Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ab Despre Rugaciune PDF
Ab Despre Rugaciune PDF
A ne ruga nseamn a ne nla spiritul i inima ctre Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre,a-i
expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.
A ne nla spiritul ctre Dumnezeu nseamn a ne smulge din vrtejul treburilor omeneti a tuturor
atraciilor pmntului, fie pur materiale, fie intelectuale, dup gradul de cultur al fiecruia. Ori ce
bucurie a trupului i a spiritului trebuie nlturat pentru a putea convorbi cu Dumnezeu i a ne
drui Lui n ntregime.
A aduce lauda lui Dumnezeu nseamn a recunoate c toat fiina noastr este creat i-I aparine
Lui. Deci ascultarea noastr o datorm numai Lui, cci suntem opera Lui i trebuie s ne ndeplinim
misiunea pe care ne-a ncredinat-o El. Orice alt scop am vrea s atingem n viaa, n afara voinei
lui Dumnezeu nu ne va aduce dect dezastru trupesc si spiritual. Noi suntem creai cu un scop bine
determinat de Creatorul nostru i El ne-a pus la dispoziie toate mijloacele ca s-l atingem. Pentru
mntuirea noastr El ne-a druit totul, chiar pe unicul su Fiu, pe Iisus Hristos, ca model de via i
descoperitor al voinei Sale. A fugi i a ne eschiva de la cunoaterea voinei lui Dumnezeu, n ceea
ce privete sensul si scopul nostru n viaa i a ne furi unul personal dup aprecierea noastr,
nseamn a ne condamna singuri la moarte venic. Astfel deci, pe bun dreptate, suntem datori
.s aducem cu laudele si mulumirile noastre Celui ce ne-a creat si nu ne-a lasat prad propriilor
fantezii, conducndu-ne in mod greit, ci din contr ne-a artat clar si precis calea de urmat prin
legile Sale. Mai mult ne-a trimis si modelul unic, minunat, nscut ca i noi din carne si snge si
avnd aceleai cerine ca ale noastre pe care le-a demonstrat n mod palpabil cum trebuie s le
rezolvm.
Cine l are pe Iisus de model n toate aciunile vietii lui, acela i-a gsit sensul vietii i pacea
sufletului lui.
Recunotina noastr fa de Creator trebuie s fie nesfrit. Toate popoarele lumii, chiar i cele
barbare, simt necesitatea rugciunii de adorare, care este de fapt fondul oricrui cult religios.
1
Necesitatea rugaciunii
A intreba daca rugaciunea este necesara inseamna a intreba daca ne putem dispensa de Dumnezeu.
Ce este omul prin el insusi? Un neant, un intuneric plin de mizerie, supus degradarii. Prin el insusi
este incapabil sa gandeasca si cum sa gandeasca si ce anume sa-si doreasca spre binele lui adevarat.
Avem deci o mare nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a cunoaste binele a nu-l confunda cu raul
si a folosi mijloacele cele mai bune pentru a inlatura acest rau. Acesta nu se obtine decat prin
rugaciune. Fara Mine nimic nu puteti face.
Cine se dispenseaza de rugaciune pierde ajutorul lui Dumnezeu si mintea lui ramane intunecata, iar
viata lui este o permanenta ratacire.
Dumnezeu acorda totusi harul Sau, fara sa fi cerut, celor ce au vocatia credintei innascuta in ei. Dar
acestia, daca vom cerceta bine au avut in familia si neamul lor o ruda credincioasa care s-a rugat
neincetat cu inima curata la Dumnezeu. Asa binecuvanteaza Dumnezeu pana la al saptelea neam pe
cei ce-l iubesc.
Iisus ne indeamna: Cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide iata calea de a-si insusi harul si
mila lui Dumnezeu, calea de a capata lumina cea adevarata, cunostinta cea sigura si nefalsificata.
Iar Iisus adauga: Rugati-va neincetat, iar Sfantul Pavel recomanda pocaitilor sai sa se roage fara
intrerupere.Rugaciunea este asemanatoare respitatiei crestinului, care prin ruga sa elimina aerul
corupt al secolului pentru a aspira in schimb spiritul datator de viata al harului lui Dumnezeu,
spune Sfantul Ioan Crisostom, iar a inceta sa ne rugam este ca si cum am scoate un peste din apa.
Rugaciunea este viata crestinului. Pentru a ne salva trebuie mai intai sa ne cunoastem pe noi insine,
sa ne indepartam de frivolitatile si desertaciunile lumii, sa capatam o cunostinta luminata asupra
adevaratelor noastre indatoriri. Ori acestea Dumnezeu ni le descopera in timpul rugaciunii.
Cat de lipsiti de lumina sunt cei ce nu se roaga. Ei se conduc numai dupa pasiunile lor. Nu-si
purifica niciodata sufletul, nu-si pun problema sensului existentei lor, traiesc ca animalele si se
apropie in mod inevitabil de pieirea definitiva.
Numai rugaciunea i-ar putea salva si degeaba se revolta impotriva lui Dumnezeu ca lor nu le-a
daruit credinta. Ei insisi nu au dorit-o, caci daca ar fi dorit-o ar fi cerut-o, iar Dumnezeu o daruieste
celui ce o cere cu sinceritate. Acesti oameni au preferat comoditatea vietii si lenea in locul luminii
si al adevarului. Ei vor avea parte deci de ceea ce au ales si pe buna dreptate.
