Sunteți pe pagina 1din 15

DIFERENTA DINTRE PUTERE SI CURAJ

Este nevoie de putere ca sa fii ferm.


Este nevoie de curaj ca sa fii delicat.
Este nevoie de putere ca sa cuceresti.
Este nevoie de curaj ca sa te predai.
Este nevoie de putere ca sa fii sigur.
Este nevoie de curaj ca sa ai indoieli.
Este nevoie de putere ca sa fii independent.
Este nevoie de curaj ca sa te sprijini pe ceilalti.
Este nevoie de putere ca sa fii ca ceilalti.
Este nevoie de curaj ca sa fii tu insuti.
Este nevoie de putere ca sa-ti ascunzi suferinta.
Este nevoie de curaj ca sa-ti arati durerea si sa lupti cu ea.
Este nevoie de putere ca sa induri abuzurile.
Este nevoie de curaj ca sa le opresti.
Este nevoie de putere ca sa iubesti.
Este nevoie de curaj ca sa te lasi iubit.
Este nevoie de putere ca sa supravietuiesti.
Este nevoie de curaj ca sa traiesti.
Este nevoie de putere ca sa intelegi si aceepti aceste cuvinte.
Este nevoie de curaj ca sa le trimiti celor care au nevoie de ele.
Fie sa gasesti intotdeauna curajul de care ai nevoie in viata!

POVESTEA CALATORULUI

Un calator mergea intr-o zi dintr-un sat in altul. Pe drum a observat un taran care isi lucra
pamantul si l-a intrebat:
- Tocmai am plecat din satul din munti si ma indrept spre satul din vale, oare cum sunt
oamenii de acolo?
- Inainte de asta, imi puteti spune cum vi s-au parut oamenii din acel sat?
- Ohhh! Reci, suspiciosi, neprietenosi, egoisti, inchisi in ei insisi, deloc blanzi...
- Din pacate asa sunt si in satul din vale!
Calatorul s-a intristat si a plecat dezamagit mai departe.
Dupa catva timp un alt calator trecea prin acelasi loc si i-a pus taranului aceeasi
intrebare.Acesta l-a intrebat ca si pe cel dinainte:
- Inainte de asta, imi puteti spune cum vi s-au parut oamenii de acolo?
- Ohhh! Extraordinari! As fi vrut sa raman acolo! Oameni, veseli, buni, generosi, primitori cu
strainii, intotdeauna gata sa ma asculte si sa-mi spuna o vorba buna!
- Din fericire asa sunt si in satul din vale!
Calatorul a plecat mai departe fericit, plin de nerabdare.
Oamenii din viata ta cu sunt acum?
Cauta ce este mai bun in fiecare! Depinde numai de tine daca pleci mai departe dezamagit sau
plin de incredere si fericire...Ei sunt doar oglinda in care te privesti.Daca vrei mai multa
dragoste si atentie de la ceilalti, incepe prin a darui tu aceste lucruri.

NU MAI ATEPTA S SE SCHIMBE LUMEA!

n timpuri de mult uitate, tria un rege care conducea o ar prosper.


ntr-una din zile, acesta s-a dus s viziteze unul dintre cele mai ndeprtate coluri ale
regatului su. Cnd s-a ntors la palat a nceput s se plng de ct de tare l dureau picioarele
ntruct a fost prima dat cnd a strbtut o cale att de lung iar drumul a fost stncos i
dificil.
Prin urmare s-a decis s ia msuri. A poruncit oamenilor si s acopere fiecare drum din
ntreg regatul cu piele. n mod cert va fi nevoie de mii de piei de vite i va costa o uria
sum de bani.
Unul dintre slujitorii si nelepi a cutezat ns s-i spun regelui: Mria ta, de ce s cheltuii
fr folos atia bani. Mai bine poruncii s v taie o bucat mai mic de piele cu care s v
acoperii picioarele.
Regele a fost mai nti surprins, dar ntr-un final a acceptat s-i fac lui nclri cu care s
poat strbate toate drumurile grele ale regatului.
Morala:
Nu mai atepta ca lumea s se schimbe aa nct s i fie ie mai uor, mai bine. ntoarce-i
privirea ctre tine, investete n tine. Drumul n via nu a fost i nici nu va fi vreodat facil.
Dar dac te dotezi corespunztor i vei putea face fa cu succes.

