorii credinciosi".
XIX
Cind vor fi inlaturate cugetarea si eruditia, poporul va fi de o suta de ori mai
fericit; cind vor fi inlaturate "omenia" si "dreptatea" poporul se va intoarce la
pietatea filiala si la dragostea paterna; cind perfidia si cistigul vor fi nimicite,
vor dispare hotii si tilharii. Toate aceste trei lucruri provin din insuficienta
cunostintelor. De aceea, trebuie sa le aratam oamenilor ca ei trebuie sa fie
simpli si modesti, sa-si micsoreze dorintele personale si sa se elibereze de
pasiuni. 
XX
Cind va fi nimicita "eruditia", nu va mai fi nici amaraciune. Cit de
neinsemnata este deosebirea dintre fagaduiala si lingusire, cit si de mare este
deosebirea intre bine si rau! Trebuie sa ocolim ceea ce le face teama
oamenilor. O! Cit de haotica este lumea in care inca nu s-a facut ordine. Toti
oamenii sint bucurosi, de parca ar lua parte la o petrecere festiva sau ar
sarbatori sosirea primaverii. Numai eu sint calm si nu ma arat in lume. O!
Plutesc! Se pare ca nu exista un loc in care as putea sa ma opresc. Toti
oamenii sint plini de dorinte, numai eu unul seman cu cineva care a renuntat
la toate. Eu sint inima unui om prost. O, cit este de goala. Toti oamenii
sint plini de lumina. Numai eu unul seman cu cineva care e cufundat in bezna.
Toti oamenii sint furiosi, numai eu unul sint indiferent. Eu seman cu cineva
care pluteste pe intinsul marii si nu stie unde sa se opreasca. Toti oamenii isi
manifesta aptitudinile, numai eu unul seman cu un prost si cu un mizerabil.
Numai eu unul ma deosebesc de ceilalti, prin aceea ca pretuiesc izvorul
hranei. 
XXI
Formele marelui de se supun numai lui dao. Dao este un lucru neclar si
nebulos.
O, nebulozitate! O, neclaritate! In ea sint cuprinse formele. O, neclaritate! In
ea sint cuprinse lucrurile. O, adinc fara fund! O, nebulozitate! In ea sint
cuprinse semintele. Semintele sale sint absolut reale, in ele este cuprins
adevarul. Din timpurile cele mai vechi si pina in zilele noastre, numele lui nu
dispare. El exista pentru a desemna principiul tuturor lucrurilor. De unde
cunosc principiul tuturor lucrurilor. De unde cunosc principiul tuturor
lucrurilor. De unde cunosc principiul tuturor lucrurilor? Numai multumita lui. 
XXII
Ceea ce nu este plin devine plin; ceea ce este strimb devine drept; ceea ce este
gol se umple; ceea ce este vechi se schimba in nou; ceea ce este putin devine
mult.
Ceea ce e mult trezeste ratacirea. De aceea, omul intelept pastreaza unitatea si
devine o pilda pentru toti. El nu se pune in evidenta si de aceea straluceste; el
nu vorbeste despre sine si de aceea este glorios; el nu se proslaveste, si de
aceea este merituos; el nu se inalta singur, de aceea este mai mare peste altii.
El nu lupta, si de aceea este de neinvins in lume.
In vremurile vechi se spunea ca ceea ce este nedesavirsit devine desavirsit.
Oare sa nu fie aceastea decit vorbe goale?
Adevarul, desavirsirea isi subordoneaza totul. 
XXIII
Trebuie sa vorbim mai putin, sa urmam calea fireasca. Un vint repede nu
dureaza toata dimineata, o ploaie puternica nu tine toata ziua. Cine le face
toate acestea? Cerul si pamintul. Nici chiar cerul si pamintul nu pot face ceva
etern, cu atit mai putin omul. De aceea, el slujeste lui dao.
Omul cu dao este identic cu dao. Omul cu de este identic cu de. Cel care
pierde este identic cu pierderea. Cel care este identic cu dao dobindeste dao.
Cel care este identic cu de dobindeste de. Cel care este identic cu pierderea
dobindeste ceea ce a pierdut. Numai indoielile dau nastere necredintei.
XXIV
Cine s-a ridicat in virful picioarelor nu poate sta mult. Cine face pasi mari nu
3
poate merge mult. Cine se scoate singur in evidenta, nu straluceste. Cine se
lauda singur, nu va cistiga gloria. Cine ataca, nu obtine succesul. Cine se
inalta singur nu poate deveni mai mare peste altii. Plecind de la dao, toate
acestea se cheama dorinta inutila si purtare nefolositoare. Pe acestea le urasc
toate fiintele. De aceea, omul care poseda dao nu o face.
XXV
Iata lucrul aparut in haos, nascut inaintea cerului si a pamintului! O, calm! O,
vid! El sta singuratic si nu se schimba. El actioneaza pretutindeni si nu este
supus primejdiei de a se distruge, el poate fi socotit mama subcerescului. Eu
nu-i stiu numele. Desemnindu-l printr-un semn, ii voi zice dao; dindu-i in
mod arbitrar un nume, ii voi spune marele. Marele, il voi numi trecator.