Acela ce stie sa se roage, acela stie sa traiasca bine, spune Sfantul Augustin, iar Sfantul Efrem
spune: Rugaciunea este paznicul modestiei, fraul furiei, leacul impotriva urei, reprimarea
orgoliului, consolarea suferintelor, increderea in rezolvarea tuturor greutatilor .
Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui, ne invata Domnul nostru, iar a rabda ce
inseamna decat a ne ruga mereu?
4
e) Rugaciunea noastra sa fie facuta in numele lui Iisus Hristos. El este singurul mediator sa
linisteasca revolta Tatalui, sa sfinteasca pe om, sa-l scape de pacat, cauza conflictului dintre Creator
si opera Sa.
Neascultarea este poarta prin care a imtrat pacatul in lume si odata cu el moartea.
Iisus este modelul ascultarii, al supunerii in fata vointei lui Dumnezeu. El a venit pentru a da
ascultare Tatalui, pentru a se oferi ca jertfa nevinovata in numele omenirii.
In numele Lui, a Lui Iisus, cerul se inclina, infernul tremura, iar pamantul Il preamareste pentru
imensa Lui binefacere adusa.
Tot ce vom cere Tatalui in numele Lui, vom obtine, aceasta ne-o asigura chiar El. Rugaciunea
noastra n-are nici o valoare daca nu este facuta in numele meritelor Lui. El ne-a imprumutat noua
meritele Lui pentru a ne face demni de a cere ceva lui Dumnezeu. El a construit puntea de legatura
ce fusese rupta, odata cu neascultarea primului om. Biserica logodnica lui Iisus intotdeauna se
roaga in numele Lui.
f) Rugaciunea facuta prin intermediului Maicii Domnului are de asemenea darul de a fi implinita.
Dupa Iisus, ea este imaginea cea mai perfecta a lui Dumnezeu. Ca mama a lui Iisus, Ea are tot
dreptul sa ceara anumite favoruri Fiului Ei. Iar legea data de Dumnezeu lui Moise vorbeste despre
blestemul ce cade asupra fiilor ce nu-si respecta parintii. Ori Domnul nu se poate contrazice pe Sine
si Mama Lui intervenind penru noi, are dreptul de a fi ascultata. Duhul Sfant care a pregatit in Ea
sanctuarul viu in care trebuia sa vina Mantuitorul lumii si care de fapt este logodnicul Ei, cum oare
nu O va asculta in rugaciunile Ei? Maria este sora noastra, prin faptul ca Ea s-a nascut din acelasi
sange al lui Adam, ca si noi, deci ea are o mila si o dragoste frateasca fata de noi. In al doilea rand,
Ea este Mama noastra, prin Testamentul lasat de Iisus insusi inaintea mortii Sale. El a recomandat
atunci lui Ioan ca Mama Lui pe viitor, deci Mama tuturor oamenilor.
Iata cel mai pretios dar lasat de Iisus omenirii. Avem ca Mama spirituala pe insusi Mama Lui, Fiica
Tatalui si Sotia Duhului Sfant. Ce comoara de nepretuit de care insa multi se dispenseaza s-o
recunoasca si s-o slujeasca. Cei ce nu-si pun nadejdea in Maica Domnului, Regina Ingerilor, a
patriarhilor, a apostolilor, a martirilor, a fecioarelor, a tuturor sfintilor, exemplul tuturor celor alesi,
conceputa in planul de creatie a lui Dumnezeu. Cea care a sfaramat capul sarpelui infernal, cea care
are puterea sa obtina pentru noi indepartarea ispitelor diavolului si iertarea pacatelor noastre, aceia
care deci o ignora, sunt de plans. Ei sunt sufletele pierdute care scapa acest unic prilej de mantuire:
ajutorul Maicii Preacurate.
Dupa cum Iisus este aparatorul nostru fata de Dumnezeu, tot asa este Maria fata de Iisus pentru noi.
Cel ce a calcat legea lui Dumnezeu sa se arunce in bratele Mariei, Maica Milelor, unica speranta a
pacatosilor. Ea este autoarea vietii, Maica Mantuirii. Daca n-ar fi fost Ea, Iisus n-ar fi avut cum sa
vina pe lume.
Rugandu-ne Ei, nu ne ratacim niciodata, nu disperam niciodata. Ea este pentru toti darnica, prin Ea
cel mort renaste la viata, caci Ea nu dispretuieste pe nimeni. Alergati deci la Maria, Maica
Domnului si Mama noastra cu toata increderea.
12
***
13
14
MEDITATII
18 fragmente
1. Copii ajung n bratele lui Dumnezeu, fiindc ei sunt cel mai aproape de El. Modul lor de a fi, e
cel mai iubit de Dumnezeu. nteleptii l nteleg pe Dumnezeu, ca pe o necesitate n explicarea lumii.
Copii l au, ca pe un tat de pe cellalt trm. Iat de ce copii sunt n Adevr, pe cnd nteleptii pe
dinafara lui. [Arsenie Boca, Meditatii, manuscris dactilografiat, pag. 26]
15
18
"M, nu toti din lume se prpdesc, nici toti din mnstire se mntuiesc"
Avea o putere de sintez deosebit, o putere de intuitie si o putere de a cunoaste totdeauna
esentialul ntr-o chestiune. Cnd i puneai o problem, el imediat avea rspunsul. Si de la el au
rmas si cuvinte scrise, n manuscrisele lui. De pild, cnd l-am ntlnit eu pentru prima dat, mi-a si
spus un cuvnt, o formul. Zice: "M, nu toti din lume se prpdesc, nici toti din mnstire se
mntuiesc". Deci avea o posibilitate de a formula ceva.
