Marimea exploatatiilor agricole

In sens economic marimea reprezinta capacitatea de productie a exploatatiei ca premisa

a obtinerii rezultatelor economico financiare determinata de resursele materiale, financiare si
umane utilizat in procesul de productie.
Marimea se exprima prin indicatorii valorici spre deosebire de dimensiune care se
exprima prin indicatori fizici.Printre indicatorii valorici utilizati in analiza marimii exploatatiei sunt
cifra de afaceri si profitul.In cazul CA trebuie mentionat faptul ca aceasta nu se poate determina
in exploatatiile familiale si de aceea marimea acesteia va fi redata prin indicatorul valoarea
productiei totale indiferent daca productia se comercializaeza intregral sau se utilizeaza partial in
exploatatie.
In UE pentru a reda marimea exploatatiilor profesionale se foloseste indicatorul marja
bruta standard MBS= VT - CV sau ch direct proportionale, cheltuieli operationale.O exploatatie e
considerata profesionala (dispune de o anumita marime daca valoarea MBS este mai mare, cel
putin egala cu valoarea rezultata de la 12 ha echivalent grau si care folosesc 1650 ore de munca.
12ha x 3000= 36000 36000x 0.5 = 18000 lei
Marimea este influentata de o serie de factori printre care cei mai importanti sunt:
- suprafata de teren sau efectivul de animale
- nivelul de intensivitate al culturii sau al ramurii
- nivelul preturilor de vanzare
- managementul exercitat in exploatatia agricola
- integrarea activitatilor de productie agricola cu activitati de prelucrare a produselor ceea ce
conduce la cresterea valorii adaugate a produsului
- nivelul de alocare a factorilor de productie
In ceea ce priveste suprafata sau efectivul de animale acestea intervin cu rol de
multiplicare a rezultatelor obtinute de o exploatatie.In relatia dintre marime si dimensiune trebuie
observat faptul ca o exploatatie poate fi mare din punct de vedere al dimensiunii si mica in ceea
ce priveste marimea Acest lucru depinde de gradul de intensivitate a culturilor sau de nivelul de
tehnologizare a activitatii. S-a observat prin urmare ca fermele pomicole, viticole sau legumicole
din exploatatiile comerciale au suprafete mai mici decat cele ale culturilor cerealiere.Asupra
marimii exploatatiei intervine si capitalul alocat.Astfel, daca o exploatatie dispune de o suprafata
mai mica dar este puternic capitalizata obtine o cifra de afaceri mai mare decat o exploatatie care
are o suprafata mai mare dar e slab capitalizata.In acelasi sens intervine si managementul
exercitat care diferentiaza marimea intre exploatatia agricola cu aceeasi caracteristici.
In cazul exploatatiilor care au aceeasi suprafata/ dimensiune dar specializari diferite cifra
de afaceri sau profitul vor depinde de nivelul de intensivitate a productiei.

Management strategic in exploatatiile agricole

 Strategia- concept, componente

Pentru exploatatiile agricole existente sau care urmeaza sa se infiinteze ca noi afaceri o
problema importanta o reprezinta adaptarea lor la mediul economic.Manifestarea lor viabila
presupune printre altele recurgerea la elaborarea si aplicarea de strategii.Strategia este necesara
chiar si in cazul exploatatiilor familiale care isi fixeaza anumite obiective strategice dar aceasta nu
e realizata in mod formal.
Def. Elaborarea si aplicarea de strategii presupun formularea de obiective, optiuni si
prioritati concomitent cu modalitatile de realizare a acestora inclusiv in ceea ce priveste diversele
resurse necesare in procesul de productie. Strategia- obiective, optiuni, prioritati,modalitati,
resurse
Componentele strategiei:
1) alegerea domeniului de activitate in care va functiona activitatea. Domeniul il constituie
productia vegetala sau animala, dar nu este exclusa nici combinarea acestora. Exista 3 variante
ale fixarii domeniului de activitate:
- mentinerea domeniului existent in sensul modificarii procentuale a suprafetei detinute
de o cultura sau ramura - strategie de dezvoltare
- diversificarea domeniului de activitate in sensul adaugarii de noi culturi
- specializarea domeniului de activitate care inseamna reducerea unor culturi -
simplificarea activitatii de productie.

2) dupa fixarea domeniului de activitate se trece la stabilirea unui anumit numar de obiective
strategice. Obiectivele au in vedere in principal dezvoltarea activitatii in vederea cresterii
rezultatelor economico-financiare ale exploatatiei
3) modalitatile de realizare a obiectivelor sau vectorul cresterii sau maniera dupa care se va
dezvolta exploatatia.
4) resursele necesare in vederea realizarii obiectivelor- acestea sunt abordate din punct de
vedere cantitativ, calitativ si structural si se refera la resurse materiale umane financiare.
5) sinergia reprezentata prin formula 2+2 = 5 adica efectul combinat a 2 factori de productie este
mai mare decat efectul fiecaruia luat in mod separat.
6) competentele distinctive - exploatatia trebuie sa faca ceea ce stie mai bine.
7) previziunea pentru risc (pregatirea pentru neprevazut)