Arhitectur rural

Compartimentul "Arhitectur
rural" cuprinde edificiile
arhitecturale construite n
localitile steti ale
Republicii Moldova. Din
punct de vedere tipologic aici
intr obiectele cu valoare
artistic i etnografic printre
care merit s fie menionate:
casele de locuit, anexele
gospodreti (pivniele,
beciurile, cramele, curile,
porile, hambarurile,
ssiecile, fntnile) i alte
tipuri de obiecte din mediul
rural. ntruct cele mai
importante centre de
arhitectur rural din
Republica Moldova sunt
adesea i importante centre de
artizanat i meteugrit, n
cadrul acestei categorii au fost
incluse i centrele de
meteugrit i de artizanat
popular.

Arhitectura rural pe teritoriul

Republicii Moldova s-a
dezvoltat timp de secole,
apropriindu-i cele mai
valoroase tradiii n
construirea i exploatarea
edificiilor rurale cu o tipologie
destul de variat.

Aspectul exterior al satelor

basarabene stabilit pe
parcursul secolelor ofer cea
mai pitoreasc i variat
privelite. Amplasate, de
obicei, pe culmile dealurilor,
pe povrniuri, sau n vile
rurilor, localitile rurale las,
la prima vedere, impresia unui
aranjament haotic, care nu
poate fi ntotdeauna explicat i
definit din punct de vedere
logic. Situaia, ns, este de
alt natur: fiecare sat i-a
gsit amplasamentul optim,
localnicii lund n consideraie
att relieful specific al
pmntului, ct i reeaua de
drumuri, care asigur
comunicarea cu alte localiti
apropiate sau mai ndeprtate.

Curtea rneasc poate fi

considerat drept un ansamblu
integral de arhitectur
popular. Poarta de lemn,
alctuit din dou sau trei
canaturi, fixate ntre dou -
trei coloane sau stlpi, este
acoperit cu ornamente
geometrice crestate sau
perforate ce accentueaz
elementele constructive i care
mai au adesea i o valoarea
arhaic apotropaic. Deasupra
 Interiorul adaposturilor temporare, indeosebi al stanelor, unde se mai pastreaza inca o schema arhaica de
organizare, ofera o imagine asupra modului de aranjare a pieselor de mobilier in locuintele traditionale.

Unele din piese au fost fixate la inceput intre grinzile peretilor, in tavan sau pe podea, o solutie pitoreasca,
mobilierul urmand forma materialului natural. Ca exemplu se pot cita scaunele realizate prin retezarea trunchiului unui
arbore, bratele si picioarele din ramuri crescute arcuit.

Caracteristica mobilierului romanesc este data de simplitatea formelor si

delicatetea decoratiilor, fiind evidenta si in acest caz preocuparea pentru impodobire.
Piesele erau puse in valoare prin petele de culoare pe care le aduceau tesaturile de
interior, intalnite in toate casele romanesti.

Mobilierul era confectionat in general din lemn, in partea de sud a tarii

folosindu-se si piesele din lut batut (paturi, banci). De obicei, era decorat cu
crestaturi, insa in Transilvania, unde se resimt influentele apusene, apare si
mobilierul pictat. Motivele cele mai raspandite ale decorului pictat sunt inscriptiile si
motivele florale.

La mobilierul sculptat, caracteristic Munteniei si Moldovei (dar regasindu-se si in Crisana, Maramures si

Tara Oasului) motivele sunt cele traditionale: linia dreapta, punctele, spirala, dintii, rozeta, crucea, bradul si rar
siluetele omenesti.

Principalele piese ale mobilierului erau patul, masa, scaunele, lavitele, blidarele, coltarul, politele, culmea si
lada de zestre.

Lavitele

Lavitele (banci lungi, fara spatar) simple, confectionate din scandura de stejar sau fag, sunt cele mai vechi
piese de mobilier, fiind folosite in cea mai mare parte a Romaniei. Lipsite de cele mai multe ori de decoratii, lavitele se
fixau in barnele peretilor. Incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ele sunt inlocuite mai intai in
Transilvania si apoi si in restul tarii, cu banci lungi cu spatar (colorat uneori) sau lada dedesubt, destinate pastrarii
hainelor si servind chiar la dormit.

Patul

In casele traditionale, locul cel mai important din punct de vedere decorativ era coltul in care era asezat patul
(coltul opus vetrei), datorita tesaturilor grupate aici si nu neaparat mobilierului. In prelungirea patului, de-a lungul
peretelui lateral, stau lavitele si mai tarziu bancile cu spatar.

Patul, ca mobilier cu forma speciala, apare destul de tarziu, in secolul al XVIII-lea si deriva in cele mai multe
cazuri din lavita.

In secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, in Transilvania, in casele cu o camera de locuit si camara (planul cel mai
simplu), patul era situat in continuarea vetrei, in coltul opus fiind asezate in unghi doua lavite, cu o masa in fata.

In casele mai evoluate, cu doua camere si tinda, in odaia curata apare si al doilea pat, asezat in coltul cu
lavitele. In fata paturilor (dispuse paralel de-a lungul peretilor) este cate o banca cu spatar, iar intre ele, langa peretele
opus intrarii, se afla masa.