"Nasteti-v sfinti!"
Parintele Arsenie i ndemna pe oameni s nasc sfinti. Binenteles c pentru a naste sfinti trebuie
s fi sfnt sau trebuie s tragi de tine spre idealul sfinteniei. Si cnd ncepem s ne ocupm de noi
nsine, putem s ne cunoastem, s aflm negativele noastre, s cunoastem ncrctura dat de altii si
pus n noi, s-o rezolvm, dar aceasta cere timp si osteneal.
"Cea mai lung cale este calea care duce de la urechi la inim"
Cea mai lung cale este calea care duce de la urechi la inim, adic de la informatie la convingere.
Oameni de informatie religioas sunt mai multi dect cei ce au convingeri religioase. E necesar si
informatia, care adeseori se face prin auzire. Dar a rmne la informatie nseamn doar a fi la
nceputul drumului "la urechi". Pn la inim mai e o cale lung, "cea mai lung cale".
"Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pctos este mai mare dect iubirea celui mai mare sfnt
fat Dumnezeu"
Printele Arsenie a zis o vorb ct lumea asta de mare ba mai mare dect lumea asta! , si anume
o zis asa: "Iubirea lui Dumnezeu fat de cel mai mare pctos i mai mare dect iubirea celui mai
mare sfnt fat de Dumnezeu. Nu poate iubi un sfnt pe Dumnezeu, ct ar fi sfntul de mare, ct
iubeste Dumnezeu pe cel mai mare pctos; si-l asteapt; si vrea s-l primeasc; si alearg naintea
lui, dup cum citim n pilda cu fiul risipitor, unde se spune c tatl nu l-a asteptat pe fiul care se
ntorcea; l-a asteptat ntr-un fel, dar cnd l-a vzut c vine nu l-a mai tinut locul: a alergat naintea
lui, ca s-l primeasc, s-l mbrtiseze, s-l srute, s-l ajute, s-l aseze iarsi n starea din care a
plecat. Pentru c din inima lui fiul n-a plecat niciodat! El a rmas n inima tatlui asa cum
rmnem noi n inima lui Dumnezeu, n inima Mntuitorului nostru Iisus Hristos, n inima Maicii
Domnului, orict de deprtati am fi, oricte rele am face. Pn trim n aceast viat Dumnezeu nu
ne prseste. Noi putem s prsim pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu poate s ne prseasc pe noi.
Cu o astfel de afirmatie, printele ne d ncredere n buntatea lui Dumnezeu, n iubirea lui
Dumnezeu fat de noi, pctosii, cci se afirm si n rugciunile de dezlegare ale sfintei noastre
Biserici, c mila lui Dumnezeu este tot att de mare, tot att de infinit, cum este de infinit si
mrirea Lui, de vreme ce se spune: "C precum este mrirea Ta, asa este si mila Ta". Cuvntul spus
de printele Arsenie, n formularea de mai sus, ne aduce aminte si de ceea ce spune Psalmistul, prin
cuvintele acestea: "Ct e de sus cerul deasupra pmntului att de mare e buntatea Lui (a lui
Dumnezeu) spre cei ce se tem de Dnsul. Ct de departe e Rsritul de Apus, atta a deprtat El de
noi frdelegile noastre. Cum miluieste un tat pe copiii sI, asa miluieste Domnul pe cei ce se tem
de Dnsul" (Ps. 102, 10-13).
22
"Domnul Hristos a fost rstignit cu spatele pe crucea material si cu fata pe crucea spiritual"
Zicea Printele Arsenie: "Domnul Hristos a fost rstignit cu spatele pe crucea material si cu fata pe
crucea spiritual".
23
24
25
27
Votul ascultarii. Votul ascultrii si personalitatea monahului. Poate nceta obligativitatea voturilor
monahale ?
Dintre cele trei fgduinte monahale, ascultarea neconditionat s-a dovedit cea mai grea, din dou
motive cu totul opuse: unul infirmitatea firii, iar cellalt personalitatea ei.
Mai nti ce este personalitatea ? Ca lmurire pe scurt spunem c personalitatea este o nzestrare
sufleteasc neobisnuit. ntr-o personalitate chipul lui Dumnezeu este mult mai puternic si mult mai
limpede. Toti crestinii au sigur cte un talant, dar unii au si cte doi, iar altii si cte cinci. Talantii
sunt talente, energii de lucru, ca de pild o minte mai strvztoare, o inim mai larg, o mare
capacitate de dragoste, o voint mai puternic, o memorie mai bun, o ingeniozitate nscut.
Aceste energii ale chipului prind mai bine, ca niste antene mai bune, energiile Harului care le
sfinteste. Personalitatea are de asemenea de fcut calea de la chip la asemnare. Dar datorit
nzestrrii sufletesti mai puternice, personalitatea ar putea strbate calea ntr-un timp mai scurt sau
ar putea realiza o neasemnat asemnare. E destul s ne gndim la Sfntulita de la Arges, o
copilit numai, dar cu o capacitate de dragoste care a ridicat-o ntre sfinti.
