O CALATORIE VIRTUALA

SOL 1
JOSHUA KENNEY
Inginer Mecanic
Chicago, Illinois
Varsta: 38
Grupa sanguina: A+
Tip calatorie: dus
Buna dimineata, Joshua! Ma numesc Lily, si sunt asistentul dumneavoastra de zbor. Nu va
faceti griji. E normal sa simtiti o stare accentuate de confuzie si greata in urmatoarele cateva zile din
cauza criostazei si oprirea totala a functiilor metabolice. Sunteti la bordul navei Zeta, perla
companiei Phi, intr-o calatorie intergalactica de 127 de ani catre noua planeta-colonie Miu Z-05.
Aproape ne-am completat calatoria de pe Pamant spre noua voastra casa. Felicitari! In urmatoareoe
doua luni va veti bucura de voiajul spatial prin nenumarate activitati, de la observarea rarelor
fenomene naturale, pana la experimentarea conditiilor de imponderabilitate in vastul vid cosmic.
Apoi va veti putea incepe un nou capitol al vietii, o noua viata predestinata dezvoltarii inapoi la
preconceptiile ingineriei, la originile civililzatiiei. Acum este timpul sa va indreptati catre cabina
dumneavoastra
Ei bine, iata-ma la confluenta spatiului si timpului, pe un vast taram monocromatic, prin
eterul intr-o perpetua expansiune. Calatorim prin spatiu cu jumatate din viteza luminii, alterand
peisagistica cosmica Iar totul este statornic. Un fior ma cuprinde pe coloana vertebrala in timp ce
sunt ridicat din crio-pat, un computer exminandu-mi semnele vitale. Nu vad nici o persoana in jur
Ma simt ca un prizonier intr-un cadru ermetic, intre coloanele vidului propriilor dorinte idealiste,
propriilor pacate. Sarind peste alte formalitati, sunt mecanic. Pe Pamant, daca ceva se strica, este scos
din uz si inlocuit. Nu este un loc propice pentru dezvoltare, pentru inovare Tot ce era de construit
deja a fost cladit si perfectionat; nu mai este loc de un amart mecanic visator. Am vazut oportunitatea
de reinventare si am acceptat-o fara restrangeri, fara gandul la nostalgie, fara remuscari, cu nimic de
pierdut, prieteni sau familie. Asa ca acum ma aflu pe holurile unei arci ce leviteaza prin van, cautand
un semn, un raspuns
Cabina dumneavoastra se afla pe puntea noua. Lua-ti liftul D, iar numarul cabinei se
ilumina automat.
PUNTEA NOUA CABINA NR. 5
Pasager Joshua Kenney?
Josh. Eu sunt.
Bagajul dumneavostra, pasager Josh, spuse robotul, intinzandu-si bratul metalic pentru a-l
lasa pe podea. Voiaj cosmic placut!
Multumesc mult!, iar robotul se retrage pe coridorul puntii. Nicio urma de viata umana
Nicio voce familiara, niciun glas ce si-ar propaga rezonanta prin peretii navei. Nostalgia revederii
unei siluete pareidolice ma cuprinde si ma arunca in van, rispindu-mi gandurile in vidul reveriilor...
Caut un semn, un raspuns...
PUNTEA UNU CENTRUL COMERCIAL
Sunt o umbra risipita prin eter, frecventand culoare metalice catre necunoscut, spre neant,
cufudandu-ma intr-un labirint al suferintei, al solitudinii. Strigam dupa un simplu suspin uman, dupa o
prezenta bipeda, dupa o naluca ce asculta dupa cotloanele de plumb ale navei, inse singura consoloare
pe care o primeam era ecoul vocii mele tremurande reflectate in peretii navei. Nu am o destinatie, ci

vreau doar sa analizez mai profund problema Sunt singura persoana constienta si readusa la viata de
pe o arca ce pluteste prin vidul cosmic cu o viteza apropiata de cea a luminii Cei din conducere ar
trebui sa stie ce tot ceea ce se intampla. Capitanul navei si echipajul au iesit din criostaza cu doua luni
in urma. Ei au toate explicatiile pentru o prezumtiva defectiune
PUTEA DE COMANADA
Pasi solitarii doar sunetul tarsaitului picioarelor acompaniaza falsetul mecanic si monoton
al unui infern ermetic ce-si deplaseazaa focurile agoniei intr-un mars lugubru. Imi revars obida,
gandurile muribunde, impasul ce ma face irational, ce-mi sfideaza conditia existentiala in acest
unnivers izbesc cu pumnii in metalul ce ma despartea de singurul raspuns pe aceasta nava. Incerc sa
strecor un suspin de ajutor, un murmur perplex ce deviaza vibrand in plumbul usii ce izoleaza
echipajul in prora. Capitanul inca nu a fost trezit din criostaza, iar nava sa pluteste pe mari ale
abisului. Iadul e gol, iar toti diavolii sunt aici- eu sunt aici.
