Proiect "Embriologie"

Elev:Pitigoi Mihaela
Clasa: 1S1

DEZVOLTAREA IN PERIOADA PRENATALA

Formarea si dezvoltarea fatului, ca si nasterea, considerate timp indelungat
miracole au avut diferite explicatii, de la cele biblice pana la cele filosofice.
Mentionam doar doua dintre nenumaratele teorii care s-au dorit a fi explicative
pentru conceperea omului. Astfel, in secolul XVII, cele mai vehiculate teorii
contradictorii, si lafel de incorecte, in legatura cu conceperea si dezvoltarea
copilului sunt cele formulate de scoala ovariana si scoala homunculista.

Scoala ovariana sustinea rolul principal al femeii in conceperea copilului.

Conform acestei teorii, uterul femeii contine o serie de embrioni care se dezvolta si
sunt activati in momentul in care intra in contact cu lichidul spermatic.
Scoala homunculista sustinea rolul principal al barbatului in conceperea
copilului. Conform acestei teorii, embrionul se gaseste la nivelul lichidului spermatic,
dar nu se poate dezvolta decat in interiorul uterului femeii.
In
secolul
XVIII scoala
olandeza (Regnier de Graaf) si scoala
germana (Kaspar Friedrich Wolff) elaboreaza prima explicatie stiintifica asupra
formarii si dezvoltarii fatului, bazindu-se pe argumente din domeniul biologiei si
anatomiei ei demonstreaza rolul egal al femeii si barbatului in conceperea copilului.

Caracteristici determinate genetic rolul ereditatii

Copilul dispune la nastere de o serie de caracteristici care au o baza
ereditara, altfel spus sunt determinate genetic. Dezvoltarea umana incepe cu
fecundarea ovulului (celula feminina) de catre spermatozoid (celula masculina)
proces din care rezulta celula-ou, oul sau zigotul. Din cei aproximativ de
100.000.000 de spematozoizi pe milimetru cub de lichid spermatic, in mod obisnuit
unul sau doi ajung sa fecundeze ovulul. Dupa ce au fost depusi in vagin,
spermatozoizii patrund prin miscari proprii in colul uterin, trompe, procesul de
fecundare are loc in treimea externa a trompei utrine, adica in portiunea ampulara a
acesteia. Spermatozoidul vine in contact cu ovulul la nivelul unei mici proeminente a
acesteia, numita con de atractie, apoi patrunde in ovul. De regula din spermatozoidul
fecundant nu ajunge in ovul decat capul, piesa intermediara si o mica parte din
regiunea anterioara a cozii, restul ramanand afara.
Urmeaza o serie de transformari atat la nivelul ovulului, cat si al
spematozoidului, care conduc la contopirea materialului nuclear si la formarea oului
sau zigotului. Nucleii celor doua celule se contopesc, refacand numarul diploid de
cromozomi caracteristic speciei umane, respectiv 46 de cromozomi, din care 44
autocromozomi si doi heterocromozomi. Reamintim ca toate ovulele au un numar
haploid de cromozomi (n), si anume 22 de autozomi si 1 gonozom X. Daca
spermatozoidul care a fecundat ovulul a avut un gonozom X (formula 22+X), atunci