Disciplina ascultrii ns e general, pentru c ea ridic firea din infirmitate precum scoate si
mndria din personalitate. Ascultarea face si pe lenesi si pe vecleni s-si dezgroape talantul, precum
acoper si pe cei talentati de jefuirea slavei desarte.
Se stie c unde este bogtie mai mare si hotii se nevoiesc mai tare s o prade. Rnduiala ascultrii e
cale dumnezeiasc. Chiar cnd se realizeaz sfintenia, nici aceasta nu dezleag de acopermntul
ascultrii. Cci o sfintenie constient ar putea cdea ca fulgerul n ispita sfinteniei, care e cea mai
rafinat capcan a mndriei. De aceea Avva Macarie era dus de ngeri din lumea aceasta si pe drum
l ntmpinau dracii zicndu-i: ai scpat de noi, Macarie, iar sufletul lui rspundea: nc n-am
scpat.
32
33
Purtarea monahului fat de superior si fat de obste, fat de ascultri si fat de bunurile mnstirii
n calea vietii duhovnicesti nu sporesti dect pe temeiul ncrederii totale n povtuitorii ti: staretul
sau stareta si duhovnicul. Ascultare si dragoste s ai ctre toti din obste, dar ctre povtuitorii ti
mai ales, pentru c ei rspund naintea lui Dumnezeu de sufletul tu. Asadar, de ce s poarte
rspunderea aceasta suspinnd ? Purtarea monahului descoper adevrata sa trire, dac are o
credint de adncire sau o credint de suprafat. n cazul dinti va fi pururea cuviincios si smerit, n
cazul al doilea ndrznet si obraznic. Cuviinta sau obrznicia purtrii arat ce duh are n inim n
cazul acela. Strile sufletesti molipsesc prin surprindere. De aceea e bine ca povtuitorii s griasc
totdeauna din constiinta slujirii lui Hristos, ca n fata lui Hristos, si atunci vor fi blnzi ntru dojan
si smeriti ntru mustrare, altfel mustrarea lor nvinge dar nu convinge. Niciodat nu trebuie s uitm
c prin purtarea de grij a printilor lum ndreptare de la Dumnezeu. Cnd uitm lucrul acesta
cdem n ntristare. Altii au uitat ndemnul care grieste ca unor fii:
Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu-ti pierde cumptul cnd esti mustrat de El. Cci
pe cine l iubeste Domnul l ceart si pe tot fiul pe care-l primeste l bate cu varga
(Evrei 12, 5-6).
Acesta este examenul purtrii, esti n stare s vezi n mustrare grija lui Dumnezeu de tine sau numai
o treab de administratie ? De aici se alege folosul sau ncepe pierderea de vreme.
Purtarea fat de obste dovedeste si mai bine cum suntem cu adevrat. Fat de povtuitori, ca mai
mari, avem o purtare, iar noi ntre noi alt purtare. Aceasta dovedeste cu cte fete umblm. Dac
avem pe Hristos n inim, ctre toti avem aceeasi fat, fcnd toate ca pentru Dumnezeu, date n
chivernisirea obstii pentru neputinta firii. Asadar de la asezmntul inimii n duhul lui Dumnezeu
izvorste toat purtarea monahului ctre cel dinafar, iar cele dinafar, dup modul cum le face,
sporesc duhul celor dinluntru.
Purtarea monahului fat de rude, prieteni, cunoscuti si fat de credinciosii care vin la mnstire
Urmarea lui Hristos stabileste o altfel de rudenie ntre oameni dect cea dup trup. ntre cei ce
iubesc pe Dumnezeu mai mult dect orice altceva se stabileste o rudenie duhovniceasc. Acestia se
adun laolalt n obsti si mplinesc unul din cuvintele lui Iisus: Tot cel ce se leapd de avutiile sale
si pentru Mine prseste mam, tat, sotie si copii - se ntelege, nainte de a le lua - nsutit va lua
nc n viata aceasta si avutie si tat si copii - desi cu necazuri - iar n veacul ce va s fie viata
vesnic. Iat rudenie, iat avutii de obste ale mnstirii, desi si cu necazuri, dar dttoare de
ndejde a vietii vesnice.
Mama si rudeniile Mele sunt cei ce fac cuvntul lui Dumnezeu, din pricina aceasta rudenia mea
dup trup rmne pe planul al doilea ca important. Clugria dezleag pe monahi de obligatiile
ngrijirii familiei n lume. Cu toate acestea, legtura nu e rupt ci rmne n dreapta cumpnire a
situatiilor si a celei mai bune solutii. Dac dai staretului toat grija ta, o dai si pe aceasta, si cum va
rndui, asa va rmne. Prea mult ntlnire cu rudele nu e bun, pentru c ele aduc grijile lumesti,
35
39
40
Rugaciuni
parintele Arsenie Boca
Doamne Iisuse Hristoase, ajut-mi ca astzi toat ziua s am grij s m leapd de mine nsumi, c
cine tie din ce nimicuri mare vrajb am s fac, i astfel, innd la mine, Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase ajut-mi ca rugaciunea Prea Sfnt Numelui Tu s-mi lucreze n minte
mai repede dect fulgerul pe cer, ca nici umbra gndurilor rele s nu m ntunece, c iat mint n tot
ceasul.
Doamne, Cela ce vii n tain ntre oameni, ai mil de noi, c umblm mpiedicndu-ne prin
ntunerec. Patimile au pus tin pe ochiul minii, uitarea s-a ntrit n noi ca un zid, mpietrind
inimile noastre i toate mpreun au fcut temnia n care Te inem bolnav, flmnd i fr hain, i
aa risipim n deertciuni zilele noastre, umilii i dosdii pn la pmnt.