REET PENTRU SUFLET - IERTAREA


Ingrediente:
mult inelepciune i nelegere
Modul de preparare:
narmeaz-te cu o dorin adevrat de a fi mai bun cu tine i cu cei din jur. nelege c
fiecare dintre noi facem ce putem mai bine innd cont de resursele, instrumentele i
intelepciunea pe care le avem n dotare. Gsete puterea de a fi mai presus de mnie, team,
resentimente, ur, artat cu degetul, suspiciune, amrciune, nvinuire, condamnare. Accept
c aciunea s-a petrecut n trecut i ce a fost nu se mai poate schimba. Las sentimentele
negative s se evapore.
tiu c reeta e mai complicat, dar rezultatul merit efortul. Spiritul tu nva ce e aceea
compasiunea, mintea poate gndi pozitiv, iar tu vei putea avea parte de o via mai fericit.
Servete-o tuturor celor dragi ie, servete-o celor care cu voie sau fr voie te-au rnit n
vreun fel, servetei-o ie. Tuturor ne place s avem parte de iertarea celorlali dar ne e att de
greu s iertm i s ne iertm.
Mult succes!

FEREASTRA SUFLETULUI

Am citit zilele acestea o poveste despre o familie care a primit de la o ruda in varsta o casa
intr-un cartier foarte linistit. Inainte de a se muta mama, tatal si fiica lor mergeau cateva ore
in fiecare zi pentru a scoate din casa lucrurile vechi, pentru a face curatenie si a pregati cat
mai bine locuinta.
In prima dimineata cand au ajuns in casa fiica a observat, privind pe fereastra, o doamna in
varsta care isi intindea hainele abia spalate in balcon.
- Mama, priveste ce haine murdare intinde vecina noastra in balcon! Pana si eu stiu sa spal
mai bine decat ea! Poate ar trebui sa merg s-o invat cum se face! Sau poate sa-i spun ce sapun
sa foloseasca
Mama a privit la doamna in varsta care isi intindea rufele, a privit apoi la fiica ei si n-a spus
nici un cuvant.
Si asa, la fiecare doua sau trei zile fiica repeta observatiile, in timp ce vecina isi ntindea
rufele la soare.
Dupa vreo luna fiica a ramas surprinsa vazand ca vecina sa intindea pe sarma cearceafuri
mult mai curate, asa ca i-a spus mamei sale:
- Priveste, a invatat sa spele rufele, cu toate ca n-am avut timp sa trec pe la ea sa-i spun cum
se face!
Mama s-a uitat zambind la ea si i-a raspuns:
- Nu, astazi am reusit sa vin ceva mai devreme decat tine si am spalat geamurile casei
noastre!
Si in viata se intampla de multe ori la fel Totul depinde de cat de curata este fereastra
sufletului nostru, cea prin care observam faptele celorlalti.

Inainte de a critica, potrivit ar fi sa ne uitam la noi insine si sa ne curatm sufletul pentru a


putea vedea clar ceea ce se intampla in jurul nostru. Atunci am reusi in sfarsit sa vedem si
curatenia sufleteasc a celorlalti, chiar daca ei nu sunt niciodata perfecti
Fie ca afara este ploaie, vant sau soare eu ma straduiesc in fiecare zi, atat cat imi sta in
puteri, sa-mi pastrez curata fereastra sufletului. Si fara indoiala azi te vad mult mai bine
decat ieri!
O zi fericita, in care sa intre cat mai multa lumina prin fereastra ta!
5

URMELE LASATE

A fost odata un baietel cu un caracter foarte urat.


