EVALUARE ECONOMICA SI FINANCIARA

Material pentru examenul de acces

1. Explicai necesitatea si esenta evalurii economice si financiare a intreprinderii
Esenta evaluarii economice si financiare poate fi descrisa drept:
- procesul bazat pe un complex de tehnici, procedee si metode prin care un bun, o grup de
bunuri, un activ economic, un activ sau element intangibil, o intreprindere n ansamblul sau
sunt aduse din punct de vedere valoric la nivelul pietei si prin care li se asigura
comparabilitatea.
- procesul destinat determinarii zonei cele mai probabile in care s-ar putea situa pretul la care o
tranzactie s-ar putea incheia in conditii normale de piata.
Procesul de evaluare economica are drept obiective:
- stabilirea valorii de piaa,
- stabilirea valorii de circulaie a bunurilor, activelor si ntreprinderilor,
- indeplinirea rolului de instrument de orientare a operatorilor economici in spaiul economic al
tarii.
Exista trei mari grupe de factori externi a caror actiune conduce la distorsiuni intre bilantul contabil
si bilantul economic al unei intreprinderi, si care fac necesara evaluarea:
- existenta preturilor libere;
- modificarile raportului de schimb al monedei nationale;
- gestiunea interna a fiecarei intreprinderi, mai ales in ceea ce priveste politicile de
amortizare si politicile de contabilizare (cu deosebire in contabilitatea de gestiune).
Cazuri in care este necesara evaluarea:

Ca instrument de masurare a calitatii gestiunii intreprinderii (pilotaj prin valoare);

In tranzactiii comerciale;
Schimbari in marimea si structura capitalului social al intreprinderii;
Schimbari in numarul si componenta actionarilor sau asociatilor;
Determinarea cursului de introducere la bursa;
Calculul paritatii de schimb in cazul fuziunilor si divizarilor;
Cu ocazia privatizrii cnd elementele prezentate in bilanul contabil nu reflecta valori
de piaa ci mai degrab valori administrative, sau costuri istorice mult diferite de
valorile juste;
In actiuni juridice cu scop patrimonial (succesiuni, falimente, partaje);
In scopuri fiscale;
In alte scopuri (creditare, asigurare..).
2. Clasificati diferitele tipuri de evaluari
In functie de obiect:
Evaluari de bunuri mobile si imobile independente;
Evaluari de grupe de bunuri si unitati generatoare de numerar;
Evaluari de active economice (sectii, fabrici, magazine, parti ale intreprinderii)
Evaluari de active si elemente intangibile;
1

Evaluari de intreprinderi in ansamblul lor.

In functie de metoda:
Evaluari patrimoniale abordeaza latura cantitativa a bunurilor.
Evaluari bazate pe performanta abordeaza latura calitativa a bunurilor (performata
activitatii, randamentul activului, profitabilitatea, rentabilitatea ect)
Evaluari combinate;
Alte metode de evaluare (bazate pe volumul de activitate, pe comparatii etc)
In functie de scop:
Evaluari contabile- prevazute de normele contabile, pentru inregistrarea in contabilitate.
Evaluari administrative- prin acte administrative, valoarea estimata poate sa se apropie din
intamplare de valoarea de piata a unor bunuri, nu insa si a intreprinderii.
Evaluari economice si financiare- sunt singurele metode, bazate pe expertiza si diagnostic si
care pot estima valoarea de piata a intreprinderilor, tinand cont de conditiile concrete de
utilizare a bunurilor, deorganizare si functionare a intreprinderilor.
In functie de beneficiar:
Asigurari pentru asigurare, pentru creditare, pentru impozitare
In functie de valorile obtinute:
Evaluari care au la baza valoarea de piata, care:
Implica functionarea unei piete active;
Trebuie sa identifice si sa includa toate elementele din definitia valorii de piata.
Trebuie sa stabileasca cea mai buna utilizare
Sunt elaborate pe baza informatiilor specifice pietei respective si prin metode si
proceduri care sa reflecte procesele deductive ale participantilor la piata
(abordarea prin cost, prin comparatii si prin capitalizarea veniturilor).
Evaluari care au la baza valori diferite de valoarea de piata- utilizeaza metode care pornesc
de la alte premize si nu cea privind capacitatea activului de a fi vandut sau cumparat pe
piata. Exemple: valoarea de utilizare, de exploatare, de asigurare, de lichidare, valoarea
speciala etc.)

3. Enumerai fazele si etapele necesare realizrii unei evaluari de intreprindere.

Faza initiala
Et. 1- Cunoasterea preliminara
Et. 2- Pregatirea actiunii
Faza de realizare
Et. 3 - Identificarea situatiilor financiare
Et. 4 Diagnosticul de evaluare si analiza fundamentala
Et. 5 Determinarea componentelor fundamentale ale evaluarii.
Et. 6 Evaluarea propriu-zisa
Faza concluziilor
Et. 7 Elaborarea raportului de evaluare
Et. 8 Documentarea lucrarilor de evaluare.

4. Explicati rolul bilantului contabil ca punct de pornire in evaluarea unui activ sau a unei
intreprinderi si a bilantului economic ca instrument de lucru pentru evaluarea unei
intreprinderi.
Orice evaluare de active sau de intreprindere are ca punct de pornire bilanul contabil, deoarece in
acesta sunt reflectate volumul fondurilor proprii, piaa, strategiile aplicate de firma, situaia
patrimoniului, a averii acumulate de firma de la nfiinare si rezultatele financiare obinute in ultima
perioada pentru care s-a incheiat.
Expertul evaluator innd cont de faptul c:
- bilanul contabil nu permite nelegerea corect a realitii economice i financiare a
ntreprinderii;
- valoarea net contabil - ca diferen ntre ceea ce ea posed i ceea ce ea datoreaznu reflect dect imperfect valoarea economic real
va aduce o serie de corecii elementelor patrimoniale (extracontabil), elabornd un bilan
economic, care va oferi datele necesare, aplicrii metodelor de evaluare.
Bilanul economic ofer masa de date necesara aplicrii metodelor de evaluare. Acesta este
instrumentul de lucru pe baza cruia se evalueaz o ntreprindere.
El prezint patrimonial rentabilitatea ntreprinderii actualizate i corectate n funcie de exigenele
pieei, pe baza constatrilor din diagnosticul de evaluare.
Trecerea de la bilantul contabil la bilantul economic pentru evaluare se realizeaza cu ocazia
elaborarii a doua lucrari indispensabile oricarei evaluari, respectiv determinarea activului net
corectat (corijat) al intreprinderii (ANC) si determinarea capacitatii beneficiare a intreprinderii
(CB).
5. Explicai diferenele dintre pre si valoare; enumerati tipurile de valori folosite in evaluare.
Sunt doua categorii economice distincte.
Valoarea este un concept ce nu poate fi disociat de calitatile sau insusirile bunului, in timp ce
pretul reprezinta expresia baneasca a acesteia.
Preul este suma de bani ce se poate obine din vnzarea unui bun de bunvoie, intre pari aflate in
cunotina de cauza, in cadrul unei tranzacii in care preul este determinat obiectiv. Stabilirea
preului presupune negocierea. Evaluatorul nu-si propune sa determine preul, ci gama de valori,
respectiv zona in care s-ar purta negocierea si in care ar putea probabil sa se situeze preul.
Valoarea unui bun se fondeaz pe noiunea de schimb. Se poate considera astfel ca valoarea
comerciala constituie punctul de echilibru in care vnztorul accepta sa vanda si cumparatorul sa
cumpere. Valoarea depinde de unele criterii sau factori care influeneaz dorina de a cumpra sau
vinde. Aceste criterii pot fi subiective, de natura psihologica sau economica, si obiectiv, prin
aplicarea unor metode de evaluare care abordeaz att separat, cat si mpreuna, latura patrimoniala
si profitabilitatea bunului, activului sau ntreprinderii in ansamblul sau.
Exista cel putin 4 criterii de diferentiere:
Pretul
Valoarea
Este o marime concreta, tangibila.
Este o marime conventionala.
Ca numar, este unic.

Este multipla, iar expertului evaluator i se

pretinde prin regulile de buna practica sa nu se
opreasca la mai putin de 3 valori.

Locul de formare:
- piata, ca punct de intalnire intre 2 actori un Valoarea este rezultatul artei de a evalua. Ea se
vanzator si un cumparator. Este rezultatul artei stabileste folosind mintea si imaginatia
3

de a negocia, diferita de arta de a evalua.

evaluatorului si se gaseste pe hartie. O valoare

preluata de actorii negocierii este firesc sa
devina sau nu pret.

Caracterul obiectiv:
este o marime obiectiva in raport cu evaluatorul este o marime obiectiva in raport cu actorii
si subiectiva in raport cu partile negociatoare, negocierii si subiectiva in raport cu evaluatorul,
reflectand actul lor de vointa.
fiind creatia sa.
In evaluarea unui activ sau a unei intreprinderi, in functie de scop si o serie de alti factori, se pot
folosi mai multe tipuri de valori, dintre care cel mai des utilizate sunt: valoarea de origine (de
achizitie, de inventar sau istorica), valoarea actuala, valoarea venala, valoarea de folosinta, valoarea
justa, valoarea de piata, valoarea de recuperare bruta, valoarea de utilizare, valoarea de investitie
sau subiectiva, valoarea de exploatare continua, valoare de asigurare, valoarea de impozitare (de
impunere sau valoarea impozabila), costul de inlocuire net, valoarea de lichidare, valoarea speciala,
valoarea de fuziune, valoarea de garantare a creditului ipotecar, valoarea de reconstituire, valoarea
de despagubire.
6. Definii valoarea de pia
Valoarea de pia este suma estimat pentru care o proprietate va fi schimbat, la data evalurii,
ntre un cumprtor decis i un vnztor hotrt, ntr-o tranzaciec u pre determinat obiectiv, dup o
activitate de marketing corespunztoare, n care prile au acionat n cunotin, de cauz, prudent
i fr constrngere. Este tipul de valoare la care se recurge cel mai frecvent, motiv pentru care
trebuie struit pe elementele componente ale acestei definitii, i anume:
suma estimat este cel mai probabil pre exprimat in unitti rnonetare, pltibil pentru
proprietate, ntr-o tranzacie independenta, de pia. Este cel mai bun pre care se poate
obine in mod rezonabil de ctre vnztor i cel mai avantajos pret obtenabil in mod
rezonabil de ctre cumprtor.
o proprietate va fi schimbat se refer la preul la care piaa ateapt ca tranzacia - care
intrunete toate celelalte conditii ale definiiei valorii de pia - ar putea fi incheiat la data
evalurii; se refer, de asemenea, la faptul c valoarea unei proprieti este o sum de bani
estimat, i nu un pret de vnzare predeterminat sau preul actual de vnzare.
la data evalurii semnific faptul c valoarea de piaa estimat este specific unui moment,
unei date precise, data evalurii.
un cumprtor decis se refer la un cumpartor care este motivat, dar nu constrns, s
cumpere; un cumprtor care nu este nici nerbdator sa cumpere, nici determinat sa cumpere
la orice pre; un cumprtor care achiziioneaz, in concordanta cu realitatile pieei actuale,
i nu cu cele ale unei piee imaginare sau ipotetice.
un vnztor hotrt se refer la un vnztor care nu este nerbdtor sau constrns s vanda,
nici fortat sa mentina un pre care este considerat realist pe piaa actual; un vnztor
motivat s vnd proprietatea in condiiile pieei, la cel mai bun pre obtenabil.
ntr-o tranzactie cu pret determinat obiectiv, adic o tranzacie intre pri intre care nu exist
o relatie particular sau special (de exemplu, compania-mam cu filialele sale), intre pri
distincte, fiecare acionnd in mod independent.
dup o activitate de marketing adecvat inseamn ca proprietatea va fi prezentata pe piaa in
cel mai adecvat mod; durata timpului de expunere pe pia trebuie s fie suficient; se
presupune c perioada de expunere trebuie s inceap, inainte de data evalurii.
4

