INITIERE IN PESCUIT (I)

Sunt pescar. De mine!

Pasul I: alege-ti prietenii!

N-am auzit inca de cineva care sa se apuce de pescuit, asa, singurel... Inti a vazut pescari la
margine de apa; a cascat gura; daca a vazut o "captura", a cerut lamuriri... Sau, cel mai probabil,
un amic pescar l-a luat o data la balta, i-a pus o undita in mna si... TROSC! Un pestisor! Ce
pestisor?! Un monstru!!! Dar, cel agatat a fost... viitorul pescar! Banuiesc, daca citesti aceste
rnduri, ca esti cam acolo, cititorule. Vrei sa te apuci SERIOS de pescuit. Sa investesti, timp,
bani, pricepere...

Nu te repezi sa cumperi prima "scula" frumoasa care iti iese in cale! Ace, gute, plute, plumbi etc...
Stai un pic si cugeta: vreau sa pescuiesc anumiti pesti sau vreau sa ies la balta cu amicii si sa
prind si eu impreuna cu ei? In primul caz, trebuie sa cauti pe site-ul nostru, rubrica ce crezi ca ti
se potriveste. In ultima varianta - cea mai intlnita - rami aici: iata ce ai de facut.
Decide daca acesti prieteni sunt si buni colegi, dispusi sa te invete ceva; daca maniera
lor de pescuit iti este pe plac; daca vrei ca in urmatorii ani, week-end de week-end, vrei
sa "iesi la balta" cu ei.

Presupunnd ca raspunsul este pozitiv, vezi cu mare atentie cum pescuiesc ei - ct de

"buni" sunt?
Daca ai incredere, intreaba ce-ct-in ce sa investesti; un sfat este sa nu te zgrcesti,
chiar de la inceput: cumpara scule bune, de firma, chiar daca sunt mai scumpe.
Gndeste critic, nu accepta totul ca "bun": mai intreaba si pe altii, chiar pe acest site.
Te-ai informat, ai investit, acum - spor la treaba!, aventura acum incepe.
Pasul I bis: Esti singur? Ia-o incet!

Orinde te-ai duce, pe ru, pe balta sau la mare, orice peste ai tinti, "scula universala" este
UNDITA.
Daca ai avut inspiratia sa te informezi inainte de a investi, iata cteva sfaturi:
cumpara de la inceput o undita "buna", de calitate, scumpa: trebuie sa fie usoara - vei sta
multe ore cu ea in mna;
lungimea de 4 sau 5 metri este optima att la inceput - este mai usor de mnuit - ct si
mai trziu (vei pescui din barca sau lnga mal, comoditatea este o calitate si o necesitate
indiscutabile)
linia fina (masura este milimetrul; la undita, linia de 0,20 mm este optima), de calitate
(rezistenta - in kilograme; supletea - in dolari, la cursul zilei); o linie buna are diametrul
mic, este rezistenta (peste 2 kg) si nu are "memorie"; cnd o cumperi, ia cam un metru
de fir, fa-i un nod la mijloc si trage de capete, dar nu sa arati vnzatorului ca esti un
 Hercule "incognito", ci doar ca sa iti dai seama ct de mult se alungeste sau daca se
rupe prea usor, la nod. Si nici sa nu te tai in fir...

chiostecul (vom vedea ce este acesta), tot fin (0,12-0,14 mm)

plumbisorii mici, trebuie sa fie moi, sa se deformeze usor, strnsi intre degete.
plutele fine, de 0,2 - 0,5 grame; acestea trebuie sa fie rezistente, sa nu sperie pestele si
sa fie si vizibila pentru pescar.

momeala cea mai folosita este viermusul; se mai folosesc cocoloase de pine, cubulete
minuscule de mamaliga, larve de chironomidae, rme mici, bobite de cnepa fiarta etc. In
functie de pestele urmarit - si, astfel, de momeala folosita, alegem crligul.
crligele trebuie sa fie mici, fine, bine ascutite; calitatea unui crlig este vizibila si la pret
(marimile variaza in functie de model; regula este ca cifrele mari desemneaza crlige
mici, iar cifrele mici - crlige mari!).

Inarmat cu aceste minime cunostinte, sa pornim la treaba:

1. Sa legam un crlig.
Inti, un sfat: Antreneaza-te la legarea nodurilor folosind un crlig mare (chiar foarte mare!) si o
bucata de guta groasa. Cnd a `nceput sa-ti iasa "si cu ochii `nchisi", treci la acul de 16 si guta de
0,12. Bucatile de guta de care se ataseaza acul se numesc chiostec; acestea sunt fine (0,12-0,14
mm) si au o lungime de circa 25 cm. Daca folosim un ac cu paleta, nodul urmator este cel mai
folosit.

2. Sa facem o "linie".

Linia este intermediarul intre acul cu chiostec si undita. Deci, firul trebuie sa fie un pic mai
rezistent (mai gros). Atunci cnd linia este atasata de undita (vom vedea cum) si va avea montat
chiostecul, ea nu va trebui sa fie mai lunga dect undita, ci cam egala:
 atasam pluta de linie prin intermediul micului ochi al acesteia si / sau al varnisurilor.
echilibram pluta cu plumbisori mici (tip sfera despicata) pe care ii atasam "sub" pluta.

"mutam" pluta si plumbii prin culisare ceva mai "sus" si taiem bucata de guta pe care am
facut montajul (se presupune ca se poate deteriora linia la strangerea plumbilor)
facem un nodulet bucla,

de care vom atasa chiostecul (tot prin intermediul unei bucle) cu crligul.
 de la acesta din urma, masuram o lungime (cu vreo 30-40 de cm mai mare decat undita)
de guta, pe care o sectionam de pe rola de fir.
acestui capat (pe care il trecem printr-un varnis potrivit pe grosimea varfului unditei) ii
facem un nou nod bucla

si il atasam cam la 15-20 cm de varful unditei; apoi, "matisam" linia pe varful unditei

si o fixam cu varnisul chiar in varf,

in asa fel incat linia sa nu fie mai lunga decat undita.

3. Sa mergem la pescuit.

Cel mai bine este sa ai o traista care sa se poarte singura. Dar cum asa ceva inca nu s-a
inventat, un rucsac e numai bun (se poarta comod si ai minile libere. Libere sa care undita si
alte chestii, care nu incap in rucsac! Ce trebuie sa avem in rucsac?
permis de pescuit sau bani suficienti pentru plata, la baltile particulare
scaunel pliant
termos cu cafea sau ceai; canita; apa
ceva de-ale gurii - tigari (bricheta), ciocolata, un sandwich etc
o rola de "guta" in caz ca se rupe linia
cteva chiostece facute de acasa
o pluta-doua, de rezerva
plumbisori pentru echilibrat pluta (in figura, in cutioara)

un clestisor de unghii (pentru taiat monofilamentul) sau foarfeca; briceag

 un "vas" in care se prepara nada
o punga pentru gunoi (mai mare, s-ar putea sa ai nevoie sa strngi si gunoiul altora, nu
numai al tau...)
hrtie igienica
plasturi pentru rani diverse; e bun si un algocalmin, o aspirina, ceva... - daca ai vreo
suferinta, nu uita medicamentele acasa!
alifie contra arsurilor solare; strugurel pentru buze (ultimul e bun si iarna!)
alifie contra insectelor
o punga pentru "capturi"
o pelerina de ploaie; poate si un pulover, manusi etc
Ce trebuie sa avem lnga rucsac?
undita cu liniile pregatite (astea pot fi in rucsac)
nada, momeala
palarie (de soare sau de ploaie)
ochelari de soare
incaltari solide, eventual impermeabile
un juvelnic pentru a pastra pestele viu pna la plecare sau pna la cntarire-fotografiere
si eliberare
un mincioc (pentru optimisti!)
un suport pentru undita
Ce NU trebuie sa avem la noi?
casetofon sau alte dispozitive de enervat pescarii
mai mult de 100 ml de "tarie"
mai mult de 500 ml bere/vin
sotia (sotia prietenului, evident)
Cteva sfaturi.
inainte de a te aseza pe marginea apei, gndeste-te daca mai poti pleca; ai grija, in caz
de ploaie, sa mai poti scoate masina din locul in care ai lasat-o; daca ai dubii, incearca
drumul inti cu piciorul; iarba umeda te poate trimite direct in apa!
incearca sa fii ct mai "comod" - bagaje usoare, nu umflate!, scaun confortabil, alimentele
si bauturile preferate; haine largi, bune in caz de intemperii, nu foarte batatoare la ochi.
nu sta in bataia soarelui fara protectia minima necesara: ochelari de soare, crema-ecran,
camasa (nu ignorati arsurile "minore" de pe antebrate, ceafa, omoplati care apar cand
purtati un maieu! Soarele ESTE periculos la orele de maxima expunere.).
iarna, nu te avnta pe gheata daca nu esti sigur ca va rezista; in nici un caz, nu te duce
singur! Daca tot aveti dubii, renuntati! N-ati venit la balta sa "muriti cu el de gt!"
Ceaiul fierbinte incalzeste, nu consumul excesiv de alcool - acesta din urma, de fapt, vlaguieste
organismul. Daca nu esti bine imbracat si ti-e frig, mai bine te duci acasa!
in barca, respecta regulile de mai sus, privitoare la vreme.
 in plus: stai jos; nu face miscari bruste; asculta de conducatorul barcii; fii cu ochii in patru
pna la 16!; ai grija sa nu incurci pe altii...; poarta o vesta de salvare, chiar daca pare
incomoda si... penibila. Are rolul - asa cum ii spune si numele - sa iti salveze viata!
De aici incolo, devenim "specialisti!"

INITIERE IN PESCUIT (II)

4. N-ai plecat? Aaa, ai si ajuns!...

Crezi ca, daca ai undita pregatita, ai rezolvat treaba? Ehei, mai e mult pna sa bagi peste in
juvelnic...

Pasul 1: Trage-ti sufletul.

Ai ajuns; masina e parcata la loc bun (mai poti sa si pleci daca incepe ploaia, nu exista pericolul
sa cada in apa, nu o arde soarele, nu ai "uitat" casetofonul deschis cu manelele la maxim....), ti-ai
lasat bagajele bine ascunse in portbagaj si... te-ai oprit pe mal.

Amatoru' neinformat (nu e cazul nostru, noi tocmai ne informam) isi monteaza undita, pune un
vierme si... PLICI! in apa. Noi nuuuuuuuu!!!.