OBSERVATOR
Alerg pe coridoare, trecand pe langa robotii ce-si urmeaza iluzia liberului arbitru,
respectandu-si programele preinstalate. Strig dupa un semn, un raspuns Intrand in planetarium,
observ vastul neant al abisalului, un orizont al imponderabilitaii, un paradox abcsons ce-mi intrema
disperarea.
Ce va pot arata?, spuse o voce profunda, asemanatoarecu cea a ceea ce-mi imaginasem eu
a fi o conceptie divina.
Ar trebui sa aterizam in curand, dar se pare ca sunt ingurul ce a fost trezit din criostaza.
Nu inteleg. Ce va pot arata?
Arata-mi Miu Z-05.
O imagine holografia se proiecta pe un alcov, conturand o forma teroidala, un obiect ceestial exaltat
intr-o mare a vidului, inconjurata de coloane spatio-temporale abstracte, depasind tiparele relativitatii,
un astru desprins din fire ale lirismului ce creeaza o peisagisticam paradisiaca inapoi la preconceptii,
o viata predestinata dezvoltarii.
Miu Z-05, geamana Terrei, este a treia plantea din sistemul solar Bhakti.
Si in cat timp vom ateriza?
In aproximativ 77 de ani.
Scuza-ma?
Vom ateriza pe Miu Z-05 in 76 de ani, 7 luni si 16 saptamani
Nu. Cand am decolat de pe Pamant?
Aproximativ cum 50 de ani.
Nu puteam crede ce auzeam Tot acest timp am exclus o variabila evidenta. Am inchis usile
ca sa nu intre greseala; dar apoi adevarul m-a intrebat Eu pe unde voi intra acum?. Eram aruncat in
neantul impoderabilului, in geune. Nu pot concepe posibilitate unui esec, o eroare ce mi-a luat viata
din mainile mele si i-a dat drumul in van, in hazardul universal. Totul este o iluizie, totul este un
cosmar, iar eu m-am trezit intr-un Tartar obscur.
M-am trezit prea devreme
Nu inteleg., se auzi voccea matricei observatorului.
Nici eu

CAMERA DE HIBERNARE
Ma plimb printre umbre ale umanitatii, printre cadavre aparent neinsufletite de murmurul
vietii, si strig, imi strig agonia, neajunsul mi-a fost rapita viata. Imi pulseaza fiecare atom, zvacnind
de manie, iar lumea se invartein jurul unui singur ax, in jurul esecului, intrand in deriva, plutind pe
apeadanci, necunoscute; in aval si in amonte, pe culmi ale absconsului Numele mi-a fost scris pe o
ostraca, si-am fost alungat in pribegire, intr-un desert metalic, vibrand fastidios. Sunt o umbra
pierduta, un prizonier al plumbului, al unei afurisite de erori de sistem ce m-a lasat gol, pustiit, fara
speranta o simpla victima.
Crio-paturile nu se pot defecta., spun Infomat-urile. In sute de zboruri intergalacctice
exista o sansa de 1 la 10^34 ca un crio-pat sa se poata defecta.
Ei bine, iata-ma - acel insignifiant 1 sunt eu!