Trecator, il voi numi indepartat. Indepartat, il voi numi reversibil. Iata de ce
este mare dao, este mare cerul, este mare pamintul, este mare si domnitorul.
In univers exista patru mari, iar printre ei este si domnitorul.
Omul urmeaza legile pamintului. Pamintul urmeaza legile cerului. Cerul
urmeaza legile lui dao, iar dao isi urmeaza sie insusi.
XXVI
Ceea ce e greu este baza a ceea ce e usor. Repaosul este principalul in
miscare. De aceea, omul intelept actioneaza toata ziua, fara a lasa la o parte
lucrurile grele. Desi el nutreste o speranta plina de stralucire el se afla intr-o
stare de desavirsita liniste. Degeaba stapinitorul a zece mii de care de razboi,
preocupat de sine, priveste cu dispret lumea! Dispretul distruge temelia sa, iar
graba sa il face sa-si piarda puterea.  foamete.
XXVIII
Cel care stie sa mearga nu lasa urme. Cel care stie sa vorbeasca nu face
greseli. Cine stie sa socoteasca nu foloseste uneltele de calculat. Cine stie sa
inchida usa nu foloseste zavorul, si inchide usa atit de puternic, incit este cu
neputinta sa o deschizi. Cine stie sa faca legaturi nu foloseste sfoara si le
leaga atit de trainic, incit e cu neputinta sa le desfaci. De aceea omul intelept
ii salveaza mereu cu pricepere pe oameni si nu-i parasestye. El stie totdeauna
sa salveze fiintele, de aceea el nu le paraseste. Acesta se cheama o cultura
adinca. In felul acesta, virtutua este invatatorul celor rai, iar cei rai sint
sprijinul ei. Daca cei rai nu-si pretuiesc invatatorul si virtutea nu-si iubeste
sprijinul atunci desi ei se socotesc intelepti, de fapt sint cufundati in bezna.
Iata ce este mai insemnat si mai adinc.
XXVIII
Acela care, cunoscindu-si vitejia, ramine modest, va deveni, asemeni piriului
de munte, primul in tara. Cel care a devenit primul in tara nu va parasi eternul
de si se va reintoarce la starea unui prunc. Cel care, cunoscind sarbatoarea,
pastreaza pentru el ceea ce este cotidian, devine un exemplu pentru toyi. Cine
a devenit un exemplu pentru toti nu se deosebeste de eternul de si se
reintoarce la ceea ce nu are inceput. Cel care, cunoscindu-si gloria, isi
pastreaza anonimatul, devine primul in tara. Cine a devenit primul in tara
atinge perfectiunea in eternul de si se reintoarce la calea firii. Cind calea firii
se distruge, ea se transforma intr-un mijloc, cu ajutorul caruia devine
conducator, iar marea sa ordine nu se tulbura.
XXIX
Daca cineva incearca sa cucereasca o tara prin forta, stiu ca nu-si atinge
scopul. Tara seamana cu un vas misterios, pe care nu
ai voie sa-l atingi. Daca cineva il atinge, va suferi un esec. Daca cineva va
pune mina pe el, il va pierde.
De aceea unele fiinte merg, altele le urmeaza; unele infloresc, altele se usuca;
unele se intaresc, altele slabesc; unele se creeaza, altele se distrug. De aceea
omul intelept renunta la ceea ce este inutil, inlatura luxul si risipa.
XXX
Cel care il slujeste pe capul poporului prin mijlocirea lui dao, nu biruie alte
tari cu ajutorul ostilor, deoarece aceasta se poate intoarce impotriva sa. Pe
unde au trecut ostile, cresc buruienile si spinii. Dupa razboaie mari, vin ani de
Conducatorul de osti iscusit invinge si se opreste aici; el nu indrazneste sa
infaptuiasca silnicia. El invinge si nu se glorifica pe sine. El invinge si nu
ataca. El invinge si nu se mindreste. El invinge, pentru ca este silit sa o faca.
El invinge, dar nu este razboinic.
Cind o fiinta, in putere inca, imbatrineste, se cheama ca a fost parasita de dao.
Cine nu respecta calea lui dao, piere inainte de vreme. 
XXXI
O oaste buna este un mijloc care naste nenorocirea: o urasc toate fiintele. De
aceea omul care urmeaza calea lui dao, n-o foloseste.
In timp de pace, omul nobil prefera respectul, iar in razboi foloseste forta.
Oastea este o unealta a nenorocirii, ea nu este unealta celui nobil. El n-o
foloseste decit atunci cind este silit. Cel mai important lucru este sa pastrezi
linistea, iar in caz de victorie sa nu te proslavesti. A te glorifica cu o victorie
inseamna a te bucura de uciderea oamenilor. Cel care se bucura de uciderea
4
oamenilor, nu poate cistiga simpatie in tara. Fericirea se creeaza prin respect,
iar nenorocirea provine din violenta. Comandantii de flancuri se aseaza in
stinga, iar comandantul ostirii in dreapta. Se spune ca ei trebuie intimpuinati
cu o ceremonie funerara. Daca ei omoara multi oameni, e un motiv pentru
care trebuie sa plingem amar. Victoria trebuie sarbatorita printr-o ceremonie
funerara.