Mirosim! Adulmecam! Observam! Luam aminte! Cum? Iata:

musai ca cineva a ajuns inaintea noastra (legea lui Murphy spune ca orict de devreme ai veni,
locurile "bune" sunt deja ocupate...).
 apropie-te si saluta primul.

apoi, taci si priveste.

vezi ce face; vezi cum face.

daca scoate chiar si cel mai amart peste, trebuie sa iti arati respectul si consideratiunea.

daca nu prinde, e vremea rea: prea mult sau prea putin soare, prea tare sau prea slab vntul;
valuri prea mari sau apa prea calma; gaseste-i TU o scuza!

intreaba de taxa; poate este nevoie de permis.

vorbeste despre vreme;

abia acum il intrebi: ce peste exista in balta (eu nu ma pricep, credeti ca as putea gasi niste
maruntis, uite, in stuful ala?); "la ce mannca" pestele din balta (nade, momeli, monturi); daca nu
intelegi, spune-i si roaga-l sa-ti arate; daca stii despre ce e vorba, flateaza-l: "cu ace asa de mici?
nu mi-ar fi trecut prin cap! dar dumneavoastra, cu atta experienta..."

te-ai lamurit? acum studiaza din nou apa; vezi daca "misca" la suprafata; cam la ce distanta de
mal; intreaba-te cam care ar fi adncimea (daca te intrebi, nimeresti macar aproximativ); vezi de
unde bate vntul (impotriva vntului, risti sa-ti intre crligu'-n ochi!); vezi de unde vin valurile (nu-i
obligatoriu sa bata amndoua in acelasi sens, chiar daca asa se intmpla de regula)

ocheste un loc in care poti sa stai si sa pescuiesti ct mai comod (sa prinzi si peste, ca altfel,
cel mai comod e tot acasa!)

acu' fugi repede la masina, descarca tot, ocupa-ti locul pe care l-ai visat intreaga saptamna...

abia acum poti spune ca AI SOSIT!!!

Pasul 2: Organizeaza-te
 inti, lasa bagajele jos.

nu acolo!, nu vezi ca se uda!

vezi incotro vei arunca undita (in partea cealalta vei monta juvelnicul).

pozitioneaza scaunul (ia-ti unul comod si de carat si de stat; eventual, picioarele scaunului sa
nu se infiga in pamntul moale; daca se infig ale tale, cauta alt loc!)

nu te limita la prima alegere; aseaza-te, de proba, de mai multe ori, pna esti multumit, cam la
un metru de marginea apei (fii atent, malul poate sa se prabuseasca! odata cu tine!!! iar unul din
voi - tu sau malul - va avea ziua ruinata....(atentie.jpg)), in asa fel inct sa poti "circula" pe
dinaintea lui fara sa cazi in apa.

instaleaza-ti juvelnicul (ia unul lung, de 3-5 metri!) in asa fel inct: a) sa nu il agati cu undita; b)
din pozitia seznd, sa poti pune cu grija, incet, pestele in juvelnic; n-are rost sa incerci sa-i inveti
sa zboare, au incercat si altii, iar pestii care au vazut cum este sa zboare, nu au mai trait ca sa
mai poata povesti...

instaleaza-ti, tot la indemna, "bolul" pentru nada (cele mai bune sunt dintr-un fel de musama,
impermeabile, usoare, comod de folosit; un lighean sau o galeata sunt in general, acceptate, dar
nu sunt la fel de bune).

prepara-ti nada (pna inveti trucurile, smecheriile, retetele, cel mai bine este sa cumperi o nada
gata facuta, de la magazin; cea buna este destul de scumpa, dar nu te "arunca": una
romneasca pentru "albitura" este OK): peste "praful" din bol, pui apa DIN BALTI (nu veni cu ea
de acasa, de la robinet!!!), putin cte putin. Oricnd poti sa mai pui apa in nada, dar de scos...
Deci, atentie! In nada astfel pregatita poti sa mai "arunci" niste boabe moi de porumb (din cutie),
viermi, rme taiate etc.

monteaza undita, asa cum ai invatat acasa (in timpul asta, nada preparata are timp sa se
inmoaie bine, sa se umfle, sa combine gusturile componentelor)

lanseaza undita; daca in 2-3 minute "iei" ceva, poti sa incepi sa nadesti...
Reflectii asupra fainurilor si mixurilor

Una dintre problemele cu care pescarul de CF se intalneste este pregatirea momelilor si in cazul
nostru BOILES-urile. Momeala revolutionara pentru compozitie, pregatire, dimensiune si
prezentare a schimbat radical pescuitul la crap mare, care, traditional are doar numele (deriva de
la to boil care in limba engleza inseamna fierbere).

Ideea de a produce acest fel de momeala a nascut din necesitatea de a nu fi agresata de pesti
mai mici si de a selecta cei de talia mai mare; familia ciprinidilor din care in mod deosebit crapul,
care pe langa multe carateristici fiziologice are in principal niste dinti faringieni inferiori puternici
care pot sa marunteasca mancarea cea mai dura (acest lucru il specific pentru prietenii care
inca ma intreaba: daca boiles-urile sunt mai moi nu le ia mai repede crapul?).

Fainurile folosite pentru a produce boiles sunt mai multe, dintre care cele mai folosite sunt:

NUME PROTEINE VAL. ALIM. PROPRIETATI % x 1 kg.

Malai 10/15 % + digerabila Dezleaga 15/20 %
carb.
Gris 10/15 % + digerabila Leaga ++ 20/25 %
Faina de grau 50/55 % vit digerabila Leaga + 10/15 %
Faina de soia 38/42 % vit. - digerabila Leaga - 20/30 %
Faina de 55/6 % digerabila Neutre 15/20 %
peste
Birdfood 8/35 % + digerabila Neutre 20/50 %
vit./carb.
Faina de 90/95 % digerabila Leaga -- 15/25 %
carne
Faina de orez 15/20 % digerabila Leaga ++ 5 /20 %

Explicatii: Vit: vitamine Carb:carboidrate Birdfood: mancare de pasari macinata

Acum ca ne-am facut o idee generala despre fainurile folosite in mixuri si valorilor lor sa analizam
mixuri care se gasesc in comert despre care majoritatea stiu foarte putin datorita firmelor
producatoare care vand produsele acestea si se feresc de concurenta in dezavantajul pescarilor.
Mixurile sunt impartite de regula in patru feluri din care:

1) 50/50:(in comert se gaseste chiar sub acest nume) in general este cel mai ieftin si cel
mai folosit. Este un amestec de fainuri digerabile cu adaos de stimulator de mancare.
Faptul ca este mai economic nu inseamna ca este mai slab,este un mix pentru toate
sezonurile si la momitul de lunga durata a aratat ca in timp capturile nu scad.

2) Birdfood :cel mai digerabil. Compozitia lui prevede continutul de basa ca fiind mancare
pentru pasare macinata fin (cu dozajul care merge de la 15 pana la 45% pentru fiecare
kg. de mix); este un mix pe care vi-l sugerez in special asociat cu arome de condimente
(spice flowers)de la inceputul toamnei pana in plina iarna.

3) Fish Meal: se bazeaza pe carateristicele fainurilor de peste si crustacee si este indicat

pentru apele calde si motivul este usor de inteles: fiind foarte bogat in grasimi rezulta ca
este putin digerabil la temperaturi mai reci; crapul ar putea sa nu-l manance preferand
momeli mai lejere si usor de asimilat.

4) Protein Mix:este un mix pe baza de proteine din lapte care ne permit sa obtinem un
amestec cu valorile nutritive cele mai inalte; valoarea proteica este peste 80% conditia in
care este putin digerabile. In apele romane care sunt foarte bogate in alimente naturale
pe care nu le sfatuiesc.In Anglia exista ape unde boiles-urile sunt hrana de baza pentru a
compensa lipsa hranei naturale; pentru acest motiv trebuie sa ne gandim la ce ne trebuie
noua in apele noastre si sa nu ne limitam sa copiem retete de la englezi care pescuiesc
cu mixuri adaptate la exigentele din apele lor.

Pregatirea mixului acasa este faza cea mai dificila (majoritatea subestimeaza aceasta operatiune)
dar este cea care da cele mai multe satisfactii!!! In Romania (ex: granarul Europei) inca se
gasesc fainurile netratate si uitand schema de mai sus putem sa incepem sa amestecam cate
ceva si sa testam duritatea si lucrul cel mai important sunt valorile proteice si grasimile care
trebuie adaptate la locurile de pescuit si sezon.
Chiar valoarea proteica a mixului este argumentul cel mai discutat intre crapari (cei sponsorizati
de la firme care produc momeli) dar pentru a intelege bine este cazul sa vorbim putin despre
principi HNV (proteine continute de derivatele din lapte, ca lactalbumina, caseina si alte extracte)
sau despre principiul lui Fred Wilton care dupa multe studii a ajuns la concluzia ca un aliment
care ar fi putut sa ofera toate valorile alimentare ca proteine, minerale si carbohidrati in timp ar
fi putut sa devina mancarea cea mai preferata a pestilor.

Cu aceasta teorie au luat nastere mixuri cu valori proteice peste 65%. Si eu m-am inselat o
perioda folosind aceste mixuri dupa care am renuntat pentru urmatoarele inconveniente pe care
le-am gasit:

1. imposibilitatea de a stii exact prospetimea fainurilor folosite

2. dificultatea de conservare a fainurilor (se strica daca umezeala depaseste 10%)
3. dificultatea de conservare in timpul partidelor de pescuit
4. nici un beneficiu la nivel de capturi.

Teoria lui Fred Wilton despre HNV a picat deoarece:

1. nu exista animale care pot sa se alimenteze cu un singur fel de mancare (boiles)

2. proteina laptelui nu exista in lumea acvatica
3. in descoperirile lui Luc Besson (crapar veteran) a explicat ca proteinele laptelui la o
anumita temperatura tind sa se topeasca si acesta se intampla in faza de
fierbere cand tinem boiles-ul in apa la 100 de grade pentru 1 sau 2 minute.
Incalzirea aceasta este determinanta si provoaca in faza de racire o schimbare
ulteriora: coagularea proteinelor laptelui care asuma o structura impermeabila totala
si care impiedica raspandirea aromelor continute de boiles si reduce real puterea
atractivitatii momelei noastre.

Ce pot sa zic: o lovitura tare pentru cine a crezut in aceste ingrediente scumpe!!!!
Discutia oricum poate fi interminabila dar trebuie sa fim pratici: care sunt momelile aproape
perfecte si ce au ele in comun? Eu zic ca viermi, cartofii, porumbul si paine sunt dintre cele mai
bune si au in comun carbohidrati si fibre. Atunci spre directia aceasta trebuie sa mergem si sa
gasim o momeala care:

1. sa fie mancata
2. sa abia un gust bun
3. sa lasa sa iasa atractante continute in ea
4. sa fie durabila in timp

De aici naste si prima, zic eu mai naturala, reteta pe care v-o propun:

20% malai
30% gris
20% faina de soia
25% birdfood mix(jumatate tocat jumatate nu)
5% faina de orez

Modificati valorile in baza exigentelor voastre: daca trebuie sa folositi cobra de momit, reteta este
cam delicata; atunci cresteti procentul de faina de orez si diminuati pe cea de soia. Sau pentru
rolabilitate, daca mix este prea uscat, putem sa adaugam grisul si albusul de oua eccAroma la
placerea fiecaruia si atractantul de ce nu, cel mai tare si cel mai ieftin:ZAHAR! Pentru fiecare kg.
de mix trebuie sa folositi cam 10 oua de dimensiune medie ,sa fie proaspete!!! Dupa fierbere le
lasam o zi sau doua intr-un mediu uscat,dupa care le bagam in congelator sub vid pregatite sa fie
testate oricand.

Boiles-ul se pastreaza asa si 6 luni si in punga bagati niste boabe de orez care absorb umezeala
care a ramas.

La urmatoarea intalnire o sa invatam despre aromele, atractantele si cum putem sa utilizam mai
putine oua la un kg. de mix.