 in care prile implicate au actionat in cunotint de cauza i prudent, adic ambele pri
sunt bine informate, acioneaz n propriul interes i in mod prudent.
fr constrngere, adic ambele pari sunt motivate, dar nu constrnse.
7. Definii valoarea justa
Valoarea justa reprezint suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de buna voie intre un
cumparator si un vanzator normal informati si interesati intr-o tranzactie echilibrata.
8. Definii valoarea actuala a unui bun
Valoarea actuala a unui bun se obtine corectand valoarea de origine cu inflatia care a avut loc de la
data achizitiei si coeficientul de invechire (care cuprinde uzura fizica, morala si functionala).
9. Valoarea de origine
Valoarea de origine, cunoscuta si sub numele de valoare istorica sau de achiziie reprezint
totalitatea costurilor necesare pentru achiziionarea si punerea bunului sau activului in stare de
utilizare sau de folosire.
10. Valoarea de utilizare
Valoarea de utilizare este valoarea pe care o anumita proprietate o are pentru o utilizare specifica si
pentru un anumit utilizator, de acea nu este in relatie de piata. Se refera strict la valoarea cu care o
anumita proprietate contribuie in intreprinderea din care face parte, fara a avea in vedere cea mai
buna utilizare a proprietatii sau suma de bani ce poate fi obtinuta in urma vanzarii.
IAS 36 o defineste ca fiind este valoarea actuala a viitoarelor intrri nete de numerar, care urmeaz
a fi generate din utilizarea continua a unui activ si din cedarea lui la sfarsitul duratei de viata utila.
11. Definiti valoarea venala
Valoarea venal este o valoare obinut n momentul cedarii bunului, este un pre in mod real,
determinat exclusiv de raportul cerere-ofert; obtinndu-se numai pe piaa, este dificila
determinarea acestei valori inaintea tranzaciei. Dac exist o veritabil pia a produsului, este
posibil determinarea unei valori venale care s corespund unei evaluri exacte, in sensul
economic al bunului respectiv, ca, de exemplu, autoturismele de ocazie (n unele ri europene).
12. Definiti valoarea de folosinta
Valoarea de folosin este dat de costurile necesare pentru procurarea unui bun care prezint,
aceleai posibilitai de utilizare, pentru aceeai durat de folosin rezidual; este ceea ce noi numim
frecvent valoarea de nlocuire.
Valoarea de folosin este definit ca fiind totalitatea costurilor care ar fi necesare pentru
dobndirea unui bun susceptibil de a fi folosit n acelai scop, in aceleai condiii de utilizare, avnd
aceeai durat prezumat, de folosin i posednd aceleai performane cu obiectul reevaluat.
13. Definii valoarea de recuperare bruta

Valoarea de recuperare brut este valoarea unei proprieti (cu excepia terenului) care se obine
mai degrab din valoarea materialelor pe care le conine dect din valoarea care se obine din
continuarea utilizrii fr a necesita reparaii sau adaptari speciale.
Valoarea de recuperare brut, minus costurile de vnzare d valoarea de recuperare net ce poate fi
egal cu valoarea realizabil net pentru un activ care nu mai are utilitate pentru intreprindere.
Valoarea de recuperare este, in mod obinuit, reflectarea preului curent sperat pentru proprietatea
care a ajuns la sfritul duratei de via util din punctul de vedere al scopului i funcionrii
stabilite iniial.
Conceptul de valoare de recuperare se bazeaz deci pe ideea c activul este evaluat mai degraba
prin prisma valorii lui de recuperare din vnzare dect a scopului pentru care a fost conceput iniial.
Valoarea de recuperare nu trebuie s implice, in mod automat, faptul c o proprietate nu mai are
nici o durat de via util, sau o utilitate; proprietatea vndut pentru recuperare poate fi
reconstituit sau transformat pentru a servi unui scop asemntor sau diferit sau poate asigura
componente pentru alte proprieti care pot fi inc utilizate. n ultima instan, valoarea de
recuperare ar fi expresia valorii de casare sau a valorii pentru reciclarea materialelor.
14. Definii valoarea de lichidare i valoarea de fuziune
Valoarea de lichidare, cunoscuta i sub denumirea de valoare de vnzare fortat, reprezint suma
care ar putea fi primit, in mod rezonabil, din vnzarea unei proprieti, intr-o perioada de timp prea
scurt pentru a fi conform, cu perioada de marketing necesar specificata in definiia valorii de
pia. n unele cazuri, valoarea de vnzare forata poate implica un vnztor obligat s vnd i un
cumprtor (sau mai multi) care cumpr contienti fiind de dezavantajul vnzatorului.
Valoarea de fuziune, adic valoarea suplimentat, rezult din contopirea a dou sau mai multe
participaii la proprietate i reprezint o form particular a valorii speciale.
Valoarea special ar putea fi asociat cu elemente ale valorii de exploatare continu i cu valoarea
de investiie sau subiectiv. Evaluatorul trebuie s se asigure ca i criteriile utilizate prin evaluarea
unor astfel de proprietai sunt diferite de cele utilizate pentru estimarea valorii de piaa, prin
prezentarea clar a oricrei ipoteze speciale utilizate.
15. Definiti costul de nlocuire net
Costul de inlocuire net este considerat o metodd acceptabil, utilizat in raportarea financiar
pentru a determina un surogat al valorii de piaa a proprietailor specializate i cu pia limitat,
pentru care nu sunt disponibile informaii de pia.
Aceast valoare se bazeaz pe estimarea valorii de pia pentru utilizarea existenta a terenului, plus
costul curent brut de inlocuire (sau reconstrucie) a cladirilor, minus alocarea (valorica) pentru
deteriorarea fizic i orice forme relevante de depreciere i optimizare. Este o aplicaie particular a
abordrii prin cost; abordarea prin cost poate fi aplicat in estimrile valorii de pia, dac toate
elementele necesare pentru aplicarea acestei abordri sunt obinute din evidenele pieei libere.
16. Care este rolul diagnosticului in evaluarea intreprinderii.
Diagosticul de evaluare este destinat cunoasterii realitatii din intreprindere datorita faptului ca
datele surprinse in bilant sunt doar imagini (clisee ale unei realitati).
Diagnosticul trebuie sa cuprinda toate laturile si sectoarele de activitate, toate functiile
intreprinderii, scotand in evidenta, oportunitatile, atuurile si factorii de succes, pe de o parte, si
amenintarile, slabiciunile, pe de alta parte.
Diagnosticul are drept scop:
- nelegerea factorilor economici care influeneaz sectorul de activitate al ntreprinderii;
- cunoaterea regulilor concureniale ale sectorului din care face parte ntreprinderea;
6

- determinarea oportunitilor si riscurilor, punctelor forte si slabe in prezent si in viitor;

- facultatea de integrare a rezultatelor in reprezentarea sintetica sau modelul, in sens calitativ, pe
care utilizatorii raportului de evaluare il cuta in acea ntreprindere pentru a deduce rapid
consecinele la nivelul rezultatelor sale.
Rolul diagnosticului in evaluarea ntreprinderii :
- este de a orienta evaluatorul in etapa de evaluare propriu-zisa respectiv in stabilirea ipotezelor de
evaluare,
- alegerea metodelor,
- ajuta la anticiparea viitorului firmei,
- la depistarea factorilor de risc si
- poate explica diferentele dintre valorile determinate prezentate in raportul final.

17. Obiectivul si mijloacele de realizare a diagnosticului juridic

Obiective:
aprecierea riscurilor inerente situaiei juridice a ntreprinderii;
analiza patrimoniului conducerii ntreprinderii.
Mijloace de realizare:
A. Punerea in lucru a chestionarului de diagnostic juridic, care cuprinde:
drept comercial, cu subrubicile:
- acte si contracte pivind modul de exploatare (fond comercial, locatii, concesiuni,
licene, contracte de franciza);
- acte si contracte pivind situaia imobiliara (acte de propietate, leasing, nchireri,
expertize recente pivind evaluarea);
- acte si contracte privind alte imobilizari (titluri de participare, marci si brevete
etc.);
- acte si contracte pivind finantarea pe termen mediu si lung (credite bancare, linii
de credit);
- asigurari (contracte de asigurari, obiect, riscuri asigurate).
drept social, cu subrubicile:
existenta contractelor de munca, a regulamentelor de organizare si functionare sau
regulamentelor interne;
data ultimului control al organismelor sociale si principalele constatari;
parteneri sociali (sindicate, conflicte sociale etc.).
drept fiscal, cu subrubricile:
analiza regimului fiscal al ntreprinderii; particularitati;
data ultimului control fiscal si principalele constatari.
drept societar, cu subrubicile:
analiza documentelor juridice generale (registrul de procese-verbale ale Adunarilor
Generale si ale Consiliului de Administratie);
inerea la zi a documentelor juridice generale ale ntreprindeii.
B. Punerea in lucru a chestionarului de diagnostic patrimonial al conducatorilor ntreprinderii
Concluzii:
puncte tari;
7

 puncte slabe.
18. Obiectivul si mijloacele de realizare a diagnosticului comercial
Obiectiv:
Poziionarea ntreprinderii sau a activului n piata.
Mijloace de realizare:
Punerea n lucru a chestionarului de diagnostic comercial, care cuprinde subrubicile:
pozitia strategica a ntreprinderii (situatia sa generala n comparaie cu mediul
economic, cu sectorul, cu piata sa);
piata (localizarea si descrierea pietei);
clientela ntreprinderii (numar, repartizarea, clienti strategici, clieni rau platnici,
fragilitatea relatiilor cu clientela etc.);
produsele (gama, produse cu marja ridicata si cu marja redusa, rennoirea produselor,
politica de cercetare si dezvoltare, brevetele detinute de ntreprindere);
politica de preturi (competitivitatea preturilor, existenta unor restricii legate de
reglementari de distributie, costuri de productie, concurenta);
distributia (reea de distibutie, cheltuieli de marketing, fora de patrundere si de
adaptare, service asigurat etc.);
publicitate si promovare.
Concluzii:
puncte tari;
puncte slabe.