oul sau zigotul va avea 22 de autozomi si doi gonozomi X (formula 44+XX,

caracteristica sexului feminin). In cazul in care spermatozoidul a avut un gonozom X
(formula 22+Y), atunci oul sau zigotul va avea 22 de autozomi si doi gonozomi, din
care unul X si unul Y (formula 44+XY, caracteristica sexului masculin). (Mogos,
Ianculescu, 1973, pp 667)
Informatiile transmise genetic (prin intermediul unor structuri celulare
prezente la nivelul ovului si a spermatozoidului) de la parinti la copii sunt cunoscute
sub numele de ereditate. O serie de caracteristici sunt esential determinate de
aceste informatii, cum ar fi apartenenta sexuala si se pare numarul de copii in
sarcina.
a. Determinarea caracteristicilor sexuale este ereditara . Informatia
genetica prezenta la nivelul celulelelor masculine determina sexul copilului.
Cercetarile au demonstrat existenta unor diferente in evolutia sarcinii in
functie de apartenenta sexuala a embrionului, astfel se constata prezenta unui risc
crescut al avorturilor spontane mai mare in cazul embrionilor masculini si pe de alta
parte dezvoltarea embrionului masculin este mai lenta in comparatie cu a
embrionului feminin. Privitor la aceasta diferenta studiile arata ca la 20 de
saptamani dupa conceptie, decalajul este de doua saptamani, la 40 de saptamani
diferenta este de patru saptamani, iar aceasta diferenta ramane constanta pana la
maturitate (Hutt, 1972). Explicatia posibila, dar nevalidata deocamdata, este aceea
ca cromozomul X, feminin, contine o gena care protejeaza embrionul de o serie de
factori exteriori, cum ar fi temperatura ambianta necorespunzatoare, alimentatia,
nesanatoasa, trairile afective negative ale mamei. Absenta acestei gene la nivelul
cromozomului Y, masculin, explica vulnerabilitatea mai mare si decalajul de evolutie.
Asadar, mecanismele imunitare par a fi diferentiate sexual, ceea ce explica evolutia
diferentiata a celor doua tipuri de embrion.
b. Sarcinile gemelare pot rezulta fie din diviziunea aceluiasi ovul fecundat de
doi spermatozoizi - gemeni monozigoti, care sunt cel mai frecvent de acelasi sex si
se aseamana fizic; fie din mai multe ovule fecundate de mai multi spermatozoizi gemenii heterozigoti, care sunt de sexe diferite si intre care pot exista asemanari
fizice mai mari sau mai mici.
Sarcinile cu gemeni monozigoti nu sunt influentate de un mecanism genetic
special sau de factori de mediu, dar exista familii in care sarcini gemelare apar de-a
lungul mai multe generatii, ceea ce pare a fi o transmitere ereditara. Sarcinile cu
gemeni heterozigoti pot fi influentate de o serie de factori externi, cum ar fi
utilizarea incorecta a anticonceptionalelor.

Relatia ereditate mediu

Ereditatea influenteaza procesul de maturizare fiziologica. Spre exemplu ea
poate fi cauza unor deficiente senzoriale ca si a handicapului mintal.
Studiul relatiei ereditate-mediu face apel la o serie de modele de cercetare
mai aparte avand in vedere dificultatile de evaluare a variabileri ereditate. Cele mai
frecvente modele au fost:
studii asupra comportamentelor, abilitatilor, etc. prezente la gemeni
mono sau heterozigoti care au trait separat, in scopul determinarii rolului factorului
genetic in structurarea personalitatii umane;