INITIERE IN PESCUIT (III)

5. PESCUIESTI !!!

1. Sa ne intoarcem la nade si momeli

NADA

Nada este materialul care atrage pestii. E adevarat, o nada buna atrage si cinii de pe malul apei,
care, daca nu esti atent, ti-o hapaie la repezeala. Prin urmare, tine-o aproape!
Nada mai atrage si pescari. Sunt destui care vin sa incerce "ia sa vedem, aici se ia ceva?" Deci,
tine-o ascunsa; si mai la umbra. Ideal este sa fie lnga scaunul pe care stai, la umbra ta, eventual
acoperita cu un prosop umezit in prealabil!

Mai atrage albine, gze si invidia unora de pe "balta", nu neaparat colegiala.

Dar, scopul principal pentru care este creata este acela de a atrage pestii in zona pescarului.

De regula nada nu este altceva dect un fel de praf, in care sunt incluse "fainuri" de... vegetale:
gru, porumb, tarte, cnepa etc. Ca "suport", cel mai folosit este mamaliga, simpla sau cu
arome.

Acestora li se adauga atractanti: de gust, de miros, exista si atractanti de sex! (sau feromoni;
aceasta este cea mai recenta gaselnita a producatorilor; atractantii de sex sunt pentru pestii din
apa; pentru sexul opus folositi sarm, sapun, parfum, ford mondeo, mariott, USD...)

Cei mai folositi atractanti sunt vanilia si anasonul; uzuale sunt aromele de capsuni, fragi, fructe de
padure, o sumedenie... cele mai "neobisnuite" sunt usturoiul, aroma de scoici si am auzit chiar de
alifiile chinezesti contra guturaiului!

Pentru gust, zaharul e aparent imbatabil.

Dupa asemenea lista de bucate, este evident ca, de fapt, nu exista reguli: se folosesc bucati de
carne insngerata, perisoare, rme tocate etc...

CE TREBUIE SA LIPSEASCA DIN NADA

Evident, clorul din apa de la robinet; benzina de pe mini, daca ai ramas in pana pe drum;
vaselina, detergentii si alte asemenea.

Am recomandat - si recomand si acum, cu caldura - pentru incepatori, sa cumpere nada de la

magazin. Asa esti sigur ca s-au mai chinuit unii cu ea pna au ajuns la o formula eficienta; esti
sigur ca nu gresesti; iti formezi nasul (e mai sanatos sa nu le gusti!) pentru cele "cerute" de peste;
nu pierzi prea mult timp cu preparatul (acasa). Exista destule nade si atractanti, produse realizate
in urma unor cercetari indelungate, care dau rezultate bune; calitatea nadelor trebuie judecata si
dupa pret: cele ieftine au in general o singura calitate: sunt ieftine. Cele scumpe pot fi si bune; la
cele de import trebuie luat in calcul transportul, taxele etc si poti lua plasa: daca scazi toate astea,
rezulta ca de fapt ai cumparat o nada ieftina cheltuind bani multi!

Mai intreaba pe cineva! Intreaba-ne pe noi!

MOMEALA

Momeala este chestia pe care o pui in crlig. De regula, cel mai bine este ca ce pui in crlig sa nu
lipseasca din nada: daca pui un viermisor, sa ai ctiva viermisori in nada; daca pui rma, toaca
cteva rme si combina-le cu prafurile cumparate; daca pui pine, pune in nada o franzela! Nu,
nu pune o franzela; miezul de pine, umezit, apoi stors bine si amestecat astfel cu nada, o
"leaga" pe aceasta din urma si o face mai greu de imprastiat pe fundul apei.

2. Deci, ce punem in crlig?

De regula, punem bobite de pine framntate bine (dispretuite - pe nedrept! - in ultima vreme,
desi se prinde bine cu ele), cubulete de mamaliga (daca stau bine pe crlig), "babaroase"
(bucatele de mamaliga framntata cu miez de pine; asta sigur sta bine pe crlig), pufuleti, boabe
de cnepa, de porumb (fiert sau din conserve gata pregatite si aromate), de gru (fiert si aromat
sau numai fiert) etc. Toate astea, pot contine arome. Chiar este bine sa contina arome. Am spus
de suficient de mult ori cuvntul arome? Mai spun o data: arome!

Ce mai punem: muste, viermi, rme, coropisnite, gze, gnganii, scoici, melci, larve de insecte...

Cum le punem in crlig?

Cu grija, rabdare si mare atentie.

De ce cu atentie? Ia, sa fac o paranteza:

3. Paranteza utila

Cnd iti intra un crlig in deget, primul lucru pe care il faci este "hiii!!!" Abia apoi injuri. In timpul
asta, scoti crligul. Acesta este cazul fericit.

Cazul nefericit, in care crligul intra mai adnc, difera: faci tot "hiii!!!", apoi "aaaauuuu!!!" si abia
pe urma injuri. Injuraturile dureaza mai mult. Sunt intrerupte de "aaaauuuu!!!". Daca crligul a
intrat suficient de adnc (auzi la mine, suficient!!!), ar trebui sa apara si "valeeeeuuu!!!". Deci, in
acest din urma caz, nu trage crligul afara imediat, doare mai tare pentru ca spinul crligului va
smulge tesutul! Vezi daca nu cumva poti sa-l scoti pe partea cealalta, e mai putin traumatizant.

Acum scoate repede din bagaje rivanolul (sau apa oxigenata), vata si leucoplastul. Daca esti
ipohondru sau daca acul a fost mare si murdar, du-te mai trziu la policlinica si iti mai fac ei o
intepatura (antitetanos), in alta parte. Pentru ratiuni de ordin practic, mai spun ca trusa mea
medicala este un borcan de plastic, de bulion, care se inchide ermetic si contine: rivanol, vata,
leucoplast, algocalmin; pentru deplasari mai indelungate iau si un antibiotic.

Am mai spus, dar repet: cei bolnavi sa-si ia cu ei medicamentele uzuale; in plus, e bun un
antiimflamator pentru intepaturi de insecte - consultati medicul!!! MEDICUL!

Inchid paranteza asta lunga, dar necesara.

4. Cum le punem in crlig - II

VIERMELE

Sunt niste mici secrete pe care toti pescarii le stiu.

Iata cum punem viermele: il tinem strns... Ati vazut, s-a storcit! Luam, deci, un vierme nou, cu
mare grija. (Viermii "buni" au ceva mic si negru inauntru, care se misca repede in interior si de-a
lungul... trupului voluptuos al domniei sale).
Partea mai groasa o infigem in crlig, dar numai, cum sa va spun, numai "pielea" sa fie intepata;
virmele bine infipt da puternic din... cum sa zic, din coada (care e "cap"!), e energic, plin de vlaga
si extrem de atragator pentru pestisorii mici care sunt - acum, la inceput - tinta noastra.

5. Paranteza pentru pestisorii mici

Una din cele mai frumoase capturi din cariera mea a fost - desigur! - una ratata: ajunsesem pe
malul apei, studiasem, observasem... {i pregatisem un viermisor pe un crlig "de 18", sa "iau
pulsul" apei. Un zgomot mi-a atras atentia undeva, in spate, si, reflex, am intors capul. Exact in
clipa aia, un "monstru" burtos, cu solzii ct un pachet de tigari (as mai fi pescar, daca nu as
exagera - un pic?...), mi-a inhatat viermele cu care cautam pesti mici si s-a pravalit in adncuri de
a sarit apa pe mal! Am intors capul la ACEST zgomot. La timp, ca sa imi sara pluta drept in ochi!
Pentru ca "monstrul" a tras spre adncuri att de tare inct, dupa ce a intins linia si mi-a facut
varga semn de intrebare a rupt acul meu rosu - mndria tarii! - elibernd minunatul "arc" astfel
armat direct spre mutra inspaimntata (sau surprinsa, ca sa imi menajez mndria) a sincerului
dumneavoastra...

Gata cu paranteza

6. VIERMELE se intoarce!

Pentru pestii mari, viremii cu care cautam pestii mici sunt la fel de atragatori, dar ii lasam acum in
pace, pe ei ii vom ochi mai trziu.

Retine: nu exista momeala mai buna dect un vierme dolofan si debordnd de energie. Nu
exista! Punct.
7. RMA

Daca viermelui i-am mai dat de "cap", rma ne pune in mare dificultate... Dumneaei, supranumita
momeala universala (se "ia" cu rma si salau, si biban, la fel de bine ca si batrnul caras sau
tnarul crap; nici adolescentul somn nu o refuza, chiar deloc!), n-are nici cap, nici coada! Sau are,
cte doua din fiecare. Ma rog, sa trecem peste asta.

Ce are rma, ei bine, are o sa! Sau, ca sa fim exacti, are o portiune mai ingrosata, situata inspre
cap. Sau, o fi coada?

ACOLO se infige crligul! In acest fel minunat, de crligul nostru admirabil legat va atrna o rma
suculenta si ademenitoare. Ademenitoare pentru pesti. Rma se mai poate taia si vr cu
taietura in crlig, precum un ciorap gros pe piciorul fin al unei gratioase domnisoare. In acest din
urma caz, va garantez ca nu va mai atrna!

Pescuiesti, ziceam?

Naaaah, deocamdata, iti agati linia prin crengile pomilor, pleznesti apa cu zgomot, momela iti
cade din carlig si oricum nu nimeresti sa lansezi deasupra nadei.

(Daca nimic din toate astea nu ti se intampla, nu te speria, nu-i nimic grav, inseamna numai ca ai
un talent nativ...)

Dar, nu pare totul PREA simplu?

Parca pluta altuia "sta" mai bine; parca e mai sensibila; si lui nici nu i se rupe linia!!! Ca sa nu mai
zic ca tot ce inteapa-aduce la mal!
Sa ne complicam, iar daca inca nu ai sarit cu picioarele pe undita...

1. LINIA

Linia, carevasazica, "guta", "firul" cu care pescuim este un "monofilament" - denumire care ne
face sa parem mai intelepti, mai priceputi, mai minunati si muuuult mai competenti decat suntem -
, adica, pe romaneste, un fir de... naylon (sa zicem...) pe care il agatam cu un capat de varful
vergii , cu celalalte de un carlig si - deie Domnul! - de un peste...

Dar, "cestiunea" e mai complicata. Linia cu pricina se poate atasa de varful vergii printr-un inel,
printr-un alt dispozitiv special inventat de fabricanti sau - cum sugeram in episoadele anterioare
(si cum este si mai practic, veti vedea) - matisand-o si trecand-o prin varnisuri.

Linia poate avea la celalalt capat un carlig legat sau - la fel, mai practic (dar nu neaparat mai
bine, veti vedea) - va avea o bucla de care vom atasa chiostecul cu carlig.

Prima varianta, cu carligul legat la capatul liniei, are avantajul ca... nu are noduri - exact
elementele care, la un monofilament "normal", reduc rezistenta acestuia. Daca, insa, se rupe,
trebuie schimbata toata linia, lucru nu tocmai comod... In plus, trebuie confectionata cu mai multa
grija (va spun imediat de ce), inca de acasa, unde echilibrarea este relativa, apa de robinet avand
alta densitate decat a celei din balta..

