Sunteți pe pagina 1din 7

Friedrich Hayek

(1899-1992)
Drumul catre servitute
Constitutia libertatii
De la generatie la generatie, limbajul trebuie adaptat si sa scoatem libertatea
din uitare
Ideea de la care porneste: libertatea fundamenteaza majoritatea valorilor
morale
Cel mai adesea, spre libertate doar tindem, fara sa o putem atinge, insa e
important si acest fapt; sa avem libertatea ca o tinta permanenta
Implicit, vom incerca sa reducem coercitia
Libertatea este flagrant incalcata atunci cand oamenii isi extind actiunea
coercitiva asupra semenilor lor

Cap I Libertate si libertati


Diferentiaza notiune de libertate de alte notiuni cu care ea a fost identificata
Libertatea hayek-ana e diferita de libertatea politica, interioara sau in sens de
putere de a face ceea ce doresc
Prin libertate politica denumim in mod obisnuit participarea oamenilor la
alegerea guvernantilor, la procesul legislativ si la controlul asupra
administratiei
Ea este un derivat conceptual al libertatii individuale obtinut prin aplicarea
acesteia la grupuri
Libertatea colectiva nu implica insa libertatea la nivel individual
Libertatea personala deplina nu presupune in mod obligatoriu libertatea
politica
Exercitarea libertatii politicii nu e sursa garantarii libertatii personale faptul
de a-ti alege guvernul nu inseamna neaparat a-ti asigura libertatea
Libertate interioara (libertate subiectiva/metafizica) nu are ca antiteza
coercitia, ci iesirea de sub impulsul starilor de moment; inseamna
posibilitatea de a lua o decizie in functie de cunoasterea propriilor
oportunitati; priveste vointa individuala si nu interventia unui agent extern
Libertatea in sens de capacitatea sa fac ceea ce doresc nu trebuie
confundata cu libertatea adevarata; aceasta identificare fortata nu ar duce
decat la erodarea ideii insesi de libertate individuala

Sensul Hayek-an al libertatii este unul esentialmente negativ, ceea ce face ca


acest concept sa stea alaturi de alte concepte precum pacea sau securitatea
sau absenta obstacolelor; descrie absenta unui anumit obstacol (absenta
coercitiei)
Ea isi dobandeste dimensiunea pozitiva doar odata cu punerea in practica a
proiectelor noastre (cand decidem cum vom folosi circumstantele in care ne
aflam)
Libertatea necesita ca individului sa i se permita sa isi urmareasca propriile
nevoi aceasta ingaduinta nu este una perfecta, intotdeauna vor exista si o
serie de constrangeri
Pt ca libertatea individuala sa prevaleze si pt a mentine totusi ideea de
constrangere, trebuie ca regulile generale sa prevaleze

O alta distinctie este cea intre libertate si libertati


Libertatile apar atunci cand lipseste libertatea
Libertatea prevaleaza acolo unde nu este nevoie sa ii explicitam sensul intro stare de libertate, libertatile ca explicitari ale absentei coercitiei sunt inutile
Intr-o stare de libertate, explicite sunt doar interdictiile formulate prin reguli
suficient de generale incat sa nu poata viza in mod particular pe cineva
anume
Regulile generale nu trebuie sa privilegieze, dar nici sa nedreptateasca pe
cineva
Sensul autentic al libertatii este dat de definirea acesteia ca absenta a
coercitiei
Coercitia consta in controlul pe care altcineva il exercita asupra mediului sau
circumstantelor vietii unui individ
In acest caz, proiectele respectivului individ (daca el va fi supus coercitiei) nu
vor mai fi expresia propriei sale libertati
Isi vor face aparitia interesele celui care exercita coercitia
Prin coercitie, de fapt, se limiteaza si se deturneaza libertatea individuala de
la sensul ei propriu; individul supus coercitiei se transforma din persoana care
gandeste si valorizeaza intr-un simplu instrument
Desi prima conditie pt a vorbi de libertate individuala ar fi eliminarea
coercitiei, totusi unicul mod de a evita coercitia este amenintarea cu coercitia
singura cale pt pastrarea libertatii individuale este asumarea sub forma unor
reguli generale a unei coercitii al carei monopol il detine statul, a carei
aplicare trebuie sa fie cat mai restransa
Conditia acestei coercitii consta in caracterul impersonal si abstract al
masurilor coercitive
Regulile generale trebuie cunoscute de dinainte pt ca ele sa poata deveni
informatii utile pt planurile sau proiectele individuale in acest caz, individul
care cunoaste de dinainte regulile va actiona ca unul prevenit si nu va avea
riscul de a nu sti care sunt consecintele
Detinatorul monopolului coercitiei este statul; el trebuie sa actioneze pe baza
unor reguli generale
Daca libertatea individuala inseamna absenta coercitiei si realizarea
proiectelor individuale, ne putem intreba cum se face ca aceste proiecte nu
ajung sa se pericliteze reciproc
Acest fapt se datoreaza faptului ca libertatea naste libertate, iar preocuparea
pt o ordine de un anumit tip nu garanteaza libertatea
Libertatea isi este propriul principiu regenerator si ea nu poate fi pastrata prin
masuri care privesc manifestarile ei particulare
Desfasurarea libertatii individuale, prin efectele ei de durata isi creeaza si
conditia prezervarii libertatii
Coerenta actiunilor este data de respectarea unor reguli comune (reguli
formale)
Ele nu tintesc catre implinirea dorintelor sau nevoilor anumitor indivizi; aceste
reguli sunt reguli cadru sau reguli ale jocului care nu presupun un continut
particular sau o intentie concreta