Tatal lui i-a dat intr-o zi un saculet plin de cuie si i-a spus:
- Bate cate un cui in pomul din spatele gradinii de fiecare data cand te superi sau te certi cu
cineva!
In prima zi baiatul a batut 37 de cuie. In saptamanile care au urmat a invatat sa se controleze
si numarul cuielor batute in copac s-a micsorat de la o zi la alta.
Descoperise ca este mult mai usor sa te controlezi decat sa bati cuie intr-un copac!
In sfarsit a sosit ziua in care baiatul nu a mai batut niciun cui in pom. S-a dus prin urmare la
tatal sau sa-i spuna ca nu a mai batut niciun cui in acea zi.
Tatal lui i-a spus atunci:
- Scoate cate un cui din pom pentru fiecare zi care trece fara sa iti pierzi rabdarea!
Zilele au trecut si in sfarsit baiatul a putut sa-i spuna tatalui ca a scos toate cuiele din pom.
Tatal l-a condus pe baiat pana in fata pomului si i-a spus:
- Fiule, te-ai purtat foarte bine, dar priveste cate gauri sunt in copac! Nu va mai fi niciodata ca
inainte
Cand te certi cu cineva si cand ii spui lucruri urate ii lasi o rana, la fel ca aceasta

POVESTEA BROSCUEI CAMPION

Cu toate c povestea e din acelea care ncep cu A fost odat ca niciodat, ndrznete s o
citeti. Ne privete pe fiecare dintre noi.
Dar s trecem la firul ei. Aciunea are loc ntr-un mic regat de broscue. Auzi ce le trecur
ntr-o zi acestora prin cap.
Cum ar fi s organizeze o ntrecere? Dar nu una obinuit. Una a crei obiectiv s fie aproape
imposibil de atins. N-au stat mult pe gnduri. Ideea a rsrit rapid: s escaladeze cel mai nalt
turn.
Ca la orice concurs, o mulime de broscue au venit s i ncerce norocul i o mulime i mai
mare s-a strns s priveasc. Startul s-a dat. Concurenii au luat-o la picior ctre turnul cel
nalt. Privitorii erau convini c nicio broscu nu are nici cea mai mic ans. n timp ce
acetia i ddeau de zor cu prerea, broscuele renunau una cte una. Doar cteva mai
escaladau turnul.
Nico ans, e o nebunie, e imposibil, v irosii timpul, nu vei fi n stare spuneau ntr-una
privitorii n timp ce n concurs a mai rmas doar o singur broscu. Aceasta i continua
drumul ctre vrf. i iat-o ajuns, a reuit!
O mulime de aplauze a ntrerupt linitea ce se aternuse n ultimele secunde ale concursului.
Care a fost secretul broscuei, cum de a reuit, cum de a fost posibil? Se ntreba ntr-una toat
lumea.
Probabil te ntrebi i tu. Ei bine, broscua avea ceva care paradoxal a ajutat-o s mearg pn
n vrf. Ea era surd i prin urmare nu a avut cum s aud toate remarcile fcute de cei
nencreztori.
Oare pe noi ct de mult ne trag n jos prerile pesimiste proprii sau ale celor din jurul nostru?
Cte din nereuitele noastre sunt consecina faptului c am plecat urechea la astfel de vorbe i
ne-am descurajat?

STAPANUL CADOULUI

Lnga Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i ndrume pe cei tineri n
budismul Zen. Se spune ca n ciuda vrstei naintate, el putea nfrnge orice adversar.
ntr-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns n localitatea
unde traia batrnul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta
pna cnd adversarul facea prima miscare si apoi, fiind daruit cu destula inteligenta pentru a
corecta orice greseala ar fi facut, contraataca cu viteza.
Tnarul luptator nu pierduse nca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l
nvinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau mpotriva luptei, dar batrnul Samurai a
acceptat provocarea. S-au adunat toti n piata din centrul orasului, iar tnarul a nceput sa-l
insulte pe Samurai. A aruncat cteva pietre n directia lui, l-a scuipat n fata, i-a aruncat toate
insultele ce exista sub soare, i-a insultat pna si pe stramosi. Timp de cteva ore, a facut totul
pentru a-l provoca pe maestru, dar batrnul ramnea impasibil. La sfrsitul dupa-amiezii,
simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.
Deceptionati de faptul ca maestrul primise att de multe insulte si provocari, studentii l-au
ntrebat: "Cum ai putut rabda att de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca
stiai ca ai fi pierdut, n loc sa-ti expui lasitatea n fata tuturor?"
"Daca cineva vine la tine cu un cadou si tu nu l primesti, cui apartine cadoul?" - ntreba
Samuraiul.
"Celui care ti l-a oferit - replica unul dintre discipoli."
"La fel si cu orice mnie, insulta sau invidie - spuse maestrul. Cnd nu sunt acceptate,
continua sa apartina celui care le-a purtat."
In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul
de situatii nedorite. Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne
incurca. Totul depinde de tine. Poti alege sa accepti orice cadou si sa fi inclus in planurile
altora, sau sa fi selectiv... si sa accepti doar acele cadouri care te ajuta in cresterea ta.