A doua varianta, cu bucla, are avantajul ca poate fi mai groasa (pestii nu o vad; carligul este legat
de un chiostec mai fin - pe care pestii il pot vedea), iar daca se rupe - se rupe chiostecul, pe care
il putem schimba imediat, fara probleme, linia fiind echilibrata deja... Dezavantajul? multe noduri
(linia fina a chiostecului, cu un nod, are o rezistenta si mai scazuta), carligul parca nu mai "sta"
chiar bine...
Acum, sa respiram adanc.

Monofilamentele sunt de multe feluri, modele, tipuri, culori, varietati etc... O sa va pierdeti in
multimea de oferte.

Daca lasam la o parte aceasta multime, intram in alta: o gramada de noutati privind "acoperirile"
("tefloane", "silicoane", "ce faci, coane?!") pe care le aplica fabricantii acestor fire, acoperiri care
au rolul de a le face mai "alunecacioase", mai rezistente la frecare, mai..., mai..., mai... sau chiar
iunie! Fabricantii, inaintea sezonului "scot" noi modele (de multe ori, difera eticheta, denumirea
si... cam atat!)

Inginerii pot sa se aplece asupra acestor detalii. Si pot sa ramana asa.

Pentru pescarul incepator, recomandarea mea este sa nu va aplecati, iar pentru linie sa luati
exact firul care va place cel mai mult: nu gros (0.16-0.18), matasos (nu teapan), fara "memorie"
(daca atunci cand il scoateti de pe rola, sta ca un colac de sarma, lasati-l sa stea acolo, in
pravalie)...

Daca aveti un prieten sau prieteni pescari, rugati-i pe ei sa va recomande o marca; Dar, atentie,
cati pescari, atatea recomandari! (deci, tot ce va PLACE cumparati...)

2. Pluta

V-am prezentat, pana sa ajungeti aici, o multime de plute; nimic, o picatura intr-un ocean! Sunt
atatea plute pe piata, fiecare cu avantajele ei, incat tot ce va place...

Dar, pentru undita fina pe care ne-o facem, va propun o pluta simpla si ieftina, ca cea indicata in
imaginea de alaturi.
Smecheria vine acum, cand o fixam pe linie. Normal, introducem firul prin "ochiul" sau "urechea"
sau "inelul" plutei, apoi introducem firul printr-un varnis, pe care il facem sa alunece pe tija plutei.
Si aici intervine smecheria, trucul, priceperea, experienta, competenta...

Nu va rezumati la un singur varins, puneti doua sau chiar trei (daca tija este mai lunga).

Unii autori recomanda sa taiem, sa scurtam, tija plutei. Am incercat si chestia asta si, ei bine, nu-i
in regula: intr-unul din cazuri, tija era dintr-un metal atat de dur, incat am aruncat... clestisorul cu
care am vrut sa o tai!; intr-un alt caz, lemnul din care era confectionata tija s-a despicat... Deci,
lasati tija asa cum a facut-o creatorul si puneti mai multe varnisuri, ca in desen.
3. Plumbul / plumbisorii

Acum este momentul sa vedem care-i treaba cu lina intreaga sau din bucati.

In principiu, pluta se echilibreaza cu alice fine din plumb moale. Tot in principiu, dar si in realitate,
in momentul in care strangem plumbisorii pe monofilament, se produce o gatuitura - lucru nu
tocmai bun pentru el...

Solutia propusa de mai multi autori - incercata si de mine, ca altfel nu o recomandam - este sa
prindeti plumbisorii usor, usor, USOOOOR!!!, pe monofilament, apoi sa-i "glisati" pe fir in sus,
acolo unde vreti; cand ati ajuns acolo unde vreti, capatul firului pe care ati strans plumbisorul se
taie, ca sa evitam aceasta portiune mai putin rezistenta.
4. Hai, sa o terminam!

Acum, ori ii facem bucla si trecem "bucla prin bucla" cu chiostecul, ori ii legam un carlig, asa cum
aratam intr-unul dintre episoadele precedente. E (aproape) gata!

5. La apa!

Am ajuns, am, vazut, am ales locul, banuim cam ce adancime are apa in locul cu pesti. Banuim,
spun. Ca sa aflam, agatam de carlig un plumb si "sondam" apa, mutand pluta in sus si/sau in jos.
Daca vrem sa pescuim la fundul apei, operatiunea asta o facem cu MAAAAARE atentie; daca o
facem doar "orientativ", merge si mai putin atent.

Scoatem plumbul cel mare (exista si niste "broscute" speciale, puteti sa cautati prin magazine) si
punem plumbisori pana cand pluta "sta" bine, nici prea sus, dar nici scufundata chiar de tot.

Mai departe, aceasta echilibrare e treaba de specialist: cu pluta "sus" pe apa, pestele care ia
momeala aflata "intre ape" sau "la suprafata" ajunge sa se intepe singur, din cauza fortei -
flotabilitatii plutei. Daca pescuim "la fund" (un pescar, intrebat "Cum pescuiesti?" a raspuns: "Dau
cu mamaliga pe fund!"), deci, daca pescuim la fundul apei sau chiar peste aceasta adancime, "la
taras", pluta o scufundam mai mult, ca sa fie mai "sensibila", iar pestele sa nu fie speriat de forta
de care vorbeam.

Daca am ajuns aici - iar pluta se duce la fund sau "pleaca" ori "se pune pe lat" (adica se ridica la
suprafata apei, dar nu poate, saraca, sa zboare...) - INTEAPAAAAAAAAAA-L !!!!!!!
 Din secretele plutelor de pescuit
Atunci cand avem o varga si dorim s-o dotam cu o linie noua, primul lucru la care ne
gadim este ce fir luam, daca acesta rezista la solicitarile capturiilor pe care ni le dorim in
juvelnic; apoi urmeaza carligul: cat de mic sa fie, ce culoare. Deseori, pe ultimul plan este
lasata pluta si apoi plumbii. Numai ca sunt situatii cand reusita unei partide este hotarata
chiar de acest ultim element - pluta - care are rolul de semnalizator care ne avertizeaza,
mai mult sau mai putin eficient, ca pestii ataca momeala.

In functie de pretentiile noastre de natura estetica sau functionala, pluta poate fi realizata
din materiale primare (varful unui cocean de porumb, o pana de gasca etc.) sau materiale
compozite (lemn de esenta speciala, plastic, pluta, teava de ac de seringa). Partea din
pluta care ramane deasupra luciului apei se numeste antena. Mai departe, in functie de
distanta la care pescuim si de acuitatea noastra vizuala, antenele plutelor vor fi viu
colorate, asa incat sa existe un contrast suficient intre culoarea apei si culoarea antenei.
Cand distanta este mai mare acestea pot fi prevazute in varf cu o bobita viu colorata
realizata din polistiren expandat sau plastic. Cea mai importanta cerinta pe care toate
plutele trebuie sa o asigure este flotabilitatea.

Odata aleasa, pluta trebuie lestata cu ajutorul unor plumbi calibrati, asa incat aceasta sa
aiba o pozitie in general verticala pe luciul apei. Plutele de firma au marcate pe corp si
antena o serie de repere care ne indica nivelul optim de scufundare, fiind inscrisa si
greutatea plumbilor pentru lestare. Insa ce nu se stie este ca forma plutei joaca un rol
esential in viteza de reactie a acesteia (durata timpului de revenire la suprafata) atunci
cand pestele trage. O pluta scufundata care revine foarte repede in pozitia initiala va fi
denumita "pluta rapida" iar in cazul opus, cand revine mai lent la pozitia initiala, o vom
denumi "pluta lenta". O pluta rapida este caracterizeaza de o forta arhimedica mare ceea
ce presupune ca la scufundare pestele trebuie sa traga serios de momeala. Daca pestele
este rapitor atunci totul este in regula, acestia fiind mai agresivi; daca pestele este pasnic,
este foarte probabil ca acesta sa se sperie de rezistenta ridicata opusa de pluta si sa lase
imediat momeala. Ne propunem in continuare sa explicam fenomenul fizic care sta la
baza proiectarii plutelor. Teoria are la baza legea lui Arhimede care spune ca asupra
oricarui corp scufundat intr-un lichid actioneaza o forta de jos in jus a carei marime este
data de greutatea volumului de lichid dezlocuit de acel corp.

Un model simplificat, dar destul de precis, este prezentat in fig. alaturata. In timpul
pescuitului, pluta este supusa actiunii a 2 forte importante:
1. Greutatea ansamblului pluta-fir-ac-momeala-plumbi de lestare (G);
2. Forta arhimedica (A) care actioneaza asupra plutei.
Diferenta dintre A si G, proiectata pe axa X (vezi figura alaturata), ne da rezultanta (N),
care poate fi orientata in sus (cand A>G - lucru de dorit), in jos (pentru G > A - caz
nedorit pentru pescuit) si cazul particular N=0 (cand G=A, pluta este aflata in echilibru).
Primul caz (N>0) este cel vizat de orice pescar, adica atunci cand pluta invinge greutatea
lestului. Marimea rezultantei N ne da tocmai acceleratia cu care pluta revine la suprafata
 apei. Aici intervine un paradox: vreau ca N > 0 (adica sa vad pluta deasupra
apei) dar N > 0 inseamna o rezistenta opusa de pluta care ar putea fi simtita
de peste, in sens nefavorabil. Daca N scade foarte aproape de zero pluta
poate reveni foarte greu deasupra apei, ramanand mai mult timp scufundata
desi pestele poate intre timp a lasat momeala. Care este compromisul optim ?
Aici intervine maiestria fabricantului. Analizand cele doua forte, G
(greutatea) poate fi considerata constanta, in timp ce a doua (A) se modifica in momentul
in care pestele trage, dupa o lege ce tine cont de forma si marimea partii nescufundate a
plutei. Nu vom insista asupra partii de calcul matematic insa vom prezenta concluzia
finala care arata ca forma ideala a plutei este cea a picaturii de apa aflate in cadere,
prevazuta cu o antena supla, colorata pe tronsoane in mai multe culori vii (galben-rosu) -
vezi fig. de mai jos.

Dupa cum observati, pluta are o forma ce se poate reduce la doua figuri geometrice: o
semisfera si respectiv un con. Avantajul acestei plute este acela ca asigura o flotabilitate
stabila iar volumul mic situat deasupra nivelului apei determina o crestere optima a fortei
arhimedice atunci cand pestele trage, asa incat pluta nu este simtita de peste. In functie de
gustul nostru, semisfera de baza poate avea un diametru mai mic incat pluta va fi mai
supla, caz recomandabil pentru o lansare usoara la distante mari. O forma deosebit de
eficienta este si aceea a unui elipsoid de rotatie cu raport mare intre cele doua axe ale
sectiunii longitudiale (vezi prima figura).
Cercetarile efectuate au demonstrat ca partea din pluta situata deasupra apei (exceptand
antena) trebuie sa fie de cca. 10-15 % din inaltimea plutei (se considera ca momeala este
in carlig). Pentru pestele rapitor agresiv aceste recomandari nu mai sunt valabile. Din
contra, pluta se poate folosi in pozitie inversa, cu semisfera deasupra.