Ele sunt numite si reguli ale ordinii spontane care nu trebuie sa vizeze un scop
particular si care trebuie sa fie identice pt categorii cat mai largi de membri ai
societatii
Libertatea fiecarui individ in parte este asigurata in cadrul ordinii spontane
tocmai prin pastrarea anonimatului celui care se supune unor reguli abstracte
Exista insa intr-o societate si reguli care limiteaza libertatea individuala;
acestea sunt regulile care vizeaza implinirea unui scop precis = reguli de
organizare
Cele doua tipuri de reguli sunt legate de doua conceptii diferite despre lege:
Legea si libertatea sunt inseparabile = libertatea e cel mai bine prezervata
prin legi formale, cat mai generale; vorbim de descoperirea legii si de rolul
important acordat cutumei
Legea este un obstacol in calea libertatii = inventarea legii si interpretata
ca o regula de organizare si nu ca o regula formala sau una specifica unei
ordini spontane; legea rezida in vointa legislatorului.
Autoritatea este inzestrata cu o putere arbitrara in functie de
circumstante. Sfera libertatii individuale va fi supusa riscului arbitrariului.
Distruge de fapt suveranitatea dreptului.
Aceasta a doua conceptie se arata subversiva la adresa democratiei pt ca
se vor aplica intotdeauna decizii nu in functie de regulile stabilite in
prealabil, ci doar in functie de situatiile concrete.

Suveranitatea dreptului implica existenta unor limite ale legiferarii


Prin legiferare trebuie doar explicitate regulile generale sau formale; de
asemenea, prin ele trebuie anticipata folosirea coercitiva a legii de catre stat
Legea, in acest caz, nu va fi contrara realizarii libertatii individuale, ci va
deveni chiar un garant al acesteia
Hayek observa ca libertatea individuala a dominat acolo unde au fost
respectate niste principii comune
Respectarea unor astfel de principii comune este unicul mijloc care permite
intr-o civilizatie a libertatii respectarea obiectivelor individuale
Intr-o astfel de civilizatie, forta de constrangere a autoritatii este intotdeauna
limitata
Libertatea la Hayek devine principiul suprem prin faptul ca ea este aparata ca
valoare in sine; nu putem sti dinainte daca respectand valorile generale vom
atinge rezultatele concrete pe care le intentionam, dar in mod cert din cauza
ignorantei noastre suficient de mare in toate privintele nu putem defini
explicit obiectivele pe care ni le propunem
Prin intermediul legii, putem sa ne urmarim in modul cel mai eficient
scopurile, fara ca legea sa fie transformata intr-un mijloc/instrument care
vizeaza in mod explicit o anumita finalitate
Inainte de a legifera, trebuie sa recunoastem existenta unor reguli comune
care fac astfel incat puterea de a legifera sa nu fie nelimitata
Societatea nu exista mai intai pt ca apoi sa isi dea legi si nu toate legile
rezulta in urma unei legislatii
Dreptul este anterior legislatiei si formeaza impreuna cu libertatea si cu
proprietatea o triada indisociabila

