UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

FACULTATEA PEDAGOGIE
CATEDRA PSIHOPEDAGOGIE SI EDUCAIE PRECOLAR
Domeniul general de studii: tiine ale Educaiei.
Specialitatea: Pedagogia nvmntului Primar si Psihopedagogie.

Eseu
LA CURSUL: TEORIA I METODOLOGIA ISTORIEI
SUBIECTUL: LOCUINA, HRANA I VESTIMENTAIA

A elaborat: Studenta ciclului I, gr.303,

Croitoru Irina
A coordonat: Dr. conf. universitar
V. Donoi

CHIINU, 2016

Istoria casei
1. CASELE PREISTORIEI
In societatile tribale ale comunei primitive casa era simpla si la inceput improvizata in
pesteri sau construita, daca se poate spune, din lemne si frunze. Spatiul era folosit in
comun pentru orice activitate, nu arareori intreaga comunitate impartind aceeasi grota
sau luptand pentru a dobandi mai mult spatiu, ocupat in alta parte de un trib rival.
Primele case sau cel putin predecesoarele celor de azi nu aveau un rol utilitar ci unul
religios, fiind destinate gazduirii preotului-samanului-vraciului tribului si a divinitatii,
rol pe care astazi iljoaca biserica.
Primele case distincte apartineau
sefului comunitatii, iar restul asezarii
se construia in jurul acestora sau
acesteia, daca era o comunitate mai
restransa. Renuntarea la confortul
relativ al pesterilor si construirea unor
locuinte improvizate a marcat si o
revolutie semnificativa a obiceiurilor.
Pentru prima data aparea nu doar
ideea de proprietate dar si cea de
separare in cadrul comunitatii a unor
unitati mai mici, dar mai stranse familiile. Arhitectura a fost la inceput rezultatul unor indelungate procese de incercari
si erori, dar dupa ce era adoptata si eventual consfintita in urma unui ritual religios
specific aceasta era folosita pentru toate constructiile, cu doua exceptii : seful
comunitatii si vraciul, ale caror case aveau intotdeauna elemente specifice pentru
diferentiere. Aceste forme, repetate in intreaga asezare, formeaza tipare interesante si
astazi, cum se mai poate vedea in putinele situri care au supravietuit sau la
comunitatile care in pofida trecerii timpului si-au pastrat aceste valori ancestrale.
Casele din aceasta perioada erau foarte simple, cu forme geometrice clare si repetate,
foarte intalnite fiind cele paralelipipedice sau cele rotunde, cu acoperis ascutit.
Materialele de constructie erau cele oferite cu generozitate sau zgarcenie de natura lemn, pamant, piatra, frunze. Ulterior apar si caramizile, bucati de lut fasonate grosolan
si presate intre scanduri. In perioadele reci sau in cele ploioase focul se facea in
interiorul casei. Pentru o mai buna izolatie in cazul locuintelor din lemn pamantul era
pus intre lemnele care alcatuiau peretii, in timp ce acoperisul era facut din lemne de
lungime potrivita, captusite cu vegetatie.
2. CASELE ANTICHITATII
Antichitatea nu a adus doar o dezvoltare
uluitoare a societatii omenesti, nu a fost doar un
capitol major alistoriei umanitatii, cel de la care a
pornit totul, ci si momentul in care constructia de
case a inceput sa aiba reguli si norme clare, cand
s-au pus bazele a ceea ce astazi numim

arhitectura, cand simplele improvizatii s-au dovedit insuficiente. Asa cum era de
asteptat marile constructii, care socheaza si astfel prin tehnica si detaliu erau cele
destinate monarhilor si scopurilor religioase, in timp ce pentru cei mai saraci lucrurile
nu se schimbasera prea mult. In Egiptul antic toti cei care nu facea partea din clasa
superioara locuiau in case mici, construite din caramida artsa, cu forma cubica, avand
doua-patru camere, fara etaj. Aceasta forma patrata era deja un standard. Cei instariti
isi puteau permite locuinte mai incapatoare, dar care respectau planul general si
foloseau aceleasi materiale de constructie. Edificiile cu adevarat impunatoare erau cele
dewstinate faraonilor si sacerdotilor, astfel ajungand pana in zilele noastre celebrele
piramide si statui. In Orientul Mijlociu constructiile depindeau foarte mult de
materialele disponibile. Unde se puteau fabrica ieftin caramizi majoritatea caselor erau
in forma de stup de albine, rotunde cu acoperisul ascutit. Unde predomina piatra iar
lemnul era greu de gasit foarte scump locuintele erau din piatra, inclusiv acoperisurile.
Aceste traditii au rezistat pret de secole, fiind prezente si astazi in anumite regiuni.
In afara locuintelor destinate celor care conduceau cetatea, destul de elaborate
arhitectural, casele grecilor erau simple. Un pasaj ducea din strada intr-o curte mica,
patrata, inconjurata de trei sau patru camere dispuse in patrat, toate relativ reduse ca
dimensiuni. Si casele romane, asa cum se poate vedea spre exemplu la Pompei, erau
asezate chiar langa strada. Dupa ce treceai de vestibul ajungeai intr-un spatiu deschis,
numit atrium, de unde se putea ajunge in dormitoare. De multe ori in spatele casei era
si o mica gradina. Exceptie faceau casele celor bogati, mai mari si bogat ornamentate,
desi pastrau aceeasi linie arhitectonica. In vechea Roma cetatenii locuiau in case ce erau
echivalentul apartamentelor de astazi, cladirile avand chiar si trei-cinci nivele, un
apartament avand intre trei si sase camere. La parter se gaseau de regula mici
magazine. Locuintele celor foarte bogati erau de regula vile impunatoare, cu numeroase
camere si spatii destinate petrecerilor, situate in afara oraselor.
3. CASELE EUROPEI MEDIEVALE
Aceasta sofisticare arhitectonica a disparut in perioada Evului Mediu, care poate fi
considerat o perioada intunecata pentru istoria caselor si in special pentru conditiile
oferite. Europa acelor vremuri nu oferea prea mult din acest punct de vedere. Chiar
daca existau castele si vile incapatoare, destinate exclusiv nobililor, majoritatea
populatiei era fortata sa se multumeasca doar cu injghebari insalubre, locuinte
improvizate lipsite de conditii elementare de igiena si confort, inghesuite in spatiul
trasat de zidurile oraselor si asezarilor mai mici. Au disparut fermele si culturile
antichitatii, speranta de viata a scazut dramatic, iar epidemiile si bolile erau parca de
neoprit. Cine iesea in afara oraselor isi asuma riscul de a nu se mai intoarce, atat din
cauza talharilor cat si a animalelor. Conditiile au inceput sa se imbunatateasca treptat
dupa anul 1000, fiind totusi departe de vremea de aur a antichitatii. Aceste schimbari in
bine au inceput sa fie vizibile initial in jurul bisericilor si manastirilor, apoi in marile
orase in continua dezvoltare. Aparitia unei clase de mijloc, care se ocupa in principal cu
negotul si mult mai tarziu cu profesiile care sunt astazi numite "liberale" a ajutat enorm
la aceasta dezvoltare. In orase au inceput sa apara locuinte impunatoare, chiar daca
destinate doar celor bogati, cei saraci fiind treptat fortati sa se mute in zonele sarace ale
localitatii. Au existat si segregari pe criterii etnice sau religioase. Chiar daca s-au
construit vile de mari dimensiuni conditiile de viata erau aproape la fel de proaste ca