Doamne, Cela ce vii n tain ntre oameni, ai mil de noi. Pune foc temniei n care Te inem,
aprinde dragostea Ta n inimile noastre, arde spinii patimilor i f lumin sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii n tain ntre oameni, ai mil de noi. Vino i Te slluiete ntru noi,
mpreun cu Tatl i cu Duhul, c Duhul Tu cel Sfnt Se roag pentru noi cu suspine negrite,
cnd graiul i mintea noastr rmn pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii n tain ntre oameni, ai mil de noi, c nu ne dm seama ce nedesvrii
suntem, ct eti de aproape de sufletele noastre i ct Te deprtm prin micimile noastre, ci
lumineaz lumina Ta peste noi ca s vedem lumea prin ochii Ti, s trim n veac prin viaa Ta,
lumina i bucuria noastr, slav ie. Amin.
Ganduri
parintele Arsenie Boca
43
45
De cte ori loveti n cineva, de cte ori judeci pe frate, s tii c nu te mai poi ruga. Rugciunea ta
nu-i primit, ascultat, ci este lepdat.
Ori de cte ori calci voia lui Dumnezeu, la sfatul ispititorului, te izolezi de fratele tu, te dezbini,
atunci puterea celui ru crete asupra ta i numai bine ajungi pe dinafar de cale. La unificarea cu
Dumnezeu se ajunge prin desvrita lepdare de sine, ascultarea, smerenia i dragostea.
Cu puterea voastr numai, nu putei face nimic, c i acesta este un dar al lui Dumnezeu.
Neascultarea nu are smerenie, nu are lepdare de sine, nu are ascultare.
Ascultarea i lepdarea de sine este cam una i aceeai.
Firea voastr, aa cum ai adus-o de acas, e firea natural care cuprinde: instincte, neputine,
patimi i venind cu ea n mnstire trebuie cu ajutorul lui Dumnezeu s o aducei ntr-o (stare) cale
mai presus de fire.
Cele trei fgduine ale clugriei - (Numai cu ascultare, lepdare de sine, smerenie i dragoste poi
nvinge firea natural deczut) - trebuie trite, realizate, cci dac rmi numai cu tiina lor
teoretic, nu realizezi strmutarea de pe linia fireasc ptima pe calea mai presus de fire La care
te-ai angajat.
47
48
50
51
Eti cltor.
O, tii omule, c din prima i ultima zi a vieii tale alergi mereu. i transpori sufletul spre limanul
mpriei lui Dumnezeu, n crua trupului tu.
Te-ai gndit cum s-i pregteti aceast cru: Nici un om chibzuit nu ncarc lemne, fn sau
altceva n carul su, pn nu-l pregtete mai nti: -l lungete, pune lanuri, prjini i apoi ncarc
povara pe care dorete s o transporte.
Dac pentru ncrctura unei poveri obinuite ne pregtim crua cu atta grij, cu att mai vrtos
trebuie s ne pregtim crua trupului cu lanurile nfrnrii, pentru ca s putem transporta cu pace
sufletul nostru.
Dac noi oamenii nu ndrznim s ncrcm o cru nepregtit, cu att mai vrtos Domnul nostru
nu va revrsa Harul Su ntr-un trup nengrijit i un suflet pustiit.
Nu o spun eu, ci Sfntul Apostol Pavel, care zice: orice facei cu cuvntul sau cu lucrul, toate s le
facei ca pentru Domnul. n numele Domnului Iisus i prin El s mulumii lui Dumnezeu Tatl,
iar vorbirea voastr s fie cu sare dreas i nu cu grab s asculte zbavnic s vorbeasc. Zbavnic
la mnie dac cineva socotete c e cucernic, dar nu-i ine limba n fru, ci i amgete inima,
cucernicia acestuia este zadarnic.
De aceea cnd vorbeti, omule, gndete-te c vorba ta rmne scris n sufletul celui ce o ascult s te zideti pe tine i pe el cu fiecare cuvnt - i el i tu suntei ai lui Hristos care pentru noi
cretinii este temelia vieii noastre. Iar pe aceast temelie care se zidete aur, argint, pietre scumpe,
lemn, fn, trestie, lucrul fiecruia se va face cunoscut. l va da pe fa ziua Domnului - prin foc. i
dac lucrul pe care l-a cldit va rmne, va lua plat. Nu uita c eti o crmid duhovniceasc din
marea cldire a Bisericii lui Hristos.
Rmi cuminte n acest zid socotindu-te legat de celelalte crmizi cu mortarul iubirii.
52
Mrgritare Duhovniceti
Orice lacrim ce-i va fi druit de recunotina sracului, va strluci pentru tine dincolo de
mormnt.
Orice lacrim pe care sracul o va vrsa silit de rceala i asuprirea inimii tale fa de el, va cdea
pe sufletul tu ca o pictur de foc naintea scaunului lui Dumnezeu.
Caut mila lui Dumnezeu prin milostenie ctre sraci!
Spunem ctre sraci: i va da Dumnezeu!. Dar tu procedezi fr judecat, dac te pori astfel cu
fratele tu care se afl n nenorocire. Dumnezeu i-l trimite pe srac la tine, iar tu l trimii napoi la
Dumnezeu? Dumnezeu i va da, negreit; dar vorba e s-i dai tu negreit. El va da sracilor, dar o
s-i dea El ie Mila Sa?, cci tu ai infinit mai mare nevoie dect sracul de milostenia ta.
