PSIHOLOGIA EDUCATIEI- Cursul 11,Anul I Sem.

Al II-lea

12. 05. 2015

P.I.P.P.

Profesor: Tinca Cretu

Implicarea gandirii in rezolvarea problemelor

I. Idei introductive
- Un numar mare de cercetatori considerea ca rezolvarea problemelor este domeniul predilect al
gandirii (adevarata masura de dezvoltare si functionare a gandirii se exprima in reusita rezolvarii
problemelor).
- De aceea, problemele sunt adesea folosite chiar pentru testarea gandirii.

- Problemele se definesc ca = dificultate teoretica sau practica care trebuie depasita cu

mijloace intelectuale.
- Un concept complementar la cel de problema este cel de situatie problematica, ( inseamna
prezenta a ceea ce este neobisnuit, incomplet, neclar, implicit, atipic si care genereaza trairi
afective: neliniste, incordare, in functie de posibilitatea fiecarui subiect in parte) asfel, situatia
problematica este interpretata astfel: mai usoara sau mai grea, mica sau mare.
- Procesul de rezolvare presupune organizarea si desfasurarea procedeelor si strategiilor, care
transforma datele initiale ale problemei, in date finale, numite in mod curent rezolvari.
- Procesul de rezolvare al problemelor are urmatoarele etape:

* analiza continutului problemei in care trebuie sa se clarifice ceea ce se da si se

cere, datele explicate si implicite, limite si restrictii. Se pot produce urmatoarele modificari:
reformularea problemei cu cuvinte proprii;

impartirea problemei complexe intr-unele simple si rezolvarea pe rand a

acestora.

* formularea de ipoteze de rezolvare si selectarea celei mai plauzibile;

* elaborarea modului rezolutiv sau elaborarea planului de rezolvare;

* rezolvarea efectiva a problemei ;
 * verificarea si generalizarea principiului de rezolvare, cand problema este
importanta pentru invatare.

II. Factorii care faciliteaza rezolvarea problemei

Cei mai importanti factori sunt:
1. Asigurarea fiecarui elev a unui cuantum de cunostinte bine organizate, corespunzatoare
felului de probleme pe care urmeaza sa le rezolve. La elevii mici, profesorul trebuie sa rezolve el
insusi aceste probleme si sa ii determine pe elevi sa-si aminteasca, pentru ca aceste cunostinte
activizate vor fi mai usor procesate in directia rezolvarii problemelor;
2. Insusirea speciala de strategii de rezolvare a problemelor, si astfel, chiar la ciclul primar
sunt deja cateva metode care sunt insusite in mod temeinic, si care contribuie la rezolvarea
diverselor tipuri de probleme;
3. Asigurarea unei experiente rezolvitoare pentru fiecare elev, dar sa nu insemne o parcurgere
a unui mare volum de probleme, fara ca sa existe o tenta clara, anume aceea de a nu rezolva
automat sau in mod comun problemele, ci de a consolida principii si metode de rezolvare;
4. Din timp, elevii trebuie educati sa faca fata frustrarilor situatiilor problematice, sa elimine
tendinta, sa cultive perseverenta si sa elimine abandonul problemelor;
5. Dezvoltarea din timp a dorintei de a infrunta si a invinge obstacolele;
6. Instructajul pe care il face profesorul pentru rezolvarea problemelor pentru acasa si care
trebuie sa cuprinda sugestii, atentionari in legatura cu diferentele pe care le ridica acele
probleme;
7. Dezvoltarea capacitatii elevilor de a analiza in profunzime enuntul problemei de rezolvat.
Aceasta analiza incepe chiar cu identificarea datelor cantitative ale problemei, a datelor care nu
au expresie numerica, a relatiilor logice din structura problemei;
8 . Detasarea pentru un interval de timp pentru problema respectiva, pentru a nu putea rezolva,
dar aceasta detasare creaza feliilitate in gandire, de a privi in alt unghi problema sau, de a
alege alt principiu de rezolvare;
9. Rezolvarea din timp a increderii in fortele proprii;
10. Invitatia ca elevii care au reusit sa rezolve problema, sa caute posibilitatea de a explica si
altora problema pe care au reusit-o; reluarea clarifica pentru cel in cauza, si ii releva
asemanari si deosebiri fata de problema;
11. Cadrul didactic ii antreneaza pe elevi in a formula probleme si a ajunge la un plus de
intelegere si clarificare;
12. Facilitarea transferului modului de rezolvare a problemei de acum la alte probleme din
viitor. Succesul transferului depinde de masura in care elevul isi clarifica asemanarile intr-o
problema, dar si deosebirile.
 III. Factorii de franare in rezolvarea problemelor (frenatori)
1. Combaterea atitudinii negative fata de sarcinile de rezolvare a problemelor, si chiar
combaterea respingerii indeplinirii acelor sarcini;
2 Motivatia slaba pentru invatare in general ,care se rasfrange in rezolvarea problemelor;
3. Descurajarea dificultatilor aparute in fata esecurilor intalnite in rezolvarea problemelor;
4. Eliminarea neincrederii in sine;
5. Fixitatea in gandire, care rezulta din rezolvarea in timp indelungat a aceluiasi tip de
probleme. S-au descoperit 3 feluri de fixitati:
* fixitate functionala a lua in consideratie numai o singura functie a unui aparat; in
aceste conditii, se ajunge la folosirea unilaterala si blocarea rezolvarii unei probleme care au
tangenta cu problemele, obiectivele, lucrul.
* fixitate de metoda inseamna impunerea in plan mental a unui singur mod de a
rezolva problerma, si dificultatea de a te rupe intr-un singur mod de a rezolva problema.
* fixitate de atitudine fata de ceva.