Principiile sau regulile aplicate pe termen lung sunt cele care vor salva
libertatea si nu dorinta de a obtine rezultate rapide, dorinta care va distruge
libertatea
Orice forma de constructivism face mai anevoioasa relatia dintre justitie si
lege, comitand simultan doua greseli majore
Potrivit constructivistilor, orice decizie legislativa este o problema de resortul
justitiei
Vointa legislatorului are capacitatea de a transa intre ceea ce este drept si
ceea ce este nedrept
Insa potrivit lui Hayek, drept sau nedrept poate fi doar comportamentul uman
Hayek propune revenirea la ceea ce conceptul de lege insemna initial, adica
reinvierea acceptiunii sale clasice
Libertatea in opinia lui inseamna intr-o anumita masura sa ne incredintam
soarta unor fapte pe care nu le putem controla; tocmai acest lucru li se pare
intolerabil constructivistilor, insa el este inevitabil
Nu putem spune asa cum fac pozitivistii juridici ca tot ceea ce se numeste
lege are acelasi caracter; trebuie sa vedem o legatura mai stransa intre
conceptia despre justitie si modul in care definim legea
Haye recunoaste ca si prin reguli perfect abstracte si generale putem
restrictiona grav libertatea individuala
Totusi, aceste reguli generale si abstracte numite si reguli de dreapta conduita
sunt singurele care pe termen lung mentin suveranitatea dreptului
Regulile de dreapta conduita se bazeaza de cele mai multe ori pe o lege in
sensul cel mai autentic care trimite la termenul grecesc de nomos
Hayek a fost criticat pt faptul ca a considerat ca suveranitatea dreptului
inseamna inexistenta unei legislatii opresive
Criticii lui sustineau ca o legislatie opresiva se poate dezvolta si atunci cand
majoritatea legilor se bazeaza pe reguli abstracte, formale si generale
De asemenea, alti critici au remarcat faptul ca filosofia politica hayek-ana nu
se intemeiaza pe ideea unor dreptul inviolabile ale omului
Tema criticii sociale este legata de modul in care Hayek apara libertatea
individuala
Mentinerea libertatii individuale este incompatibila cu justitia distributiva,
numita cel mai adesea justitie sociala
Justitia sociala respinge ideea suveranitatii dreptului
Suveranitatea dreptului denumeste principiile potrivit carora toti sunt in mod
egal supusi legii (lege generala in privinta previziunilor ei, ale carei efecte
sunt cunoscute si sigure)
Potrivit lui Hayek, tocmai suveranitatea dreptului si egalitatea in drepturi sunt
aparate acolo unde guvernul este limitat si acolo unde nu se urmareste
egalizarea materiala a conditiilor
Hayek este constient de faptul ca intr-o civilizatie a libertatii, modul de
remunerare poate parea adesea nedrept; aceasta se intampla deoarece
modul de remunerare are de cele mai multe ori o legatura prea putin vizibila
cu meritul, insa tinta societatii libere este ordinea abstracta, iar modul in care
vor fi afectati diferitii indivizi nu este dinainte cunoscut
Trebuie sa revenim la ideea ca dreptatea si nedreptatea

Justitia este posibila intre oameni liberi datorita ignorantei noastre suficient de
mare in privinta efectelor aplicarii regulilor
Justitia sociala sau distributiva ar trebui sa fie numita mai degraba antisociala
Singura forma de justitie compatibila cu o societate libera este cea care
vizeaza doar regulile de dreapta conduita
Acestea sunt singurele care ii pot ghida pe oameni in raporturile care se
stabilesc intre ei, intr-o societate libera
Justitia distributiva este incompatibila cu liberalismul politic pt ca aceasta
justitie sociala este de fapt calul troian al totalitarismului
Trebuie sa distingem intre doua sensuri ale notiunii de justitie
Justitia in sensul ei adevarat trebuie sa apara ca un concept moral in care
doar actiunile umane pot fi considerate juste sau injuste
Exista insa si un al doilea sens al notiunii de justitie pe care incearca sa il
impuna promotorii justitiei sociale
Acest al doilea sens nu este potrivit cu o societate libera se datoreaza
faptului ca societatea este rezultatul unei evolutii neproiectate intentionat
Un rezultat neintentionat nu poate fi formulat in termeni de justitie
Hayek aduce 3 obiectii majore la adresa justitiei sociale:
Adoptarea ideii de justitie sociala presupune o interpretare gresita a
societatii vazuta ca o organizare deliberata
Daca adoptam a doua ideea de justitie sociala, inseamna ca estimam ca
poate exista la nivel social un acord asupra a ceea ce este absolut
dezirabil
Impunerea justitiei sociale ar insemna renuntarea la valorile implicate de
civilizatia noastra, valori sustinute de regulile de dreapta conduita

Promovarea unei legislatii sociale ar conduce la o redistribuire in functie de


valoarea fiecarei persoane pt societate
Hayek va critica si notiunea de valoare pt societate
Nu putem vorbi niciodata in mod obiectiv de ideea unei valori pt societate pt
ca ea ar fi intotdeauna stabilita in functie de un standard arbitrar
In schimb serviciile aduse de diversi indivizi semenilor lor pot fi cel mai bine
observate in procesul pietei
In acelasi timp, Hayek recunoaste faptul ca aprecierea unui produs pe piata
nu se afla intr-un raport direct proportional cu meritul celui care l-a creat
Meritul ca functie subiectiva nu poate fi evaluat
Rezultatul final nu spune adesea prea mult despre munca investita pt
realizarea unui produs
De multe ori, un produs in care s-a investit multa munca se poate dovedi
inefficient pe piata, in timp ce un altul care poate fi rezultatul purei intamplari
se bucura de un success considerabil
In realitate, spune Hayek, redistribuirea nu ii va trata pe oameni in mod egal
pt ca ea afecteaza aplicarea corecta a regulilor generale
Obiectivul politicii intr-o societate libera nu poate fi redistribuirea veniturilor
pe baza unei notiuni arbitrare de justitie sociala