XXXII
Dao este si nu are nume. Desi este o fiinta mica, nimeni in lume nu si-l poate
subordona. Daca nobilimea si domnitorii il pot respecta, toate fiintele devin
de la sine linistite. Atunci cerul si pamintul se contopesc in armonie, vin
fericirea si bunastarea, iar poporul se linisteste fara sa i se porunceasca.
Cind se stabileste ordinea, apar numele; in masura in care au aparut numele,
trebuie sa cunoastem limita. Cunoastertea limitei ne da posibilitatea sa
scapam de primejdie.
Aflindu-se in lume, dao seamana cu piraiele de munte, care curg spre fluvii si
spre mari.
XXXIII
Cel care cunoaste oamenii este intelept. Cel care se cunoaste pe sine este
luminat. Cel care invinge oamenii e puternic. Cel care se invinge pe sine este
foarte puternic. Cel care cunoaste indestularea e bogat. Cel care actioneaza cu
perseverenta are vointa. Cel care
nu-si pierde natura este vesnic. Cel care a murit, dar nu este uitat, este
nemuritor.
XXXIV
Marele dao se raspindeste peste tot. El poate fi in dreapta si in stinga. Gratie
lui, se nasc toate fiintele si el nu le refuza nimic. El face ispravi glorioase, dar
nu-si doreste glorie. Educind cu dragoste toate fiintele el nu devine stapinul
lor. El nu are niciodata o dorinta proprie, de aceea el poate fi numit mic,
modest. Toate fiintele se intorc la el, si el nu se considera stapin. El poate fi
numit mare. El devine mare pentru ca nu se socoteste ca atare.
XXXV
La cel care reprezinta mareata figura a lui dao, vine tot poporul. Oamenii vin
si el nu le pricinuieste nici un rau. El le aduce pace, liniste, muzica si hrana.
Chiar calatorul se opreste la el. Atunci cind dao iese din gura el este anost,
fara gust. El este invizibil si nu poate fi auzit. In actiune, el este inepuizabil.
XXXVI
Ceea ce vrem sa comprimam se dilata neaparat. Ceea ce vrem sa slabim se
intareste neaparat. Ceea ce vrem sa distrugem infloreste neaparat. Cine vrea
sa-i ia cuiva ceva, pierde neaparat si el acel lucru. Toate acestea inseamna ca
sint greu de inteles. Ceea ce emoale infringe ceea ce este dur, cei slabi infring
pe cei puternici. Pestele nu poate parasi adincul. In stat, nu ai voie sa le arati
oamenilor o arma ascutita.
XXXVII
Dao realizeaza in permanenta nonactiunea si, prin aceasta, nu exista nimic
care sa nu fie facut de el. Daca nobilimea si domnitorii il vor respecta, toate
fiintele se vor schimba de la sine. Daca cei care se schimba vor voi sa
actioneze, ii voi asupri cu ajutorul simplei existente, care nu are nume. Ceea
ce nu are nume -simpla existenta- nu doreste nimic pentru sine. Lipsa dorintei
aduce linistea, si atunci ordinea in lume se va stabili de la sine.
PARTEA A DOUA
XXXVIII
Omul cu de superior nu face fapte bune, pentru ca este virtuos; omul cu de
inferior nu neglijeaza faptele bune pentru ca nu este virtuos; omul cu de
superior este inactiv si actioneaza prin nonactiune; omul cu de inferior este
activ si actioneaza cu efort; omul cu "omenie superioara" actioneaza, iar
activitatea lui se realizeaza prin nonactiune; omul cu "echitate superioara"
este activ si actioneaza cu efort, omul cu "respectabilitate superioara"
actioneaza si nimeni nu-i raspunde. Atunci el constringe oamenii la respect.
De aceea "virtutea" apare abia dupa ce se pierde dao, "omenia" dupa ce se
pierde "virtutea", "echitatea" dupa ce se pierde omenia, "respectul" dupa ce se
pierde echitatea.
Respectul este semnul lipsei de incredere si de devotament. El este inceputul
dezordinii.
Aspectul exterior este floarea lui dao, inceputul ignorantei. De aceea, omul
mare ia ceea ce este esential si lasa deoparte ceea ce este neinsemnat. El ia
fructul si lasa florea. El prefera prima si renunta la a doua. 
XXXIX
Iata lucrurile care, din cele mai vechi timpuri, sint in unitate. Gratie unitatii
cerul a devenit pur, pamintul de nezdruncinat, spiritul sensibil, valea
5
infloritoare si au inceput sa se nasca toate fiintele. Gratie unitatii nobilimea si
domnitorii devin pilda in lume. Iata ce creeaza unitatea. Daca cerul este
impur, el se distruge; daca pamintul este instabil, el se prabuseste; daca
spiritul nu este sensibil, el dispare; daca vaile nu infloresc, ele se transforma
intr-un pustiu; daca lucrurile nu se nasc ele dispar; daca nobilii si domnitorii
nu sint o pilda de noblete, ei vor fi rasturnati.
Cei fara noblete constituie baza celor nobili, iar ceea ce este jos constituie
baza a ceea ce este sus. De aceea nobilii si domnitorii care se inalta singuri nu
au o situatie solida. Asta se intimpla pentru ca ei nu vad in cei lipsiti de
noblete baza lor. Aceasta este o cale gresita. Daca desfacem un car nu ramine
din el nimic. Nu este voie sa fii pretios, ca jadul, ci trebuie sa devii simplu, ca
piatra.
