Tudor Arghezi - Balada Unirii

Maica mare are mii

De ani mari ntre vecii,
Dar mai tnr mereu
S-a-ntrecut cu Dumnezeu.
Omul cnd credea c moare
Da dintr-nsa alt floare,
Pentru lumea trectoare.
Ea venind i pe la noi,
A dat florile-i mai noi.
A intrat cu ochii-n cer
Pe la Portile de Fier,
Alegndu-i cale grea:
Muntele i Dunrea,
i trecnd-o fr pod,
Fr drum i nici norod.
ntre muni de cremene
A fcut s-i semene
Trei fecioare gemene.
Le-a fcut i-apoi s-a dus
S se-ntoarc ntr-apus,
i-a rmas sora cu sora
Vrajb-n calea tuturora,
Ctetrei i cte una
Dumnite-ntotdeauna.
Doritoare s se vad,
Din livad n livad,
Se uitau doar ntre ele
Printre spini i prin zbrele,

Alergnd prin ghimpi oprite,

Obosite i rnite.
Numai cntecele toate
Puteau negura strbate,
i triau ndurerate.
La fntna dintr-o zare
Se-ntlneau , cu trei urcioare,
orbind visuri i rcoare.
ntr-o zi s-au sftuit,
Cumpna de rstignit
S-o drme negreit.
Secerndu-i rapia
Dou-au spart i grania.
i din secer scnteia
O trezi pe cea de-a treia.
Suferin cu noroc,
Au luat graniele foc.
i-mprejur de muni i ar
Se fcuse foc i par,
Lanurile li s-au rupt
Cu dumanii dedesupt.
i in fostul cimitir,
Peste spini i peste pir,
Se ncinse hora mare
Pentru Sfnta Srbtoare
A frumoaselor fecioare,
Cu grdinile de bru
Pisc cu pisc i ru cu ru,
O cunun , o brar,
Curcubeu culcat pe ar.
i d-acu veciile
Vor tri cu miile.