Obiectivul politicii poate fi insa acela de a ajuta produsul total sa creasca pe


cat este posibil de mult si de repede astfel incat cantitatea care revine
fiecarui individ sa fie maximizata
Hayek a fost foarte criticat pt modul in care a respins conceptul de justitie
sociala
Unii dintre critici au afirmat ca justitia sau injustitia nu se refera la
modalitatea in care un anumit rezultat a ajuns la noi, ci sunt legate de
raspunsul pe care noi il dam acestui rezultat
Injustitia se face resimtita atunci cand am putea remedia situatia celui
handicapat fara sa ne-o periclitam pe a noastra si totusi nu facem astfel
Potrivit lui Hayek, diferentele de venituri constituie unul dintre elementele
care ne pot ghida in privinta investitiilor viitoare
Incercarea de egalizare a conditiilor se va dovedi in final tot in detrimentul
celor saraci
Cei bogati intr-o societate libera au rolul de a testa produsele care in prezent
le sunt strict destinate, dar care vor deveni intr-o zi in viitorul nu foarte
indepartat accesibile si cumparatorului mediu
Nu exista un standard obiectiv in functie de care sa putem evalua bogatia si
saracia
Pt oamenii saraci din trecut, multe dintre lucrurile de care beneficiaza oamenii
nu prea bogati din prezent ar fi fost de neconceput in vremea lor
Initial, aceste lucruri au fost cumparate de cei bogati, iar cererea existenta pe
piata a facut posibila extinderea lor din prezent
Ne intoarcem la ideea ca cei bogati pot testa produsele pietei si pot stimula
crearea unor produse calitative
O investigatie asupra notiunii de justitie sociala nu poate omite sursele care
au condus la aparitia si la raspandirea acestui concept
Prima sursa e legata de faptul ca circumstantele schimbatoare ale
societatilor moderne bazate in exclusivitate pe mecanismele pietei se pot
dovedi fatale pt anumite grupuri de indivizi; trebuie sa existe mereu un
pagubit
Simpla invidie a celor care au mai putin fata de cei care au mai mult
Cresterea nr de muncitori salariati care nu cunosc mecanismele
functionarii pietei
Notiunea de justitie sociala nu este potrivita cu o societate libera de mari
dimensiuni, ci este in deplina consonanta cu cerintele unei societati tribale
Conceptul de justitie sociala nu este expresia inocenta a bunavointei fata de
cel mai putin norocos, ci este pretinderea pur si simplu a unei pozitii
privilegiate din partea anumitor grupuri
Aparatorii lui Hayek au sustinut ca atitudinea lui nu poate fi numita nici
autoritara nici antidemocratica
De asemenea, ei au sustinut ca nu se poate vorbi de o lipsa de interes a lui
Hayek fata de cei saraci sau fata de asigurarea publica a serviciilor sociale
Motivele pt care Hayek a criticat justitia sociala sunt atat economice, cat si
epistemologice
Dreptatea la Hayek nu se poate identifica cu bunastarea

Lege, legislatie si libertate


Prima teza: denuntarea iluziei constructiviste
In al doilea rand, e vorba de analiza functionarii pietei in termeni de teoria
informatiei
In al treilea rand, e criticarea notiunii de justitie sociala care, in mod
paradoxal, este aparata de sustinatorii ei din perspectiva ideii de egalitate
Hayek este preocupat de respingerea caracterului voluntar al reconstituirii
ordinii sociale
El spune: autori precum Descartes, Hobbes si alti contractualisti socotesc
ratiunea drept sursa absoluta a legilor
Aceasta afirmatie contine o eroare teoretica sau o iluzie
E vorba aici, ca in cazul oricarei forme de rationalism constructivist, de a
presupune in mod fals existenta in societate a unui subiect atotstiutor
Raspunsul lui Hayek in fata acestei false rationalitati consta in introducerea
opozitiei cosmos-taxis
Cosmos = ordinea naturala care este prezenta intotdeauna in social si care
trebuie doar descoperita de oameni
Taxis = ordinea nenaturala, care rezulta din vointele umane
Opozitie nomos-thesis
Nomos = legea care trebuie doar interpretata de oameni, care trimite la
dreptul continut in natura lucrurilor
Thesis = legea/regula de organizare, care urmareste anumite scopuri
particulare (falsa lege pt Hayek)