MICILE LUCRURI DIN VIATA NOASTRA

Micile pietre fac muntii mari


Micii pasi pot acoperi mile
Micile acte de bunatate si iubire
Dau lumii surasul ei cel mare
Cuvinte mici pot alina necazul
Micile imbratisari pot usca marile lacrimi
Micile lumanari pot lumina intunericul
Micile amitiri dureaza ani de zile
Micile vise pot duce la maretie
Micile victorii la succes
Micile lucruri in viata
Sunt cele care aduc cea mai mare bucurie.

INIMA PERFECTA

Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna
trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au
strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de
acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata
Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de
multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!
Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios
sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai
ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea
fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre
bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult,
din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.
-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la
inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a
ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit
dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi
da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar
pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le
pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel
de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic
in schimb, nici macar o bucatica din inima lor Acestea sunt ranile deschise din inima mea,
pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani
sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti
oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu
bucati din inimile lor Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a
incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de
batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a
primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si ia intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca
niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei
doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept O inima
perfecta, dar lipsita de frumusete Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?

10

FLUTURELE

Un bieel a gsit coconul unui fluture. L-a luat cu el i zilnic l privea, poate, poate va
surprinde momentul n care fluturaul va iei la lumina zilei.
i iat c ziua mult ateptat i-a fcut apariia. A stat biatul nostru ore n ir pentru a privi
cum fluturele ncerca s ias printr-o gaur extrem de mic.
Dup o vreme ns, fluturele nu a mai progresat deloc. Se pare c a fcut tot ce i-a stat n
putin pentru a iei, dar nu a fost de ajuns. Biatului i s-a fcut mil i s-a decis s i vin n
ajutor. A luat o foarfec i a tiat partea care a mai rmas din cocon. Astfel fluturele a reuit
s ias cu uurin.
Dar corpul lui era umflat, iar aripile i erau mici i scorojite. Biatul a continuat s priveasc
nou nscutul flutura ateptnd ca n orice moment s i ia zborul. Din pcate acest lucru nu
s-a mai ntmplat. Fluturele a fost nevoit s i petreac restul zilelor trndu-se de ici colo,
cu un corp umflat i aripi scorojite. Niciodat nu a fost n stare s zboare.
Biatul, n buntatea i mila lui, nu a neles c acel chin de a trece prin guric mic a
coconului i era vital fluturelui. Era modalitatea prin care fluidul din corp era forat s ajung
n aripi pentru ca acestea s fie pregtite pentru zbor imediat ce va reui s se elibereze din
cocon.
Asemeni fluturelui, i noi trebuie de multe ori s ne zbatem n via pentru a ne ctiga
libertatea i a ne putea lua zborul. Orict de greu pare a fi uneori, nu te lsa copleit(),
focalizez-te pe ceva pozitiv, gsete-i un motiv pentru care s te lupi n continuare i s nu
te dai btut().

11

O BIJUTERIE VALOROASA SI UNICA

- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi
bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa
fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa
aceea
Apoi, dupa o mica pauza adauga:
- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede
si as putea sa ma ocup si de tine.
- Aaa incantat sa va ajut - baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat
in seama si amanat.
- Bine - incuviinta batranul invatat. Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului
adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru
ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai
grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino
cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n
dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica
bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii
radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de
scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a
oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde
inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n
lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul
intelept.
Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca
sa-l poat scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul
plecat.