Ultima faza este aceea a echilibrarii plutei cu ajutorul unor bilute de plumb, fixate pe fir
la cca. 5-10 mm deasupra carligului. Pentru cazul pestilor pasnici, vom adauga bilute
pana cand corpul plutei va fi scufundat in proportie de cca. 85-90%. O astfel de pluta va
avea o viteza de reactie suficient de buna si nu va deranja pestele in timpul atacului.
Modul de lestare nu este chiar intamplator. Atunci cand pescuim pe fundul apei, pestele
are tendinta sa ia momeala si sa urce spre suprafata. Spunem ca "a pus-o pe lat". In acest
caz pestele ridica spre suprafata plumbii lasand pluta fara contra-greutate. Daca plumbii
sunt mai grei, unele specii de pesti de talie mica ar putea simti greutatea plumbilor si
deseori lasa momeala si pleaca. Pentru a atenua acest soc se recomanda o lestare
graduala, in 2-3 trepte, ca in fig. alaturata. Astfel, imediat langa carlig punem un singur
plumb, mai usor. Urmeaza apoi ca la 3 cm sa mai adaugam inca 1-2 plumbi si ultima
treapta, de sus, restul plumbilor. Lestarea graduala este deosebit de eficienta mai ales la
pescuitul caraselului, la rosioara, babusca. Un alt avantaj este acela ca pluta se inclina
treptat anuntand din timp intentia pestelui. Trebuie subliniat si un mic dezavantaj al
lestarii graduale si anume acela ca in timpul lansarii sau la intepaturile ratate plumbii se
pot incurca intre ei formand uneori noduri.

Concluzii:
- o pluta de calitate are forma corpului asemanatoare unei picaturi suple de apa aflata in
cadere, cu antena subtire, eventual cu o "perla" viu colorata in capatul superior al antenei;
- pentru pestii pasnici, corpul plutei de forma optima va fi scufundat in apa in cea mai
mare parte (85-90%), pentru a reduce rezistenta opusa de pluta in timpul atacului;
- pentru pestii rapitori pluta va fi scufundata in proportie de max. 80 %, restul de 20 %
cotribuind la cresterea rezistentei opuse de pluta in timpul scufundarii, in vederea
autointeparii;
-lestarea eficienta se face gradual, cu mai multi plumbi plasati pe fir in mod echidistant.

Cum ne alegem lanseta

Am intilnit numeroase persoane care au cumparat lansete usoare pentru pescuitul

crapului, sau lansete grele pentru pescuitul rapitorilor. Pe linga disconfort, acestia s-au
lovit de o serie de probleme, unele extrem de costisitoare. Cunosc citeva cazuri in care la
pescuitul crapului era folosita o lanseta cu actiune 10-30 g, lungime 2.1 m. Nu mare a
fost surpriza acelor pescari care, aruncind plumbi avind grutate cu mult peste cit
recomanda producatorul lansetei, dupa un numar de lanseuri au rupt lansetele. Acestia, in
majoritatea cazurilor incepatori, nu cunosteau nimic despre rezistenta lansetelor (actiune,
putere). Dar sa vedem cum ne alegem lansetele.

Lansetele se caracterizeaza prin doua elemente:

actiune;
putere.

Actiunea poate fi:

De virf (A) - actiune rapida;

Mijocie (B) - actiune semirapida;
Parabolica (C);
Lenta(D).

Actiunea foarte rapida este specifica in general pestilor mari. In unele cazuri literele
A,B,C si D sunt inlocuite prin cifre in intervalul 1,5-5.

Puterea este, de regula, determinata cu relatia:

P = gmax x 10, unde gmax - reprezinta masa maxima a plumbului, in grame (ex: Lanseta A
10-30 - lanseta actiune rapida, greutatea maxima a plumbului lansat intre 10-30 grame).
Daca alegem o greutate mult mai mica lansarile vor fi scurte si imprecise; daca depasim
sarcina recomandata, la lansare este posibila ruperea lansetei. De remarcat ca puterea are
alt sens decit in mecanica.
Pe baza puterii putem alege firul corespunzator. Astfel, rezistenta firului trebuie sa fie de
max. 7 ori puterea vergii. Daca avem de exemplu o lanseta cu puterea 300 g (deci 10-30 g
greutatea plumbului, inscrisa pe ea) firul optim este de maxim 3 kgf la nod, in conditii de
soc. Un fir mai gros poate pune in pericol varga.

Atentie, rezistenta firului se considera la nod, deci vom alege un fir de circa 6 kgf
rezistenta pe un tronson de 1 m fara nod (mentionata de producator). Lungimea lansetei
este si ea importanta prin distanta la care lansam, determinind capacitatea lansetei de a
absorbi socul provocat de pestii mari. La pescuitul pestilor mari, pentru a reduce efortul
pescarului, se recomanda lansete de minim 2.7 m cu miner lung (pentru doua maini).

Aceste valori, mentionate mai sus, sunt orientative si deseori nu se respecta fara prea mari
riscuri (daca exista si experienta) dar, teoretic, siguranta lansetei este relativa in aceste
cazuri, depinzind de experienta pescarului si de calitatea celorlalte componente si vom
mentiona aici in special mulineta. Combinind actiunea, puterea si lungimea lansetei
putem pescui fara riscuri, cu efort minim si satisfactii depline.

PESCUITUL DE COMPETITIE "MATCH"

1. UNDE PRACTICAM "MATCH"?

Toate iazurile, baltile, lacurile care au aproximativ 2 m

adincime, de preferinta cu apa calma si intinse ca suprafata sint
practicabile pentru acest tip de pescuit

2. MOMEALA

Identica ca la alte tipuri de pescuit, dar mai tare pentru a putea

fi lansata la 20-30m fara probleme. La aruncarea momelii
putem folosi prastia.

3. ECHIPAMENT

UNDITA

Lungime 3.60m sau 3.90m cu 11-13 inele pentru a permite o buna alunecare a firului
 MULINETA

Este un tip aparte, are tamburul putin adinc, permite 150m de fir de
rezistenta 2 kg (special - vezi fir). In principiu, acest tip de mulinete
sint vindute cu al doilea tambur de mare capacitate...

MINCIOC

Lungime de aproximativ 2 m (coada lunga), fund plat, plasa deasa

pentru a nu iesi pestii prin ochiuri si a nu se agata cirligul.

JUVELNIC

1.5m chiar 2m lungime, gura larga si tot cu plasa deasa din aceleasi
motiva ca mai sus.

FIR

Fir special, scufundator cu o mare rezistenta la frecare (deplasarea plumbilor pe fir si trecerea
prin inele). Se vinde, de obicei, in role de 150 m cu rezistenta de 2 kg care corespunde unui
diametru de 14/100

PLUTA

Din lemn balsa, pana de paun sau chiar plastic

STONFO

Adaptori pentru fixarea plutei pe fir.

PLUMBI

Speciali conceputi pentru acest stil: SSG(1g60) - AAA(0g80) -

BB(0g40) - n1(0g30) - n4(0g20) - n6(0g10) si alte valori
intermediare.

CIRLIGE

Numarul 16, 18, in functie de momeala folosita, de preferinta

inchise la culoare.
 VIRTEJ

Pentru a evita rasucirea, incurcarea firului...

4. MONTURI

Dupa ce am enumerat echipamentul necesar, sa trecem la practica. Citeva monturi si cind se

recomanda folosirea acestora.

Montajul clasic: linia de baza cu o pluta "waggler". Este

destinata pescuitului in larg, in canale, in riuri lente, pentru
distante cuprinse intre 15- 25m. Permite capturarea tuturor
specilor de pesti pasnici.

Aceasta montura permite pescuitul in larg la distante mari

datorita gramajului mare al plutei. Antena poate fii
schimbata pentru o mai buna vizibilitate. Pentru astfel de
lansari se recomanda un fir 0.18 - 0.20mm si atasarea
plutei cu un adaptor "stonfo".
Aceasta linie permite pescuitul in larg pe vreme fara vint.
Se adreseaza pestilor dificili. La pluta se poate schimba
antena si este lestata. Adaptorul permite schimbarea
rapida a plutei.

Se foloseste la pescuitul pestilor dificili in larg sau la

distante foarte mari. Pentru lansarile la mare distanta se
recomanda ca pluta sa fie atasata print-un adaptor "stonfo"
si sa fie lestata. Dispunerea plumbilor pe linie permite
aruncari la distanta chiar pe vint fara incurcaturi ale firului.

Pluta este atasata de linie cu ajutorul unui adaptor "stonfo"

culisant si este blocata printr-o alica de plumb nr. 4 Grosul
il constitue plumbii SSG sau AAA situati la aproape 1.5m
de cirlig.
Pescuit pe timp de vint

Vint din fata

In acest caz este necesara o linie mai grea pentru a putea lansa. O undita firava poate ceda
usor daca este fortata prea tare, mai ales cind plumbii sunt usori. In acest caz, pestele are
predilectie pentru zonele de mal unde se aduna, alaturi de nada luata de curenti si
musculite, pestisori si hrana mai multa decit in larg.Se recomanda ca firul sa fie cit mai
scurt iar varga sa fie cit mai lunga.

Vint din lateral

Este cel mai greu de a controla linia si de a ne mentine in zona nadita. Mai mult, o pozitie
incorecta poate avea ca efect si muscaturile false, datorate curentilor care tensioneaza
firul incorect plasat pe apa. Daca nu este turbulent, vintul lateral poate fi util deoarece
tine linia usor intinsa. Cind este violent si in rafale trebuie sa avem grija sa stapinim
varga utilizind un suport adecvat iar virful va trebui sa fie pus in pozitie submersa (pina la
5 cm) pentru a scufunda firul si a-l feri de furia vintului. Aici, o pluta lunga cu virf
filiform este foarte utila iar pescuitul la fundul apei da rezultate bune.

Concluzii
Cind pescuiti pe vint alegeti plute lungi cu virf filiform. Scufundati virful unditei in apa
(cca. 5 cm) si supravegheati ca pluta sa fie in zona cu adevarat nadita. Retineti ca apa este
agitata de vint pina la o adincime agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a doua
valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul
vintului puternic.
 Pescuitul stationar al pestilor mari
Un amestec bogat in lipide, proteine si glucide va fi mereu apreciat de exemplarele mari.
De aceea toate fainurile grase, ca cea de arahide, sau zahazoase sunt foarte eficace.
Adaugarea de turta de floarea-soarelui, de soia poate da rezultate foarte bune. Daca
efectul de plutire a nadei poate in unele cazuri sa atraga si mai multi pesti in locul nadit,
in cazul babustii efectul este invers, deoarece aceasta nu agreeaza compania pestilor mici,
care o pot deranja. Deci, la babusca se foloseste o nada mai inchisa la culoare. Nadirea se
face in functie de tipul apei. Pestilor mari, mai ales in lac, nu le place sa fie deranjati
odata instalati la nada, si o singura bila de nada aruncata in cursul pescuitului ii poate
pune definitiv pe fuga. De aceea este de preferat o nadire masiva la inceput (10, pana la
15 bile mari) si apoi pescuit fara nadire. O alternativa in cazul cand, dupa o anumita
perioada, pestii totusi nu mai trag, este nadirea exclusiv cu viermusi, cu ajutorul unei
prastii. In acest mod, perturbarea pestilor este minima. Pe de alta parte, pe rau, este
imperios necesar uneori ca dupa fiecare curgere a carligului cu momeala sa aruncam o
mana de nada, mai ales in cazul pescuitului la platica. Tot pe rau, pescuind la babusca,
pentru a selectiona exemplarele cele mai mari, ideal este sa facem o nadire cu o nada
usoara, de suprafata, in care inglobam casteri (pupe de viermusi). Nada usoara va fi
purtata de curent spre aval, antrenand babustile mici mult in josul raului, pe cind casterii
vor cobori rapid spre fundul raului, atragand in amonte babustile mari. Culoarea nadei are
o importanta primordiala, mai ales in ceea ce priveste pestii rapitori. Culorile deschise,
intense permit selectionarea celor mai mari pesti. Colorarea unei zone a fundului apei in
galben sau alta culoare deschisa, puternica face pestisorii mult mai vizibili pradatorilor pe
acest fond deschis, si de aceea indivizii de talie mai mica se aventureaza aici mai rar
decat cei mari. Trebuie recunoscuta eficacitatea aditivilor, fie ei lichizi (tip Aromix) sau
praf. Intre acestia, vanilia ramane unul dintre cei mai folositi si mai eficace. Ideea de baza
este ca, indiferent de aditiv, faptul ca acesta este dulce determina nada sa fie foarte
apreciata de pestii mari, tot timpul sensibili la aportul energetic a ceea ce ingera. La un
apetit maremomeli mari! Nu ezitati sa propuneti pestilor mari momeli voluminoase, de
exemplu un cocolos de pasta, un buchet de viermusi. Unele momeli sunt parca special
adaptate pescuitului pestilor mari, cum este cazul ramelor, graului sau porumbului. In
plus, se poate incerca combinarea unor momeli de culori diferite, de exemplu vierme si
rima, care in acelasi timp ofera un contrast ce atrage pestii mari. Cind pestele trage, este
de preferat sa ii dam ragaz sa inghita momeala decat sa intepam prea repede, riscand un
rateu.