inainte. Spre sfarsitul Evului Mediu apare si palatul, evoluand de la casele nobililor. Se
dorea treptat o casa tot mai mare, chiar daca mai greu de intretinut, in care
proprietarul sa-si poata expune avutiile si prin care sa-si arate statutul social. Aceste
palate erau constructii enorme pentru acea epoca, locuite de reprezentanti de marca ai
clerului, comercianti de succes sau familii nobiliare. In afara de camerele destinate
membrilor familiei orice astfel de palat avea obligatoriu si nenumarate camere pentru
servitori si alte dependinte.
4. CASA - DE LA RENASTERE LA SECOLUL XIX
Palatul a continuat sa fie perfectionat in perioada Renasterii, ramanand si astazi una
dintre realizarile arhitecturale cele mai invidiate, admirate si dorite, un element care a
fost cel putin pentru un timp prezent in orice oras important din Europa. Primele palate
in adevaratul sens al cuvantului, adevarate comori
arhitectonice, au fost construite la Florenta, apoi in toate
partea vestica a Europei, dupa care si in ceaestica. In
Franta conceptul de palat a fost contopit cu cel de castel
medieval pentru a realiza o creatie specifica in spatiul
Hexagonului - celebrul chateau, care a fost mediul vietii
aristocratice, al culturii si rafinamentului incepand cu
secolul XVI. In Anglia vila a fost incorporata ca centru al
intregii proprietati, care includea adesea sate intregi, cu
ulite noroioase si case saracacioase, ai caror locuitori nu
puteau decat sa priveasca plini de invidie la luxul de care
se bucura stapanul.
In paralel in orase s-au facut eforturi pentru imbunatatirea conditiilor in care locuiau
oamenii obisnuini, construindu-se case mai mult sau mai putin haotice, ajungand ca
portiuni intregi sa fie practic blocate de aglomerarile de edificii, multe fiind aproape de
prabusire in orice moment. Incendiile care distrugeau cartiere intregi, murdaria, lipsa
de conditii si mai ales aglomeratia urbana au facut ca mult timp standardele din
antichitate sa ramana doar un vis frumos din lucrarile de istorie.
5. CASELE SECOLULUI XIX
Revolutia industriala a reprezentat si un pas inainte, chiar daca nu prea insemnat,
pentru cetatenii obisnuiti. Anglia a fost unul dintre pionieri, in special in orasele
industrializate aparand cartiere muncitoresti, care ofereau case ieftine, dar bine
construite. E adevarat ca in timp si acestea se degradau si cartierele altadata frumoase
si simple deveneau mahalale sumbre, in care nu era bine sa te afli dupa caderea noptii.
Clasa de mijloc din majoritatea tarilor occidentale, avand banii necesari pentru a
cumpara pamant si a construi, este raspunzatoare pentru aparitia rapida a caselor mari
si confortabile, al caror stil era influentat in buna masura de traditia si obiceiurile
locale. Pentru a se integra in comunitatea locului orice viitor proprietar prefera sa se
conformeze unor standarde clare, mai putin oficiale si mai curand tacit acceptate, atat
in exterior cat si in exterior. Au existat, asa cum era firesc, si exceptii, dar acestea erau
rodul celor care aveau foarte multi bani si o pozitie din care sa isi permita sa sfideze
traditiile. Dezvoltarea fara precedent - care va continua si in secolul urmator - a
sistemului de transport si dorinta majoritatii familiilor din clasa de mijloc de a avea o

casa si o parcela de teren au dus la aparitia suburbiei, unde se gasesc si in prezent

majoritatea locuintelor de tip clasic, chiar daca unele dintre ele au astazi dimensiunile
unor adevarate palate. Pe masura ce populatia sporea apareau si noi tehnologii care
faceau constructia de case o initiativa mai ieftina si care dura sensibil mai putin. In
orase se intalneau inca niste combinatii insolite, casele celor bogati fiin de multe ori
inconjurate de locuinte sarace, darapanate sau de cladiri inchiriate.
Revolutia Industriala a fost inceputul visului oricui de a avea o casa, indiferent de
statutul social sau financiar. Pana la sfarsitul secolului XIX constructia de case devenise
o treaba foarte serioada, in care se respectau reguli precise, creatiile arhitecturale fiind
adesea deosebite ca functionalitate si design. Unii dintre marii arhitecti au renuntat la
constructiile monumentale pentru a se ocupa in special de locuinte, carora le-au dat
adesea o amprenta personala, care i-a consacrat mai mult decat alte proiecte mai
ample. Au inceput sa apara lucrari ce contineau proiecte de case, simple sau complexe,
precursoarele revistelor de design interior de astazi. Casele devenisera din nou un
simbol al statutului social. Numarul celor care isi construiau locuinte cu cel mult un etaj
pe o parcela redusa de pamant a crescut in proportie geometrica, aparand noi si noi
stiluri arhitecturale, care dominau un timp pentru a fi inlocuite de altele, intr-un carusel
al modei in constructii pana atunci nemaintalnit. Casele deosebit de impodobite si
complicate au devenit o prezenta obisnuita, iar in paralel s-au dezvoltat rapid
instalatiile - canalizare, incalzire, curent electric. Dupa ce a fost inventat si ascensorul,
dupa Razboiul Civil din SUA, au inceput sa fie ridicate tot mai multe blocuri de locuinte.
Au inceput sa apara cartiere muncitoresti alcatuite in principal din blocuri sau cladiri
cu doua etaje, iar cei care se ocupau de constructii, de la firme la cei care ofereau
materialele, au inceput sa obtina profituri deloc neglijabile. Pe langa aceasta frenezie a
constructiilor s-a dezvoltat o puternica piata imobiliara, iar casele au inceput sa fie
vandute, inchiriate si cumparate tot mai des.
6. CASA SECOLULUI XX