Dumnezeu nu prsete pe nimeni, dar tu trimii de la tine pe srac - te-ai abtut de la cinstea pe
care i-a dat-o Dumnezeu i ai deprtat darul Lui de la tine.
Iubete-i pe sraci, pentru c prin ei o s afli i tu mila lui Dumnezeu pentru tine.
55
Printe
Ar trebui s-i scriu Cuvioase, dar i voi scrie cnd vei fi aa, dac n zilele viitorului vei ajunge
i cuvios printe: Patericul l-ai citit i studiat; Sf. Isaac Sirul, Sf. Simeon Noul Teolog de
asemenea. Filocalia iari.
Studiul e una - l pot face toi. Acoperirea cu viaa ns o pot face din cnd n cnd abia cte unii,
unde i unde, cte unul ntr-o sut de ani.
N-ai avut parte de studiul, care odat era miezul i splendoarea Teologiei: Mistica, definit tiina
ndumnezeirii omului.
Nu-i destul s tii clugria; trebuie s-i i nvei calea, s-i deprinzi o fire nou, fire de fiu al lui
Dumnezeu ntre fii oamenilor.
Pentru asta trebuie valorificarea practic, progresiv a darurilor naterii din nou de la Botez.
Eti tu un convertit? i trieti tu viaa n Hristos n care eti botezat, mbrcat n firea omului venit
din Cer pentru mntuirea ta, care eti n lumea, care toat zace n ru?
Ai ajuns tu aa devreme ca vrst, convingere i eviden a tririi n Hristos, n atotprezena
dogmatic a lui Dumnezeu, ca s reziti la ispitirile meteugite i uneori simple de tot, ale
vicleanului vrjma, care n attea prilejuri te-a dovedit slab?
S tii c el nu se mulumete cu biruine mici i nebgate n seam de tine, ci-i pregtete o
neobservat slbire a credinei i o revenire la modul natural al vieii, fr exagerrile vieii mai
presus de fire, sau supranaturale.
Ori tu tocmai viaa cea mai presus de natur eti juruit s o dovedeti real i posibil ntre fiinele
nepricepute ntre care ar fi s trieti viaa ta pmnteasc.
Nu le lsa s te ngrmdeasc cu dragostea lor, care mult mai are pn s fie toat numai dup
Dumnezeu. Nu le lsa s-i intre n chilie; vorbete cu ele numai n biseric. De-ar fi cu putin nici
56
57
Leciile despre monahism sunt destul de bine scrise. Dar vezi nu au efect asupra lui, pentru c nu
are preocuparea de via i de moarte a acestei teme i pentru c nu se poate transpune rstignit pe
cruce din scena Venii la Mine.
Acestea sunt ultimele cuvinte ale Pr. Arsenie pentru Pr. Daniil
Sfaturi
1. Asta-i clugrie, s te certe n fiecare zi, s-ti strice, s-ti fac, c nu e nimic bine din ceea ce
faci. S ncasm ocara asa cum o cptm.
2. Dumnezeu n-a prsit nici pe cei din iad, si de aceia are grij.
3. Dumnezeu rnduie s nu pleci ncrcat din lumea aceasta, ci umilit.
4. Atentie la minte n timpul rugciunii, gura zice dar mintea e la plimbare. Paza mintii: cu ce e
ocupat si ptat mintea, cu aceea v prezentati la judecat.
5. Cnd ti aperi sinea ta, dreptatea ta, l-ai aprat pe el (pe diavolul). Nu se poate clugr fr ocar.
Pentru nceptori ocara e lucrul cel mai de trebuint.
6. Tot ce facem ne nsoteste pn la ziua judectii, ca gnd, cuvnt, fapt, cum le-ai fcut, asa te
nsotesc.
Predici
ale parintelui Arsenie Boca
58
59
62
63
64
65
Din cuvntrile
printelui Arsenie Boca
67
Nichifor Crainic
Scrisoare ctre printele Arsenie Boca
Not:
70
72
NTMPINRI
Interviuri cu Printele Teofil Prian
realizate de Sabin Vod
PARTEA A III-A
Varia
73
75
77
84
Neo-isihasmul romnesc
nalt prea Sfintite Printe Arhiepiscop Iosif, iubiti credinciosi, pentru c a fost afirmat ideea c mi
plac versurile, si versurile scrise de Zorica Latcu, pentru c s-a cntat Acatistul Bunei Vestiri, mi
voi ncepe cuvntul cu niste versuri, si anume, cu o alctuire intitulat Fil din Acatist, care mie mi
place foarte mult si care, sigur, o s v plac tuturor:
"Bucur-te, leagn alb de iasomie,
ctre care-n roiuri fluturii coboar,
Bucur-te, raza stelei din vecie,
sipot care curge lin cu ap vie,
Bucur-te, Maic, pururea Fecioar,
dulcea mea Marie.
Bucur-te, floare fr de prihan,
alb ca argintul noptilor de var,
spicul cel de aur vesnic plin cu hran
mirul care vindeci orice fel de ran,
Bucur-te, Maic pururea Fecioar,
ploaia cea de man.
Bucur-te, brazd plin de rodire,
munte sfnt n care s-a-ngropat comoar,
Bucur-te, cntec tainic de iubire,
clopot de chemare, cntec de mrire.
