Stefan cel Mare si Vrancioaia - Legende

A fost odata, mai de mult, o batalie mare n hotarele noastre. Ungurii trecusera munii i
Stefan-Voda ramasese biruit. Atunci, ca sa nu cada n mana dumanilor, domnul a taiat-o de-a
dreptul prin codri. i-a mers, i-a mers cat o fi mers, pna ce-a razbit aci n valea Putnei. Pe
vremea aceea doar nu era lume multa ca acu. Ici un sat, colo altul, dincolo altul cum se
aezase fiecare prin paduri.
i-a nimerit pe Dumbrava, n dealul Barsetilor, la o baba.
Buna ziua, matua
Buna sa-i fie inima, i-a raspuns baba, ca nici prin gand nu-i trecea cu cine sta de vorba.
Matua, fa bine i-mi da ceva sa mananc, ca vin din cale lunga i n-am ntalnit nici un sala
n cale.
Baba de cuvant i-a i dat nite jintia i o pane de meiu iar drumeul, de obosit ce era, ndata
ce s-a ospatat, a i adormit.
i, cum se odihnea el, pesemne s-a dezvelit la piept iar batrna a vazut sub sarica lui camaa
de zale.
O fi vreun ho, i da baba cu socoteala. i cat pe ce sa dea fuga sa cheme feciorii
Dar, privind la faa balana a voinicului care dormea i la parul lui ca matasa, se gandi ca poate
sa fie un om de via aleasa, cazut cine tie cum n stramtoare.
De aceea gazda atepta pana s-o trezi sa-l iscodeasca; i se temea sa nu se arate cumva
feciorii ei, ca erau aspri i cu banat asupra streinilor.
Ci Stefan-Voda, cum a dat puin ochii n gene, a i tresarit i, frecandu-se la ochi, a ntrebat :
Matua, e departe de aci pa na la hotar. Ar fi vrednic sa ma scoata ntr-acolo ?
Departe, maica, a raspuns baba. Dar cum sa porneti ntr-acolo, ca peste tot e codru de nu
razbate nici pasarea.
Atunci s-a linitit Voda, cnd a auzit ca ieise la bun liman i ca n-a nimerit cumva n ara
ungureasca. i, lepadand sarica, s-a aratat cu straele lui de domn. Apoi ncepu a spune
batranei cum a fost la batalie, cum oastea i se risipise i cum s-a ratacit prin coclaurii aceia.
i, cum sta obidit, Vrancioaia, ca aa-i zicea babei, numai ce a cazut n genunchi i i-a zis :
Doamne, nu te ntrista. Eu sunt batrana; am vazut multe i multe am pait dar niciodata nam pomenit ca omul vrednic sa ramana pna la urma de ruine Iata, rog mila mariei-tale, sa
ma reped pana devale, sa dau de veste feciorilor mei, sa adune tovaraii lor de sub
Dumbrava, i de cei care in straja la veghiul lui Bucur i, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-or
ndrepta toate.
De cuvant, Vrancioaia a plecat i cat te-ai terge la un ochi, iat-o ndarat cu apte feciori toi
unul i unul, ca nite brazi, nu altceva, i cu pletele pna la brau.
Iaca, maria-ta, tovarai de umblat i ostai de luptat
Asta-i Barsea, asta-i Spirea, aratand cu degetul pe cei mai mari; asta-i Spulber, asta-i Pavel i
Bodea i Nistor.
Indata ce i-a vazut Voda, cu lancile cat razlogul i cu arcul la umar, fiecare cu ceata lui, i-a
venit inima la loc. De sarg, a pornit iarai spre hotar, a buciumat din varful Cozei, de pe

vovarghia Cristianului i a trecut valea pe la Tulnici; apoi, izbind pe unguri, i-a risipit la gura
Lepei, unde tabarasera cu prada.
Atunci, de parere de bine, Voda Stefan a stat si s-a veselit acolo cu toi otenii trei zile i trei
nopi, a facut iarmaroc cu vin i cu paine, ma rog, ca la praznic, iar cand a ispravit masa, a
chemat la el pe feciorii Vrancioaiei i, facandu-le ocolnia i uric pe piele de viel cu slove de
aur, le-a zis:
Frailor, Dumnezeu v-a scos naintea mea. De nu dam de casa Vrancioaiei cine tie cat ar fi
pradat liftele ara. Ci, fiindca am izbandit asupra lor, ntoarcei-va la mama voastra. Ducei-i
multa sanatate de la mine iar drept rasplata pentru vitejie tot hotarul munilor din apa Trotusului
spre miazazi al vostru sa fie i de la moghilele Vrancii, dinspre Milcov pana n cotul Sacuilor,
spre ara ungureasca tot voi sa stapanii.
S-au nchinat atunci feciorii Vrancioaiei domnului, plecnd genunchiul la pamant i ntorcnduse la vatra lor, au mparit ntre ei munii i au ntemeiat satele, ca pana-atunci fusesera cam
negustori de vite fara semn
De-atunci se trag i pana azi cei din Negrilesti, din Spinesti, Bodesti, Pauleti, Nistoresti,
Barsesti i Spulber.
Conform legendei, tefan cel Mare dupa ce i-a batut pe turci cu ajutorul vrancenilor, cel mai
probabil n 1475, a scris un uric (= act de proprietate sau donatie, confirmare a unei mosteniri)
din piele de viel, cu litere de aur, prin care fiecare dintre cei apte feciori a primit cate un
munte. Iar n acele locuri au aparut apoi apte sate. Numele satului vine de la numele
voinicului care a stapanit locul acela. Astfel, satul Nistoreti, de la Nistor, satul Barseti, de la
Barsan, satul Negrileti, de la Negru, satul Pauleti, de la Pavel, satul Bodeti, de la Bodea,
satul Spulber de la Spulber i satul Spireti, de la Spirea.