Casele care s-au rupt radical de stilurile deja

consacrate, care au iesit din tipare si au propus
ceva nou in domeniul arhitectural, au fost foarte
greu acceptate de marele public. Ca in orice alt
domeniu si aici noutatile erau privite cu
scepticism. In 1889 arhitectul american Frank
Lloyd Wright a fost si unul dintre pionierii care a
incercat sa ofere altceva amatorilor de nou,
realizand o casa inedita. A fost urmat de alti
confrati, atat din Europa cat si din SUA, care au
oferit un stil arhitectural de forme metrice si
suprafete simplificate, aproape lipsite de
decoratiuni. Schimbarile din epoca in domeniile
picturii si sculpturii au urmat aceasta tendinta, iar in anii 20 ai secolului trecut stilul
modern, desi nu intru totul acceptat, era prezent. Sticla, otel, beton erau noile materiale
care ofereau noi optiuni de design, si pana la jumatatea secolului casa moderna era deja

comuna si nu mai ii scandaliza decat pe nostalgici. Dar in paralel cu acesta au

supravietuit si stilurile traditionale.
7. CASA IN ORIENTUL INDEPARTAT
Tipurile de case din India respectau in principal regiunea, climatul si traditiile locale. In
sate se gaseau atat locuinte mari, cu vaste curti interioare, cat si locuinte simple cu
putine camere sau chiar o singura incapere. In orase casele de mari dimensiuni erau
mereu suprapopulate din cauza numarului mereu in crestere de locuitoiri. Existau
numeroase palate, impresionante mai ales in raport cu saracia din jur, multe dintre ele
fortificate. Altele aveau in afara corpului principal de cladire numeroase cladiri
auxiliare, pentru cele mai variate scopuri. Influenta europeana era foarte rar intalnita
chiar si in orasele mari. In China
caseletraditionale din lemn au rezistat pret de
milenii, casa cu o curte interioara si ziduri
exterioare care o protejau era un simbol al
microcosmosului societatii chineze. Se gaseau si
siruri de case mici, destinate celor mai saraci. La
celalalt capat al scalei se aflau cladirile
resedintei imperiale, Orasul Interzis din Beijing
fiind cel mai potrivit exemplu. In Japonia casa
traditionala, construita din lemn si acoperita cu
tigle, are o arhitectura specifica, din care de
regula nu lipseste si o mica gradina. Se respecta proportiile in design si o simplitate
eleganta. Influenta occidentala a fost mai puternica in Japonia decat in restul tarilor
orientale, arhitectii niponi fiind reprezentanti importanti ai curentului modernist in
arhitectura.

Hrana
n evul mediu existau mai multe moduri de procurare a hranei: cules, vnat i pescuit;
cultivarea plantelor i creterea animalelor i schimbul comercial.
Comunitile de vntori-culegtori ocupau ctre secolul al XV-lea o mare parte din
Americi, extremitile nordice ale Europei i Asiei, o parte din Africa, Australia i
Oceania. Comunitile ocupau imperfect spaiul, fiind puin numeroase i vulnerabile n
raportul cu alte tipuri de comuniti umane. Din neolitic, comunitile de vntoriculegtori au fost nevoite s se amplaseze spre zonele periferice ale lumii datorit
presiunii societilor compacte i organizate de agricultori.
Societile pastorale erau minoritare. n Africa estic, n Asia central i n Europa
rsritean nc mai existau triburi sau societi ce triau de pe urma creterii
animalelor domestice: bovine, oi, capre i cai. Aceste societi erau nomadice,
deplasndu-se n spaiu pentru a asigura hrana animalelor. La sfritul evului mediu
nomadismul i comunitile montane de cresctori de animale erau n scdere, lsnd

loc unui sistem de pendulare sezonier, ntre zone cunoscute i vizitate periodictranshumana.
Societile de cresctori de animale au stabilit o simbioz cu societile sedentare de
agricultori, cutnd s-i asigure hran i alte produse. Cresctorii de animale se
mulumeau cu raporturile de schimb, oferind animale i produse animaliere n
schimbul produselor vegetale i meteugreti. i-au procurat produsele i prin jafuri
sau au profitat de superioritatea lor militar pentru a impune agricultorilor sedentari
plata unui tribut sau alte dri ca taxele de protecie. Pe parcurs, o societate pastoral ce
a impus stpnire asupra unei societi agricole avea tendina de a renun la modul de
via pastoral i de a se stabili n aezrile cucerite, beneficiind de roadele cuceririi,
adoptnd un mod de via sedentar.
nc din antichitate, oamenii i asigurau hran din cultivarea unor anumite plante.
Gama plantelor i modalitile de cultivare ale acestora au variat, fiind determinate de
condiiile naturale din anumite pri ale lumii i de tradiiile i stocurile de cunotine
agro-tehnice acumulate de comunitile umane. n lumea medieval au coexistat trei
civilizaii agricole:

civilizaia cerealelor
civilizaia orezului
civilizaia porumbului

Civilizaia cerealelor
Civilizaia cerealelor era specific lumii vechi: Europei, Africii i Asiei. A fost cea mai
veche civilizaie agricol, aceast debutnd din neolitic n Orientul Apropiat. n Evul
Mediu existau cinci cereale principale: grul, orzul, secara, meiul i ovzul. Culturile de
cereale erau limitate la zonele temperate din emisfera nordic.
n Europa, secara a prevalat n zonele nordice, iar orzul i meiul erau cultivate n prile
clduroase ale continentului.
Civilizaia cerealelor presupunea i o mpletire dintre culturile de plante i creterea
animalelor. Boii i caii erau folosii ca o for de traciune la arat, iar lsarea periodic
n prloag a unor suprafee ofer animalelor domestice puni apropiate de aezrile
umane. Bogia precipitaiilor i ocuparea imperfect a teritoriului au permis pstrarea
suprafeelor mpdurite ntinse, favoriznd meninerea unui numr semnificativ de
animale. Pdurile ofereau fructe i vnat. n ciuda variaiei alimentare ce const n
carne, fructe, legume, miere, produse lactate, ou, peste, buturi, alimentaia oamenilor
din cadrul civilizaiei cerealiere a rmas dependent n proporie de 70-80 % de
cereale, consumate sub form de fierturi sau pine.
n Europa apusean mai erau cultivate legume precum ceap, usturoi, varz, napi,
mazre. Se cultivau puini pomi fructiferi, cei mai frecvent menionai fiind merii, perii
i prunii. n zona Mediteranean erau cultivate citricele i mslinii. Cornutele mari erau
utilizate la traciune pentru lucrarea terenului, dar i pentru alimentaie. n zona
mediteranean erau crescute ovinele i caprinele. Germanicii creteau porci, i foloseau