XL
Contradictia este actiunea lui dao, slabiciunea este insusirea lui dao. In lume,
toate lucrurile se nasc in existenta, iar existenta se naste in nonexistenta.
XLI
Omul cu eruditie superioara, aflind despre dao, tinde sa-l realizeze. Omul cu
eruditie medie, cind il pastreaza, cind il pierde. Omul cu eruditie inferioara,
aflind despre dao, il supune batjocurii. Daca nu ar fi supus batjocurii, nu ar fi
dao. De aceea exista zicatoarea: cine cunoaste dao seamana cu cineva
neluminat; cine patrunde in dao, seamana cu cineva care se retrage; cine este
la inaltimea lui dao, seamana cu cineva care rataceste. Omul cu virtute
superioara seamana cu un om simplu; cel foarte invatat seamana cu cel
dispretuit; virtutea fara margini seamana cu lipsa ei; raspindirea virtutii
seamana cu risipirea ei; adevarul adevarat seamana cu lipsa lui. Un patrat
mare nu are unghiuri; un vas mare se fabrica multa vreme; un sunet puternic
nu poate fi auzit; o figura mare nu are forma. Dao este ascuns de noi si nu are
nume. Dar el da ajutor tuturor fiintelor si le aduce la desavirsire.
XLII
Dao da nastere unului, unul naste diada, diada naste triada, iar triada toate
fiintele. Toate fiintele poarta in sine /in/ si /ian/, sint pline de /ti/ si formeaza
armonia. Oamenilor nu le plac poreclele"singuratic" si "nevrednic". Totusi
domnitorii si imparatii isi dau aceste porecle. Asadar unele lucruri se maresc,
atunci cind sint micsorate, iar altele se
micsoreaza, atunci cind sint marite.
Ceea ce va invata oamenii, va invat si eu. Cei puternici si cruzi nu mor de
moarte buna. Dupa aceasta ma calauzesc in invatatura mea. 
XLIII
In lume, cei slabi ii inving pe cei mai puternici. Nefiinta patrunde pretutindeni
si peste tot. Iata de ce cunosc eu folosul nonactiunii. In lume nu exista nimic
care sa se poata compara cu invatatura tacerii si cu folosul nonactiunii. 
XLIV
Ce este mai aproape de noi: gloria sau viata? Ce este mai scump: viata sau
bogatia? Ce este mai greu de suportat: cistigul sau pierderea? Cine
economiseste multe va suferi pierderi mari. Cine acumuleaza mult va suferi
pagube mari. Cine stie masura, nu va avea esecuri. Cine stie limita, nu va fi in
primejdie. El devine etern.
XLV
Marea perfectiune seamana cu imperfectiunea, actiunea ei este infinita; marea
plinatate seamana cu vidul, actiunea ei este inepuizabila; marea rectitudine
seamana cu o curba; excesul de spirit seamana cu prostia; Un mare orator
seamana cu un bilbiit. Miscarea infringe frigul, repausul infringe caldura.
Linistea creeaza ordinea in lume. 
XLVI
Cind in tara exista dao, caii ingrasa pamintul. Cind in tara nu exista dao, caii
de lupta pasc pe ogoare. Nu exista nenorocire mai mare decit necunoasterea
limitelor pasiunilor noastre si nu exista primejdie mai mare decit nazuinta de a
dobindi bogatii. De aceea, cel care stie sa fie satisfacut cu putin, este
totdeauna multumit de viata sa.
XLVII
Fara a iesi pe usa, inteleptul cunoaste lumea. Fara a privi afara pe fereastra, el
vede firescul dao. Cu cit merge mai departe, cu atit cunoaste mai putin. De
aceea, omul intelept nu umbla, ci cunoaste. Fara a vedea lucrurile, el le
numeste. Fara a actiona, el creeaza.
XLVIII
Cine invata, sporeste in fiecare zi cunostintele sale. Cine serveste lui dao,
micsoreaza zi cu zi dorintele sale. Prin micsorarea continua, omul ajunge la
nonactiune. Nu exista nimic care sa nu poata fi facut de nonactiune. De aceea,
cucerirea lumii se realizeaza totdeauna cu ajutorul nonactiunii. Cine
actioneaza, nu este in stare de a cucerii lumea.
6

XLIX
Inteleptul nu are inima proprie, inima lui se compune din inimile poporului.
Celor buni le fac bine, iar celor rai le doresc, de asemenea, bine. In felul
acesta se educa virtutea. Celor sinceri le sint credincios, iar celor nesinceri de
asemenea credincios. In felul acesta se educa sinceritatea. Omul intelept
traieste linistit in lume si stringe, in inima sa, parerile
poporului. El priveste poporul ca pe proprii sai copii.  luxoase, poarta sabii ascutite, nu se multumeste cu hrana obisnuita si
L sint o incalcare a lui dao.
Fiintele se nasc si mor. Din zece oameni, trei merg spre viata si din zece- trei
merg spre moarte. In fiecare zece oameni mai exista trei, care mor de pe urma
actiunilor lor. De ce este asa? Aceasta se intimpla pentru ca nazuinta lor spre
viata este prea puternica.