19. Obiectivul si mijloacele de realizare ale diagnosticului tehnic, tehnologic si de exploatare

Obiectiv:
Evaluarea masurii n care mijloacele de producie raspund nevoilor actuale sau viitoare ale
ntreprinderii.
Mijloace de realizare:
Punerea n lucru a chestionarului de diagnostic tehnic, tehnologic si de exploatare, care cuprinde
subrubricile:
activitatea de cercetare si dezvoltare a ntreprinderii;
procesele de fabricatie (aprovizionare, productie, stocuri, calitate, productivitate);
starea mijloacelor de productie (utilaje. constructii, personalul productiv - structura).
Concluzii:
puncte tari;
puncte slabe.

20. Obiectivul si mijloacele de realizare ale diagnosticului de organizare, management si

resurse umane
Obiectiv:
8

Analiza structurii resurselor umane si capacitatea acesteia de a contribui la realizarea obiectivelor

ntreprinderii.
Mijloace de realizare:
Punerea in lucru a chestionarului de diagnostic si o descriere a profilului cadrelor din ntreprindere
(structura multicriteriala a personalului, conducere, aspecte sociale).
Concluzii:
puncte tari:
puncte slabe.
21. Obiectivele si mijloacele de realizare ale diagnosticului financiar contabil
Obiective:
fiabilizarea valorilor contabile retinute;
aprecierea ajustarilor necesare cauzate fie de politicile contabile, fie de politicile fiscaJe;
aprecierea rezultatelor;
exploatarea si echilibrele financiare;
studiul resurselor si utilizarilor.
Mijloace de realizare:
cunoasterea principiilor si metodelor contabile proprii sectorului de activitate si aplicate de
ntreprindere;
construirea (elaborarea) diferitelor situatii necesare pentru analiza si diagnostic (tablou de
finantare, bilant functional, tabloul soldurilor interrmediare de gestiune etc.);
analiza rapoartelor;
evaluarea riscurilor prin metoda scorurilor;
punerea n lucru a chestionarului de diagnostic contabil (balane, trezorerie, conturi
clieni, stocuri, valori mobiliare de plasament imobilizari si amortismente. alte
elemente de activ, mprumuturi, furnizori, alte datorii. impozite, evenimente
ulterioare, litigii, fonduri proprii etc.).
Concluzii:
puncte tari;
puncte slabe.

22. Care sunt paii in determinarea activului net corectat al unei intreprinderi?
Separarea tuturor elementelor de active in elemente necesare exploatrii si elemente in afara
exploatrii (necesare ntreprinderii);
Reevaluarea tuturor elementelor patrimoniale necesare exploatrii;
Calculul matematic al activului net corectat.
23. Prezentati semnificatia separarii tuturor bunurilor evidentiate in bilantul contabil in
bunuri necesare exploatarii si bunuri in afara exploatarii, ca etapa in determinarea activului
net corectat al unei intreprinderi.
Unicul criteriu de separare in bunuri necesare i nenecesare exploatrii il constituie utilitatea,
9

exprimat i msurat prin gradul de participare la realizarea profiturilor, adic gradul de utilizare a
bunurilor.
Aceast prima etap are o dubl semnificaie: in primul rnd, constatrile facute pot constitui punct
de pornire in abordarea unei probleme de fond in legatura cu strategia entitatii respective:
restructurarea; in al doilea rand, se creeaz o concordan intre efortul investitional existent necesar
in mod real i performanele inregistrate de entitate, conditie esentiala pentru aplicarea ulterioard a
metodelor de evaluare, tiut fiind c in evaluarea unei intreprinderi- se penalizeaz orice exces de
patrimoniu i orice insuficien de rentabilitate.
Activele in afara exploatarii sunt cele care aparent nu au legatur direct cu activitatea de baz, a
entitatii (case de vacan, locuine de serviciu, constructii cu alta destinaie dect cele legate de
activitatea de baz, ambarcaiuni de placere etc.) sau cele care din diferite motive au grad de
utilizare redus sau foarte redus (sub 50%, de exemplu), in aceast situaie putandu-se gsi terenuri,
construcii, maini si utilaje etc.
Practic, separarea are la baz, analiza efectuat asupra activelor corporale pe o perioad de 2-3 ani,
sub aspectul gradului de folosire (de utilizare) al acestora.
Rezultatul acestei operatiuni se poate concretiza:
fie in determinarea unei capaciti beneficiare superioare fa de profiturile inregistrate prin
bilanturi, atunci cnd pe cale de expertiz i diagnostic se constata o posibil cretere in
viitor a gradului de utilitate a elementelor patrimoniale, de activ;
fie in folosirea in alte scopuri sau cu alte destinatii a bunurilor mobile i imobile fra utilitate
sau cu utilitate redus in realizarea obiectului exploatrii societtii respective ; se pot avea in
vedere cai de restructurare, cum ar fi: formarea de noi societlti comerciale, inchirierea,
concesionarea, asocierea cu prti ale intreprinderii etc., ori pur i simplu valorificarea, fie si
ca material.
Bunurile in afara exploatrii sunt evideniate distinct de evaluator, nefiind supuse operaiunilor din
etapele 2 i 3 de determinare a activului net corijat; ele sunt evaluate distinct in functie de natura si
piata fiecrui bun.
24. Cum se evalueaza imobilizarile necorporale ale unei intreprinderi pentru determinarea
activului net corectat?
lmobilizrile necorporale (cheltuieli de infiinare, mrci, brevete, licente, studii, tehnologii etc,) sunt
considerate, de regul, nonvalori pentru determinarea activului net corijat al intreprinderii, cu o
singur exceptie: cheltuielile de cercetare si studiile care se refer la produse noi sau la dezvoltare.
25. Cum se evalueaza imobilizarile corporale ale unei intreprinderi pentru determinarea
activului net corectat?
lmobilizrile corporare necesare exploatrii sunt evaluate la valoarea de folosinta a activelor
respective atunci cnd evaluarea nu se face intr-o de vanzare sau de lichidare a acestor active.
Aceast valoare se obine, de regul, pe baza costului istoric diminuat de amortismentul economic
(inclusiv deprecierea).
Valoarea de folosin ar trebui s fie aproape de valoarea de pia, adic de preul la care
intreprinderea ar putea s procure un bun identic pe o piata de ocazie.
Valoarea de forosin poate fi definit drept valoarea actualizat a intrrilor nete de fluxuri degajate
prin exploatarea unui activ.
26. Cum se evalueaza imobilizarile financire ale unei intreprinderi pentru determinarea
activului net corectat?

10

Structura inlnit frecvent la acest element al bilanului contabil se refer la titluri de participare la
capitalul altor intreprideri (aciuni, parti sociale etc.) si credite acordate sau plasamente.
Titlurile sunt evaluate diferit, dup cum coteaz sau nu la burs i dup cum se constituie intr-un
pachet majoritar sau intr-un pachet minoritar.
Titlurile care coteaz se evalueaz prin metodele indicate de organismul de reglementare al pieei
de capital; cea mai utilizat metod in estimarea valorii actuale a unui titlu la nivelul cel mai redus
dintre media ponderata a preturilor la tranzaciile care au avut loc in ultima zi de la burs si pretul
ultimei tranzactii din aceeasi zi, cu condilia s fie un pre relevant, adica sa se refere la cel putin
0,5% din numrul de titluri ale emitentului.
Titlurile care nu coteaz i se constituie intr-un pachet minoritar sunt evaluate prin metoda
capitalizrii dividendelor.
Titlurire care nu coteaz, dar se constituic ntr-un pachet majoritar pot fi evaluate prin aceeai
metod a capitalizrii dividendelor, dar pot fi utilizate si alte metode bazate pe evaluarea global a
intreprinderii in care s-a investit.
Creditele acordate, plasamentele sunt luate in calculul activului net corijat cu valorile din
contabilitate, cele in valut fiind ins actualizate la raportul de schimb al monedei naionale din
ultima zi a lunii anterioare celei in care au demarat studiile pentru evaluarea intreprinderii.
27. Cum se evalueaza stocurile din cadrul unei intreprinderi pentru determinarea
activului net corectat?
Stocurile la intrare (materii prime, materiale, combustibili, piese de schimb, obiecte de inventar etc)
se evalueaza dupa separarea celor fara miscare sau cu miscare lenta, la preturile zilei sau la media
preturilor de aprovizionare din cea mai recenta perioada.
Stocurile din interior (productie in curs, semifabricate) se evalueaza la nivelul costurilor efective,
corectate cu gradul de inaintare in realizarea fizica a produsului.
Stocurile la iesire (produse finite) se evalueaza la nivelul preturilor de vanzare, mai putin
beneficiile si eventualele cheltuieli de desfacere cuprinse in acestea.
28. Cum se evalueaza creantele unei intreprinderi pentru determinarea activului net corectat?
Creantele se separa in functie de vechime si se calculeaza ajustari pentru depreciere pentru creantele
incerte sau cu termenele de incasare depasite. Creantele se evalueaza la valoarea contabila, iar cele
in valuta se actualizeaza la raportul de schimb al monedei nationale din ultima zi a lunii anterioare
celei in care are loc evaluarea intreprinderii.
29. Cum se evalueaza disponibilitatile banesti si alte valori mobiliare de plasament ale unei
intreprinderi pentru a determinarea activului net corectat?
Disponibilitile banesti intra in calculul activului net corijat cu valorile din contabilitate, cele in
valuta se actualizeaza la raportul de schimb al monedei nationale din ultima zi a lunii anterioare
celei in care are loc evaluarea intreprinderii.
Valorile mobiliare de plasament se evalueaza la cursul bursier reprezentativ din momentul
evaluarii.
30. Cum se evalueaza obligatiile financiare si nefinanciare in valuta, cheltuielile inregistrate in
avans, veniturile inregistrate in avans, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli ale unei
intreprinderi pentru determinarea activului net corectat?
Obligatiile financiare si nefinanciare in valut se actualizeaz la raportul de schimb al monedei
11

naionale, diferenele fiind regularizate pe seama rezultatelor financiare ale intreprinderii.