grsimile animale pentru gtit n proporii mari, pe cnd europenii din sud utilizau
uleiul de msline.
n nord era dominant cultura viei de vie, fiind asociat cu cretinismul care i oferea o
utilizare ritual. Germanicii cultivau hamei pentru bere i preparau hidromelul din
tipuri decidru din fructe. n Evul Mediu Timpuriu era utilizat sistemul rotaiei bienale:
dup ce un teren era cultivat un an, era lsat n prloag anul urmtor, fiind ngrat n
mod natural de animalele ce erau lsate s pasc. n lipsa depunerii sistematice a
ngrmintelor , pmntul era epuizat n civa ani. De aceea, erau comise defriri
masive, iar vechile aezri erau abandonate. Se recolta de 3-4 ori mai mult smna
folosit, iar n anii secetoi i mai puin, de aceea, lumea european se afl n
permanen sub ameninarea foametei.
Civilizatia orezului
Civilizaia orezului a aprut mai trziu, fiind atestat din mileniul II i.en. n Asia. Orezul
era iniial cultivat n regim uscat. Treptat, s-a trecut la orezul inundat, realizat n Asia de
sud-est. Orezul inundat sau orezul acvatic avea avantajul unei productiviti mai mari
dect cea a cerealelor , fiind cultivat n zone joase, pe vile rurilor, unde era solicitat
un efort extraordinar pentru gestionarea resurselor de ap.
ntre sec. VI-XII, sistemul de cultivare a orezului inundat a fost perfecionat n China, iar
orezriile s-a extins n cmpiile sudice i centrale ale rii, slab locuite i parial ocupat
de mlatini. China, care n antichitate era o civilizaie a cerealelor, a fost scindat ntre o
China a cerealelor n partea de nord i n zonele continentale nalte, i o China a
orezului, n cmpiile din centru i sud-est. Dac n antichitate, sudul era slab locuit i
periferic, resursele alimentare semnificative generate de cultivarea orezului inundat au
ngduit o cretere demografic exploziv n sud, China orezului avnd o populaie de
dou ori mai mare dect China cerealelor.
Saltul productivitii agricole a sporit numrul oamenilor, populaia Chinei crescnd de
la 50 de milioane de locuitori n mileniul I la peste 100 de milioane de locuitori n
secolul XII. Productivitatea ridicat a orezului a ngduit ca un numr sporit de oameni
s se hrneasc cu orezul produs de fermieri, acetia dedicndu-se activitii nonagricole, ceea ce a contribuit la creterea oraelor, a activitilor meteugreti i
comerciale.
China sudic din timpul dinastiei Song a ajuns regiunea cea mai intens urbanizat i
dezvoltat economic la scar global. Ocuparea teritoriului a fost inegal, densitile
cresute din cmpiile joase constrastnd locuirea sporadic din zonele nalte. n cmpiile
ocupate de numrul oamenilor ce cultivau orezul a eliminat punile i potenialul
microbian sporit de inundarea periodic a terenurilor agricole ceea ce a condus la
dispariia animalelor domestice, exceptnd bivolii.
Consumul alimentelor de origine animal a sczut, ceea ce a nsemnat o scdere a
nivelului de proteine, deci la scderea taliei medii a populaiei. Buctria chinezeasc a
cutat soluii pentru compensarea lipsei crnii. Lipsa mijloacelor de traciune animal a
generat o dependen sporit a transporturilor bazate pe energia uman. Creterea
populaiei a dus i la meninerea unui nivel sczut a costului muncii umane,

descurajnd pe termen lung apariia unor inovaii tehnice care s economiseasc fora
de munc.
Civilizaia orezului s-a dezvoltat n China sudic i central. N-a rmas cantonat n
lumea chinez, cultur orezului inundat fiind rspndit n Coreea, Japonia (din secolul
al XVII-lea), Indonezia, Indochina, India nordic pe valea Gangelui, Irak i Egipt. Orezul
a ptruns n Europa la sfritul evului mediu n epoca modern timpurie, fiind o cultur
marginalizat, limitat la comuniti restrnse.
Civilizaia porumbului
Civilizaia porumbului a aprut n Mexic, n mileniul al II-lea i.en. Era cultivt porumbul
slbatic, cu tiulei de 23 cm, cu cteva zeci de boabe. Prin selecia seminelor,
calitatea porumbului s-a ameliorat, iar randamentele au crescut, ajungndu-se la 100:1.
Cultura porumbului s-a extins n America de Nord, America Central, precum i n
partea nordic i vestic a Americii de Sud. Porumbul era cultivat i la altitudini nalte,
pe platourile andine. A fost cultivat n simbioz cu alte plante cu randament ridicat, cu
fasolea i dovleacul.
De asemenea, potenialul agricol era ntregit de cartofi i tomate. Potenialul alimentar
a sporit creterea populaiei, cele mai mari densiti fiind atinse n Mexic i Peru. n
ciuda avantajelor, civilizaia porumbului nu a cuprins ntreaga America precolumbian.
n multe pri din America de Nord i America de Sud nc mai existau comuniti de
vntori-culegtori.
America precolumbian a pstrat pn la cucerirea european o structura economic
dual, caracterizat prin coexistena unor teritorii ntinse i slab locuite de vntori i
culegtori pe teritoriile actuale ale Canadei, SUA, Braziliei, Argentinei, i a unor
civilizaii agricole cu populaii numeroase, concentrate n Mexic, America Central i n
vestul Americii de Sud, cu mari creaii culturale i politice. ns animalele domestice
erau absente. Bovinele, cabalinele, porcinele i ovinele lipseau pn la sosirea
europenilor. Lama era domesticit n regiunile andine, fiind utilizat moderat.
Tehnologia era nc la nivel eneoliticului, lipsind prelucrarea metalelor dure.
Absena cailor i armelor de metal s-a dovedit fatal n momentul sosirii europenilor.
Dup descoperirea Americi, spaniolii au descoperit avantajele porumbului i l-au adus
n Europa n secolul al XVI-lea, fiind cultivat masiv n Peninsula Iberic, n Italia, n
Imperul Otoman, extinzndu-se n multe ri europene. A ptruns trziu n China, din
secolul al XVIII-lea, prin colonizarea masiv a unor regiuni nalte, nefavorabile orezului.
Extensia porumbului i aducerea cartofilor i tomatelor au avut loc pn n secolul
XVIII.