Am auzit ca cel care stie sa stapineasca viata, mergind pe pamint, nu se teme
de rinocer si de tigru, iar inaintind in batalie, nu se teme de soldati inarmati.
Rinocerul nu are unde sa-si infiga in el cornul, tigrul nu are unde sa puna
ghearele, iar soldatii nu au unde sa-l loveasca cu sabia lor. De ce este asa?
Aceasta se intimpla pentru ca moartea nu exista pentru el.  devine bogata. Cel care desavirseste dao in subceresc, la acela virtutea devine
LI
/Dao/ naste lucrurile, /de/ le nutreste. Lucrurile iau forma, formele se
desavirsesc. De aceea nu exista lucru care sa nu preamareasca dao si sa nu
pretuiasca /De/. /Dao/ este preamarit, /de/este respectat, pentru ca ele nu dau
porunci ci urmeaza firea.
/Dao/ naste lucrurile, /de/ le nutreste, le creste, le educa, le desavirseste, le
face mature, le ingrijeste, le sustine. A crea si a nu-ti insusi, a faptui si a nu te
lauda, a fi superior si a nu porunci - iata ce se cheama cel mai profund /de/.
LII
In subceresc exista un inceput, si el este mama subcerescului. Cine a cunoscut
mama, poate cunoaste si pe copiii ei. Cind sint cunoscuti copiii, trebuie sa ne
amintim din nou de mama. In acest caz, omul nu va fi primejduit pina la
sfirsitul vietii. Daca omul isi paraseste dorintele si se elibereaza de patimi, el
nu va fi obosit pina la sfirsitul vietii. Daca insa da friu liber patimilor sale si
este absorbit de actiunile sale, el nu va avea scapare de nenorociri. A vedea
lucrurile cele mai mici, inseamna claritate. A-ti pastra slabiciunile inseamna a
fi puternic. Folosindu-i stralucirea, il vei face pe dao din nou limpede. Atunci
omul nu va avea nenorociri pina la sfirsitul vietii. Aceasta inseamna a
respecta permanenta. 
LIII
Daca as stapini stiinta, as merge pe drumul mare. Singurul lucru de carema
tem este actiunea. Drumul mare este cu totul neted, dar poporul iubeste
cararile. Daca palatul este luxos, ogoarele sint acoperite de buruieni, iar
magaziile de piine sint cu totul goale. Nobilimea se imbraca in tesaturi
acumuleaza bogatii inutile. Toate acestea se cheama jaf si laudarosenie. Ele
 
LIV
Cine stie sa stea ferm, nu poate fi rasturnat. Cine stie sa se sprijine, nu poate fi
darimat. Fiii si nepotii ii pastreaza amintire vesnica. Cel care desavirseste dao
inlauntrul sau, la acela virtutea devine mai sincera. Cel care desavirseste dao
in familie, la acela virtutea devine bogata. Cel care desavirseste dao in sat, la
acela
virtutea devine vasta. Cel care desavirseste dao in imparatie, la acela virtutea
universala.
Dupa tine, ii poti cunoaste pe altii; dupa o familie, pot fi cunoscute celelalte;
dupa un stat, pot fi cunoscute celelalte; dupa o imparatie, pot fi cunoscute
celelalte; dupa o tara, poate fi cunoscuta lumea intreaga. De unde cunosc eu
lumea, ca atare? Multumita acestora.
LV
Cine cuprinde in sine desavirsitul de seamana cu un nou nascut. Serpii si
insectele otravitoare il vor cruta, fiarele salbatice nu-l vor apuca, pasarile de
prada nu-l vor lovi cu ciocul. Oasele sale sint moi, muschii sai sint slabi, dar
el le tine cu putere (dao). Fara a cunoaste contopirea celor doua sexe, el
poseda aptitudinea de a da viata. El este foarte sensibil. El striga toata ziua si
glasul sau nu se schimba. El este perfect armonios. Cunoasterea armoniei
inseamna permanenta. Cunoasterea permanentei inseamna a fi luminat.
Imbogatirea vietii se numeste fericire. Incordarea spiritului in inima se
numeste perseverenta. Fiinta plina de forte imbatruineste; aceasta inseamna o
incalcare a lui dao. Cine nu poseda dao, piere inainte de vreme. 
LVI
Cel care vorbeste mult, nu stie. Cel care stie mult, nu vorbeste. Cel care isi
paraseste dorintele, renunta la patimi, isi inabusa nazuintele, isi elibereaza
7
gindurile de confizie, isi modereaza stralucirea, isi reduce impresiile la
unitate, acela este identic cu ceea ce este mai profund. Noi nu ni-l putem
apropia, pentru a ne inrudi cu el; noi nu ni-l putem apropia pentru a-l
dispretui; noi nu ni-l putem apropia pentru a-l folosi; noi nu ni-l putem
apropia, pentru a-i dauna; noi nu ni-l putem apropia, pentru a-l inalta; noi nu
ni-l putem apropia, pentru a-l injosi. Iata de ce este el respectat in tara.  O imparatie mare este cursul inferior al unui riu, un nod al subcerescului.