Cheltulelile inregistrate in avans sunt incluse in categoria creanelor.
Veniturile inregistrate in avans sunt incluse in categoria datoriilor nefinanciare.
Provizioanele pentru riscuri i cheltuieli se trateaz drept datorii nefinanciare pe termen lung sau
scurt.
31. Care sunt metodele de calcul al activului net corectat al unei ntreprinderi?
Metodele de calcul ale activului net corectat sunt:
metoda substractiva
metoda aditiva
Metoda substractiva consta in deducerea din totalul activului reevaluat corijat (corectat) a tuturor
datoriilor actualizate.
Metoda aditiva consta in corectarea capitalurilor proprii din bilanul contabil cu influentele din
inlocuirea valorilor contabile cu valorile economice ale elementelor din bilantul intreprinderii
(diferentele din reevaluare).
32. In ce consta metoda substractiv de calcul al activului net corectat?
Metoda substractiva consta in deducerea din totalul activului reevaluat corijat a tuturor datoriilor
actualizate.
33. In ce consta metoda aditiv de calcul al activului net corectat?
Metoda aditiva consta in corectarea capitalurilor proprii din bilanul contabil cu influentele din
inlocuirea valorilor contabile cu valorile economice ale elementelor din bilantul intreprinderii.
34. Cum se calculeaza valoarea substantiala bruta, valoarea substantiala bruta redus si
valoarea substantiala neta a unei intreprinderi? Explicati semnificatia acestora.
Valoarea substaniala bruta este egala cu activul reevaluat in ipoteza continuitatii activitatii, plus
valoarea bunurilor folosite de ntreprindere fara a fi proprietara acestora, minus valoarea bunurilor
care, dei sunt nregistrate in patrimonial ntreprinderii, nu sunt folosite din diverse cauze.
VSB= activul reevaluat + bunuri folosite fara a fi in proprietate bunuri proprietate nefolosite
Ea semnifica valoarea bunurilor, capacitatea reflectata in active, de care dispune si le poate utiliza
ntreprinderea la un moment dat, prezentnd valoarea activului pe baza principiului prevalentei
economicului asupra juridicului.
Valoarea substanial brut redus (VSBr) este valoarea substanial bruta din care s-au dedus
obligaiile nefinanciare.
Valoarea substantiali net (VSN) se identific activului net corijat, fiind egal cu valoarea
substanial brut din care se deduc toate datoriile. Valorile substaniale nu sunt valori de tranzactie;
ele se folosesc in metodele de evaluare bazate pe combinaia patrimoniu-rentabilitate.

38. Ce este capacitatea beneficiara a intreprinderii si ce semnificatie are in evaluarea

intreprinderii?
Capacitatea beneficiara reprezinta aptitudinea unei ntreprinderi de a genera un beneficiu dat, in
12

viitorul apropiat, in condiii de motivare si de gestiune considerate normale, identice cu cele din
ultimii ani, daca nici o schimbare semnificativa nu a avut loc. Reprezinta rezultatul economic la
care un eventual cumparator ar putea sa se astepte sau randamentul totalitatii capitalurilor care
finaneaz ntreprinderea.
Rezultatele publicate sunt adesea putin semnificative, din acest motiv trebuie cuantificata incidenta
a cel putin 3 factori:
- Incidenta fiscalitatii;
- Incidenta metodologiei contabile;
- Distorsiunile voluntare ale rezultatului financiar.
Deci trebuie sa determinam rezultatul economic rezonabil, la care un eventual cumparator ar putea
sa se astepte (capacitatea beneficiara).
CB nu reprezinta un profit, ci un randament al tuturor capitalurilor care finanteaza exploatarea.
Reprezinta o componenta fundamentala a evaluarii utilizata in cadrul metodelor de evaluare bazate
pe performantele financiare, respeciv in cadrul metodelor combinate.
Capacitatea beneficiara se poate exprima prin urmtorii indicatori:
- profit brut (diagnosticul financiar-contabil);
- profitul net se foloseste in evaluari prin metode bazate pe capitalizarea veniturilor;
- dividend folosit in evaluari bazate pe randamentul capitalului;
- prin flux de trezorerie sau cash-flow folosit in evaluarile bazate pe actualizarea fluxurilor
degajate de ntreprindere.
39. Care sunt pasii (etapele) pentru determinarea capacitatii beneficiare a unei intreprinderi?
Etapele determinrii capacitaii beneficiare sunt:
- studiul rezultatelor trecute (3 ani)
- examenul previziunilor
- mixajul elementelor rezultate din primele doua etape in scopul desprinderii capacitaii beneficiare
I. Studiul rezultatelor trecute are drept scop determinarea pe trei ani in urma a profitului din
bilant care indeplineste cumulativ 4 conditii:
1. este un profit stabil;
2. este un profit real;
3. este un profit cert;
4. profitul poate fi considerat ca reproductibil in viitor.
Se porneste de la profitul din bilant caruia i se aduc corectii:
A. corectii pe orizontala intre exercitii care scot in evidenta modificarile din legislatie fiscala.
Se retrateaza contul de rezultate din anii anteriori in functie de reglementarile contabile si
fiscale in vigoare la data elaborarii situatiilor financiare cele mai recente.
B. corectii pe verticala adica pentru fiecare exercitiu in parte de la CA pana la profitul net sunt
ajustate, corectate, toate marjele intreprinderii pe baza constatarilor din diagnosticul de
evaluare:
-marja bruta;
-valoarea adaugata;
13

-excedent brut/net din exploatare;

-profit net
Principalele corectii ale profiturilor se refera la:
amortizari si diferite alte deprecieri se nltura orice exces de amortizare si se aduga orice
insuficienta de amortizare, referina constituind-o fie legea fiscala fie standardele profesionale
emise de experii tehnici;
salarii si asimilate salariilor - insuficientele sau exagerrile trebuie adugate sau eliminate,
referina constituind-o standardele si studiile efectuate de experi in munca si protecia sociala;
corecii legate de sinergiile descoperite in cadrul diagnosticului de evaluare- presupun
complementaritate de activitati ale caror rezultate sunt superioare celor din insumarea algebrica a
rezultatelor individuale;
alte corecii care pot rezulta din diagnostic, precum cele legate de:
- stocuri se verifica daca sistemul de evaluare a fost constant pe ntreaga perioada, realitatea
si jocul stocurilor de la nceput si sfrit de perioada, anomaliile trebuind reintegrate sau
deduse din rezultatul contabil;
- profituri si pierderi excepionale se rein numai acele profituri care provin din operaiuni
obinuite, cere se reproduc in mod sistematic in viitor.
In concluzie, pe baza constatrilor din diagnostic, se poate creste sau se poate scdea valoarea
ntreprinderii.
II. Examenul previziunilor
Previziunile intreprinderii, stabilite pe o perioada de cel putin 3 ani, sunt verificate de experti
urmarindu-se:
- coerenta dintre ipotezele de evaluare si constatarile din diagnosticul de evaluare;
- coerenta cifrica dintre profiturile anuale corectate (din perioadele trecute) si profiturile
previzonale; orice evolutie brutala a previziunilor fata de perioadele trecute trebuie motivata
pentru ca previziunile sa fie credibile.
Concluzii:
- previziunile sunt credibile, deoarece sunt coerente cu rezultatele trecute sau, desi prezinta
modificari serioase, acestea pot fi justificate pot fi luate in calcul pentru evaluare;
- previziunile sunt irealiste nu pot fi retinute pentru evaluare si va trebui sa le modifice sau sa le
refaca.
III. Calculul matematic prin 4 variante de lucru din care evaluatorul va folosi una:
Capacitatea beneficiara se poate calcula in una din urmatoarele variante:
- ca medie a profiturilor nete anuale previzionate; se recomanda in evaluarea pentru privatizare
unde trecutul este nereproductibil;
- ca medie a profiturilor nete anuale corectate; se foloseste in evaluari pentru management,
fuziuni, divizari, majorari de capital;
- ca medie a profiturilor nete anuale din intreaga perioada trecuta si viitoare; se utilizeaza in
evaluarea intreprinderilor tranzactionate in sectorul privat;
- ca medie a profiturilor nete anuale din diferite perioade trecute si viitoare.

40. Prezentati si explicati corectiile ce pot fi aduse rezultatelor din bilant pentru determinarea
capacitatii beneficiare:
14

Se porneste de la profitul din bilant caruia i se aduc corectii:

A. corectii pe orizontala intre exercitii care scot in evidenta modificarile din legislatie
fiscala. Se retrateaza contul de rezultate din anii anteriori in functie de reglementarile
contabile si fiscale in vigoare la data elaborarii situatiilor financiare cele mai recente.
B. corectii pe verticala adica pentru fiecare exercitiu in parte de la CA pana la profitul net
sunt ajustate, corectate, toate marjele intreprinderii pe baza constatarilor din diagnosticul
de evaluare:
-marja bruta;
-valoarea adaugata;
-excedent brut/net din exploatare;
-profit net
Principalele corectii ale profiturilor se refera la:
amortizari si diferite alte deprecieri se nltura orice exces de amortizare si se aduga orice
insuficienta de amortizare, referina constituind-o fie legea fiscala fie standardele profesionale
emise de experii tehnici;
salarii si asimilate salariilor - insuficientele sau exagerrile trebuie adugate sau eliminate,
referina constituind-o standardele si studiile efectuate de experi in munca si protecia sociala;
corecii legate de sinergiile descoperite in cadrul diagnosticului de evaluare- presupun
complementaritate de activitati ale caror rezultate sunt superioare celor din insumarea algebrica a
rezultatelor individuale;
alte corecii care pot rezulta din diagnostic, precum cele legate de:
- stocuri se verifica daca sistemul de evaluare a fost constant pe ntreaga perioada, realitatea
si jocul stocurilor de la nceput si sfrit de perioada, anomaliile trebuind reintegrate sau
deduse din rezultatul contabil;
- profituri si pierderi excepionale se rein numai acele profituri care provin din operaiuni
obinuite, cere se reproduc in mod sistematic in viitor.
In concluzie, pe baza constatrilor din diagnostic, se poate creste sau se poate scdea valoarea
ntreprinderii.
41. Care sunt variantele teoretice de calcul matematic al capacitatii beneficiare a unei
intreprinderi?
Capacitatea beneficiara se poate calcula in una din urmatoarele variante:
- ca medie a profiturilor nete anuale previzionale; se recomanda in evaluarea pentru privatizare
unde trecutul este neproductibil;
- ca medie a profiturilor nete anuale corectate; se foloseste in evaluari pentru management,
fuziuni, divizari, majorari de capital;
- ca medie a profiturilor nete anuale din intreaga perioada trecuta si viitoare; se utilizeaza in
evaluarea intreprinderilor tranzactionate in sectorul privat;
- ca medie a profiturilor nete anuale din diferite perioade trecute si viitoare.