Vestimentaia

Din istoria costumului moldovenesc

Arta costumului popular moldovenesc a trecut diferite etape de dezvoltare: de formare

a tradiiilor etnice particulare; de nflorire; de decdere i de dispariie din utilizarea
zilnic n mas, trecnd n sfera scenic i ca marc a etnicitii la ocazii festive i de
prezentare a imaginii tradiiilor n instituiile publice alimentare, la ntlnirea unor
oficiali de peste hotare.
Fiecare perioad din istoria costumului moldovenesc suport unele modificri
determinate de schimbrile de materie prim, croial, tehnica de esut a pnzelor,
decorul pieselor, apariia noilor elemente de port .a.
Perioada de formare a trsturilor specifice a costumului tradiional moldovenesc
coincide cu secolele XIII-XIV. Din aceast perioad se poate de amintit de stabilirea
costumului naional moldovenesc, care de fapt include componentele lui tradiionale,
fcndu-l deosebit de costumele etniilor vecine.
Despre unele trsturi ale costumului moldovenesc ne mrturisesc gramotele i
documentele domnitorilor din secolele XV-XVII, picturile murale, coleciile de
mbrcminte din diferite muzee, materialele arheologice, miniatura de carte .a.
Totodat n terminologia pieselor costumului popular moldovenesc pe parcurs s-au
depistat unele denumiri de origine local, slav, turcic, bulgar, care vorbesc de unele
elemente, care au fost asimilate de cultura moldovenilor, primind noi conotaii
populare.
Conform obiceiurilor moldoveneti din secolul al XVI-lea, ranii i locuitorii oraelor
erau obligai de a respecta utilizarea vestimentaiei tradiionale, fiind strict interzis
mprumutul hainelor turceti sau ale altor popoare.
Perioada de nflorire a costumului moldovenesc s-a remarcat n perioada medieval,
cnd n gospodria rneasc natural se confecionau manual, n mare parte toate
obiectele necesare.

Femeile trebuiau s ese un volum mare de esturi necesare pentru haine,

mpodobirea casei, zestrea copiilor, gospodrie i alte necesiti, iar fetele de la 10-12
ani se nvau a broda, a ese. Pnz se esea i la orae.
Portul popular a prezentat un sistem dezvoltat de diferite ndeletniciri n
confecionarea lui (estori, pnzari, sumnari, postvari, abajeri, brodeze, croeteze,
cciulari, plrieri, cojocari, zbunari, cizmari, ciubotari, croitori, custorese etc.).
Ca materie prim pentru mbrcminte servea lna, cnepa, bumbacul, borangicul
toate de culoare natural nevopsite. Conform ariei lor de utilizare se evideniaz
deosebiri zonale. Pentru mbrcminte la nordul Moldovei se utiliza ndeosebi lna i
cnepa, la sud lna igaie, borangicul, inul.
Dintre tehnicile de esut pentru mbrcminte se foloseau cele simple: esutul n 2 sau
4 ie simplu.
Trstura specific costumului moldovenesc o d culoarea alb a pnzelor nevopsite de
bumbac, cnep, care se purtau la corp i ca piese ale portului de var, avnd un
caracter ecologic.
Portul tradiional moldovenesc are o bogat terminologie, care coincide unui sortiment
variat de piese ale portului femeiesc i cel brbtesc, unele din ele avnd i deosebiri
zonale.
Costumul tradiional prezint anumite semnificaii (de ceremonii, ritualic, de trecere n
statut social, teatralizat, legat de vrst, profesie i m.a.)
Decorul costumului moldovenesc se bazeaz pe armonia culorilor naturale (alb, bej,
sur, negru, cafeniu, glbui), pe motive ornamentale geometrice i vegetale stilizate.
Tehnica de mpodobire este broderia cu una, dou, trei culori cu punct de: cruciuli
simpl, broderieplin sau butuc pe fire numrate - segmentat i liber
naturalist. n executarea costumului popular manual fiecare fat i pregtea
desinestttor costumul, struindu-se s-i dea originalitate i irepetabilitate,
respectnd o tradiie veche, care spunea: desenul nu se copie, dar se "fur cu ochii.
Datorit acestei legi nescrise n arta popular moldoveneasc nu vom ntlni dou ii,
dou costume la fel, asemenea i covoarelor. Se socotea fapt ruinos copierea
modelului, se practica perfectarea, crearea noilor desene prin asemnare, prin
memorizare, care aducea la crearea noilor motive i compoziii decorative.
Din a doua jumtate a secolului al XIX-lea urmeaz o perioad de decdere a
costumului tradiional moldovenesc particular prin reducerea esutului pentru
piesele vestimentare i nlocuirea lor cu stofe de producie industrial i strin,
influena modei oreneti, care a adus n mijlocul secolului al XX-lea la dispariia
aproape total a costumului tradiional, rmnnd s fie utilizat n principiu la
srbtorile naionale i calendaristice n ansamblurile etnofolclorice de la casele de
cultur, coal, grdinie.
Astzi n procesul de revenire la valorile tradiionale este necesar s pstrm i s
protejm diversitatea expresiilor culturale, s ne promovm originalitatea i
identitatea ca certificat al creativitii i etnicitii.

Costumul popular valoare patrimonial

Costumul tradiional moldovenesc este un certificat de nalt iscusin i pricepere,

este un etalon de frumusee, care posed un limbaj de comunicare a unor tradiii
strvechi, o mrturie vie a unui proces de creaie n mas.
Pe timpuri nu era acceptat copierea motivelor ornamentale de pe costumul altei
persoane i nici nstrinarea de la tradiiile comunitare. Fiecare fat trebuia s-i
creeze propriul costum de srbtoare, lsnd pe el amprenta tradiiilor locale i viziunii
sale estetice. Costumul trebuie s corespund firii omului, s armonizeze cu inuta lui,
cu culoarea ochilor i a prului, vrsta i locul lui n societate.
Costumul fiecruia prezenta o valoare unical i irepetabil. Pentru perioada trecutului
aproape c nu gsim dou costume identice, fiecare avnd unul sau cteva costume,
care se deosebeau de altele parial prin desen i culoare, proporii. Acelai mod era i
pentru realizarea cmaelor brodate ale brbailor. Ei aveau cmae brodate de mame,
bunici sau viitoarele mirese.
Ca materie prim pentru costumul tradiional pe parcursul secolelor s-au folosit
esturile de cas lucrate manual din fire de ln, cnep, in, bumbac, mtase
borangic, care de asemenea se pregteau n condiii casnice.
Costumul popular a cunoscut o bogat varietate n dependen de factorul social,
climateric, demografic etc. Anumite particulariti funcionale puteau fi depistate n
costumele din mediul rural la trgurile de toamn, la srbtorile de iarn, la horele din
sate, la nuni, n zilele de Pati etc.