CUM ORGANIZAM O "IESIRE" LA PESCUIT

episodul 1 - O poveste cu salai si, desigur, cateva sfaturi | episodul 2 - Trei zile la CRAP !!!
O "iesire" de trei zile - la pescuit de crap - inseamna pentru orice compatimitor ceva mai mult
decat trei zile de pescuit...

Si pentru ca pentru pescuit sunt destui specialisti - unii chiar prind crapi!!! -, am sa vorbesc
incepatorilor despre "plusul" despre care vorbeam: cum organizam o iesire de trei zile.

O paranteza este necesara: aceste randuri "se leaga" de concursul nostru "Crap 4Ever" si se vor
un sprijin pentru cei care merg prima oara la un astfel de eveniment, cu durata destul de mare.

Pregatirea deplasarii

Intai - si aici ma adresez posesorilor de auto - trebuie golita masina de toate cele ne-trebuitoare
din portbagaj si habitaclu si... umplut rezervorul (pe masura distantei, macar, dar ar fi bun si un
supliment - nu numai ca fireasca precautie, dar si in vederea unor eventuale porniri ale motorului
pentru incarcarea bateriei).

Apoi verificati bateria (o sa fie nevoie de ea in stare cat mai buna) si completati electrolitul. De
ce? S-ar putea sa fie nevoie sa aprindeti "pozitiile" pe timpul noptii, pentru... diferite nevoi; s-ar
putea ca lampa portabila pentru iluminat (alimentata de la "bricheta" sa fie aprinsa pe tot timpul
noptii).

Alte sfaturi (frane, semnalizare etc, nu dau, intrebati la RAR).

Daca ati facut toate astea, sunteti bun de plecat.

Dar, ce luam cu noi?

Cei care dorm in masina (atentie, in timpul somnului, musai sa fie geamurile putin "crapate"!!!), isi
iau o patura sau un sac de dormit si ceva care sa le tina loc de perna (sau chiar o perna,
confortul este de nepretuit!!!).
Ceilalti isi iau cortul; in cort, o salteluta de burete (cam 25 mm grosime) si un sac de dormit sau o
patura; desigur, ceva care sa tina loc de perna sau o perna, nu?. O folie mare de plastic (care sa
poata acoperi cortul in caz de ploaie) poate valora greutatea ei in aur.

Daca ploua!

Evident, niscai cordelina buna si cateva "cuie" suplimentare se pot dovedi necesare. daca nu
aveti, cativa tarusi ciopliti pot face fata destul de bine.

Curajosii arunca o patura pe jos si se prefac ca dorm in sacul de dormit, sub cerul liber sau sub
un pom; tantarii, furnicile si alte bazdaganii le vor veni de hac, ele nu dorm noaptea...

Pentru dormit, e bine sa aveti "echipament adecvat" (trening, pijama groasa), altfel odihna atat de
necesara este compromisa.

Asa NU !
 Paranteza

De ce atat caz cu dormitul? Cu odihna? Pentru ca am vazut pescari obositi, deveniti de-a dreptul
letargici, care nu mai aveau chef sa "schimbe" momeala, sa nadeasca sa... ma rog sa faca cele
trebuitoare pentru un pescuit consistent, la adevarata - intreaga - valoare. Si doar de aia venim,
nu?

Iluminatul

Pentru pescuitul nocturn, lanterna de frunte este aur curat; dar la fel de bun este un felinar de
vant (cu gaz, cum au carutasii); in caz de nevoie (la masa, de exemplu), foarte buna este o
"lampa de lucru" alimentata la bricheta masinii sau chiar luminile de pozitie ale masinii; Daca
ploua, masa se poate servi in masina, la luminile din interior. Exista si niste "lampioane" cu
baterii, la fel de bune.

In general, proiectoarele mari sau neoanele foarte puternice deranjeaza si, de aceea, pot fi chiar
interzise.

Focul nu este o solutie: trebuie supravegheat si alimentat permanent, deranjeaza, face mizerie -
si sar scantei!!! -, fum si este in majoritatea covarsitoare a cazurilor interzis.

Masa

Luati-va o masuta plianta.

Pentru pregatirea mesei, un mic aragaz de voiaj (sau un primus) este absolut necesar - am vazut
ca focul nu este o alternativa. E bine ca in afara de farfurie (sau castron din aluminiu sau plastic)
sa aveti si un vas special pentru incalzit mancarea si, desigur, un ibric pentru ceai, cafea sau
supe "instant".
 Nesu'-i mai bun cald...

Tacamuri (cu alt cutit decat cel pentru taiat sfori, guta sau cioplit lemne), pahare, servetele,
scobitori, sare etc, nu mai insist.

DAR, musai!, sa existe mai multi saci pentru gunoi!

Mancare - dupa gust, dar care sa reziste celor trei zile de soare, fara congelator, frigider sau alte
asemenea; recomandate sunt cutiile de conserve de tabla sau cartoanele, plicuri, folii etc... Luati
exact ce va face placere si in cantitati indestulatoare; ciocolata, bomboane, fructe sunt minunate
ca gustare si... contra plictiselii! Nu uitati painea!

Apa - lichide - cat mai multe: minerala, sucuri, cola, apa plata etc, e bine sa stea in frigiderul
portabil, daca aveti; daca nu, la umbra, acoperite cu un prosop udat in permanenta...

Igiena
Atata timp cat baie in lac nu faci si nici instalatii pentru dus nu ai, igiena personala este o
problema; musai sa ai vreo trei bidoane de 5 litri (cele de apa minerala sunt excelente) cu pentru
spalat; ele pot sta pe capota masinii sau doar la soare, ca sa ai apa calda; o sticla de plastic (de
2,5 litri) cu doua gauri in fund (pentru ca sa treaca sfoara cu care o agatam intr-un pom si ca sa
intre aerul) tine loc de chiuveta: se desface putin dopul (cat sa curga apa cu debitul dorit) si...
baia-i gata! Prosop, sapun, pasta de dinti, periuta etc, nu mai insist.

Pescuitul

Palarie, camasa cu maneca lunga (insolatiile si arsurile sunt bune... in lecturi, nu la pescuit),
pantaloni lungi - ma rog echipamentul de pescuit este cel preferat de fiecare; dar tricouri si chiloti
de rezerva musai sa aveti! Poate chiar si ciorapi, ca sa nu va taiati in ei dupa doua zile de
concurs...

Nu uitati umbrelele pentru soare, scaunelul etc...

Nevoi "speciale"

E bine ca fiecare sa aiba mica trusa medicala, cu o aspirina, un algocalmin etc; cei care
urmeaza tratamente - sa nu-si uite medicamentele; e bine sa aveti apa oxigenata, leucoplast,
poate niste comprese sterile si fesi, pentru accidentari minore.

Contra ganganiilor sunt bune solutiile din comert - atentie, nu dati pe palme si apoi sa schimbati
momeala ca fug... puricii de balta!

Poate ca am dat PREA multe sfaturi, poate ca unele sunt inutile. Ceea ce este, insa, important
am sa scriu mai jos:

propriul confort va poate asigura succesul pescuitului, asa ca e bine sa nu precupetiti

nimic pentru a vi-l asigura;

faceti cu cat mai mult timp inainte o lista de lucruri care va sunt necesare; lista o veti
actualiza zilnic, pe masura ce va mai amintiti cate ceva; la plecare, bifati pe lista ceea ce
ati luat, ca sa nu uitati ceva acasa; la plecarea de pe balta, faceti acelasi lucru ca sa nu
pierdeti ceva pe acolo...
verificati-va cu atentie TOT echipamentul (cort, saci de dormit, aragaz, baterii, lanterne
etc) cu vreo doua-trei zile inainte de plecare: daca ceva nu functioneaza corespunzator,
aveti timp sa corectati problema, sa cumparati ce va lipseste etc
evaluati cu grija cantitatea de hrana si apa (de baut si pentru spalat), gustari, cafea, alte
lichide;
fumatorii (nu uitati, fumatul dauneaza grav sanatatii) sa-si umple brichetele, sa-si ia tigari
si... sa le tina aproape.
CARACTERISTICI PLUTE

CORP:

1. Portanta buna.
BALSA 2. Etanseitate buna dupa vopsire.
3. Foarte utilizata pe piata.

1. Portanta mai buna decit balsa.

SPUMA SINTETICA 2. Impermeabila.
3. Fragila.

1. Produs natural.
BURETE 2. Portanta egala cu balsa.
3. Delicat de transportat.

1. Putin utilizata la varga, buna la

PANA Sheffield.
2. Prea grea pentru plute fine.

CHILA:

1. Utilizabila la toate diametrele.

METALICA 2. Acopera toate gramajele.
3. In concordanta cu firele subtiri.

1. Foarte solida.
2. Densitate buna.
FIBRA SAU CARBON
3. Buna la pescuitul "categorie
grea".

ANTENA:
 1. Foarte sensibila.
METAL 2. Nu are rezultate bune in riuri
rapide.

CARBON SAU FIBRA 1. Foarte vizibila.

1. Foarte utilizata.
PLASTIC 2. Foarte vizibila.
3. Sensibilitate medie.

RECOMANDARI:

TIPUL PLUTEI CORP CHILA ANTENA

Lunga Balsa sau pana Metalica Metalica
Balsa, spuma Metalica sau
Picatura Metalica
sau burete plastic
Metalica sau
Scurta, bondoc Balsa sau spuma Plastic sau fibra
fibra
'HAIR RIG' PE DOS

Al dvs. va propune: Hair rig "pe dos"!