44.
Ce
este
actualizarea.

actualizarea?

Prezentati tehnicile prin care se realizeaza si se exprima

Actualizarea este un instrument prin care se asigura comparabilitatea unor indicatori financiari care
15

se realizeaza in perioade diferite de timp.

Actualizarea reprezinta un calcul de determinare a valorii prezente a unei sume de bani viitoare sau
trecute, in functie de perioada de timp si rata dobanzii (costul acestor resurse).
Actualizarea propriu-zisa este procesul de estimare a valorii prezente, la data evaluarii, a unui flux
banesc viitor. Scopul utilizarii acestei tehnici este acela de a transforma un flux monetar viitor in
capacitatea de a genera venituri anuale. Se refera in general la sumele anuale viitoare de marimi
inegale (de exemplu cash-flow-ul disponibil pentru proprietari).
Rata de actualizare este un element al pieei financiare introdus in calculul parametrilor economici
si al indicatorilor financiari.
Actualizarea se realizeaz si se exprima prin 2 tehnici speciale, dup cum este luat in considerare
factorul timp, astfel:
1. Daca factorul timp se ia in calcul din direcia trecut prezent - viitor se aplica regula
capitalizrii sau tehnica de capitalizare (fructificare);
- suma cheltuita azi X are ca echivalent in viitor, peste n ani, o suma y daca suma X o
amplificam cu factorul de capitalizare (1+i)n .
Y = X(1+i)n
2. Daca factorul timp se ia in calcul din directia viitor prezent - trecut se aplica tehnica de
actualizare.
- suma y prevazuta a fi cheltuita in viitor peste n ani are in prezent valoarea x daca suma
y o aplificam cu factorul de actualizare 1/(1+i)n

=
(1 + )

n- numarul de ani
i rata de actualizare

47. Prezentati trei metode de determinare a ratei de actualizare

rata egala cu dobanda la imprumutul de stat

rata egala cu dobanda practicata de banca centrala
rata egala cu media dobanzilor practicate de bancile comerciale
rata egala cu media tuturor dobanzilor practicate pe piata financiara (primele trei de mai sus)
rata egala cu costul capitalului intreprinderii de evaluare.

48. Prezentati si explicati modul de determinare a costului capitalului unei intreprinderi

Costul mediu ponderat al capitalului unei ntreprinderi exprim costul mediu al finanrii
intreprinderii att din fonduri proprii, cat i din fonduri imprumutate.
Rata de actualizare poate reflecta costul mediu ponderat al capitalului ntreprinderii. Atunci cnd
firma nu utilizeaz credite, rata de actualizare va fi egala cu costul capitalurilor proprii.
Formula de calcul a costului capitalului mediu ponderat al capitalului este:

16

Ccp = Rn + (Rr Rn) x

Cci = Cd x (1 Cota impozit profit)
Cd = (Cheltuieli financiare Venituri financiare)/ Datorii financiare
Ccp costul capitalului propriu
Cci costul capitalului imprumutat
Cpr + Ci = masa capitalurilor folosite de intreprindere
Cpr = capitaluri proprii
Ci = capitaluri imprumutate
Rn rata neutra de plasament a disponibilitatilor pe piata financiara
Rr rata cu riscuri sau totalitatea riscurilor la care este supusa intreprinderea
Rr Rn = prima de risc a intreprinderilor
coeficient care semnifica volatilitatea actiunii intreprinderii
Cd costul datoriei (care trebuie defiscalizata)
49. Cum se determina costul capitalului propriu al unei ntreprinderi
Costul capitalului propriu al intreprinderii corespunde remunerrii pe care o asteapta acionarul
pentru deinerea unei pri din capitalul intreprinderii, tot astfel cum costul datoriei corespunde
remuneraiei celui care a pus banii imprumutai (creditorul).
Costul capitalurilor proprii constituie o componenta a costului mediu ponderat al capitalurilor, dar
si o posibila rata de actualizare folosita de intreprindere.
Ccp = Rn + (Rr Rn) x
Ccp costul capitalului propriu
Rn rata neutra de plasament a disponibilitatilor pe piata financiara (intre 3-6%)
Rr rata cu riscuri sau totalitatea riscurilor la care este supusa intreprinderea
Rr Rn = prima de risc a intreprinderilor
coeficient care semnifica volatilitatea actiunii intreprinderii
Costul capital propriu se poate obtine si prin dividende:

= +

D dividend pe actiune
P pretul pe actiune
g rata de crestere a dividendelor
50. Cum se determina costul capitalului imprumutat al unei ntreprinderi
Cci = Cd x (1 Cota impozit profit)
Cd = (Cheltuieli financiare Venituri financiare)/ Datorii financiare
Cci costul capitalului imprumutat
Cd costul datoriei (care trebuie defiscalizata)
52. Ce reprezinta coeficientul primei de risc (coeficientul ) si cum se clasifica actiunile in
raport cu acesta?

17

 = coeficient care semnific volatilitatea aciunii intreprinderii de evaluat; Beta exprim i

msoar, sensul i mrimea abaterii rentabilittii aciunilor intreprinderii fa de mrimea abaterii
rentabilitii actiunilor pe piaa (ramura) din care face parte intreprinderea. Variabilitatea total a
rentabilitatii unei aciuni se imparte in dou: una determinat de influena pietei care se explic prin
riscul sistematic, numit i risc nedifereniat; alta determinat de influena caracteristicilor specifice
fiecrei aciuni care se explic prin riscul specific sau nesistematic, difereniat sau individual.
Riscul specific poate fi imparit in risc specific fiecrei aciuni determinat de modificari in
comportamentul economic al intreprinderii emitente sau in cel al deintorilor acestor aciuni, riscul
specific ramurii industriale de care aparine intreprinderea.
n raport cu , aciunile se clasific n:
aciuni volatile, cu > 1, care semnific faptul c o variaie de 1% a indicelui general al
pieei determind o variaie mai mare de 1% a rentabilitatii aciunii intreprinderii; situaia este
specifica intreprinderilor din chimie, sticlrie, echipamente electrice i electronice etc., in
general in industria bunurilor de consum cu o sensibilitate mai mare in raport cu
comportamentul cumprtorilor;
actiuni puin volatile, cu < 1, care exprim o variabilitate degresiv a rentabilitaii aciunii
intreprinderii (material rulant, imobiliare, asigurari etc.);
aciuni cu =1, pentru care o variaie a rentabilitii generale antreneaz aceeasi variatie a
rentabilitii actiunii intreprinderii (unitai de tip holding, construcii industriale, banci etc).
53. Ce este valoarea patrimoniala a unei intreprinderi? Prezentati cateva metode de
determinare
Valoarea patrimoniala reprezinta o valoarea de piata pentru patrimoniul intreprinderii, ce ofera
investitorului o garantie ca exista o contrapartida pentru actiunile detinute.
Valorile patrimoniale care se pot determina sunt:
Valoarea contabila, data de activul net contabil (Anc):
Anc = Active totale - Datorii totale sau
Anc = Capitaluri proprii + Rezultatul net (dupa distribuire)
Valoarea reala sau valoarea matematica
Se obtine prin corectarea activului net contabil, astfel:
Activul net reevaluat (Anr) daca s-au adus corectii numai in legatura cu actualizarea preturilor si
a raportului de schimb
Activul net corijat (ANC) daca au fost luate in calcul influentele tuturor factorilor care au produs
distorsiuni intre bilantul contabil si bilantul economic care tine cont de exigentele pietei
Activul net corijat se calculeaz prin doua metode:
1. Metoda aditiva
ANC= CAP PROPRII -/+ DIF DE REEVALUARE
2. Metoda substractiva
ANC = ACTIVE REEVALUTE DATORII
Valoarea de reconstituire sau valoarea capitalurilor permanente necesare exploatarii
(CPNE)
Vrec = Costul de inlocuire al activelor - Datorii
Costul de inlocuire al activelor este stabilit la nivelul capitalurilor permanente necesare exploatarii.
Activul net de lichidare (ANL)
ANL se porneste de la valoarea activilui net contabil la care se adauga plus-valoarea si se scade
18

minus-valoarea elementelor de activ (determinate pe baza de valori lichidative), se scad costurile de

lichidare (costuri de dezafectare, costuri de funcionare pe perioada lichidarii), se scad obligatiile
fiscale (in cazul unor diferente pozitive).
Valoarea substantiala (VS)
Valoarea substantiala (bruta VSB, redusa - VSR, neta - VSN)
Nu sunt valori de tranzactie. Se utilizeaza in metodele de evaluare bazate pe combinatia patrimoniurentabilitate.
VSB=activul reevaluat in ipoteza continuitatii activitatii + valoarea bunurilor folosite de
intreprindere fara a fi proprietara acestora - valoarea bunurilor proprii, dar care nusunt folosite din
diverse cauze (inchiriate etc)
VSR= VSB- Obligatii nefinanciare
VSN (ANC)= VSB-Datorii