Ar fi trebuit sa fiu acolo, printre cei adormiti, printre cei acoperiti de cataracta inconstientei,
la confluenta vietii cu decesul, in letargie. Ma ghemuiesc in unicul crio-pat ce a fost deschis, si imi
ingan disperarea amintindu-mi de planurile pe care le aveam; voiam sa-mi construiesc o casa, sa-mi
urmez pasiunea, sa umplu golurile, sa repar ceea ce este stricat, iar acum sunt blocat intr-o anosta
colivie din cauza unui declin mecanic. Cliseic, chiar paradoxal, daca imi pot permite comenta situatia
in care am ajuns. Am incercat sa-mi repar capsul de hibernare, dar cicuitele sunt arse, iar petru
criostaza sunt complicate, asadar nu exista nicio cale inapoi in perpetuul vis catre Miu Z-05 cel
putin nu prin hibernare.
Singura alinare a solitudinii este o mica discutie cu un Infomat despre tot ce se afla pe nava
aceasta:
Cum pot face un apel telefonic?
In cabina dumneavoastra exist
Nu. Pe distante lungi. Vreau sa trimit un mesaj pe Pamant.
Mesajele interstelare sunt trimise prin intermediu razelor de laser. Vorbiti cu un ofiter-robot
de pe Punte de Comanda, Centrul de Comunicatii. As dori sa va amintesc faptul ca serviciile de
telefonie interstelara este costisitor.
PUNTEA DE COMANDA - CENTRUL DE COMUNICATII
Ce planeta si conecsiune?
Terra. Compania Phi.
Exista trei mii de contacte in lista sub numele de Compania Phi. Ce numar doriti sa
contactati?
Nu stiu. Emigrez catre Miu Z-05. Am o urgenta.
Divizia Calatoriilor Coloniale, programul Miu Z-05. Am o linie de Servicii Clienti.
Multumesc!
Initializare mesaj.
Ecranul imi cupride chipul, o fizionomie ce denota disperare si confuzie, implorand dupa un
semn, un raspuns, un microfon ce aproprie de buzele pe stranse din cauza maxilarului inclestat,
mascand incertitudine si mahnire.
Buna ziua! Ma numesc Joshua Kenney. Sunt pasager al navei Zeta. S-a intamplat ceva cu
modulul meu de hibernare si, dupa cum puteti vedea, m-am trezit prea devreme. Cu 77 de ani prea
devreme. Nu ma pot intoarce in criostaza. Nimeni altcineva nu s-a trezit. Totul suna intermitent, iar
sunetul materiei ce-si croia drum catre ascunsul vid, un gornist intr-un mars monoton, imi impregna o

stare absoluta de tulburare. Voi incerca in contiunare sa repar toate acestea. Probail ceva simplu mi-a
scapat printre degete. Insa mi-ar prinde bine o mana de ajutor. Multumesc! Apas butonul de
TRIMITERE si ma intind pe scaun, asteptand
Mesaj trimis, anunta vocea aparatului de comunicatii.
Minunat!
Mesajul va ajunge in 19 ani.
Poti repeta?
Cel mai curand raspuns posibil in 55 de ani
Nu este posibil.
Ne aflam la 19 ani-lumina fata de Pamant. In momentul in care mesajul va ajunge pe
Pamant, ne vom afla la 36 de ani-lumina fata de Pamant. Ne cerem scuze pentru intarziere.
Cincizeci si cinci Eram devastat, prins intr-un labirint metalic, un sinistrat al disperarii,
un simplu om cu care Universul pare ca se joaca
Va va costa sase mii de dolari.
PUNTEA UNU CENTRUL COMERCIAL
Umblu pe coridoare, privind in gol peisagistica dedaliana, incercand sa-mi aranjez lucrurile in
cap si am ajuns la acestea: 1) Ce s-a intamplat? Nava a fost lovita probabil de un flux de energie
sorala, ceea ce a avariat computer-ul central, astfel prajind circuitele modulului ded hibernare. 2) Ce a
mai fost afectat din cauza defectiunii navei? In mare parte lucruri isignifiante, un robot de curatenie a
coridoarelor si un Infomat cu care am incercat sa port o discutie despre alte moduri de a-mi prelungi
voiajul si de a nu ajunge pe Miu Z-05 post-mortem. Cum o sa mai ies eu din labirintul asta!