12

- Imi pare rau - incepu el - dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut
lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la
adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! - spuse zambitor inteleptul.
Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la
bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si
intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul!
Flacaul incaleca si pleca in goana Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin
lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur
pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda
degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie
valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea
ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si
asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze
Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge
valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va
mereu cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora sau par sa nu-si
dea seama cat sunteti de pretiosi

13

EU INCA MAI CRESC!

Edmund Hillary a fost primul om care a escaladat muntele Everest. In 29 Mai 1953 a urcat pe
cel mai inalt munte stiut de oameni. A fost rasplatit pentru eforturile sale.
Cu toate acestea, pana nu citim cartea sa, "High Adventure", nu putem intelege ca Hillary a
trebuit sa creasca pentru a obtine acest succes.
Vezi, in 1952 a incercat sa urce pe muntele Everest, dar a esuat. Cateva saptamani mai tarziu,
un grup de englezi l-a rugat sa le adreseze cateva cuvinte membrilor. Hillary a pasit pe scena
in aplauze furtunoase. Audienta recunostea incercarea sa de a atinge excelenta, dar Edmund
Hillary se considera un esec. S-a dus de langa microfon si a inaintat pana pe marginea
platformei.
A ridicat pumnul catre o poza a muntelui. A spus cu voce tare, Everestule, tu m-ai invins
prima data, dar eu te voi invinge data viitoare pentru ca tu ai crescut deja cat ai putut sa
cresti... dar eu inca mai cresc!

14

POVESTEA STELUTEI DE MARE


O teribil furtun se abtu asupra mrii. Vntul sufla nghetat, brzdnd apa si nltnd-o n
valuri uriase care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere si producnd curenti care
ptrundeau n adnc ca plugurile de otel si smulgeau din loc vietuitoarele marine, crustaceele
si molustele, purtndu-le la zeci de metri de trm.
Atunci cnd furtuna se potoli, la fel de repede precum se si pornise, apa se domoli si se
retrase. Acum plaja era o imens ntindere de noroi unde se zvrcoleau n agonie mii si mii de
stele marine. Erau att de multe nct plaja prea c devenise rozalie.
Acest lucru fcu s vin mult lume pe acea parte a coastei. Sosir acolo si echipe de la
diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.
Stelele marine erau aproape nemiscate.
Trgeau s moar.
n multime, tinut de mn de tatl su, era si un copil care privea cu ochii plini de tristete
micutele stele de mare. Cu totii se uitau si nimeni nu fcea nimic. Dintr-odat, copilul ls
mna tatlui su, si scoase nclsmintea si fugi pe plaj. Se aplec si culese cu mnutele sale
trei stelute de mare; apoi, lund-o la fug, le duse n ap. Dup aceea, se ntoarse napoi si
repet operatiunea.
De pe parapet, un om strig spre el:
- Dar ce faci, biete?
- Arunc n ap stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plaj, rspunse copilul fr a se opri
din fug.
- Dar pe plaja asta sunt mii si mii de stele de mare: cu siguran nu ai s poti s le salvezi pe
toate. Sunt prea multe, mai strig brbatul. Ca s nu mai spunem c la fel se ntmpl pe sute
de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poti schimba lucrurile!
Copilul zmbi, se aplec iar si mai culese o stea de mare si, aruncnd-o n ap rspunse:
- Iat c am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Brbatul rmase o clip mut, apoi se aplec, si scoase pantofii si sosetele si cobor si el pe
plaj. ncepu s adune stele de mare si s le arunce n ap. O clip mai trziu coborr nc
dou fete si astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine n ap. Dup alte cteva
minute erau cincizeci, apoi o sut, dou sute, mii de persoane care aruncau stele de mare n
ap. Astfel fur salvate toate.
Morala:
Pentru ca lumea s se schimbe ar fi suficient s aiba cineva - chiar si un copil - ndrzneala de
a ncepe.

15