54. Care sunt limitele valorilor patrimoniale?

Limitele valorilor patrimoniale:
caracterul incomplet: elementele necorporale (partea invizibila) nu este luata in calcul;
caracterul strict static: nu au in vedere strategia intreprinderii;
caracterul complex: uneori este dificil sa ai o idee precisa asupra valorii unor bunuri din activul
ntreprinderii, mai ales cele specifice, deci riscurile de eroare sunt importante;
caracterul neoperativ: timpul relativ mare necesar realizarii unor evaluri patrimoniale viabile;
pentru ca aceste metode sa fie semnificative si valoarea obtinuta printr-o astfel de metoda sa fie
retinuta, ar trebui indeplinite cumulativ urmatoarele 4 conditii:
o posibilitatea efectuarii evalurii elementelor de activ pe baza unor comparatii de piata;
o prima de risc pentru societate sa fie redusa;
o un nivel satisfacator de investitii;
o posibilitatea masurrii cu certitudine a goodwill-ului degajat de societate, respectiv
determinarea cu exactitate a pragului de rentabilitate obtinut prin investirea pe piata
financiara a echivalentului activului net reevaluat.
55. Care sunt elementele de calcul necesare pentru a evalua prin rentabilitate intreprindere?
Pentru a evalua prin rentabilitate o intreprindere sunt necesare trei elemente de calcul care, direct
sau indirect, sub o form sau alta de exprimare, intr in logica lucrrilor:
- Indicatorul de performanta financiara (profit net, dividendul, fluxul de trezorerie), retratat
conform metodologiei de determinare a capacitatii beneficiare.
- Rate de capitalizare sau de actualizare- formata de obicei dintr-o componenta neutra
(randamentul unor titluri de stat) si o prima de risc (riscuri interne stabilite prin intermediul
diagnosticului si riscuri externe realizate de experti)
- Perioada de referinta, exprimat in numr de ani (n). La stabilirea perioadei de referin se are
in vedere ca aceasta s corespunda perioadei de prognoz a intreprinderii, adic perioada la
sfritul creia proprietarul ar trebui s-i schimbe atitudinea fa de afacerea sa.
56. Ce reprezinta valoarea de rentabilitate si cum se determina? Dar valoare de rentabilitate
19

limitata si valoarea de rentabilitate continua?

Cunoscut i sub denumirea de metoda capitalizrii veniturilor, valoarea de rentabilitate se
determin prin aplicarea la capacitatea beneficiar a intreprinderii (CB), exprimata prin profitul net,
a unui multiplicator capitalistic y.
V= CB*Y
Coeficientul multiplicator y poate avea diferite semnificaii:
a) Referina cel mai des utilizat o reprezint rata neutr de plasament a disponibilitatilor pe
piaa financiara. in aceste cazuri, coeficientul multiplicator y capat valoarea 1/i i
semnificatia de termen de recuperare a investiiei, iar valoarea intreprinderii se determin
pe baza formulei:

b) Alta referinta o constituie anuitatea obtinut prin actualizarea unei serii de beneficii
constante pn in anul ,,n", i atunci y devine an:
V= CB*an
1
(1+)

Unde: an =

Cunoscnd rata de actualizare (t) i perioada de referin (n), valorile lui an se pot lua direct
din tabelele de matematici financiare.
c) Alta referin in determinarea coeficientului multiplicator const in aplicarea coeficientului
bursier (PER) la capacitatea beneficiar a intreprinderii, situaie in care y = PER, iar
modelul matematic de evaluare a intreprinderii devine:
V=CBxPER
Coeficientul bursier PER este frecvent utilizat in evaluri, metoda fiind simpl i rapida.
Price Earnings Ratio (PER) se determina ca raport intre cursul bursier al aciunii si
dividendul acesteia si semnific timpul in care se recupereaz investitia fcut in
cumprarea unei aciuni, pe seama dividendelor primite.
Valoarea de rentabilitate limitata i valoarea de rentabilitate continu sunt derivate ale valorii de
rentabilitate si se obtin astfel:
Valoarea de rentabilitate limitata:

V=
=1

+
(1 + ) (1 + )

unde:
CB = se exprim prin profiturile nete anuale viitoare limitate la n numr de ani;
Vr = valoarea reziduala a intreprinderii.
Valoarea de rentabilitate continu:

V= +

unde:
CB = exprim profitul net mediu anual previzionat;

= valoarea de rentabilitate
20

Semnificatie: Prin preul tranzaciei vnztorul dorete s-i recupereze profitul cedat ca sum fix
anual i valoarea actualizat a acestuia pe o durat determinat.

58. Cum se determina si ce semnificatie au fluxurile de trezorerie in evaluarea unei

intreprinderi?
Fluxurile de trezorerie reprezinta trezoreria disponibila pe care o degajeaza un activ sau o
societate. Reflecta platile scontate catre furnizorii de capital, respectiv capacitatea intreprinderii de a
distribui profiturile prin includerea schimbarilor la nivelul fondurilor.
Fluxurile de trezorerie (cash flow - CF) se determina pornind de la capacitatea beneficiara
exprimata prin profitul net (pn) la care se adauga toate celelalte fluxuri create de agentul economic
(amortismente) si provizioane cu caracter de rezerva (pr) si se scad nevoile de finantare a activitatii
curente (investitii pentru mentinerea potentialului actual al agentului economic (Ir) si variatia
fondului de rulment normativ (NFR)).
CF = pn + am + pr Ir - NFR
Reprezinta un punct de pornire in proiectiile privind performanta viitoare, in metodele de evaluare
pe baza de performante.
59. In ce consta metoda fluxurilor de disponibilitati actualizate?
Metoda fluxurilor de disponibilitati actualizate (DCF) consta in nsumarea fluxurilor de
disponibilitati care raman in fiecare an in unitate, pana in anul ,,n, cnd se apreciaz ca proprietarul
ar trebui sa-si reconsidere modul de abordare a afacerii sale; in acest an ,,n se stabilete valoarea
reziduala a activului sau a ntreprinderii
Evaluarea intreprinderii se face in functie de perspectivele sale de dezvoltare.
Abordarea este fundamentat, conform teoriei financiare, pe capacitatea entitii de a genera fluxuri
viitoare de venituri. Valoarea ntreprinderii este egal cu suma fluxurilor viitoare de rezultate, pe
care aceasta le va genera, actualizate cu o rat ce reflect costul resurselor angajate pentru realizarea
acestora.

V=
=1

+
(1 + ) (1 + )

In care:
V= valoarea prezent a companiei;
Ra= rata de actualizare a fluxurilor;
VR= valoarea rezidual (terminal, de continuitate)
CFd= cash-flow-ul disponibil;
60. Care sunt cele patru etape in evaluarea ntreprinderii prin metoda fluxurilor de
disponibilitati actualizate?
Aplicare metodei se face in patru etape:
21

1. Calculul fluxului de lichiditati nete istorice pe minim trei ani folosind sinteza diagnosticelor.
CF = pn + am + pr Ir - NFR
sau
CF = EBE NFR Ir Impozitul pe profit + Rezultat financiar + Active cedate (nete)
EBE=excedentul brut de exploatare
2. Proiectarea fluxului de lichiditati nete pe o perioada mai lunga, dar compatibila cu orizontul
de prognoza stabilit ntreprinderii; deci o buna viziune, o nelegere a fluxurilor trecute: vnzri,
preturi, structura cheltuielilor, riscuri etc.
3. Determinarea ratei de actualizare, cu ajutorul careia este posibila readucerea fluxurilor nete
viitoare si a valorii reziduale in valori actuale. Aceasta rata reprezinta expresia exigentei de
profitabilitate a investitorului in investitia sa. Se descompune intr-o rata masurand rentabilitatea
pentru un activ fara risc (numita si rata neutra) si o prima de risc sectoriala.
4. Determinarea valorii reziduale ce urmeaz a fi adugata la cash-flow-ul din ultimul an
proiectat; orizontul prognozat este in general estimat tinand seama de constatarile diagnosticelor,
marcand momentul cand proprietarul va decide viitorul intreprinderii. Valoarea reziduala, de regula
se calculeaza prin aplicarea unui multiplicator rezidual Z la cash flow-ul actualizat (CFn) din
ultimul an prognozat (Vr = Z x CFn). Z este cuprins intre 3 si 6.
Multiplicatorul Z se poate obtine aplicand modelul Gordon: 1/ (K g), unde K este coeficientul de
ajustare pentru risc, iar g este creterea pe termen lung a fluxului de numerar.

63. Ce sunt metodele combinate de evaluare a intreprinderii si in cate grupe se pot clasifica?
Metodele combinate de evaluare presupun luarea in considerare, sub o forma sau alta de exprimare,
atat a patrimoniului cat si a indicatorilor calitativi referitori la performantele financiare ale
intreprinderii.
Metodele de evaluare combinate pot fi grupate in doua categorii, in functie de tehnicile aplicate:
- tehnici bazate pe ponderea intre o valoare patrimoniala si una prin rentabilitate: metoda
practicienilor, metoda Retail;
- tehnici bazate pe asocierea valorii patrimoniale cu unul sau mai multe elemente intangibile
(metode bazate pe goodwill): metoda remunerarii valorii substantiale brute, metoda remunerarii
capitalurilor permanente necesare exploatarii.