Crapistii folosesc croseta pentru a atasa boilies (dar nu numai boilies) pe "hair rig". Romanul, in
apele din Romania, nu prea are incredere in boilies, desi cei cativa care au folosit (in special pe
baltile cu crapi "educati") sunt multumiti. Tot cu croseta se pot atasa - si tot pe hair rig - tigernuts,
pufuleti, boabe de porumb etc.

Al dumneavoastra sincer va propune o mica "smecherie".

Am observat ca "bastinasii" din Delta prind crapi (adica, nu ciortani de pana in 7 kg!!!) cu
mamaliga. Nu, nu din aceea "beton", de Obor, ci mamaliga ramasa de ieri, de la bors, care sta pe
carlig 10-15 minute, suficient sa "ia" un ciortan - doi sau chiar un crap...
Eu nu prindeam atat de... frecvent, monturile mele trebuiau sa stea in apa ceva mai mult, dar
mamaliga de care vorbeam... nu era de acord!

Si atunci, ce mi-a trecut prin cap? Nu, nu un glont, ci rezolvarea (care acum este recomandarea
mea pentru cititorul nostru avid de "smecherii"): am pus cubuletul de mamaliga pe croseta si l-am
trecut pe chiostec si in continuare pe tija carligului;

astfel, cubuletul nu mai era "mutilat" de curbura, iar varful carligului se itea timid dar mandru - la
vedere.

Desigur, hair-ul poate ramane gol sau se poate instala pe el un alt cubulet sau boile sau pop-
up....

Precizari; hair-rig-ul meu are la capatul opus carligului o bucla, pe care o atasez de firul principal
prin intermediul unei agrafe;
plumbul culisant este pus pe firul principal, agrafa de care vorbesc actionand ca stoper (fireste,
intre plumb si agrafa, trebuie folosita o biluta de silicon).

Legea lui Bernoulli si pescuitul !

Nu de putine ori am avut ocazia sa auzim de la colegii pescari, la o partida de pescuit,

expresia "Domn'e azi nu cade nimic. Au miscat apa azi noapte!" si sa constatam ca omu'
avea dreptate. Ieri pestele a muscat si azi nimic - daca au muscat 2-3 carasei. Si se pune
intrebarea - ce se intimpla ?

Pestele, ca mai toate vietuitoarele subacvatice, au dezvoltate alte simturi in raport cu noi
care ne bazam aproape exclusiv pe vaz si auz. In cazul vietii subacvatice se pare ca
primeaza alte simturi dar toate acestea, cel putin in prezent, ramin simple ipoteze-mai
mult sau mai putin inspirate. Totusi, observatiile empirice au condus la ideea ca, alaturi
de liniile cimpului gravitational, presiunea hidrostatica are un rol deloc de neglijat in
viata si comportamentul pestilor de apa dulce. Sau, ca sa fim mai expliciti, variatia
presiunii la adincimea de hranire, de odihna etc. a pestelui influenteaza comportamentul
acestuia ca si ceata in cazul vietuitoarelor terestre. Singura explicatie nu poate fi decit
dezorientarea pestelui si scaderea apetitului acestuia. Si toate acestea au doua cauze
fundamentale: variatia presiunii atmosferice si miscarea apelor de catre paznici si
administratori.

Ca o scurta paranteza, presiunea la o anumita adincime in apa se compune din presiunea

atm. si presiunea hidrostatica - data de greutatea apei la adincimea respectiva. Vom
neglija aici legea lui Arhimede sau presiunea hidrodinamica, toate acestea intrind intr-o
constanta generala... si am obtinut legea lui Bernoulli pentru pescuit care spune ca daca
apa scade cu un anumit nivel iar presiunea atm. creste spre anumite valori pestele se
simte bine si juvelnicul nu mai ramine gol. In ambele situatii, atit presiunea atm. cit si
miscarea apei sunt pentru noi variabile exogene - adica cu natura si cu paznicul nu te pui.
Nu ne ramine decit sa asteptam si sa speculam vremea si nestiinta paznicilor si totul va fi
O.K..

Teoria de mai sus am verificat-o in practica doi ani la rind pentru crap si caras si va spun
ca merge ceas. Si ca sa nu fiu egoist fata de dvs., am sa prezint in tabelul de mai jos
corelatia dintre variatia presiunii si variatia nivelului apei cu speranta ca nu vor fi printre
cititorii nostri acei administratori de balti care tolereaza braconajul dar ne misca noua
apa.

Variatia presiunii (mmHg/zi) 3 5 7

Variatia optima (dorita!) a nivelului apei (mm/zi) -41 -68 -95

Retinem cifra magica "13.5" care zice ca daca presiunea atm. creste cu 1 mmHg atunci
apa trebuie sa scada cu 13.5 mm pentru ca pestele sa ramina linistit. Vom retine ca o
variatie de 2 mmHg/zi respectiv o variatie cu pina la 27 mm/zi a nivelului apei, in
conditii normale si nu mai mult de trei zile, sunt tolerate de peste. Daca efectul celor doua
se cumuleaza in mod negativ atunci totul ramine pe seama norocului.

In speranta ca micul exercitiu o sa va fie util la pescuit va salut si va urez in continuare

"Fir intins!"

MOMELI PLUTITOARE

Metoda de pescuit a crapului cu momeli plutitoare, (la suprafata apei), a inceput sa fie folosita de
prin anii 50, in Anglia. Painea, sub forma de coaja proaspata sau pesmet, a constituit principala
momeala, si probabil ca si acum sunt destule luciuri de apa unde painea merge cel mai bine.
Astazi insa pe piata se gasesc o sumedenie de produse ce se pot folosi cu succes. Iata cateva
dintre ele, ieftine si usor de procurat: cereale pentru micul dejun, snacks-uri, biscuiti pentru
consumul uman, biscuiti pentru caini si pisici, (mixers), iar lista poate continua. Am sa ma opresc
insa la acestia din urma, fiind lesne de procurat, de la orice farmacie veterinara, sau pet-shop, si
nu numai, la un pret acceptabil

Pentru a prinde crap pe o anumita balta cu aceasta metoda, trebuie experimentate mai multe
momeli pana cand vom gasi pe cea care da cu adevarat rezultate. Deciperseverenta si multa
rabdare. Metoda da bune rezultate in verile calduroase, cand datorita incalzirii in exces a apei din
lacuri si balti, se degaja o cantitate mare de hidrogen sulfurat rezultat din descompunerea
substantelor organice depuse pe fundul albiei, iar pestii se ridica in straturile de la suprafata, mai
bogate in oxigen. Putem observa atuncii crapii si alti pesti muscarind pe la suprafata, sau inotand
agale in carduri de aceeasi varsta. Momeala trebuie plasata astfel incat sa anticipam cumva
traseul pe care urmeaza sa-l parcurga, ferindu-ne ca sa nu fim vazuti. Atentie deci la pozitia
noastra fata de soare, ca umbra sa nu cada pe suprafata apei! Se pescuieste la lanseta cu pluta
culisanta voluminoasa, cu momeala la aproximativ 50 cm de pluta. Ochelarii polarizati ne sunt de
un real folos, ajutandu-ne sa observam mai bine pestii care se vor apropia de momeala.

Biscuitii pentru caini, (mixers) au de regula dimensiunea de 820cm, cu diferite forme cum ar fi:
disc, inel, prisma, si avand culori in nuante de bej, maron, verde, castaniu. Sortimentele sunt
variate ca arome si compozitie, unele din ele avand in compozitie uleiuri, iar aspectul lor fiind
evident unsuros. Asa cum am mai spus, alegerea depinde de ceea ce presupunem ca merge pe
balta, si pe inspiratie. Sugerez a se incerca pentru inceput cu biscuiti Pedigree pentru catelusi de
pana la un an, (first age).

Cum prezentam insa aceasta momeala pestilor? Iata cateva sugestii:

1. Sub forma uscata, folosind metoda deja cunoscuta de prindere cu firul de

par, (fir textil de 0.060.1mm), ca la boilies, adica gaurindu-I pe mijloc si
tragand latul firului prin gaura, blocandu-l apoi cu un stopper. Lungimea
trebuie sa fie cam la 23cm de carlig;

2. Preinmuind biscuitii, si apoi infigandu-i in varful carligului, scotand spinul in

afara. Atentie insa ca biscuitii preinmuiati nu au aceeasi flotabilitate ca si cei
uscati, si este nevoie de minim doi ca sa sustina greutatea carligului
deasupra apei. Preinmuierea se face astfel: intr-o punga incapatoare si
rezistenta din polietilena se pun 0.5 kg de biscuiti. Se adauga incet
100150ml de apa calduta. Punga se umple cu aer, si strangand-o la gura
se agita continutul cateva minute pentru ca lichidul sa fie absorbit in mod
uniform de catre biscuiti, dupa care se lasa cel putin o ora, ca inmuierea sa
fie realizata in totalitate. Pentru a personaliza momeala obtinuta, odata cu
adaugarea apei se pun si cateva picaturi de odorizant cu aroma din care stim
ca-i place crapului: vanilie, anason, miere, tutti frutti, capsuni, etc. Punga cu
biscuiti preinmuiati se poate pastra de pe o zi pe alta, inchisa etans si pusa la
rece in frigider sau geanta frigorifica.

Resturile se pot folosi ca nada, azvarlid bulgarii formati prin presare cu mana sau cu o prastie.

Aceasta momeala se mai poate folosi si la pescuitul cu lanseta pe fundul albiei, acolo unde acesta este
malos sau acoperit cu vegetatie, inlocuind cu succes cunoscutele boilies pop-up.

Pescuit pe timp de vint

Nu sunt putine cazurile cind mergem la pescuit si incepe sa bata vintul, provocind
nemultumirea pescarului, aceasta mai ales datorita inaspririi conditiilor de pescuit.
Trebuie sa stim ca, sub luciul apei, vintul nu influenteaza negativ activitatea pestilor sau
reactia acestora la nada si momeala.
Ne gindim intodeauna ca pestilor nu le plac extremele, nici frigul patrunzator, nici arsita.
Anumite teorii acorda atributul favorabil sau neprielnic diferitilor curenti de aer (vint de
nord, vint de sud, vint de ploaie). Insa vintul, de regula, sporeste agitatia pestilor si nu de
putine ori odata cu acesta apar si primele capturi frumoase. Am remarcat ca atunci cind
vintul nici macar nu adie putine sunt sansele de a ne umple juvelnicul cu peste.

Problema este ca, din pacate, pe timp de vint pescuitul la undita este evident ingreunat.
Nu este totusi grav pentru ca, folosind experienta acumulata in timp, putem invinge
adversitatea vintului transformind-o in aliatul principal. Dupa ce veti insusi tehnica de
pescuit pe timp de vint veti dori sa aveti noroc de vint. Pe timp de vint s-a constatat ca
pestii circotasi, care miros momeala si pleaca, devin mai hotariti iar pestii mici, de
suprafata, inhata "prada" in acest strat oxigenat de actiunea vintului.