studii asupra copiilor adoptati, in scopul stabilirii importantei educatiei

(a exosistemului cf. Bronfrenbrenner) in dezvoltarea comportamentului. Aceste
studii au dovedit ca familia de adoptie are influenta categoric mai mica in
dezvoltarea cognitiva a copiilor, comparativ cu familia de origine, dar au acelasi nivel
de influenta in dezvoltarea structurilor afective si motivationale a copiilor;
studii asupra co-sangvinitatii, pentru a stabili in ce masura anumite
caracteristici comportamentale se asociaza cu tipul de rudenie (rude de sange si
rude prin alianta).
studii prenatale in scopul determinarii influentei comportamentului
mamei asupra dezvoltarii fatului pe perioada sarcinii. Design-ul de cercetare folosit
presupune descrierea exhaustiva a experientelor mamelor in perioada prenatala,
validata prin evaluarea copiilor la diferite varste. Aceste studii au permis si
stabilirea cauzelor unor deficiente fiziologice, spre exemplu, descoperirea efectului
negativ al thalidamidei, un antiinflamator aparent banal, care insa a fost cauza
principala a mai multor nasteri de copii cu malformatii;
studii descriptive asupra unor populatii diferite din punct de vedere
cultural si al cutumelor culturale asociate perioadei prenatale. Aceste studii au
precizat influenta factorilor de mediu si al factorilor ereditari asupra diferitelor
caracteristici umane. Fara a considera rezultatele obtinute ca definitive se poate
afirma ca:
1. Dezvoltarea fizica si fiziologica este determinata ereditar, si se pot
obtine mici variatii prin alimentatie si exercitii fizice.
2.
La nivel cognitiv inteligenta academica presupune o structura potentiala
(80% depinde de ereditate), inteligenta experientiala este 20% influentata
ereditar.
3. La nivelul personalitatii definita ca un pattern al trasaturilor
comportamentale,
care
includ
caracteristici
temperamentale,
cognitive,
motivationale si afective, variabila temperament este determinata predominant
genetic. Temperamenul influenteaza o serie de comportamente in structura carora
componenta biologica este predominanta. Spre exemplu sunt influentate de
ereditate: numarul de ore de somn, rezistenta la oboseala, trebuintele alimentare,
pragurile senzoriale (sensibilitatea la zgomote si lumina), afectivitatea bazala sau
dispozitia generala, capacitatea de adaptare si sociabilitatea. De asemenea au o
origine genetica o serie de trasaturi de personalitate cum sunt extraversiaintroversia, anxietatea, depresia, neuroticismul, comportamentele psihopate. Dintre
psihoze schizofrenia pare a avea o transmitere genetica si intr-o oarecare masura
sindromul Down.

Dezvoltarea prenatala
Perioada prenatala sau prenatalitatea este cel mai frecvent descrisa in
termenii a trei sub-perioade: germinativa, embrionara si fetala.
1. Perioada germinativa dureaza din momentul conceperii pana la 2 saptamani
de evolutie a embrionului. In acest rastimp au loc o serie transformari ale celulei
fecundate, divizarea succesiva se finalizeaza cu definirea unei structuri, denumita
embrion, care este baza dezvoltarii umane. Etapele divizarii celulare si structurile
anatomo-fiziologice succesive sunt urmatoarele:

- inceputul diviziunii celulare, are loc la cateva ore dupa fecundare si se

finalizeaza cu formarea zigotului;
- zigotul se deplaseaza lent prin trompa uterina la nivelul uterului (care
dureaza cateva zile), unde se divizeaza din nou si formatiunea celulara noua obtinuta
se numeste blastocit. La nivelul blastocitului se gasesc doua formatiuni specializate,
functional si structural, embrioblastul si tromfoblastul.
- blastocistul se implanteaza in peretele uterin, care este puternic
vascularizat pentru a indeplini conditiile necesare nidarii acestei noi structuri.
- spre sfarsitul celei de-a doua saptamani, la nivelul embrioblastului (masa
celulara interioara a blastocitului) se diferentiaza in 3 straturi distincte:
a.

ectodermul din care se va dezvolta ulterior sistemul nervos si organele

de simt, stratul cutanat, aparatul digestiv;

b.

mezodermul din care se va dezvolta scheletul, sistemul muscular,

circulator si aparatul renal;

c.

endodermul din care se va dezvolta tubul digestiv, ficatul, pancreasul,

vezica biliara si cea urinara, sistemul respirator si organele de
reproducere.