Costumul popular brbtesc

Ansamblul costumului brbtesc comparativ cu cel femeiesc conine mai puine

variante tipologice i este decorat mai redus. Piesele, care definesc aspectul vizual
decorativ ale costumului brbtesc snt: cmaa, iarii i brul, cciula sau plria,
sumanul, cojocul i mantaua.
Cmaa brbteasc conform croielii este cunoscut prin rspndirea unor tipuri de
baz: cmaa dreapt tip tunic, cmaa cu platc, cmaa de mire, cmaa cu
fust.
Cmaa dreapt de tipul tunic este o form arhaic de larg rspndire teritorial n
toate zonele Moldovei, deosebindu-se dup dimensiuni. Se croia de-a-ntregul dintr-o
bucat de pnz (lat de pnz) lung, care venea n fa i la spate, pn la genunchi, fr
a avea custur pe umeri, mneca larg prins de la umr, cu clini la stan, gulerul drept
sau guler dublu alturat n jurul gtului. Deseori pentru zile de srbtori gulerul,
mnecile la umr i la manget, piepii i poalele se brodau. Cmile de lucru n trecut
se confecionau din pnz de cnep, mai trziu din cnep sau in albit cu bumbac. De la
sfritul secolului al XIX-lea pentru srbtori, ndeosebi pentru tineri se confecionau
cmae de bumbac.
O alt variant rspndit o avea cmaa cu platc, care era dubl, avnd i
cptueal. Acest tip avea o mai larg rspndire la sfritul secolului al XIX-lea
nceputul secolului al XX-lea n zona de centru a Moldovei, ndeosebi n portul tinerilor,
prezentnd dup forma croielii o alternativ a cmaelor de tip orenesc. Stanul
cmaei la spate i dinainte era larg i ncreit.
n partea de nord a Moldovei, unde se ntlnesc n unele sate i reprezentani ai
populaiei slave, se ntlneau i cmae croite cu tietura gulerului, ce se ncheia pe
stnga. Ele se mbrcau n pantaloni.
Deosebit de frumoase erau cmaele de mire, care se brodau mrunt cu mult
chibzuial de ctre fete pentru ziua nunii. Acesta era de fapt cadoul miresei pentru
mire, adugndu-se i un bru cu motive alese. Ea se broda n cruciulie sau neted -

alb, butuc la guler, piept, mangete, tivindu-se pe margini cu gurele. Se mbrac n

pantaloni.
Mai puin ntlnit n cercetrile secolului al XX-lea a fost cmaa cu fust, care putea
fi purtat peste sau n pantaloni. Cmaele brbteti cusute din pnz de cnep, in sau
bumbac esute manual astzi nu se mai ntrebuineaz n sate, folosindu-se numai cele
produse de fabric. Numai n colectivele etnofolclorice putem vedea cmae brodate
deseori pe pnz asemntoare celei de cas. n secolul al XX-lea decorul ornamental ct
i cel cromatic al cmaelor a evoluat spre o ncrcare cu culori vii, motive mrite, care
vorbesc despre o modificare nu prea reuit sau uitare a tradiiilor cmaelor
tradiionale.
n partea de la talie n jos brbaii purtau pantaloni, care snt de mai multe tipuri:
izmene, iari, bernevici, ndraji i meini. Cele mai rspndite erau izmenele,
care vara serveau i ca pantaloni, erau cusui din pnz de bumbac cu in, sau cnep.
Mai trziu ei se mbrcau ca lengerie de corp din pnz de bumbac.
Tipic pentru moldoveni erau iarii, care se coseau din estur de ln cu bumbac i
aveau o lungime de 2 m, dar fiind i nguti se ncreeau pe picior de la glezn pn la
genunchi. Se purtau vara i iarna.
Pe timp de iarn brbaii purtau bernevici cusui din estur groas de ln, lucrat
manual i ndesit la piu, de culoare natural alb, sur. Se ntlneau bernevici fr
crei, se purtau n zile de lucru. Li se mai spunea i cioareci.
Tot pentru iarn se coseau ndraji cu clinuri, din ln groas de culoare natural.
Pstorii purtau iarna pantaloni din blan de oae, cu miele nuntru numii meini.
La sfritul secolului al XIX-lea nceputul secolului al XX-lea n Moldova se rspndesc
pantalonii de croi orenesc cusui din suman de cas, estur manual de ln,
vopsit n colorani naturali (albastru nchis, cafeniu nchis), iar mai trziu din postav
de fabric.
Portul brbtesc este completat cu anumite haine, care se mbrac deasupra cmaei i
anume pentru var jaletc fr mneci cusut din postav, iar pentru
iarn cheptar sauboand din blan de oaie, frumos ornamentat prin aplicaie.
Cnd era mai frig, brbaii mbrcau sumanul o hain lung mai jos de genunchi
fcut din suman postav de cas de ln de culoare natural sur, neagr, cafenie.
Sumanul de srbtoare i pentru cavaleri se ornamenta cu iret negru rsucit din fire
de ln aspr.
Pe timpuri reci, ploioase, pentru iarn i la drum ndelungat brbaii purtau manta cu
glug,burca, cusute din postav gros de cas pnur, iac btut la chiu ca s fie
estur ndesit pentru a proteja corpul de frig. ranii mai nstrii pentru iarn
aveau cojoc din blnuri de oaie de culoare alb, cafenie, neagr. Lungimea cojoacelor
era diferit pn la genunchi i mai jos. ns n prile de nord ale Moldovei i Bucovinei
se ntlnete un fel de mbrcminte de iarn cusut dintr-o estur groas realizat cu
mie lungi nafar. Acest tip de mbrcminte mioas se numea gub, saric i era
mbrcat de pstori.
Brbaii numaidect purtau brie esute din ln aspr, de o grosime potrivit. Briele
brbteti au o lungime de pn la 3 m i lime de 12-15 cm. Brielor mai late (de 15

cm) le spuneau late de o palm domneasc, nfurnd talia de cteva ori. La capt
briele au franjuri lungi pn la 20 cm.
Brul servete brbatului nu numai ca element vestimentar, cu care se ncinge
deasupra cmaei i pantalonilor, dar are funcie de protecie a organelor interne, a
irii spinrii atunci, cnd brbaii lucreaz i ridic greuti. Briele brbteti snt de
cteva feluri n dependen de estur i decor. La sudul Moldovei brbaii poart brie
roii esute n 4 ie, late de 30-40 cm. i lungi de circa 3 3,5 m.. Puse n dou, cu ele se
nfoar de cteva ori corpul. La nordul Moldovei ntlnim brie cu dungi colorate pe
lungime i brie alese cu fusul cu desene geometrice mbinate din dou culori: rou cu
negru, viiniu cu verde .a.. Brele brbteti i cele femeieti snt unica pies textil
popular, la care desenul factural se formeaz din firele urzelii i nu din bteal. Briele
brbteti se eseau de meterie cu experien, ndeosebi cele alese cu fusul i alese
scorrete.
Brie din piele numite chimire cu multe detalii de metal, buzunare se confecionau
de meteri speciali curelari. Mai des le purtau pstorii i ranii nstrii. Brul ales
i cmaa brodat erau acele atribute, care trebuia s le fac mireasa cadou de nunt
mirelui.
Pe cap brbaii purtau vara plrii de fetru sau plrii mpletite din paie, iar iarna
cume de form uguiat, cusute din pielicic de miel caracul de culoare neagr sau
brumrie (sur). Cavalerii mpodobeau plria cu panglici de culoare nchis i pene de
pun. n secolul al XX-lea pentru toamn s-au rspndit chipiuri apc cu cozoroc,
produse de fabric.
nclmintea brbailor opincile se fceau manual din piele de porc sau de vit
prelucrat n condiii de cas. Acest fel de nclminte se ntlnete i la alte popoare
vecine. Opincile prezint o bucat de piele mai mare dect talpa, care avea pe margine
guri prin care trecea o curelu de piele ce aduna aceast piele n jurul piciorului,
dndu-i form de nclminte. ncreiturile de la opinci formau un vrf ascuit (n
nordul Moldovei), sau fr n centrul Moldovei. Opincile se nclau deasupra peste
ciorapi de ln sau obiele albe. Ele erau deobicei nclmintea sracilor. Pentru zile de
srbtoare brbaii i fceau la comand la cizmari cizme sau papuci din piele neagr.
Din bijuterii brbaii cstorii purtau inele de aur sau argint verighete de cstorie
i cruciulie.
Din cele expuse mai sus menionm c portul brbtesc i femeiesc de srbtoare snt
decorate mai bogat, se coase din esturi mai scumpe i mai calitative.
Se deosebete portul popular dup caracterul ocupaiilor. De exemplu, un agricultor
vara se mbraca n cma, izmene i plrie de paie, pe cnd un cioban purta iari
ncreii, o cma mai scurt i un bru lat de piele (chimir). Deasemenea hainele
difer i pentru zile friguroase.