Bucur-te, Maic pururea Fecioar,
blnd fericire.
Bucur-te, mrul vietii care-nvie,
pomul greu de road-n plin primvar,
Bucur-te, iarsi, trm de bucurie
85
87
mbunttirea sufletului
Si am nceput s m ocup de chestiunea mea personal, de mbunttirea sufletului meu, o
mbunttire care nu se poate realiza altfel dect ocupndu-te de tine nsuti.
nti trebuie s desfiintezi negativele din tine, cte sunt, de unde sunt, de unde le-ai mostenit, toate
astea trebuie desfiintate. Cum le poti desfiinta? Pi nu le poti desfiinta altfel dect cernd ajutorul
lui Dumnezeu, pentru c mntuirea nu ti-o realizezi tu, ci mntuirea ti-o realizeaz Dumnezeu,
mpreun cu tine, adic mntuirea e cum e cultura: nu poti avea cultur, dac nu te ocupi de cultur.
Tot asa e si cu credinta, dac te ocupi de credint, ai credint, dac nu te ocupi de credint, n-ai
credint, ti scade si credinta, ct o ai.
Si am nceput s rscolesc prin mine, si am nceput s-mi dau seama: domnule, stai putin c duc
ncrcturi. Eu, de fapt, nu stiam atunci cte am stiut dup aceea si cte mi-am explicat dup aceea.
mi veneau tot felul de gnduri strine, tot felul de gnduri cu care nu m-as fi putut prezenta
88
89
90
91
92
Despre isihasm
Acum, stimati asculttori, ct priveste isihasmul, neo-isihasmul, s zicem asa, cci de asta era
vorba, procupare sau idee de isihasm, de linistire, de rugciune, e mai mult acum n tara noastr, n
Romnia dect era odinioar, sunt mai multe preocupri si de Filocalie, desi eu am ntlnit oameni,
de exemplu, care au fcut un festival "Filocalia" si pn la urm n-au stiut ce autori sunt cuprinsi n
primul volum din Filocalie. Nu-i destul, dar n orice caz exist mai mult procupare: gnditi-v,
dousprezece volume de Filocalie, s le ai n fat, s poti s le citesti, nu e putin s poti s le citesti
pentru c sunt mii de idei si dac sunt mii de idei, n-ai cum s le tii minte dect dac le studiezi.
Din cte gnduri sunt n Filocalie, ti se mplnt unele n minte. De exemplu eu, cnd am citit
prima dat Filocalia, m-am ntlnit cu niste gnduri care mi-au rmas pentru toat viata, de
exemplu, de la Sfntul Marcu Ascetul: "Cnd ti aduci aminte de Dumnezeu, nmulteste rugciunea,
ca atunci cnd l vei uita, Domnul s-si aduc aminte de tine". Asa mult mi-a plcut mie cuvntul
acesta!
93
97
99
100
103
Daca veti intreba vreodata un taran din satele cuprinse intre Brasov, Fagaras si Sibiu daca a auzit de
parintele ARSENIE BOCA, fata lui se va lumina ca o zi de duminica. Te va prinde de mana, te va
duce in casa, aratandu-ti-l pe perete, printre icoane. In satele din Muntii Fagarasului, parintele
Arsenie e un sfant. La zece ani de la trecerea lui intre drepti, magia fortei sale duhovnicesti e mai
puternica astazi ca niciodata, pilda vietii sale - un indreptar. Oamenii au nevoie de Dumnezeu.
Martir al Bisericii Ortodoxe, suferinta parintelui Arsenie Boca e rascumparata deplin de iubirea
profunda a celor care l-au cunoscut. Sunt mii! De la ei incepe legenda
Pe mormantul parintelui Arsenie Boca iarba nu se ofileste niciodata, nici macar in iernile cele mai
crancene. In noiembrie, de ziua parintelui, e potop de lume la Manastirea Prislop. Mii de oameni
vin aici, asculta de la un cap la altul cuvenitele slujbe de pomenire, saruta apoi crucea si pleaca,
neuitand sa ia cu sine un pumn de pamant sfintit, spre protestul vreunui preot din preajma, care ii
cearta cu blandete: "Ajunge, oameni buni, ca o sa dezgoliti sicriul".
Parca nici un duhovnic nu a fost mai iubit decat parintele Arsenie. Fagarasenii - cel putin - il
venereaza si ii spun, fara ocolisuri: Sfantul. Multi l-au cunoscut si stiu ce spun. Nu l-au parasit
niciodata, urmandu-l de la Sambata la Prislop si de acolo, mai departe, la Draganescu, langa
Bucuresti. Si acum, in vorbele fagarasenilor amintirile dau in clocot. Parca ar fi fost ieri: inalt,
frumos la chip, cu ochi puternici si patrunzatori, imbracat in rasa alba si vorbind cu glas tunator
fiecaruia, dupa greutatea pacatului savarsit:"Cati copii ai, femeie?". "Doi", raspundea sfioasa
femeia... "Si cu restul ce-ai facut?"
Multe se spun despre parintele Arsenie Boca. A fost un sfant? Avea darul rugaciunii inaintevazatoare? Iesea el, asa cum se zice, prin usile ferecatuite ale celulei de la Securitate? Pe zi ce trece,
oamenii care l-au cunoscut cu adevarat sunt tot mai putini si mai batrani. Te intereseaza sa afli
adevarul, dar el aproape ca nu mai conteaza. Exagerata sau nu, imaginea parintelui Arsenie apartine
de acum legendei...