LVII
Tara se guverneaza cu dreptate, razboiul se poarta cu viclesug. Cucerirea
lumii se realizeaza cu ajutorul nonactiunii. De unde le stiu toate acestea? Iata
de unde: Cind in tara sint multe legi ingraditoare, poporul saraceste. Cind
poporul are multe arme ascutite, creste dezordinea in tara. Cind sint multi
mesteri iscusiti, sporesc obiectele rare. Cind se inmultesc legile si poruncile,
se mareste numarul hotilor si al tilharilor.
De aceea omul intelept spune: daca nu actionez, poporul se va schimba de la
sine; daca sint linistit, poporul se va indrepta singur. Daca sint pasiv, poporul
va deveni bogat singur; daca nu am pasiuni, poporul va deveni blind.
LVIII
Cind cirmuirea este linistita, poporul va fi fericit. Cind cirmuirea este activa,
poporul devine nenorocit. O, nenorocire! Ea este pe baza pe care se sprijina
fericirea. O, fericire! Ea cuprinde nenorocirea. Cine cunoaste hotarele lor? Ele
nu sint constante. Dreptatea se transforma din nou in viclenie, binele in rau.
Omul este de multa vreme in ratacire. De aceea omul intelept este drept si nu
ia nimic altuia. El este dezinteresat si nu le dauneaza celorlalti. El nu minte si
nu face nimanui nici un rau.
El este luminos, dar nu doreste sa straluceasca.
LIX
Pentru a guverna oamenii si a servi cerul, este cel mai bine sa fim moderati.
Moderatia trebuie sa devina grija principala. Ea se cheama desavirsirea lui
/de/. Desavirsitul /de/ este o forta atotbiruitoare. Forta atotbiruitoare este
inepuizabila. Forta inepuizabila da posibilitatea de a cuceri tara. Principiul cu
ajutorul caruia se guverneaza tara este etern si se numeste radacina adinca si
trainica. Ea este vesnicul dao.
LX
Guvernarea unei mari imparatii seamana cu pregatirea unei mincari din perti
marunti. Daca lumea este guvernata prin dao, atunci spiritele mortilor nu fac
minuni. Nu numai ca spiritele mortilor nu mai fac minuni, dar ele vor inceta
chiar de a le face rau oamenilor. Nu numai ca spiritul nu va dauna oamenilor,
dar nici omul intelept nu va dauna oamenilor. Intrucit amindoi acestia nu suint
daunatori, de al lor se contopeste. 
LXI
Femela infringe totdeauna masculul prin imperturbabilitatea ei, si datorita
imperturbabilitatii sale ea este inferioara masculului. De aceea, o imparatie
mare isi atrage simpatia alteia mici prin aceea ca se pune mai prejos decit
aceasta, iar o imparatie mica cucereste simpatia unei imparatii mari prin aceea
ca este mai prejos decit aceasta. De aceea ne cistigam simpatia, fie prin aceea
ca ne situam mai prejos, fie pentru ca sintem mai prejos de la sine. Sa
doreasca o imparatie mare numai atit: ca toti sa fie hraniti la fel, iar o
imparatie mica sa doreasca numai atit: ca sa serveasca oamenilor. Atunci
amindoua vor obtine ceea ce doresc. Cel mare trebuie sa fie umil. 
LXII
Dao este temelia profunda a tuturor lucruruilor. El este comoara oamenilor
buni si pavaza celor rai. Vorbele frumoase pot fi rostite in public, buna
purtare poate fi extinsa asupra oamenilor. Dar de ce sa fie lasati in parasire
oamenii rai? Atunci pentru ce este numit un domnitor si i se dau trei sfetnici?
Desi au pietre pretioase si se pot plimba in care, domnitorul si sfetnicii ar face
mai bine sa urmeze calea lui dao, linistiti.
De ce era dao pretuit in vremurile vechi? In vremea aceea, oamenii nu cautau
sa dobindeasca bogatii si crimele se iertau. De aceea dao era foarte apreciat in
subceresc. 
LXIII
Trebuie sa infaptuim nonactiunea, sa respectam linistea si sa gustam ceea ce
este fara gust. Ceea ce e mare este alcatuit din particele marunte iar ceea ce e
mult din particele mici. La ura, trebuie sa raspundem prin bine. Infringerea a
ceea ce este greu incepe cu ceea ce e mic, deoarece in lume o opera grea este
formata dintr-o opera usoara, iar una mare dintr-una mica. De aceea,
inteleptul incepe totdeauna opera nu de la ceea ce este mare, si prin aceasta el
savirseste o opera mare. Cine fagaduieste mult, nu merita incredere. Unde sint
multe lucrari usoare, acolo sint si multe grele. De aceea, omul intelept se
cufunda in dificultati si drept urmare acestea nu-l coplesesc.
LXIV
8
Ceea ce este linistit, poate fi pastrat cu usurinta. Ceea ce n-a manifestat inca
semne ale existentei sale, este usor de indrumat. Ceea ce este slab, este usor
de dezbinat. Ceea ce este marunt este usor de risipit. Actiunea trebuie
inceputa cu ceea ce nu este inca. Trebuie sa incepem sa facem ordine, atunci
cind nu e inca dezordine; deoarece un copac mare creste dintr-unul mic, un
turn cu noua etaje incepe sa se construiasca dintr-un pumn de pamint, o
calatorie de o mie de li incepe cu un singur pas. Cine actioneaza, va suferi un
esec. Cine poseda ceva, va pierde. Iata de ce omul intelept este inactiv si nu
sufera esecuri. El nu are nimic si de aceea nu pierde nimic. Cei care, savirsind
lucruri, se grabesc sa ajunga la succes, vor esua. Cel care isi termina treaba cu
precautie seamana cu cel care era cind a inceput-o; el va izbuti intotdeauna.