Portul popular al brbailor ct i al femeilor era

completat pentru anumite cazuri de lucru sau drum cu traiste, care snt asortate dup
culoare cu gama cromatic a costumului. Traistele snt cusute din estur special
ngust de 35-40 cm., n patru ie cu dungi colorate traist vrstat sau ptrele mici
traist n ochiurele, cu figuri geometrice alese traist aleas.
n perioada contemporan costumul popular tradiional integral nu se pstreaz, dect
numai anumite detalii (jaletca, brul, orul, cmaa btrneasc, cojocul, bondia,
cume, traiste .a.), i acestea n anumite zone. Se mai pot ntlni unele componente ale
costumului la oamenii n vrst, la sudul i nordul republicii, care in mult la tradiiile
esturilor de mn, la portul autentic autohton. Pn n prezent snt anumii meteri n
pregtirea unor piese de costum aa ca: bondiele i cojoacele n s. Coliba, Manta,
Vleni, Slobozia-Mare .a..
Cume de caracul se coase aproape n fiece sat din nordul Moldovei. Astzi snt i
ateliere speciale n raioane de prelucrare a pieilor i coaserea anumitor obiecte
vestimentare.
Pentru biei se coseau i se brodau costume n stil naional ca la brbai, dar de
proporii mai mici i cu desene ornamentale mai simple.
n condiiile noilor relaii economice i etnoculturale, de extindere a domeniilor de
activitate, inclusiv de dezvoltare a turismului n Moldova, costumul popular i
deschide noi funcii de prezentare a imaginii estetice i a miestriei tehnice a
creatorilor
populari.
Datorit unei reveniri la tradiiile costumului popular, astzi n multe ansambluri avem
costume veritabile, care ne reprezint gusturile estetice i nelepciunea creatorilor
populari.

Costumul popular femeiesc

Costumul popular moldovenesc destinat pentru femei

include n structura sa aa componente ca: nvelitoarea de cap, de corp, nclmintea,
bijuterii i accesorii, care reieind din diferite situaii concrete sau condiii de
funcionare, importana zilei i srbtorii, la rndul su se modific, se schimb. Toate
acestea mai in i de vrsta i statutul social al femeii, caracterul sezonier i felul
ocupaiei, simbolistic i preferine, zon de circulaie i etc.
Ca rezultat al acestor ajustri la situaii concrete mbrcmintea tradiional a ajuns la
un ir de variante, care difer dup material, croial, ornamentic, culoare. Femeile
cstorite i cele n vrst respect anumite principii n realizarea costumului,
prefernd culori mai reinute, modele de croi mai arhaice i modeste, utiliznd anumite
detalii de protejare a costumului, folosind un material esut mai simplu. Fetele tinere
purtau costume naionale de culori mai deschise i aprinse, nu purtau pe cap unele
detalii ca prosopul tergarul de mbrobodit sau orul de protecie pn nu obineau
statutul social de tnr nevast femeie cstorit.
Totodat e necesar s afirmm c unele aspecte ale creaiei populare materiale i
spirituale, inclusiv i n domeniul costumului, poart amprenta structurii demografice
a zonei etnografice concrete. Aceste mici deosebiri se refer la croial, ornamentic,
culoarea unor detalii din structura costumului.
n nordul Moldovei alturi de moldoveni locuiesc n unele sate i ucraineni, n centru
avem o zon etnic compact a populaiei btinae, iar la sud de rnd cu btinaii
locuiesc i gguzi, bulgari, ucraineni i etc.
Prin urmare, n mod firesc, au loc unele influene reciproce asupra tradiiilor
vestimentare.
Cmaa. Costumul femeiesc tradiional este cel mai decorativ. Una din piesele
funcional-decorative este cmaa din pnz alb. Cea mai timpurie form de cma a
fost cmaa de tip tunic croit de-antregul, fcndu-se numai o tietur
unghiular, ptrat sau rotund la gt. Cmaa avea mneci lungi, se nfrumusea la gt,