Vazator cu duhul
Nu e usor sa scrii despre un om atat de puternic ca Arsenie Boca. Viata parintelui avea partile ei
ascunse, tainuite de privirile oamenilor, asa cum era chilia sa de pustnic de pe Valea Sambetei - un
loc aproape inaccesibil, sapat in jgheabul unor pereti prapastiosi de stanca, pe care parintele
sculptase chipul Maicii Domnului, transformand salbaticia muntilor in altar de rugaciune si
meditatie.
104
105
- episcop de Varset Dupa 160 de ani de ratacire si de instrainare, romanii din Banatul sarbesc au din nou un episcop.
Inalt Preasfintitul Daniil Partosanu, ultimul ucenic al marelui duhovnic ardelean Arsenie Boca, a
reusit sa le redea acestora speranta. Prin el, spiritul sfantului Arsenie este impartasit celor care au
cea mai mare nevoie de un Dumnezeu romanesc
Liturghie inlacrimata la Densus
Rasuna pietrele milenare ale Densusului, atinse de glasul parintelui Daniil. Doua sute de tarani
hategani cu chipuri tari, prafoase, au incremenit sub arsita soarelui, ascultandu-l. Liturghia e pe
sfarsite, sangele Domnului tocmai s-a sfintit. Stropi mari, de sudoare, ies de sub clopurile
ciobanesti si se preling pe obrajii aspri, inrositi, proaspat rasi. Oamenii n-au incaput in biserica.
109
DUMNEZEU EXISTA!
Sper din tot sufletul ca aceste randuri, care provin din experienta de viata a unui tanar de 22 de ani,
le vor fi folositoare semenilor mei si-i vor intari in credinta
In momentul in care constientizezi existenta divina si te lasi calauzit de aceasta, ai gasit fericirea. In
momentul in care te arunci la picioarele Domnului nostru Iisus Hristos si spui: Ai mila, Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, de mine, pacatosul, ei bine, abia atunci incepi sa cunosti
adevarata fericire. Cum am ajuns la cei 22 de ani ai mei sa constientizez existenta lui Dumnezeu?
Datorita greutatilor si incercarilor prin care am trecut si care mi-au otelit vointa si capacitatea de
lupta, dar care, paradoxal, mi-au intarit si credinta. Deoarece traim in Romania, o tara adusa cu
buna stiinta in pragul falimentului, as dori sa le transmit un mesaj romanilor care se zbat ca si mine
sa supravietuiasca: Oameni buni, aveti credinta in Dumnezeu si luptati pentru viata dvs. Luptati
pentru a trai omeneste, luptati pentru a va bucura de fiecare clipa din viata, dar nu luptati cu
incrancenare, ci cu seninatate in suflet si cu rugaciune. Nu permiteti greutatilor de zi cu zi sa va
tulbure sufletul, nu va lasati zdrobiti de duritatea vietii si, mai presus de orice, nu rupeti legatura cu
Dumnezeu.
Pentru a va explica cum am ajuns eu sa fiu aproape incontinuu fericit, nu ar trebui sa folosesc
decat un cuvant: dragostea. Desi este greu, nu lasati iubirea din sufletul dvs. sa moara, caci atunci
nu veti mai fi oameni intregi, ci doar palide umbre, franturi de om. Nu uitati cuvintele apostolului
Pavel: De-as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama
sunatoare si chimval rasunator. Si de-as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice
stiinta, si de as avea atata credinta, incat sa mut si muntii din loc, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Si de-as imparti toata avutia mea si de-as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic numi foloseste (...) Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea, dragostea. Iar mai mare dintre
acestea este dragostea.
Sunt de acord cu dvs. ca este greu sa-ti pastrezi iubirea fata de semeni atunci cand primesti, aproape
zilnic, lovituri de la cei asemeni tie, atunci cand esti calcat in picioare, umilit, dezumanizat. Dar
incercati! Incercati, deoarece aceasta este singura noastra sansa de a nu trai degeaba, incercati,
deoarece doar dragostea (sub toate formele ei) da sens vietii noastre. Iisus a spus ca prima porunca
din Lege este de a-L iubi pe Dumnezeu cu tot cugetul si sufletul nostru, iar cea de-a doua porunca,
asemeni celei dintai, este de a-l iubi pe aproapele nostru ca pe noi insine. In momentul in care va
detasati, macar pentru 5 minute, de greutatile cotidiene, lasand copilul din dvs. sa respire, iar
dragostea sa infloreasca in suflet, veti fi pe drumul ce duce catre fericire. In momentul in care veti
ajunge sa va bucurati de fiecare noua zi, de fiecare raza de soare, de fiecare adiere de vant, de
fiecare semen pe care il intalniti, veti incepe sa cunoasteti adevarata fericire, cea care nu se bazeaza
pe egoism, ci pe iubire, caci doar asa putem face din fericire un mod de viata. Va rog sa nu ma
judecati fara a ma cunoaste! Nu sunt un biet naiv, cum binevoiesc sa ma catalogheze unii dintre cei
cu care discut, caci am cunoscut greutatile si lipsurile inca de la 14 ani, cand am intrat la liceu. Miam sacrificat cei mai frumosi ani din viata, pentru ca am vrut sa ajung un bun profesionist, capabil
114
115
116
118