Implicarea imaginatiei in invatarea scolara

I. Cele mai importante implicatii in invatarea scolara:

a) Atunci cand se insusesc cunostinte despre obiectele si fenomenele aflate la distanta mare
spatiu-timp, este necesar mecanismul imaginatiei pentru a rezolva o reprezentare mentala
concreta a acestora.
b) Daca cunostintele se refera la fenomene care se produc in interiorul organismelor sau
structurilor, atunci imaginea reconstituie mental aspecte esentiale ale acestor fenomene si
usureaza procesul intelegerii lor.
c) Insusirea cunostintelor despre evolutia fenomenelor in timp (ce efecte au defrisarile
masive?).
d) Insusirea cunostintelor in fizica, chimie, care se sprijina pe imaginarea in schite si desene a
legaturilor care se ocupa cu aceste stiinte (ex:datele problemei).
e) Imaginatia este cea care sprijina parcurgerea lucrarilor beletristice si intelegerea
semnificativa a operelor de arta.
 f) Imaginatia este componenta principala a creativitatii; scoala trebuie sa dezvolate
creativitatea, dar si imaginatia.

II. Sarcinile scolii in ceea ce priveste dezvoltarea imaginatiei:

1. Asigurarea unor conditii noi, in care sa poata fi aplicate procedeele imaginatiei insusite
incepand cu copilaria;
2. Dezvoltarea unor procese ale imaginatiei noi: empatia (se manifesta in copilaria timpurie si
in scoala trebuie sa poata fi folosita in relatii interpersonale complexe);
3. Dezvoltarea speciala a motivatiei pentru activitatile imaginative, invingadu-se efectul de
blocare a imaginatiei odata cu intrarea in scoala;
4. Asigurarea unui climat de relaxare in clasa care sustine initiativele imaginative in activitati;
5. Ocazionarea frecventa a invatarii creative in clasa, care inseamna si climat favorabil si
sarcini propriu-zise creative date elevilor, si stimulare, impulsionare catre raspunsuri noi si
evaluare speciala a eforturilor creative;
6. Antrenarea speciala a imaginatiei reproductive, importanta in lectura, presupune trecerea de
la exprimarea verbala a caracteristicilor la desenarea acestora si invers: de la desene deja
terminate la verbalizarea lor.