Multi pescari, pentru a rezolva "problema vintului" si pentru a mentine pluta in valuri, au
tendinta de a ingreuna serios momeala, rezultind "calupuri" respectabile. Nu este solutia
optima, existind si alte metode de urmat. Este necesar, inainte de lansare, sa aflam
directia si intensitatea vintului. In continuare este necesar sa determinam efectul vintului
pe suprafata iazului dar si in straturile mai profunde. Lansam pe suprafata apei o buleta
(flotabila un timp) si observam pe luciul apei traiectoria acesteia (spre mal, spre larg,
stinga-dreapta). Acesta este indicatorul fortei vintului in stratul superior. Daca pescuim
pe fundul apei trebuie sa determinam eventualii curenti de adincime care pot avea sensul
opus celor de suprafata, efectul nadirilor fiind absolut imprevizibil. Aparenta poate fi
inselatoare; asadar este important sa facem citeva mici teste si experimentari intotdeauna
cind avem de-a face cu vintul. De asemenea, retineti ca apa este agitata de vint pina la o
adincime agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a doua valuri succesive. Sub acest
nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul vintului puternic. Vom analiza
acum cazul vintului in functie de directia din care acesta bate. Ca o regula, vom aminti
folosirea plutelor lungi dar cu virf sibtire.

Vint din spate

In acest caz putem pescui departe si precis, cu mai mult fir, pentru ca vintul culca
incetisor linia pe locul nadit. Faceti cu atentie nadirea, in toate azimuturile pentru ca
rafalele de vint antreneaza nada in afara "vadului". In general, aceasta directie este foarte
avantajoasa pescuitului.

Pescuitul stationar al pestilor mari

Se stie ca pestii pasnici mari se prind aproape exclusiv cu lanseta, cu plumb greu sau
momitor incarcat cu nada, pe fundul apei. Partide deosebit de atractive se pot face insa si
la pluta, daca respectam cateva reguli de baza. Oricum, trebuie sa recunoastem ca
pescuitul la pluta este mult mai spectaculos decat cel cu lanseta, in mare parte datorita
faptului ca pescarul va sesiza toate fazele muscaturii din miscarile pe care le descrie
pluta. Urmarirea atenta a plutei necesita cu siguranta un efort cu mult mai mare decat
asteptarea ca clopotelul de la lanseta de fund sa sune, semnalizand o eventuala muscatura.
Insa tocmai acest lucru face pescuitul la pluta pasionant. Pestii pasnici mari stau de obicei
la o distanta apreciabila de mal, deci putem exclude din start pescuitul lor cu vergi fixe de
4, 5 metri. Metodele de pescuit cele mai eficiente sunt: pescuitul cu varga rubesiana(ce
atinge lungimi considerabile, de 14 metri sau chiar mai mult), si pescuitul in stil sheffield
(folosindu-se o lanseta de calitate in jur de 4 metri lungime). Pescuitul la rubesiana este
foarte eficace la pestii pasnici mari, acesta fiind de fapt scopul pe care il urmaresc
fabricantii de vergi rubesiene. Elasticul interior al rubesienei sustine greutati diferite, in
cazul pestilor cu adevarat mari folosindu-se doua sau chiar trei elastice impletite.
Principalul avantaj al acestui stil de pescuit consta in aceea ca montura este lansata cu
precizie maxima in aceeasi zona, nadita abundent in prealabil. Distanta de pescuit este
practic egala cu lungimea vergii, ceeea ce uneori este insuficient pentru a ajunge la
locurile mai adanci, preferate de pestii mari. Pescuitul la sheffield are cateva puncte forte
care uneori il fac mai eficient decat pescuitul la rubesiana. In primul rand, acest stil de
pescuit permite lansari foarte lungi de pe mal, uneori la 30 metri. In lacurile mari si
adanci, pestii respectabili ezita adesea sa se apropie prea mult de mal, si dintre stilurile de
pescuit la pluta numai sheffield-ul permite lansarea momelii acolo unde circula pestii
mari. Un alt avantaj este acela ca, vara sau toamna tarziu, o zi de pescuit la rubesiana
poate fi foarte obositoare, fie din cauza temperaturii si necesitatii pescarului de a sta
nemiscat, fie din cauza vantului. Confortul este absolut pentru pescarul de sheffield, iar
pe de alta parte, in lacurile de baraj, adesea bogate in exemplare mari, numai pluta
culisanta care se foloseste in stilul sheffield va face capturile posibile. Pentru a mentine
momeala pe fundul apei, si in acelasi timp pentru a nu afecta sensibilitatea liniei de
pescuit, este necesara o struna de cel putin 30 centimetri. In cazul pescuitului la sheffield,
este neaparat necesara folosirea unei plute cu corpul ingrosat si antena lunga, care este
foarte putin influentata de valuri. In afara grupului de plumbi principali, este
recomandabil sa existe si plumbi intermediari, care sa poata fi eventual coborati langa
ultimul plumb dinspre carlig, daca acesta nu este suficient pentru a imobiliza struna pe
fund (pentru ca aici isi cauta hrana crapul, platica, babusca mare, linul). Exemplarele
mari de pesti pasnici fiind foarte banuitoare si precaute, nici o miscare a liniei nu trebuie
sa le trezeasca neincredere fata de momeala. Astfel, un comportament prea putin natural
al momelii, de pilda miscarea acesteia pe fundul apei, starnind norisori de mal, nu are
decat darul de a speria pestii. In afara unor cazuri speciale, legate de cautarea unor strate
de apa cu temperaturi ideale sau datorita unei nadiri abundente de suprafata, pestii pasnici
mari se hranesc pe fundul apei, cautand in mal diverse larve. De aici necesitatea lasarii
strunei pe fundul apei. Imobilitatea perfecta a liniei, mai ales in conditii de vant puternic
sau curenti de fund rapizi, este mai mult decit necesara. Pentru aceasta este necesara
stationarea pe fund a mai multor plumbi. Nadirea abundenta inaintea partidei de pescuit
este poate cel mai important factor de care trebuie tinut cont in abordarea unei partide de
pescuit la pestii mari. Cu cit granulatia nadei este mai mare, cu atat aceasta va interesa
pesti mai mari (lucru verificat stiintific, si datorat taliei gurii); totodata, o particula mare
are un aport de energie mare, in consecinta ea va starni interesul pestilor mari. Selectarea
particulelor mari de nada se face cu ajutorul unei site fine, care suprima particulele mici,
inutile in cazul de fata.

Pescuitul la sheffield

Pescari la sheffield sunt multi, dar discutiile despre aceasta stil, cel putin pana acum, s-au
referit la originea termenului si nu la tehnica. Personal, nu mi-am pus nici o data
problema de ce la noi ii spune sheffield in timp ce in alte parti se numeste a l'anglaise sau
match. Consider ca tehnica este mai importanta decat denumirea acesteia (eu cel putin de
cand o stiu i se se spune sheffield - denumire acceptata si de catre AGVPS). Sheffield-ul
se foloseste in general atunci cand este necesar pescuitul la distante mari (pana la 50-70
m) cu pluta si la adancimi ce depasesc cu mult lungimea vergii. Vergile cele mai uzuale
sunt cele de tipul match de 3.9m sau 4.2m cu foarte multe inele (16-17 de preferinta).
Acestea permit lansari foarte precise si la distante mari, iar datorita inelelor cu picior lung
nu permit lipirea firului de varga. Tot datorita lungimii destul de mari a vergilor putem
avea un control foarte bun asupra plutei. Eu folosesc o varga Competition Match (de la
GIPO) de 3.90 m in marea majoritate a cazurilor cand pescuiesc la sheffield si
Competition Match de 4.20 m cand dau la pesti mai mari.Mulineta ideala pentru aceasta
tehnica trebuie sa aiba o recuperare rapida, frana pe coada (preferabil) si cel mai
important sa se potriveasca perfect cu varga (varful conului descris de fir atunci cand iese
de pe tambur trebuie sa fie in dreptul primului inel). Este bine sa avem o astfel de
mulineta destinata numai acestui tip de pescuit. In privinta mulinetelor cred ca cele mai
bune sunt SHIMANO Stradic 3000 GTM (am vazut la Scothorne in Croatia trei astfel de
mulinete, aliniate in stand).Firul folosit trebuie sa fie scufundator, pentru a se putea
scufunda imediat dupa lansare si in acest fel nu va mai crea burta, ceea ce inseamna
intepaturi rapide si precise, fara rateuri. Grosimea lui este in general intre 0.10 si 0.18
(personal folosesc 0.12 si 0.14). Este bine sa avem un degresant pentru fir (ar trebui sa se
gaseasca prin magazinele de specialitate) si care trebuie folosit cu cel putin 5 minute
inaintea primei lansari, usurand in acest fel scufundarea.Plutele folosite sunt din cele
lestate, culisante, speciale pentru sheffield. Greutatea plutei se alege in functie de distanta
la care se pescuieste si conditiile de pe balta (curent, vant etc), iar lestul in functie de
pestele urmarit si adancimea apei. Cand alegem sensibilitatea plutei trebuie avuta in
vedere specia de pesti urmarita. Faptul ca plutele culiseaza permite pescuitul la adancimi
mai mari decat lungimea vergii. Pluta se prinde pe fir prin intermediul unei agrafe cu
vartej. Pentru blocarea cursei plutei se folosesc noduri culisante. Nodul de jos trebuie
asezat la o inaltime destul de mare fata de plumb, in asa fel incat atunci cand suntem in
pozitie de lansare, pluta sa nu atinga plumbul. Nodul de sus este cel care determina
adancimea la care pescuim. In ultimul timp au aparut plutele cu lest variabil (prin
scoaterea sau adaugarea unor saibe) si care pot fi folosite in foarte multe cazuri. Lestarea
trebuie facuta, asa cum am spus, in functie de pestele urmarit si adancimea apei. In
general se folosesc plumbaje intre 1 si 2 gr.; cu cat adancimea apei este mai mare se
foloseste un plumbaj mai greu pentru ca montura sa ajunga mai rapid pe fundul apei, dar
aceasta nu trebuie sa fie foarte mare pentru a nu micsora sensibilitatea. Se poate folosi un
plumbaj unic culisant (are avantajul ca nu se incurca asa usor si coboara foarte rapid) sau
un plumbaj format din multe alice distribuite pe linie (si care este foarte sensibil). In
privinta carligelor acestea trebuie sa fie inchise pentru a retine foarte bine pestele (riscul
de a pierde pestele pe drum este foarte mare). Marimile cele mai des intalnite fiind intre
14 si 18 (personal folosesc VMC anglaise). Lungimea forfacului este in general mult mai
mare decat in cazul pescuitului la fix (cca 50 cm) putand fi lestat. In ceea ce priveste
tehnica propriu-zisa ar cam fi urmatoarele: dupa ce ne alegem locul de pescuit si ne
pregatim ustensilele se vor face cateva lanseuri de control, timp in care putem determina
lungimea la care vom pescui, adancimea apei, curentul si pot fi facute modificari asupra
liniei de pescuit. Cand ne hotaram unde si cum vom pescui putem face o lansare si trece
firul de pescuit prin stoperul de la mulineta (ne asiguram ca toate lanseurile vor fi facute
la aceasi distanta) sau putem marca pe firul de la mulineta cu un marker special. Dupa
aceasta lansam din nou in zona in care dorim sa pescuim, asezam varga pe suport si
nadim locul. In cazul in care distanta este prea mare se va folosi o prastie pentru nadire.
Dupa ce am nadit locul putem recupera, pune momeala in carlig si lansa din nou. Nu
ramane decat sa asteptam pestele.