obisnuia sa spuna Gabriel Garcia Marquez in cartea sa Cliseic, insa batranelul se referea la alt tip de
labirint, nu la cel care te tine prizonier, rapindu-ti ultimele suspine de disperare pe care le pronunti
intr-o amagire absoluta, sperand la un semn, un raspuns
Ma apropii de un bar din zona comerciala, tarsaindu-mi picioarele intr-un mers monoton,
lipsit de empatie si dorinta, trezit intr-un cosmar ermetic, constrans la teroare, precum o simpla umbra
ce-si asteapta pedeapsa. Ating cu mainile barul de marmura, iar un OM se balansa in spatele acestuia
de parca s-ar fi miscat pe un sistem de scripeti. Un individ chipes intr-o uniforma de barman
pielea si chipul lui relevau stoicism, iar tinuta sa intruchipa un straniu perfectionism.
Cu ce va pot servi?, zambi cu o remarca mecanica.
Credeam ca sunt singurul treaz!
Ma indoiesc. Sunt in toiul unei zile insorite., spuse el, aratand catre cerul artificial al
plafonului navei. Ati dori ceva de baut? Scoate o bucata de panza si incepe sa lustruiasca barul, de
la un capat la celalalt, prin miscari neumane, plutind parca deasupra podelei. Ei bine, iata-l, conectat
la fire printr-un sistem de scripeti ce-l umblau pe suprafata barului, indreptandu-se catre mine.
Esti un robot., costat eu prin disparitia sperantei de a interactiona cu o alta fiinta umana.
Android, tehnic vorbind. Arthur imi este numele .
Eu sunt Josh
Incantat!, spuse Arthur intizandu-si mana catre a mea. Ce ai dori sa bei?
Gin tonic, te rog.

Incep sa savurez bautura, insa se termina prea repede pentru sentimentul de exaltare, asa ca ii
fac semn lui Arthur pentru inca un pahar.
Arthur, cat de multe sti despre nava?
Nu stiu. Am cateva informatii.
Ce ar trebui sa fac daca un modul de hibernare nu functioneaza cum ar fi trebuit?
Imposibil. Modulele de hibernare sunt sigure.
Da, insa m-am trezit mai devreme.
Nu este posibil.
Cat timp mai avem pana cand ajungem pe Miu Z-05?, il provoc eu pe Arthur.
77 de ani.
Si cand ar trebui ca toti pasagerii sa se trezeasca din criostaza?
In penultima luna de voiaj.
Deci cum este posibil cac eu sa stau aici vorbind cu tine cu 77 de ani inainte de aterizare?
Ochii lui Arthur privesc in departare, intr-un punct fix, procesand informatiile existente. Apoi
isi ridica privirea spre mine, schitand acelasi zambet mecanic.
Este imposibil ca tu sa fi aici., spuse triumfator, ca si cum ar fi rezolvat problema.
Dar totusi sunt aici.
Scuza-ma, Josh. Specialitatea mea consta in bauturi si conversatii. Pune una dintre
intrebarile tale complicate unui Infomat. Aparatele acelea cred ca stiu totul.
Arthur, am probleme. Sunt complet pierdut in van. Sunt pierdutVoi muri de batranete pe
nava asta!, ii strig androidului.
Jim, toti murim. Inclusiv androizii ajung intr-un morman de piese de schimb. Nu moartea
conteaza, ci viata. Aceasta este viata ta. Ai de gand sa o traiesti sau sa-ti astepti funerariile?
Imi ridic mainile in semn de capitulare si il las pe Arthur sa-si contiune munca monotona si
complet previzibila, zambindu-mi incurajator, iar eu ma indrept catre cabina. Trebuie sa-mi revin si
confuzia generata de toata povestea cu hibernare si sa-mi fac un plan de combatere a problemei, sa
caut o modalitate de a-mi continua perpetuul vis. Ma duc sa caut un Mare Necunoscut Francois
Rabelais
SOL 3
Asadar, voi incerca sa repar modulul de hibernare, iar pentru asta voi avea nevoie de uneltele
mele.
PUNTEA DE COMANDA
In spatele usilor puntii de comanda, se afla o camera cu echipat in caz de urgenta, chiar langa
camera de hibernare a echipajului navei. Acesta este plin de tuburi de oxigen si costume spatiale, insa
ceea ce ma intereseaza este sectiuunea de HAZARD: extinctoare de foc, un topor, spuma pentru
scurgerile atmosferice. Surad la vederea unui sertar cu MANUALE DE URGENTA, iar in acesta un
breviar intitulat SISTEMUL DE HIBERNARE.