De aceea, omul intelept nu are patimi, nu pretuieste obiectele care se obtin
greu, invata de la cei care au cunostinte si merge pe calea care au mers altii.
El urmeaza firea lucrurilor si nu se aventureaza sa actioneze dupa bunul sau
plac. 
LXV
In vremurile vechi, cei care urmau calea lui dao nu luminau poporul, ci il
faceau nestiutor. Este greu sa guvernbezi poporul atunci cind are multe
cunostinte. De aceea, guvernarea tarii cu ajutorul cunostintelor este un
dusman al tarii, iar fara aplicarea lor este fericirea tarii. Cine stie aceste doua
lucruri devine o pilda pentru ceilalti. Cunoasterea acestei pilde este
cunoasterea celui mai adinc de. Cel mai adinc /de/ este si adinc si vast.
El este opus tuturor fiintelor, dar le aduce la cea mai deplina conformitate. 
LXVI
Fluviile si marile pot sa domneasca asupra sesurilor pentru ca ele sint capabile
sa curga in jos. De aceea ele domnesc asupra sesurilor. Cind omul intelept
doreste sa se inalte deasupra poporului, el trebuie sa se puna mai prejos decit
ceilalti. Cind el doreste sa fie inaintea oamenilor, trebuie sa se situeze in urma
celorlalti. De aceea, desi sta deasupra poporului, el nu apasa poporul; desi se
afla in fata, poporul nu-i dauneaza. De aceea oamenii il pun cu bucurie
inaintea lor si nu-si intorc fata de la el. El nu lupta, lucru multumita caruia
este de neinvins in lume.
LXVII
Toti spun ca am un dao mare si ca nu se micsoreaza. Daca s-ar micsora atunci
dupa o vreme mai indelungata ar deveni mic. Nu se micsoreaza, pentru ca este
mare. Am trei comori, pe care le pretuiesc: prima este dragostea de om, a
doua este economia, iar a treia consta in aceea ca nu indraznesc sa fiu inaintea
altora. Eu ii iubesc pe oameni, de aceea pot deveni viteaz. Eu sint econom, de
aceea pot fi darnic. Eu nu indraznesc sa fiu inaintea altora, de aceea pot fi un
conducator intelept.
Cine este viteaz fara omenie, darnic fara economie, si aflindu-se in fata ii
impinge inapoi pe cei care sint in spate, acela piere. Cine poarta razboiul cu
omenie invinge, iar apararea pe care o ridica este de neinvins. Cerul il
salveaza, iar dragostea de om il pazeste.
LXVIII
Un intelept conducator de osti nu este razboinic. Un ostean iscusit nu este iute
la minie. Cel care stie sa invinga dusmanul, nu ataca. Cel care stie sa conduca
oamenii se pune intr-o situatie umila. Eu numesc aceasta /de/, care evita lupta.
Aceasta este o forta in conducerea oamenilor. Aceasta inseamna a urma
natura si principiul stravechi dao. 
LXIX
Arta militara spune: eu nu indraznesc sa incep primul, trebuie sa astept. Eu nu
indraznesc sa atac; inaintind macar cu un deget, ma retrag inapoi un cot.
Aceasta inseamna a actiona prin nonactiune, a lovi fara sfortare. In acest caz,
nu voi avea dusman si voi putea sa ma lipsesc de soldati. Nu exista nenorocire
mai mare decit sa-ti subapreciezi adversarul. Subaprecierea adversarului va
dauna secretului meu tainic dao. In urma bataliilor, cei care sufera cistiga
victoria.
LXX
Voorbele mele sint usor de inteles si usor de faptuit. Dar oamenii nu pot
intelege si nu pot faptui. In cuvinte este continut principiul, iar in actiuni
principalul. In masura in care ei nu le cunosc, ei nu ma cunosc nici pe mine.
Cind ma cunosc putin, eu sint scump. De aceea omul intelept seamana cu cel
care se imbraca in tesaturi grosolane, dar poarta cu sine un jad.
LXXI
Cel ce are cunostinte si se preface ca e nestiutor, este superior. Cel care e
lipsit de cunostinte si se preface a fi stiutor, e bolnav. Cel care-si da seama de
boala nu este bolnav. Omul intelept nu este bolnav, pentru ca el isi da seama
de paguba unei asemenea boli.
LXXII
Cind poporul nu se teme de cei puternici, atunci vine puterea. Nu apasati
locuintele sale, nu-i dispretuiti viata. Cel care nu dispretuieste poporul nu va fi
9
dispretuit de popor. De aceea, omul intelept, care se cunoaste, nu cauta sa se
puna in fata. El se iubeste si nu se inalta. El renunta la vanitate si prefera sa nu
se inalte.