La sfarsitul primelor doua saptamani embrionul este implantat la nivelul

uterului, formatiile apartinand tromfoblastului asigura legaturile cu corpul matern.
2. Perioada embrionara dureaza de la doua la opt saptamani. La sfarsitul
acestei perioade foetusul este deja format (forma humanoida este vizibila
ecografic). Perioada se caracterizeaza prin ritm rapid de dezvoltare, astfel incat la
patru saptamani de la conceptie, embrionul are o masa de 10 ori mai mare raportat
la dimensiunile zigotului si cel putin 1 cm lungime. Tot acum se definitiveaza
legaturile cu corpul matern prin intermediul placentei, iar spre sfarsitul saptamanii a
opta se initiaza primele diferentieri pe organe, dar care nu sunt inca functionale.
Formatiunea specializata prin care embrionul se ataseaza de peretele
uterului, denumit placenta, se constituie din tesut uterin si din tromboblast.
Placenta va fi formata definitiv aproximativ la sapte luni de la conceptie si are
forma unui disc de aproximativ 2,5 cm si un diametru de aproximativ 20 cm.
Legatura dintre embrion si placenta este asigurata de cordonul ombilical, care
contine doua artere si o vena. Placenta actioneaza ca o interfata semipermeabila
care permite accesul catre embrion si ulterior catre foetus a substantelor de
hranire, a oxigenului, a hormonilor necesari dezvoltarii si pe de alta parte preia
bioxidul de carbon si deseurile metabolice de la foetus.
In aceasta perioada se pot descrie din punct de vedere anatomic doua
caracteristici ale dezvoltarii embrionului, si anume, dezvoltarea cefalocodala, care
fundamenteaza sistemul nervos si coloana vertebrala si dezvoltarea proximdistala
care fundamenteaza tesuturile existente simetric-lateral axei coloanei vertebrale.
3. Perioada fetala dureaza de la opt saptamani pana la nastere. La
aproximativ noua saptamani se pot distinge ecografic zona faciala, bratele,
picioarele, degetele, principalele organe interne si principalele grupe musculare. Alte
repere ale evolutiei in aceasta perioada:
- in a treia luna de dezvoltare apar centrele de osificare cartilagiile, se pot

identifica miscari spontane ale bratelor, picioarelor, degetelor si se constata un

ritm alert al dezvoltarii organelor de reproducere;
- in luna a cincea, miscarile reflexe ale foetusului care puteau fi identificate
ecografic inca din luna a treia devin suficient de puternice pentru a putea fi
percepute de mama, debuteaza osificarea la nivelul nasului si al urechilor, se
formeaza unghiile de la maini si de la picioare, corpul foetusului se acopera cu un
strat cu aparenta de ceara, numit vernix, cu rol protector;
- in luna a sasea are loc stratificarea cortexului cerebral, se finalizeaza
dezvoltarea ochilor putand fi identificate ecografic genele si sprancenele;
- in luna a saptea corpul poate avea peste 1 kg si aproximativ 40 cm lungime.
In aceasta perioada foetusul are o aparenta ridata, datorita faptului ca pielea, in
lipsa stratului adipos, este puternic cutanata.
- in lunile opt si noua asistam la primele depuneri de tesut adipos, foetusul
crescand in greutate, se intensifica activitatea neuromusculara, are loc mielinizarea
celulelor cerebrale si vascularizarea dermei care astfel capata culoare roz.

Influenta mediului asupra dezvoltarii in perioada prenatala

Mediul este definit in termenii evolutiilor si/sau a conditiilor exterioare
organismului care il influenteaza pe acesta si care sunt la randul lor intr-o oarecare
masura influentate de catre organism. Incercarile de descriere si conceptualizare
legate de mediu au condus in perioada contemporana la dezvoltarea teoriei
ecologice, in conformitate cu care individul se dezvolta si actioneaza in cadrul unor
ierarhii de sisteme care pot conduce la ideea unor ierarhii de mediu, incepand cu
mediul imediat si terminand cu mediul cultural. Altt factori care influenteaza
dezvoltarea in perioada prenatala tin de comportamentele materne si anume sunt
alimentatia, ingestia de alcool, fumatul si starea afectiva.
Modul in care mama se hraneste atit din punctul de vedere al calitatii, dar si
al cantitatilor de alimente ingerate este important pentru evolutia ulterioara a
copilului. Din punct de vedere calitativ este necesar sa se asigure un aport corect de
proteine. Studiile arata ca lipsa proteinelor din alimentatia mamelor are consecinte
pe termen lung, si anume, scoruri scazute la testele de inteligenta la copil. Din punct
de vedere cantitativ, aportul caloric la gravida este urmatorul: la gravida care nu
depune efort fizic; intre 2170- 2400 calorii/zi (in timpul sarcinii se suplimenteaza
aportul caloric cu 300 calorii zilnic); la gravida care depune munca fizica foarte
intensa, aportul caloric zilnic va fi de 2600-2800 calorii.
Alimentatia deficitara poate duce la o greutate redusa a copilului la nastere,
sau o prelungire a timpului de travaliu care poate avea urmari in dezvoltarea
ulterioara.
Cele mai grave consecinte ale unui consum semnificativ de alcool se
concretizeaza in sindromul alcoolic fetal. Simptomele sindromului alcoolic fetal sunt
pe de o parte, anomalii ale dezvoltarii sistemului nervos, care se asociaza cu
handicap mintal sau fizic si pe de alta parte, anomalii de dezvoltare a zonei faciale.
Fumatul are efecte negative asupra dezvoltarii prenatale, deoarece placenta
este permeabila la nicotina. Efectele fumatului pe parcursul sarcinii sunt
urmatoarele: rata mai crescuta a decesului perinatal, probabilitate crescuta de
avort spontan si complicatii la nastere, greutate scazuta la nastere. S-a descris un