III. Implicarea memoriei in invatarea scolara

I. Idei introductive:

-Intre invatare si memorare exista o legatura puternica, pentru ca, daca nu ar exista
invatare nu ar avea niciun rezultat.
- Cele doua concepte (memorarea si invatarea) reprezinta fenomene psihice diferite:
*Invatarea este activitatea psihica umana care implica toate felurile de fenomene
psihice, si care are o organizare si o desfasurare ampla, in timp ce memoria este doar o
componenta a invatarii;
*Invatarea cuprinde si memorare, dar este si un factor de dezvoltare a memoriei, cu
conditia ca, calitatea memoriei sa fie de nivel superior; aceasta inseamna ca, daca invatarea s-
ar sprijini pe memoria mecanica, rezultatul scolar ar fi foarte slab si s-ar conserva pe scurta
durata.
II. Sarcinile scolare in legatura cu optimizarea implicarii memoriei in invatarea scolara
1. S-a dezvoltat, de-a lungul anilor de scoala, formele calitative si complexe ale memorarii
voluntare si logice.
2. Folosirea avantajelor memorarii involuntare:
- ea nu implica efort special;

- contribuie la dezvoltarea experientei personale;

- este avantajata de interesele pe care le are persoana;

- este avantajata cu scopul unui activ;

- este avantajata de manevrarea instrumentelor, dar si de informatii memorate.

3. Folosirea factorilor care favorizeaza memorarea calitativa:

* sprijin pe material intuitiv ,la clasele mici ;

* organizarea materialului de memorat, de catre invatatoare la clasele mici, si apoi,

cresterea initiativelor personale ale elevilor in eleborarea acelui material;
* administrarea unui volum optim de cunostinte, in raport cu varsta elevului si gradul de
dificultate a acelei teme. Stiind ca volumul materialului de invatare creste in progresie
aritmetica, timpul de in timpul de invatare creste in progresie geometrica;
* de cate ori este posibil, sa se asigure o prezentare a temei de invatare intr-o forma
familiara pentru copii, pentru ca, se asigura usoara conectare la cunostinte anterioare;
* manevrarea activa in minte a cunostintelor insusite;

* fragmentarea materialelor lungi si invatarea globala a celor scurte;

* folosirea unui numar adecvat de repetitii pentru consolidarea insusirilor insusite; acest
numar trebuie sa fie 50% din numarul repetarilor necesare invatarii initiale ;
* sa ii facem pe elevi sa-si propuna sa memoreze pentru timp indelungat;

* sa realizam un raport optim intre repetitii;

* precizarea clara a scopurilor in invatare, care creste de 5-6 ori randamentul ei ;
* folosirea materialelor cu sens, si chiar acordarea unui sens materialelor care nu au un
sens propriu-zis, si acesta creste productivitate memorarii lor (un material fara sens poate fi
reprodus in 25 de zile, decat in 36 de zile 3%, in schimb, unul cu sens, in proportie de 60%, iar
dupa 63 de zile, in proportie de 70%);
* trebuie sa se propuna elevilor sa retina in memorie idei generale (sa pastreze in
proportie de 60%), unitati logice (in proportie de 30%) , sa ii stimulam pe elevi sa gaseasca un
sens personal la cunostintele insusite, chiar si in faptul ca nu va usura desfasurarea
profesionala;
* sa ii stimulam pe elevi sa foloseasca frecvent integrarea cunostintelor in cele
anterioare, repetarea lor din cand in cand, verbalizare. Sa favorizam trecerea din memoria de
scurta durata in memoria de lucru, apoi de lunga durata;
* sa dezvoltam calitatile memoriei: volumul, rapiditatea intiparirii, trainicia pastrarii,

promptitudinea pastrarii.