In Moldova paturile respecta aceeasi schema de organizare, insa sunt mai joase, iar bancile cu spatar lipsesc.

In sudul si vestul tarii bancile, acoperite cu postav, sunt dispuse in unghi pe doua sau trei din laturile incaperii
si au functie de pat. Pe langa acestea, in Muntenia si Dobrogea se gasesc si paturile de pamant, a caror latime
permite dormitul de-a curmezisul, cu picioarele spre soba.
 In afara de paturile cu tablii, de origine oraseneasca, introduse in casa taraneasca la sfarsitul secolului al XIX-
lea, in locuintele vechi apar mai multe tipuri de pat. Cel mai apropiat ca forma de lavita este cel cu picioarele infipte in
pamant sau sprijinite pe un fel de talpi, intalnit in sudul Carpatilor.

In Transilvania patul este inalt, compus dintr-un cadru de scanduri si patru picioare. La el se ajunge cu ajutorul
bancii din fata, folosita ca o treapta.

In nordul Moldovei apare un pat original, suspendat, fixat intre barnele peretilor si sustinut de grinda printr-un
stalp bogat crestat. Un alt tip de pat, destul de rar intalnit, are stalpi inalti la capete, amintind prin forma si decor de
patul stil Renastere.

Culmea

Culmea este un element cu o veche traditie, specific in trecut intregii tari. Culmea era o bara de lemn fixata pe
doua grinzi ale tavanului, deasupra patului sau in jurul sobei. Se mai intalneste si astazi in Moldova si unele zone ale
Transilvaniei, Banatului si Olteniei.

Folosita initial in scopuri practice, pentru uscat sau agatat hainele, culmea a capatat mai tarziu doar un rol
decorativ.

Masa

Masa, cu forme, dimensiuni si decoratii diferite in functie de zona si de epoca, nu lipseste din nici un interior.

In Moldova, Transilvania si Banat se intalneste masa inalta, dreptunghiulara, cu patru picioare. In nordul
Moldovei si in zona Muscelului masa are fata mobila, dedesubt aflandu-se o lada pentru alimente. Impresioneaza in
principal mesele din nordul Moldovei, foarte bogat ornamentate cu crestaturi.

In sudul Transilvaniei se folosea masa de tip germanic, specifica goticului din Europa centrala, cu talpi laterale
puternice si sertar dedesubt.

In Muntenia, Oltenia, Moldova si Dobrogea apare masa mica, rotunda, cu trei sau patru picioare, datorata
influentelor orientale si balcanice. Rareori decorata, aceasta nu are un loc fix in cadrul schemei de organizare a
mobilierului, insa este asezata de obicei langa vatra. Ea poate fi mutata, sprijinita de un perete, agatata de tavan sau
scoasa in tinda.

Scaunele

Varietatea scaunelor este foarte mare. Scaunele joase se intalnesc pe tot teritoriul tarii, dar mai ales in sud.

Scaunele lungi cu spatar (decor simplu, traforat) sunt specifice in special Transilvaniei. Ele au inlocuit lavitele
de colt sau bancile din fata paturilor inalte, fiind introduse in casa taraneasca destul de tarziu, la sfarsitul secolului al
XIX-lea.

Mobilierul fixat pe perete

Piesele de mobilier fixate pe perete (polite, cuiere, blidare, coltare) ocupau un rol important si se foloseau
pentru pastrarea vaselor de uz casnic si cu caracter decorativ.

Politele erau scanduri fixate pe perete, fie deasupra usilor si ferestrelor, fie pe una din grinzile tavanului, fie
direct pe perete. Avand marginile bogat decorate cu crestaturi, indeplineau o functie asemanatoare cuierului
orasenesc.

In Transilvania, in partea de sus a peretilor, sub grinzi, sunt fixate prin cuie de lemn cuiere pentru farfurii si
ulcioare.
 In blidare (mici dulapuri confectionate din lemn de fag, de obicei deschise, cu rafturi, decorate cu crestaturi)
sunt pastrate vasele de uz gospodaresc. Blidarul este asezat de obicei langa vatra, pentru ca el contine vasele
necesare alimentatiei.

Coltarul este un dulap cu o forma deosebita, cu sectiune triunghiulara, fixat, asa cum ii spune si numele, intr-
un colt al incaperii, de obicei acela cu lavitele. In Transilvania coltarele sunt impodobite cu crestaturi simetrice, iar in
Moldova sunt lipsite de decoratii.

Lada de zestre

Lada de zestre a indeplinit mult timp functia dulapului, pastrand hainele si alimentele. Ea ocupa un loc de
cinste, fiind asezata la capul patului sau pe lavita.

Cele mai raspandite lazi sunt confectionate din lemn de fag, stejar sau frasin, avand forme variate si decoratie
bogata si originala.

Lada de zestre era piesa cea mai fin decorata a mobilierului. Cu exceptia lazilor de tip brasovenesc, pictate,
lazile de zestre erau impodobite cu crestaturi, avand capac plan sau bombat. Motivele sunt variate, de obicei
geometrice semicercuri, romburi, zig-zag-uri, cercuri, patrate, triunghiuri, dar apar si flori, brazi stilizati, simbolul solar
(cercuri si rozete concentrice).