sindrom tabacic fetal, care poate apare in situatia in care mama fumeaza mai mult
de cinci tigari pe zi. Acest sindrom creste probabilitatea aparitiei cancerului cu
peste 50% la copil, ca si a instabilitatii emotionale si a hiper-reactivitatii
comportamentale.
Starea afectiva a mamei influenteaza dezvoltarea copilului. Un soc afectiv
determina un surplus de adrenalina, care se transmite prin placenta la foetus si are
ca urmare cresterea activitatii motorii. In cazul in care mama este supusa unor
factori stresori timp indelungat consecintele pot fi avortul spontan, nasterea
prenatala sau prelungirea travaliului.
Diferite studii arata ca mamele care, in perioada sarcinii, au fost incluse in
grupuri de consiliere si ajutate sa-si gestioneze mai bine trairile negative, au dat
nastere unor copii sanatosi fizic si psihic. .
Bolile cu transmitere sexuala (SIDA, gonoree, sifilis) dar si diabetul,
hepatita si gripa, influenteaza semnificativ dezvoltarea foetusului.
Medicamentele administrate in timpul sarcinii pot avea, de asemenea,
influente negative. Astfel, antibioticele ingerate in doze mari pot determina
intarzieri in dezvoltarea scheletului si a procesului de calcifiere a dintilor.
Streptomicina conduce la surditate, tetraciclina la nastere prematura si la
decalcificarea dintilor, aspirina utilizata in cantitati mari determina complicatii
digestive si greutate scazuta la nastere. Unele studii arata ca aspirina se asociaza si
cu obtinerea in etape ulterioare de dezvoltare a unor scoruri scazute la testele de
inteligenta si cu dificultati in achizitionarea abilitatilor motorii. Barbituricele pot
avea ca efect aparitia anorexiei la nou-nascut si probleme respiratorii. Drogurile
(heroina, cocaina, morfina) cresc riscul nasterii premature si provoaca sindromul de
deprivare (sevraj).

Evaluarea dezvoltarii prenatale

Exista proceduri medicale de evaluare a dezvoltarii in aceasta perioada, si
anume, amniocenteza, ecografia si analizele hematologice.
Amniocenteza presupune analiza caracteristicilor lichidului amniotic,
recomandata doar persoanelor care au in familie antecedente genetice.
Tehnica esantionului corionic - presupune analiza tesutului corionic. Ca si
amniocenteza aceasta analiza permite determinarea posibilelor modificari genetice.
Ecografia - presupune utilizarea ultrasunetelor pentru obtinerea unei imagini
a foetusului si este tot mai frecvent utilzata pentru monitorizarea periodica a
dezvoltarii prenatale.
Analizele hematologice se recomanda la 14 -15 saptamani de la conceptie si
furnizeaza informatii privind functiile hepatice, prezenta unor infectii, a anemiei, a
unor imunodeficiente.