LXXIII
Cel care este viteaz si razboinic piere, cel care este viteaz si nu este razboinic
va trai. Aceste doua lucruri inseamna: unul-folos, celalalt-paguba. Cine stie
cauzele pentru care cerul il uraste pe cel razboinic? Si inteleptul reuseste cu
greu sa explice aceasta. Dao ceresc nu lupta, dar stie sa invinga. El nu
vorbeste, dar stie sa raspunda. El vine de la sine. El este linistit si stie sa
conduca lucrurile. Plasa naturii este rara, dar nimic nu trece prin ea.
LXXIV
Daca poporul nu se teme de moarte, ce rost mai are sa-l amenintam cu
moartea? Cine sileste oamenii sa se teama de moarte si socoate ca aceasta
ocupatie este distractiva, pe acela il voi prinde si-l voi nimici. Cine
indrazneste sa actioneze astfel?
Totdeauna exista un purtator al mortii (dao) care ucide. Iar daca cineva il va
inlocui, inseamna ca-l va inlocui pe un mare mester dao. Cel care, luind locul
marelui mester, taie cu toporul, isi va rani mina.  putem numi aceasta un bine? De aceea inteleptul le face intotdeauna bine
LXXV
Poporul flaminzeste, deoarece cirmuirea ii ia dari prea mari. Iata de ce
flaminzeste poporul. Este greu sa guvernezi poporul atunci cind cirmuirea
este prea activa. Iata de ce este greu sa guvernezi. Poporul moare usor, pentru
ca nazuinta lui spre viata e prea puternica. Iata de ce moare usor. Cel care nu-
si precupeteste viata, isi pretuieste prin aceasta viata.  oameni talentati, ei nu trebuiesc folositi. Poporul nu trebuie sa calatoreasca
LXXVI
La nastere omul este delicat si slab, iar dupa moarte, tare si puternic. Toate
fiintele si plantele sint delicate si slabe atunci cind se nasc, iar cind pier sint
tari si puternice. Cel ce este tare si puternic este ceea ce piere, ceea ce este
delicat si slab este ceea ce incepe sa traiasca. De aceea o oaste puternica nu
invinge, ci piere asemenea unui copac puternic. Ceea ce este tare si puternic
nu are avantajul a ceea ce este delicat si slab. 
LXXVII
Firescul dao aminteste de incordarea arcului. Cind partea lui de sus se lasa in
jos, partea de jos se ridica. Ea inlatura prisosul si-l da celui care are nevoie.
Firescul dao ia de la cei bogati si da celor saraci ce li s-a luat. Dao omenesc
insa, actioneaza dimpotriva. El ia de la cei saraci si da celor bogati cele luate.
Cine poate sa le dea celorlalti tot ce prisoseste?
Acest lucru il pot face numai cei care urmeaza calea lui dao. De aceea omul
intelept face si nu se foloseste de ceea ce a facut, savirseste fapte marete si nu
se glorifica. El este nobil, pentru ca nu are pasiuni. 
LXXVIII
Apa este cea mai moale si cea mai slaba fiinta din lume, dar ea este de
neintrecut in infringerea a ceea ce este solid si puternic, si nimic pe lume nu
este de seama ei.
Cei slabi ii inving pe cei puternici, iar ceea ce emoale infringe ceea ce este
tare. Acest lucru il stiu toti, dar oamenii nu-l pot infaptui. De aceea, omul
intelept spune: cel care a luat asupra-si sa injoseasca tara devine domnitor si
cine a luat asupra-si sa nenoroceasca tara devine stapinitor. Cuvintele
adevarate seamana cu contrariul lor.
LXXIX
Dupa potolirea unei mari rascoale, urmarile ei vor ram,ine, neaparat. Cum
oamenilor si nu cere de la ei ceea ce le-a dat. Cei buni tind spre intelegere, iar
cei rai catre santaj. Dao ceresc are aceeasi atitudine fata de toti, dar el este
totdeauna de partea celor buni.
LXXX
Fie ca statul sa ramina mic iar poporul rar. Daca in el exista zeci si sute de
departe pina la sfirsitul vietii sale. Daca exista barci si care, acestea nu trebuie
folosit.. Chiar daca exista trupe inarmate, acestea nu trebuie asezate in front.
Fie ca poporul sa inceapa sa impleteasca din nou noduri si sa le foloseasca in
locul scrierii. Fie ca hrana lui sa fie mai gustoasa, imbracamintea frumoasa,
viata linistita, traiul vesel. Statele vecine s-ar uita unul la altul, ar auzi unul de
la altul cintatul cocosilor si latratul ciinilor, iar oamenii lor nu s-ar vizita unul
pe altul pina la batrinete si pina la moarte.
LXXXI
Cuvintele adevarate nu sint frumoase. Cuvintele frumoase nu merita
incredere. Cel bun nu este elocvent. Cel elocvent nu pooate fi bun. Cel care
stie nu cauta sa dovedeasca, cel care cauta sa dovedeasca nu stie. Inteleptul nu
acumuleaza nimic. Cu cit face el mai mult pentru oameni cu atit capata mai
10
mult. Cu cit le da mai mult oamenilor, cu atit se imbogateste el mai mult. Dao
ceresc aduce folos tuturor fiintelor si nu le dauneaza. Dao al omului intelept
este actiunea fara lupta.

11