jos la mneci cu desen geometric simplu sau vegetal stilizat. Partea de sus a cmaei
piepii se fceau dintr-o estur mai bun i mai subire, iar partea de jos - poalele
dintr-o pnz de cnep sau in.
O alt grup a cmaelor femeieti, rspndit pe ntreg teritoriul Moldovei este
cmaa ncreit la gt cu mnecile croite de-antregul. Ea se numete ie naional
sau cma moldoveneasc i este cea mai decorativ pies vestimentar a femeilor
de orice vrst, fiind nfrumuseat prin diferite tehnici ale broderiei.
Croiala cmaei const din dreptunghiuri (pieptul, spatele, mnecile).
Decorul, iei naionale cuprinde: dinainii sau pieptul cmaei i mnecile. Se
ntlnesc trei variante de baz n compoziia decorului pe mneci: ie cu mneci cu dungi
verticale brodate ruri drepte, ie cu mneci cu ruri oblice pe diagonal creia i se
spune ie cu mneca costiet, i ie cu mneca cu stele. La gt aceste ii brodate se
ncreesc, formnd gulerul rotund, ce se leag cu un iret colorat din fire rsucite.
Frumos decorate snt dinainii i mnecile, care parial repet aceleai motive. Decorul
mnecii este compus din trei componente de baz: altia, care acoper umerii, apoi
ncreul care este o fie brodat de o singur culoare deschis (galben, alb, gri, bej...)
i cu motive geometrice, apoi fiile brodate pe vertical, pe diagonal, sau cu motive
dispersate sau n form de pomul vieii, spicul. Ultimele ii cu pomul vieii sau
spicul fceau parte din costumul de nunt din secolele trecute pn la mijlocul
secolului al XX-lea n raioanele Camenca, Rbnia i a. La ele punctul de broderie era
punctul neted butuc pe fire numrate, segmentat n scrituri i n cruciulie.
Iile naionale se brodau ndeosebi n cruciulie i mai puin neted pe fire
numrate, segmentnd motivele decorative, fie vegetale sau geometrice n segmente
nguste pe care se plasa broderia plin i neted. Datorit acestei segmentri motivele
inclusiv cele fitomorfe se obineau stilizate. Anume acest mod de broderie broderie
neted pe fire numrate broderie alb sau butuc este acel criteriu prin care
deosebim broderiile etnice moldoveneti i de cele ucrainene i ruseti.
Alegerea motivelor decorative se bazeaz pe o reuit armonizare a altiei, ncreului,
rurilor de pe mnec i rurile de pe piept. Coloristic costumul femeiesc se bazeaz pe
mbinarea a 2-3 nuane cromatice, dar deseori se broda i cu o singur culoare,
deobicei negru.
De iea naional se prindeau poalele cmaei, fcute din stof mai simpl de cnep cu
bumbac sau in. n zile obinuite i n zile de srbtoare femeile cstorite i mai n
vrst purtau cmae de tip tunic, cma cu platc, cma cu petic, avnd
broderie ngust n jurul gtului, sau de form ptrat.
Catrina, fota, orul piesele de la talie n jos. Ele se confecionau din ln curat sau
ln i fire de bumbac n urzeal. Mai rspndit i pentru toate vrstele este catrina
dintr-o singur bucat de estur dreptunghiular (1,6 x 0,8) cu care femeia i
acoper corpul de la talie n jos. Materialele etnografice au scos la iveal rspndirea n
Moldova circa zece grupe de catrine, care se deosebesc prin decor i tehnica de
realizare. Avem cea mai rspndit catrina vrstat cu dungi verticale colorate,
catrin cu desene alese, catrin cu dungi ridicate, catrina iat, catrin cu dou
pri orizontale diferit colorate, catrin esut i aleas, catrin brodat .a.

Catrina la talie se prindea cu o ching lung pn la 3-4 m.

O alt pies de la talie n jos este fota alctuit din 2 pri (din fa i la spate), esut
cu dungi colorate orizontale. Fota se purta mai mult de fetele tinere n satele
moldoveneti din zona de Nord a Moldovei i din Cernui Bucovina.
Un singur or de ln ales ridicat cu fire colorate pe fondal negru poart femeile din
sudul Moldovei.
Tot or sau pestelc, dar cusut din estur de fabric poart femeile cstorite din
toat Moldova pentru a-i proteja hainele, cnd lucreaz n gospodrie. orul de
protecie astzi a devenit un cadou simbolic - 20-30 buci la numr, care este druit
fiecrei femei, care ajut la gtitul, servitul bucatelor n cadrul nunilor de la ar.
Sub influena modei din orae la sf. secolului al XIX nceputul secolului al XX n
Moldova se rspndesc forme vestimentare oreneti rochie, fust .a.
mbrcmintea de iarn a femeilor sunt: pieptare, bondie, zbun, scurt .a. Pe timp
rece femeile mbrcau jaletc fr mneci cusut din estur plin de ln i cptuit
cu ln scrmnat. O alt variant era bondia sau pieptarul cusut din blan de
miel, nfrumuseat deasupra cu motive geometrice aplicate sau brodate cu fire de ln.
Bondiele din blan sunt rspndite ndeosebi la sudul Moldovei, unde se cresc oi
pentru blan i carne. n unele sate este dezvoltat cojocritul ca meteug. Se coase
cojoace, bondie, care se nfrumuseeaz cu piele de alt culoare contrast.
De mare valoare estetic i social pentru femei sunt nvelitoarele de cap brobozile,
care identific starea lor social. Fetele tinere obinuiesc s umble cu capul gol, ns
dup ritualul nunii legtoare miresei, dezbrcarea miresei nnaa i pune o
basma frumoas sau o maram, ce semnific ca pe viitor fiind nevast trebuie s
umble mbrobodit. Marama din fire de mtase natural borangic i bumbac
subire, sau tergarul de mbrobodit din fire de bumbac gros tereplic i fire
subiri se eseau manual cu ornamente florale sau geometrice alese.
n secolul al XX-lea maramele i prosoapele de mbrobodit au ieit din folosin,
fiind nlocuite cu brobozi i alinci, barizuri cumprate. n dependen de ocazie ele se
leag diferit: sub barb, dup cap, plrie, ca la vruit .a.

n trecut pn la rzboi mirele i fcea cadou de nunt

miresei sale un al mare de ln adus prin comer din alte ri. Acest al mare deseori
servea iarna n calitate de palton.
nclmintea femeilor depindea de ocupaie, de anumite mprejurri, de anotimp, de
vrst, de starea social-economic .a. Femeile srace n secolele precedente purtau
opinci i ciorapi de ln. La srbtori ele purtau pantofi, sandale sau ghete special
cusute de meteri.
Costumul femeiesc la anumite ocazii (la drum, trg) n trecut era completat cu traist,
care reuit se mbina cu culorile costumului. Drept mrturie vorbesc un ir de variante
ale esturilor i motivelor ornamentale pentru traist: ngusturele, traist vrstat,
traist aleas, traist n ochiurele, ridicat, brodat. Pentru ducerea greutilor
pe umr serveau desagii din estur de ln cu vrste orizontale colorate.
Pentru srbtori costumul femeilor era completat cu bijuterii: inele, cercei, mergele.
Femeile nstrite purtau bijuterii scumpe de coral, argint, aur. n unele raioane
Camenca, Rbnia, Vulcneti se purtau iraguri de monete de argint sau aur, numite
moniste.
Pentru fetie se coseau i se brodau costume n stil naional ca la femei, dar de
proporii mai mici i cu desene ornamentale mai simple.
Putem concluziona unele aspecte ale costumului femeiesc tradiional: el a fost realizat
manual. Broderia a stat la baza decorului pe pnzele albe, esturile de cas au cunoscut
o varietate bogat pentru hainele femeieti, fiecare femeie avea costumul su irepetabil
bine chibzuit cu trsturile corpului. n secolul al XX-lea costumul tradiional femeiesc
a cedat poziiile hainelor procurate de tip orenesc, el revenind numai n cadrul
ansamblurilor etnofolclorice de dans, cntec, la concursurile de folclor autohton.