CAMERA DE HIBERNARE
Iata-ma, in fata modulului meu de hibernare. Pun jos trusa cu unelte pe care am gasit-o intr-un
depozit al unui alt pasager, numit JAMES PRESTON, asa ca ii multumesc pentru imprumut, si incerc

sa carpesc cu circuitele crio-patului modulul de hibernare dupa instructiuniile manualului. Inca se

poate citi pe ecranul modulului PASAGER ELIBERAT. Sisteml vibreaza, revenind la viata, iar
capsula crio-patului se deschide. Ma ridic, imi netezesc hainele si intru in modul. Capsule se inchide.
Am presupus o pozitie ideala, iar acum sunt pe spate, asteptand sa ma reintorc intr-un vis, intr-o
iluzie, iar totul sa-si revina, sa decurga normal, sa-mi vad viitorul predestinat implinit. Doar o liniste
mortuara si nimic nu se intampla. Probabil sistemul are un impas, asa ca incerc sa ii ofer un avant.
Impung senzorii semnelor vitale, incerc sa clatin capsula, insa degeaba. Acum sunt inchis intr-un
spatiul translucid claustrofobic. Imping in peretii crio-patului insa este sigilata. Incep sa strig,
sufocandu-ma in agonie, in esecul dorintei de conservare, furibund pe abscons. Insa in tot declinul
psihologic pe care il simteam, am observat o maneta de urgenta, eliberandu-ma din inchisoarea de
sticla. Mesajul de pe ecranul modulului reapare: PASAGER ELIBERAT.
PUNTEA DE CONTROL CAMERA DE HIBERNARE A ECHIPAJULUI
Ii privesc dormind, membrii eechipajului fiind aruncati intr-un hazard al unei fantezii, acoperiti de o
cataracta a unei iluzii meditative. Trebuie sa incerc - este singura optiune Trebuie sa intru in camera
aceea; imi trebuie un semn, un raspuns
SOL 49
PUNTEA UNU CENTRUL COMERCIAL
Credeam ca imi voi da seama care este problema. Credeam ca o sa gasesc un raspuns. Am
incercat totul., ii spun lui Arthur, gustand dintr-o noua bautura pe care mi-a oferit-o cu acel zambet
mecanic.
Cateodata chiar nu iti doresti o pauza.
Sunt singurul tau client, dar mereu lustruiesti un pahar.
Secretul meseriei. Ii face pe oameni nervosi cand un barman doar sta, privind in gol.
Bine. Releva-mi intelepciunea unui barman. Sunt pierdut in spatiu acum.
Dupa o pauza scurat de gandire: Nu te afli unde ai vrea tu sa fi. Simit ca ai vra sa fi
altundeva. Nu-i asa? Ei bine, uite cum stau lucrurile. Sa spunem ca ai putea bate din palme si sa te
duci oriunde ai dori. Inapoi pe Pamant, sau pe Miu Z-05. Pun pariu ca dorinta ti s-ar indeplini, tot te-ai
simti astfel crezand ca ar fi trebuit sa fi altundeva. Aceasta nu este o criza existentiala, este conditia
umana.
Nu suna a ceea ce as face.
Poate ca nu. Dar ideea este ca nu poti ramane in sfera ta ermetica meditativa contepland
asupra locului unde te-ai fi putut afla, uitand de locul in care te afli acum. Esti pe o nava imensa.
Mereu hoinaresti pe holuri peticind, lovind lucrurile cu uneltele tale si strigand la un computer. Ia o
pauza. Carpe diem!