64. In ce consta metoda practicienilor? Dar metoda Retail?

Denumit i metoda ,,indirect sau ,,germana, metoda practicienilor const n ponderarea valorii
patrimoniale i a valorii prin rentabilitate, reinandu-se media aritmetic simpl:

22


+
=
2
unde:
Vg= valoarea globala a intreprinderii;
ANC = activul net corijat (valoarea patrimoniala);

= valoarea prin rentabilitate

sau media ponderat:

1 + 2
=
1 + 2
unde coeficienii de pondere K1 i K2, pot lua fiecare valori de cel mult 5.
Metoda Retail este o variant a metodei anterioare:
+
=
2
unde capacitatea beneficiar se exprim prin dividende, iar multiplicatorul capitalistic ,,y" poate lua
valorile prezentate anterior de regul, coeficientul bursier PER sau o serie constant, de beneficii an.
Aici valoarea elementelor necorporale se determind pe baza valorii actuale a profiturilor viitoare pe
un numr de ani (y *CB) i se imparte in mod egal intre vnztor i cumpartor.
65. Ce sunt elementele intangibile ale unei intreprinderi si care sunt acestea?
Elementele intangibile sunt de regul elemente imateriale care pot sau nu s fie inregistrate in
patrimoniu (cele care pot fi inregistrate sunt imobilizrile necorporale), dar contribuie la meninerea
potenialului actual si influeneaz rezultatele financiare ale intreprinderii i, pe aceast cale,
valoarea intreprinderii; elementele intangibile constituie sursa unui superprofit, superbeneficiu sau
rent de goodwill, adica profitul obinut de intreprindere peste pragul de rentabilitate pretins de
piaa in funcie de efortul investiional al intreprinderii, efort exprimat prin valoarea patrimonial a
acesteia.
Elementele intangibile care nu pot fi inregistrate in patrimoniu se pot referi la: reputaia
intreprinderii, superioritatea produselor, amplasamentul, clientela, bonitatea si solvabilitatea faa de
teri, poziia fa de organismele publice si administrative, competena tehnic (licene, brevete,
mrci, studii, laboratoare etc. ), competena comercial (promovare, publicitate, clieni, vad
comercial etc.), competena manageriala (calitatea personalului, performanele rnanagerilor,
cadrele-cheie etc.) etc.
Elementele intangibile sunt elementele considerate nonvalori sau active fictive pentru determinarea
activului net corijat, sunt imobilizarile necorporale. In aceasta categorie intra cheltuieli de
constituire, cheltuieli de dezvoltare, licente, marci, brevete, softuri, fondul comercial, etc.
66. Care este definitia goodwill-ului si care sunt parametrii care se utilizeaza pentru evaluarea
acestuia?
n contabilitate, goodwill-ul sau supravaloarea corespunde diferenei dintre preul pltit de ctre un
cumprtor al unei intreprinderi i activul net contabil al acelei intreprinderi.
23

Cu ocazia primei consolidri de conturi, goodwill-ul, integral sau in parte, poate face obiectul unor
noi posturi de imobilizri necorporale, cum ar fi fondul de comer.
In evaluare, goodwill este excedentul de valoare globala a ntreprinderii in raport cu suma
valorilor diferitelor active care il compun. Este supravaloarea in raport cu activul net corijat. Partea
din valoarea globala a unei ntreprinderi care are ca sursa buna gestionare si exploatarea elementelor
intangibile de care dispune acea ntreprindere; se obine prin capitalizarea profitului obinut de
ntreprindere peste pragul de rentabilitate.
Relaia cu valoarea ntreprinderii este direct proporionala.
Pentru evaluarea goodwill-ului se utilizeaza urmatorii parametri:
a) Activele investite: in funcie de metoda de evaluare a goodwill- ului se folosesc trei modalitai de
calcul al activelor investite: activul net corijat, valoarea substanial (brut sau neta) si capitalurile
permanente necesare exploatarii;
b) Capacitatea beneficiar: in funcie de metoda de evaluare, corectiile care se aduc profiturilor din
bilanuri sunt diferite.
c) Rata de remunerare a activelor: Difer in funcie de metoda de evaluare retinut, astfel:
Costul capitalului propriu al intreprinderii corespunde remunerrii pe care o asteapta
acionarul pentru deinerea unei pri din capitalul intreprinderii, tot astfel cum costul datoriei
corespunde remuneraiei celui care a pus banii imprumutai (creditorul).
Notiunea de cost al capitalului propriu acoper dividendele si plusvaloarea potenial.
Dac remunerarea creditorului (costul datoriei) este perfect definit, cea a acionarului este incert,
marcat de trei necunoscute: plusvaloarea, beneficiile viitoare i rata de distribuire a beneficiilor
viitoare; de unde si greutatea inelegerii costului capitalului propriu care ne face s vorbim mai mult
de o estimare dect de un calcul riguros.
Costul mediu ponderat al capitalului unei ntreprinderi exprim costul mediu al finanrii
intreprinderii att din fonduri proprii, cat i din fonduri imprumutate.
67. Prezentati cateva dintre formulele de calcul al googwill-ului.
Metoda indirect de determinare a goodwill-ului intreprinderii (GW):

=
2
O judecat riguroas asupra poziiei intreprinderii in pia se realizeaz aplicnd urmtorul model
matematic de estimare a goodwill-ului (denumit i metoda direct sau metoda rentei de goodwill
actualizate) :

=

unde:
CB = capacitatea beneficiar a intreprinderii exprimat prin profitul net;
i = rata neutr de plasament a disponibilitilor pe piaa financiar;
ANC * i - pragul de rentabilitate al intreprinderii;
t= rata de actualizare
CB - ANC * i = superprofitul, superbeneficiul sau renta de goodwill.
24

Goodwill-ul poate fi determinat i prin metoda indirect neta, ca diferena ntre valoarea globala
(Vg) a intreprinderii i valoarea sa patrimonialI (ANC):
GW=Vg ANC
sau prin metoda indirect brut, ca diferen intre valoarea global si valoarea substanial net a
intreprinderii (VSN):
GW=Vg-VSN
69. In ce consta metoda remunerarii valorii substantiale brute?
Valoarea substanial brut (VSB) reprezint totalitatea mijloacelor corporale ale intreprinderii
angajate i organizate pentru a realiza obiectul su de activitate fr a tine cont de modul de
finanare a acestora.
Valoarea substaniala brut, aa cum s-a mai spus, este egal, cu totalitatea activului reevaluat
corijat plus valoarea actual a bunurilor pe care intreprinderea le folosete fr, a fi proprietar
(inchiriate, imprumutate, in leasing etc.) minus valoarea actual a elementelor corporale care, dei
sunt nregistrate in patrimoniu, nu se gsesc in intreprindere.
Cu ct valoarea substanial brut este mai mare, cu att remuneraia sa va fi mai puternic
micornd profitul i diminund valoarea goodwill-ului.
Evaluarea se face in dou etape:
- evaluarea elementelor corporale;
- evaluarea elementelor necorporale.
Valoarea elementelor corporale este egala cu ANC.
Valoarea elementelor necorporale:

=

In cazul in care superprofitul ( ) va fi limitat la 5 ani, goodwill-ul va fi egal cu suma

actualizat a acestuia din aceeasi perioad:

=
=1

( )

(1 + )

Valoarea intreprinderii:
Vg =ANC+ GW
71. In ce consta metoda remunerarii capitalurilor permanente necesare exploatarii (CPNE)?
Valoarea globala a unei intreprinderi este egal cu capitalurile necesare pentru a crea o intreprindere
avnd aceleai caracteristici ca intreprinderea evaluat; mijloacele utilizate de o intreprindere sunt
constituite din activele imobilizate plus necesarul de fond de rulment (NFR), fiind denumite
capitaluri permanente necesare exploatrii (CPNE).
NFR= St+Cr Dnf
St=stocuri
Cr=creante
Dnf=datorii nefinanciare

25

Capitalurile permanente ale intreprinderii (capitaluri proprii plus imprumuturi pe termen lung)
trebuie si fie superioare sau egale activului fix corporal net i fondului de rulment normativ (NFR).
Altfel spus, capitalurile permanente trebuie s finaneze activul fix net i necesarul de fond de
rulment (NFR) pentru ca intreprinderea s se afle in echilibru financiar.
Aceste capitaluri fac obiectul unei remuneraii; aceast remuneraie se va compara cu beneficiul
previzional pentru a pune in eviden superbeneficiul care va permite calculul goodwill-ului.
Evaluarea se face in dou etape:
- evaluarea elementelor corporale;
- evaluarea elementelor necorporale.
Valoarea elementelor corporale este egala cu ANC.
Valoarea elementelor necorporale:

=

In cazul in care superprofitul ( ) va fi limitat la 5 ani, goodwill-ul va fi egal cu suma

actualizat a acestuia din aceeasi perioad:

=
=1

( )

(1 + )

Valoarea intreprinderii:
Vg =ANC+ GW

73. In ce constau metodele analogice (comparabile) de evaluare a intreprinderilor? Prezentati

cateva dintre criteriile de comparatie.
Metodele analogice sau comparabile se bazeaz pe comparaii efectuate cu tranzactii bine
identificate, rcalizate in condiii similare i care se refer la investitii apropiate de cele pe care ne
propunem s le evalum; un activ pe care dorim s il evalum valoreaz, tot att ct valoreaz,
activele comparabile in tranzactii efectiv realizate pe piee organizate; o astfel de comparaie nu
poate fi pertinent dect in msura in care conditiile precise de realizare sunt clare i complet
cunoscute.
In condiiile unei tranzactii majoritare (preluarea controlului), preul la care s-a realizat o negociere
nu poate fi disociat de eventualele garantii acordate de vnztor; de asemenea, condiiile de plat
(plata integral, in numerar etc.) trebuie cunoscute pentru a putea aprecia corect tanzacia studiata.
Toate aceste aspecte nu sunt uor de realizat, intruct preul de vnzare al unei intreprinderi este
adesea confidenial.
Dimpotrivi, cursul la burs constituie un referenial public; de aceea metodele comparative constau,
de regul, in utilizarea cotaiilor bursiere ale intreprinderilor similare intreprinderii studiate. Trebuie
deci cunoscute metodele bursiere de evaluare.
Abordarea prin analogie are la baz urmtorul raionament: valoarea de pia se obine prin analiza
tranzaciilor cu intreprinderi similare i relevante, compararea acestor intreprinderi cu firma de
evaluat i, in final, estimarea valorii acesteia prin utilizarea unor chei de conversie (multiplicatori);
nu se cere ca intreprinderea constituind baz, de comparatie sa fie identic cu cea supus evalurii,
ci s fie similar i relevanta. Similar se refer la natura inteprinderii i se exprima prin analiza
comparativ, a unor indicatori cantitativi si calitativ; relevana se refer la ateptarile unui potenial
26

cumpartor cu privire la riscurile preluate, performanele probabile etc.

Elementele de analiz comparativa, precum dimensiunea firmei, data tranzaciilor, motivaia
prtilor, mrimea pachetului tranzacionat, tipul tranzaciei etc., se reduc formal la rate de evaluare
care reprezint rapoarte intre preurile de tranzacionare i indicatori economici sau financiari
precum profitul, activul net corijat, fluxul de trezorene, cifra de afaceri etc. Aceste rate
(multiplicatori) trebuie sa fie consistente, adica: s furnizeze informaii pertinente, modul de calcul
s fie exact i uniform, perioadele de timp s fie adecvate etc.
Criteriile de comparaie frecvent intlnite se refer la:
- Raportul pref-beneficiu (PER);
- Ali multiplicatori ai pietei: multipli de activ net, multipli de cash flow i multipli care conduc la
o valoare de pia.

74. Ce reprezinta PER (price earning ratio) si cum se calculeaza?

PER este un indice bursier care pune in relaie preul i beneficiul actual, adic numrul de ani de
beneficii pe care un investitor este dispus sa-l plteasc pentru procurarea unui titlu. Altfel spus,
PER exprim de cte ori piaa bursier, recunoate beneficiul unei intreprinderi.

=

Semnificaia PER: dac PER = 5, aceasta inseamn fie capitalizarea unui profit la o rat de 20%
(1/5), fie 5 ani de acumulare a profitului.
PER este utilizat pe toate pieele financiare mondiale i constituie un element de referin in cazul
tranzaciilor cu societti sau cu aciuni necotate.
PER pentru anul in curs, la o intreprindere care coteaz, este dat de cursul actual al actiunii raportat
la beneficiul net pe aciune estimat pentru anul in curs; pe msur ce ne apropiem de sfaritul
exerciiului, PER al anului curent devine PER al anului urmator.
77. Care sunt cele trei tipuri de agregate care pot fi folosite in functie de referentialul bursier
disponibil in materie de comparatii de piata?
n materie de comparaii de pia, trei mari tipuri de agregate pot fi folosite in funcie de
referenialul bursier disponibil: multiplii de activ net, multiplii de cash flow i multiplii care conduc
la o valoare de pia.
Multiplii de activ net. Valoarea se va exprima ca un multiplu al activului net reevaluat sau al
activului net corijat (activul net contabil fiind mai puin semnificativ); este o metod care se
preteaz intreprinderilor ale cror imobilizari corporale fac obiectul unor veritabile piee.
Multiplii de cash flow. Valoarea se va exprima ca un multiplu al fluxurilor de trezorerie
degajate de intreprindere.
Multiplii care conduc Ia o valoare a intreprinderii. De fiecare dat cnd exist informaii care
fac legtura intre valoare i rentabilitate se procedeaz la determinarea capitalurilor angajate
i la analiza comparativ pornind de la criteriile urmtoare: cifra de afaceri, excedentul brut
de exploatare, excedentul net de exploatare etc.
78. In ce consta modelul Bates?
27

Are in vedere principiul potrivit cruia un investitor caut numai s-i plaseze mai bine capitalul
su, orice consideraie nefinanciare fiind exclusa din rationamentul sau; pretul pe care acest
investitor este gata s-l plteasc este egal cu suma actualizat a veniturilor pe care el sper sa le
obtin. Metoda ine cont exclusiv de evidenele viitoare i de valoarea viitoare a actiunii; este vorba
pur i simplu despre actualizarca veniturilor viitoare, constnd in dividende i pretul de revnzare al
aciunii pentru a obine valoarea aciunii:
=

1
2
3

+
+
+ +
+
2
3

(1 + ) (1 + )
(1 + )
(1 + )
(1 + )

unde:
D = dividendele;
t = anul (ultimul an pna la care se pstreaz aciunea);
Pt = preul de revnzare al aciunii in anul ,,t".
80. In ce consta modelul Gordon-Shapiro?
Se inspira din modelul lui Bates, dar este mult mai simplu; pornind de la modelul lui Bates, care
actualizeaz, o secventa de venituri pe mai muli ani, modelul Gordon & Shapiro presupune o
durat nelimitat a investiiei ca atare, formula lui Bates tinde spre infinit i, presupunnd c
dividendele cresc cu o rat constantd,,g", formula lui Gordon & Shapiro devine:

unde:
Da = dividendul deja cunoscut (pentru c a fost distribuit);
t = costul capitalului propriu;
g= rata de crestere a dividendelor.
82. In ce consta modelul valorii de randament din cadrul metodelor analogice (comparabile)?
Metoda, ea insi comparativ, se fondeaz pe dividendul i pe randamentul acionarului; valoarea
de randament face deci legatura intre valoarea de piaa i rentabilitatea pentru acionar.

r=

unde:
r = randamentul;
D = dividendul:
P = cursul actiunii.
La nivelul sectorului sau al pieei se poate stabili randamentul mediu (suma dividendelor sectorului
/ capitalizarea bursier a sectorului) care este luat ca referin pentru a determina valoarea de pia
teoretic a unui titlu pornind de la dividendul pe care acesta il procur (p = r*D). Bineineles, ca in
cazul altor metode comparative, bazele de calcul trebuie sa fie omogene, precizndu-se in mod
deosebit:
dac se lucreaz cu dividendul brut sau cu dividendul net;

28

 daca pentru referentialul de comparaie se folosete media aritmetic simpla, media

ponderat sau media randamentelor observate pe pia.

84. Care sunt valorile patrimoniale care se pot stabili pentru o actiune care nu coteaza si cum
se determina acestea?
Pentru o aciune care nu coteaz, in general, se pot stabili urmtoarele valori:
Valori patrimoniale:
valoarea contabil, determinat, pe baza activului net contabil:
=

Valoarea intrinsec, determinat pebaza activului net corijat (corectat)

=

Valoarea de lichidare este valoarea intrinsec minus cheltuielile de lichidare:

=

85. Definiti valorile prin rentabilitate care se pot stabili pentru o actiune care nu coteaza si
precizati formulele lor de calcul?
Valori prin rentabilitate:
Valoarea de randament reprezint suma care, plasata pe piaa financiara la o rat de
capitalizare ce exprim exigena de rentabilitate a investitorului, genereaz un venit egal cu
dividendul aciunii:

Valoarea de productivitate sau financiar reprezint suma care, plasat pe piaa financiar la
o rat de capitalizare, genereaz,un venit egal cu cstigul pe aciune:

=

=

87. Cum se evalueaza titlurile care coteaza?

O evaluare a aciunilor care coteaz se face pe baza metodologiilor stabilite de organismele de
burs. Una dintre cele mai recomandate metode const in stabilirea valorii aciunii la nivelul cel mai
mic dintre:
Preul mediu ponderat al valorii mobiliare respective la ultima edin in care au fost
tranzacionate;

29

 Preul de inchidere din cadrul aceleiai edine, cu condiia ca preul de inchidere s rezulte
din tranzacionarea a cel putin 0,5% din valorile mobiliare ale emitentului de acelai tip i
aceeai clasa aflate in circulalie.
Daca cerina cantitativ de 0,5% nu este indeplinit, valoarea de pia este dat, de preul mediu
ponderat al valorii mobiliare respective.
Modelele cele mai cunoscute de evaluare bursier poart numele autorilor lor: modelul lui
Modolowski si modelul lui Bates.
Cu ajutorul modelului lui Modolowski se poate ajunge la indicele scontat PER (Price Earning
Ratio). Catigul acionarului rezulta ca o sum a dividendului plus profitul rmas dup repartizare.
88. Care este structura standard a unui raport de evaluare a intreprinderii?
Raportul trebuie sa ofere o imagine clara asupra opiniilor exprimate de evaluator, asupra bazelor de
evaluare folosite, a metodelor si informatiilor care stau la baza raportului.
1. Rezumatul principalelor concluzii si recomandri privind: scopul evaluarii, scara valorilor
stabilite si valoarea medie, recomandarile privind perspectivele intreprinderii
2.Prezentarea intreprinderii
- numele, forma juridica, adresa, codul SIRUES,
- Scurt istoric, crearea, fazele cronologice principale de dezvoltare, transformare etc.
- stabilirea coordonatelor principale prin: prezentarea capitalul social, a modalitatilor de formare si a
eventualelor modificari intervenite, structura capitalului si componenta actionariatului, obiectul de
activitate, pozitia ocupata in cadrul ramurii respective, in vederea explicarii metodei de evaluare
folosite cuantum, evaluare, etc.
3. Prezentarea evaluatorilor
Cuprinde informatii cu privire la identitatea evaluatorului, calitatea specifica in care participa la
lucrarile de evaluare (evaluator, mediator, consultanta, agent independent sau impartial), precum si
declaratia de conformitate care va confirma ca:
- prezentarile faptelor din raport sunt corecte si reflecta cele mai pertinente cunostinte ale
evaluatorului;
- analizele si concluziile sunt limitate numai la ipotezele si conditiile prezentului raport;
- nu a existat niciun interes al evaluatorului asupra intreprinderii evaluate;
- onorariul nu este conditionat;
- se respecta Codul etic si standardele nationale si internationale de evaluare;
- evaluatorul indeplineste cerintele adecvate de calificare profesionala;
- nici o persoana, cu exceptia celor specificate in raport nu a acordat asistenta profesionala a
evaluatorilor etc.
4. Diagnosticul de evaluare
- Diagnosticul juridic
- Diagnosticul comercial
- Diagnosticul tehnic, tehnologic si de exploatare
- Diagnosticul resurselor umane
30

- Diagnosticul financiar-contabil
- Sinteza diagnosticului evaluarii
Se prezinta sub forma tabelara in cadrul raportului sau ca o anexa a acestuia, cuprinzand concluziile
stabilite pentru fiecare diagnostic in parte, respectiv datorate mediului exterior intreprinderii (cu
doua subcoloane afernte oportunitatilor si riscurilor) si cele datorate mediului intern al intreprinderii
(cu doua subcoloane afernte punctelor forte si punctelor slabe). Prin luarea in considerare a tuturor
constatarilor din diagnosticele sectoriale prezentate se elaboreaza bilantul economic al
intreprinderii.
5. Bazele lucrarii de evaluare
Se vor mentiona datele si informatiile puse la dispozitie de client, conform caietului de sarcini si
prevederilor din contractul incheiat.
- ipoteze de evaluare: macroeconomice si microeconomice.
- expertize si studii, proprii sau insusite: se fac trimiteri la surse, inscrisuri, publicatii utilizate la
elaborarea raportului de evaluare.
- bibliografie;
- factori de risc: endogeni si exogeni;
6. Metode de evaluare aplicate
Se vor inscrie cauzele ipotezele si scenariile care au determinat alegerea metodelor de evaluare
pentru fiecare in parte: metode patrimoniale; metode prin rentabilitate; metode combinate; metode
bursiere; metode bazate pe comparatii si alte metode.
7. Gama de valori, valoarea actiunilor.
Se vor enumera opiniile obtinute prin aplicarea metodelor de evaluare mentionate la pct.6 in ordinea
marimii atat la nivelul intreprinderii, cat si la nivelul unei actiuni sau titlu emise de intreprinderea
evaluata.
8. Concluziile si opiniile evaluatorului
Se vor exprima opiniile asupra rezultatelor obtinute, atat din punct de vedere economic cat si
financiar. Se va exprima parerea evaluatorilor asupra rezultatelor obtinute din operatiunea de
evaluare.

31