PUNTEA DE OBSERVATIE
Am inceputt sa ma indepartez cat mai mult de locul acela imbibat intru-un iz efervescent,
frapant, innobiland aparentele intr-un hazard al spumosului, voiam sa fiu singur, departe de Arthur si
prelegeriile sale despre filozofia vietii si conditia jalnica in care ma aflu Voiam sa uit de tot, sa
devin un amnezic ambulant, un simplu somnambul ce-si continua marsul monoton printre cotloane
dedalice in cautarea absconsului. Imi indrept privirea catre vidul cosmic, catre vastul fauritor albastru,
catre peisagistica abisala cosmica; si-mi vad disperarea, si-mi simt agonia. In momentul acela as fi
vrut sa ma eliberez, sa ma alaturi flacarilor stinse ale neantului, sa-mi simt sufletul luat de un nefast
eter al imponderabilitaii, sa-mi las trupul sa leviteze in deriva catre un Mare Necunoscut Insa
alinarea imi este gasita in lacrimile varsate, in nostalgie, iar un torent de melancolie ma izbeste,
privind stelele unui cer diafan.

CAMERA DE HIBERNARE
Plutesc pe o mare a unor mii de adormiti, de trupuri neinsufletite duse de ape in van, printre
taine universale, intr-o perpetua regresie sarmani hipnotici. Dupa ce trec de modulul meu de
hibernare, demontat si reasamblat, o anosta inchisoare de sticla, continui sa ma uit la chipurile
pasagerilor letargici, scrutandu-le aparentele, fizionomia, datele acestora Insa ma opresc langa
capsula #1418.
AVA DUNN
Jurnalist, New York
Varsta: 38
Grupa sanguina: ABTip calatorie: dus-intros
SOL 76
CENTRUL COMERCIAL
Stiai ca 90% din interprinderile din lume sunt detinute de opt companii?, ii citesc lui Arthur
din articolul Avei.
Chiar asa sa fie?
Este o scriitoare foarte buna. Isi stie posibilitatiile, nu ii este frica de nimeni.
Cine?, intreba Arthur.
Ava.
Si cine este Ava?
O pasagera. O fiinta afrodiziaca ce-si etaleaza gratia prin propria-i prezenta, o Venus a
cotidianului futuristInsa in zadar aripile-i sunt incarcerate intr-o colivie de sticla, iar
privighetoriile nu pot vedea sticla ermetica este in transa, intr-un somn profund. Nu spun ca
universul este machiavelic. Are doar o pasiune pentru umorul negru. Nu doar ca te distruge ci te
distruge intr-un mod ironic. Obti sansa de a zbura catre o alta planeta, insa vei muri pe drum; esti
complet singur, cu I entitate feminina indilica chiar in fata ta, insa nu poti ajunge la ea. Cateodata stau
la capsula ei, imaginandu-mi o conversatie intre noi incerc sa-i vorbesc.
Josh, Ava este in criostaza.
StiuStiu, ii spun lui Arthur ingandurat.
Sa presupunem ca te afli izolat pe o insula, si ai puterea de a-ti dori ca cineva sa fie acolo
alaturi de tine. Nu ai mai simti solitudinea, insa ai obliga pe altcineva sa ramana naufragiat pe insula.
Ti-ai pune dorinta?, il intreb pe Arthur in cele din urma.
Nu stiu. Nu am fost niciodata pe o insula.
Atunci, sa presupunem ca ti-ai dat seama cum sa iti faci viata mai buna. Insa e gresit, si nu
exista cale inapoi. Cat de gresit ar trebui sa fie acel lucru pentru a te opri? Adica, daca ti-ar face viata
de o mie de ori mai buna? Cum poti calcula ponderile?
Josh, acestea nu sunt intrebari pentru un robot.
Stiu cum o pot trezi pe Ava, ii spun privindu-l frustrat.
Suna ca o idee foarte una. Ti-ar trebui putina companie.
Insa ar insemna izolarea ei pe acesta nava pentru tot restul vietii!
Atunci, nu poti face asta.

SOL 89
CAMERA DE HIBERNARE
Ma aflu chiar in fata Avei: cu uneltele intr-o mana, iar cu ghidul tehnic in cealalta. Incerc sami calmez pulsul si respiratia. Este o fapta nebuneasca, insa disperarea cere sacrificii. Deschid
modulul de hibernare cu mainile tremurande, si pregatesc circuitele. Incep sa schimb contactele intre
ele. Insa ezit este prea tarziu. Modulul de hibernare scoase un zumzet, iar cupola de sticla a capsulei
se ridica.
Era chiar acolo o fiinta divina, cufundata intr-o aura de beatitudine. Era fermecatoare
Buna dimineata, Ava! Ma numesc Lily